Cum sa transformi frica in putere

Cum sa transformi frica in putere

Putine lucruri ne paralizeaza mai tare decat frica. Nimeni nu a ramas neatins de ea, nici macar cei mai curajosi razboinici din istorie. Diferenta intre oamenii normali si cei care par neinfricati este faptul ca cei din urma au invatat sa controleze frica, s-o foloseasca in avantajul lor, s-o transforme in putere.

Fricile pot fi multiple: frica de singuratate, de boala, de schimbare, de nou, de necunoscut, de intuneric, de moarte, de pierderea cuiva drag, de pierderea libertatii, de umilinta, etc. Ele sunt atat de puternice, incat ne blocheaza, ne acapareaza toata atentia si concentrarea, ne distrag de la multe lucruri pe care ar trebui sa le facem. De multe ori ne tin pe loc de la progres ani intregi.

Prea multi oameni ajung la situatia in care, in timp, anumite frici sa le devina a doua natura, sa fie parte din ei. Cand fac cate o analiza a propriei vieti, sau un bilant la sfarsit de an, nici macar nu-si dau seama ce anume le-a blocat progresul, de ce nu au realizat mai nimic din ce si-au propus cu un an in urma sau cu cinci ani in urma.

“Frica mea se hraneste cu energia pe care i-o dau. Daca va creste foarte mare, probabil ca se va intampla.” (Scilla Elworthy)

De cele mai multe ori o anumita frica este cea care ne tine pe loc, dar este nevoie de sinceritate si de autoanaliza ca sa descoperi care este ea. Apoi e nevoie de curaj ca s-o depasesti si s-o faci sa lucreze pentru tine, nu in defavoarea ta.

Incep articolele din categoria leadership prin a vorbi despre frica, deoarece ne este comuna tuturor si avem nevoie sa invatam cum s-o controlam, redirectionam, s-o transformam si s-o folosim in a ne atinge scopurile. Cunoastem cu totii oameni pentru care parca nu exista cuvantul “frica”, parca ar fi in stare de orice act de curaj. Daca ne uitam mai atent, ei sunt oamenii cu cele mai mari si multe rezultate in viata. Orice isi propun, reusesc pana la urma sa faca. Nu ne putem amagi ca ei sunt tot timpul puternici si neinfricati, dar in majoritatea cazurilor asa sunt, dovada sta ritmul in care se misca lucrurile in viata lor, eficienta cu care obtin rezultate in domeniul lor de activitate si in viata, dar mai ales progresul vizibil.

Abia dupa ce vom intelege frica si o vom depasi, vom putea sa ne dezvoltam la adevaratul potential de care suntem capabili.

Ce este frica?

Frica este o stare emotionala creata de mintea noastra in unele situatii incerte. Atunci cand nu stim ce urmeaza sa se intample, ne imaginam viitorul, pozitiv sau negativ. Atunci cand scenariul este negativ si credem ca se va intampla ceva rau, ne cuprinde frica.

De cele mai multe ori, ea este cauzata de lipsa increderii in sine, care are doua componente:

  •  Teama ca nu suntem suficient de: buni, talentati, destepti, frumosi, etc.
  •  Teama ca nu meritam sa fim iubiti.

Exista si situatii in care teama nu are legatura cu abilitatile noastre, ca in cazul fricii de boala sau de moarte.

14 metode pentru a scapa de frica si a-ti redescoperi puterea interioara

Sa nu uiti ca frica este doar in mintea ta, este o plasmuire a mintii, o creatie  a ei. De aceea, pentru a o dizolva si transforma in putere, trebuie sa patrunzi in mintea ta si sa cauti solutii. Tot ce trebuie sa stii este ca esti capabil sa faci asta si ca iti esti dator tie sa te eliberezi.

  1. Frica poate fi depasita doar trecand prin ea, infruntand-o, facand lucrul de care ti-e teama. Nu exista cai de ocolire a ei. Exista insa scurtaturi, pe care le vei afla in continuare.
  2. Pregateste-te pentru cel mai rau scenariu posibil. Imagineaza-ti care ar putea fi cea mai rea situatie la care se poate ajunge legat de subiectul de care iti e teama. Gandeste-te foarte serios cum ai reactiona, cum ar fi in acea situatie si ce ai face tu. Daca ai gasit un raspuns, inseamna ca poti sa te linistesti pentru ca orice s-ar intampla, chiar si cel mai rau scenariu posibil, esti pregatit pentru el si stii ce ai face. Ar trebui ca dupa ce ai gasit raspunsul la aceasta intrebare sa te simti deja mult mai bine si frica va incepe sa te paraseasca.
  3. Petrece o vreme cu frica. Aseaz-o langa tine ca pe un copil, vorbeste cu ea, intreab-o ce vrea, de ce are nevoie, cum poate fi rezolvata situatia, cum poti face copilul sa se simta mai puternic, ce te-ar face sa te simti mai bine si sa-ti treaca frica. Fa-ti apoi un plan in care urmeaza sa aplici solutiile gasite. Cu planul in minte, frica va disparea.
  4. Aproape orice situatie de viata poate fi rasturnata si putem sa gasim si o parte buna in ea, iar daca nu, atunci putem s-o transformam si ajustam incat sa avem si un avantaj din ea, cel putin.  Daca s-ar intampla situatia de care iti este teama, care ar fi avantajul sau partea ei buna? Sau cum ai putea lucra cu rezultatul, cum ai putea sa-l transformi in avantajul tau?
  5. Ceea ce ne spunem noi insine este mai puternic decat orice frica. Incearca sa-ti duci mintea spre lucruri pozitive si frumoase din viata ta, sa-i distragi creierului tau atentia de la frica spre altceva. Daca nu te concentrezi asupra fricii, ea isi va pierde din putere. Fa-ti o mantra pe care sa ti-o repeti de foarte multe ori, menita sa inlature frica. Ea poate suna asa: “Frica este doar o perdea care ascunde necunoscutul. Voi descoperi ce lucruri minunate se ascund sub ea, pe care eu nu le vad acum. Necunoscutul inseamna adesea noi oportunitati.” Mintea si corpul lucreaza extraordinar de bine impreuna. Daca mintea gandeste sau “spune” ceva, corpul se aliniaza si va raspunde corespunzator, se va detensiona si nu va mai secreta hormonii stresului. La fel, pozitia corpului, mimica, gestica influenteaza emotiile. Este extraordinar de important ca atunci cand ne este frica, sa ne spunem cuvinte pozitive pentru a ne schimba starea de spirit, sa adoptam o pozitie a corpului relaxata si nu incordata, sa respiram profund de cateva ori, sa ne relaxam toti muschii din corp, sa zambim – fie si fals. In acest fel creierul interpreteaza mimica si crede ca ne aflam intr-o situatie amuzanta, pozitiva si anihileaza frica.
  6. Autoanaliza te ajuta sa-ti dai seama de punctele tale forte si de slabiciuni, sa stii care-ti sunt limitele, care sunt principiile pe care le aperi. Introspectia te ajuta in acest fel sa castigi putere interioara. Amintindu-ti de slabiciunile tale, constientizandu-le, poti sa te concentrezi la a le ocoli, la a evita sa gasesti solutii care sa interactioneze cu ele. De exemplu, daca unul din punctele tale slabe este lipsa de incredere in tine, iar frica ta este de esec, atunci nu iti face planul de invingere a fricii pe baza increderii in tine. Nu iti spune: “De maine imi fac curaj si incep proiectul acela pe care il tot aman, pentru ca pot si pentru ca imi doresc mult sa fac asta”. Sunt convinsa ca ti-ai mai spus aceste cuvinte pana acum, dar din cauza faptului ca nu ai avut suficienta incredere in potentialul tau, ai ramas pe loc. Nu are rost sa incerci aceeasi strategie, trebuie sa schimbi abordarea. Spune-ti mai degraba: “Maine voi face o incercare legat de proiectul ce il am in minte; nu imi setez tinte mari, nu incerc sa fac totul deodata, vreau doar sa incerc si sa vad ce pot, ce ar iesi daca as trece la actiune incet, relaxat, la scara mica. Nu am nimic de pierdut; cine stie ce va iesi, poate descopar chiar ca sunt bun la asta”. Fa-ti intotdeauna acel plan de actiune bazat pe punctele tale forte, nu pe cele slabe. Astfel, sansele sa il pui in practica sunt mult mai mari. Continuand exemplul de mai sus, poate ca punctele tale forte sunt buna organizare, faptul ca iti place sa interactionezi cu oamenii si corectitudinea. Foloseste-te de aceste calitati, gaseste unul sau mai multi oameni dornici sa formeze o echipa impreuna cu tine in acest proiect, cu care sa imparti sarcinile si beneficiile. Ei isi vor aduce contributia la proiect si cel mai probabil ca tu vei capata curaj sa il incepi, chiar si la scara mica.  Vei avea grija ca in continuare sa iti cresti increderea in tine, aplicand metode studiate, dezvoltand aceasta trasatura care te-a blocat pana acum. Odata inceput proiectul, de catre tine singur sau in colaborare cu altii, increderea in tine va incepe deja sa creasca.
  7. Meditatia te ajuta sa te reconectezi cu constiinta ta, sa intri in contact cu lumina ta interioara, cu sinele tau autentic si sa-ti constientizezi valoarea, sa-ti amintesti ca iti esti dator sa-ti construiesti viata pe care o doresti. Ea te incarca cu energia mentala necesara pentru a trece la actiune. Atunci cand esti gata sa actionezi, nu mai e loc de frica.
  8. Asculta povestile de succes ale altor oameni, legate de situatii similare cu a ta. Internetul este o sursa foarte buna de informare. Cauta exemple de oameni care se comporta cu mult curaj in situatii asemanatoare. Incearca sa intelegi cum gandesc ei si sa-ti imaginezi cum ar fi daca ai avea curaj in acest moment in loc de frica.
  9. Iesi afara din tine, iesi in lume si ajuta pe cineva care are nevoie. Sentimentul de utilitate pe care il vei avea te va ajuta sa iti cresti increderea in tine. In plus, iti vei aminti ca altii au probleme cel putin la fel de mari ca a ta si ca solutia nu este sa stagnezi.
  10. Daca frica ta este de a face ceva, de a realiza sau incepe un proiect sau o actiune importanta pentru tine, gandeste-te de ce iti doresti asa de mult sa faci acel lucru. Atunci cand iti vei aminti motivul pentru care vrei sa faci acel lucru si cand te vei concentra la scopul acelei actiuni, in mod normal ar trebui ca ele sa-ti redea curajul si sa anihileze frica.
  11. Aminteste-ti situatii din trecut in care la inceput ti-a fost teama ca nu vei reusi, dar intr-un fel sau altul te-ai descurcat de minune.  Ce credinta, ce convingere, ce strategie te-a ajutat sa iesi din ele? Cine te-a ajutat? Ce a declansat schimbarea care te-a scos din respectiva problema? Daca este posibil, aplica si in aceasta situatie metodele din trecut.
  12. Atunci cand ti-e frica de ceva anume, gaseste o frica si mai mare pe care o ai. Poate ca ti-e frica de boala sau de moarte, dar ti-e si mai frica sa nu-ti dezamagesti copiii, sau ti-e si mai frica de faptul ca nu vei trai viata pe care ti-o doresti. Prin comparatie, frica pe care o intampini nu mai pare atat de mare si poti s-o infrunti cu gandul ca sunt lucruri mai rele si mai grele pe lume. Prima intrebare pe care trebuie sa ti-o pui este: “Imi este mai frica sa actionez acum, sau imi este mai frica de cum ar fi viata mea daca nu as actiona?”
  13. Imagineaza-ti ca ai ajuns la 80 de ani si ca nu ai facut lucrul de care ti-e acum teama. Cum te-ai simti? Daca nu te-ar deranja, atunci nu trebuie neaparat sa-l faci. Daca crezi ca vei avea regrete, atunci mobilizeaza-te si lasa frica deoparte, pentru ca amanarea aduce cu ea pareri de rau, frustrari si insatisfactii. Foloseste-te de toate metodele descrise aici ca sa treci peste frica.
  14. Daca frica ta este de boala sau moarte, ori alta frica ce nu tine de persoana ta si nu te paraseste oricata incredere in tine ai avea, metoda care te ajuta este meditatia. In stare de meditatie corpul si mintea se relaxeaza, elimina grijile si devii constient de maretia ta interioara, de lumina din tine care te protejeaza.  Acesta a fost si cazul meu, pana cand am citit cartea “Am murit si m-am descoperit pe mine insami” scrisa de Anita Moorjani. De atunci sunt foarte relaxata si cred cu tarie ca singuri ne provocam bolile, ca singuri ne putem vindeca si ca viata terestra nu este cel mai frumos lucru care i se intampla spiritului. Dar acesta este un subiect pentru un alt articol. Cartea se gaseste in librarii si nu face trimiteri la nici o religie.

Petrece un timp cu fiecare din aceste metode. Parcurge-le pe toate, daca e nevoie de cateva ori pe zi. Ar trebui ca dupa cateva repetari ale acestor exercitii mentale, frica ta sa dispara si sa se transforme in putere. Dupa ce ai scapat de cea mai mare frica a ta, repeta experimentul pentru orice alta frica ai mai avea.

Cu fiecare reusita si experienta in care iti invingi frica, increderea ta in tine va creste si frica in general se va diminua. Acestea sunt exercitii ajutatoare ca sa devii puternic, astfel incat sa treci la actiune si sa nu iti mai irosesti viata blocat de frica. Insa cea mai mare putere ti-o vor da situatiile reale de viata, in care iti vei infrunta fricile. Cel mai greu va fi prima data, prima reusita, pentru ca mai departe vei avea de unde sa te incarci cu curaj: din experienta ta de viata.

Daca ar fi sa faci un singur lucru pentru dezvoltarea ta, ar trebui sa fie eliberarea de frica. Atunci cand frica nu te tine pe loc, esti liber. Doar asa poti gasi calea catre cea mai buna varianta a ta si curajul de a actiona si a da ce ai mai bun din tine. O lume intreaga are nevoie sa-ti manifesti potentialul pe care stii ca il ai undeva, gata sa iasa la lumina. Cum ar fi lumea noastra daca toti oamenii geniali s-ar fi lasat coplesiti de frica si nu ar fi creat ceea ce folosim sau admiram noi azi (inventiile din tehnica, operele de arta, etc.)? Nu poti sa stii de ce esti capabil, pana incerci.

Cel mai bun moment sa scapi de frica e acum. Este timpul sa pasesti in noul an liber, deschis sa inveti lucruri noi, gata de actiune, gata de munca ce conteaza si care te va duce acolo unde vrei sa ajungi.

“Viata este minunata daca nu te temi de ea.” (Charlie Chaplin)

Astept comentariile tale legate de cum iti invingi frica, de cum o transformi in putere si cum au decurs aceste exercitii in cazul tau.

Sursa foto

CITESTE SI:

Cum sa depasesti un episod de frica sau atac de panica

Care este cea mai mare frica a ta?

107 thoughts on “Cum sa transformi frica in putere

      • Buna, pentru Diana, iti re omand pe dna dr Georgiana Campianu, medic homeopat, tel 0732432062.
        Eu m am chinuit 6 ani de zile cu atacuri de panica si frica de orice.
        in conditiile in care am fost la toti doctorii pisibili, la psih, psiholog,iar toate analizele ieseau bune, inclusiv tiroida .
        In doua luni m am facut bine!
        Si toti cei pe care i am trimis la dansa.
        Sanatate multa si Doamne ajuta!

        • Buna seara Sorina este numele meu si am 23 de ani ,am si eu o problema de vreo 5 saptamani ma confrunt cu atacuri de panica sau cel putin eu asta cred ca e …. Totul a inceput intr-o dim la 3 can am mancat un biscuite si am simtit ca ma inec cu el am dat sa il vomit dar din pacate nu am putut am simtit cum voma sa dus inapoi pe gat si mai apoi am avut o semzatie ca imk inghit limba am urlat am tipat ca sa se trezeasca sotul meu am simtit un nod in gat palpitatii la inima foarte mari iar inainte de sf atacului ma taiat burta imediat …mam calmat cu ajutorul sotului si mam bagat la somn a doua zii dimineata cand am dat sa mananc am simtit ca nu pot inghitii mentionez ca atacurile de panica au fost frecvente am ajuns la spital ma vazut un orl a zs ca am cateva zgarieturi in urma intentiei mele de a vomita mis dat tratament cu tantum verde si nurofen lam tinut dar nici o inbunatatire am mancat doar zeama strecurata pentru ca doar asta puteam manca …am aj la doctorul de fam am rugato sa se uite la limba mea ca o simt umflata sa uitat a zs ca am o candidoza bucala si ca poate deaia nu pot inghitii am tinut tratamentul ma ajutat deoarece incepusem sa mai mananc in afara de zeama strecurata putin pui la cuptor cu putina salata dar foarte greu am zs de asta e … Dar de cv zile iar nu pot inghitii ,cand mananc si ingjit o bucatica mica de cv solid simt nodu in gat ca ma sufoc mi se incetoseazs privirea des imi e frica sa raman singura in casa sa nu patrsc cv , am uitat sa spun ca am fost la psihiatru dar mia zs ca pana nu vede niste analize de tiroida nu ma poate ajuta si mia dat sa iau stres clin conplex si magnosan a zs ca st pe baza de plante va rog sa ma ajutati poate nu am gasit psihiatru potrivit :(multumesc

          • Buna Sorina!
            Eu nu sunt medic, repet asta, si de aceea nu as vrea sa spun prea multe. Eu stiu cate ceva despre sanatate si felul in care functioneaza corpul nostru pentru ca ma pasioneaza si am citit tot felul de carti si materiale. Dar tu si oricine altcineva trebuie sa se bazeze pe ceea ce spun medicii si mai putin pe sfaturile de pe internet.
            Din tot ce descrii, mi se pare ca psihiatrul la care ai fost are dreptate. Si eu sunt de parere ca seamana a probleme la tiroida (si poate ca cele doua probleme – tiroida si candidoza bucala – au sau nu legatura una cu alta, asta doar un medic poate spune). Cert este ca trebuie tratate ambele.
            Dar nimeni nu iti va da vreun tratament pentru tiroida sau altceva fara sa ai niste analize, iar analizele pentru tiroida nu intra in pachetul standard si se fac doar la recomandarea unui medic. Daca inca nu ai trimitere, cere-i medicului de familie sa-ti faca un bilet de trimitere catre endocrinolog, unde sa-ti faca si ecografie la tiroida, sau direct sa-ti faca trimitere la analize de tiroida. Din ele se va vedea daca ai sau nu o problema cu tiroida. Cel mai indicat ar fi sa faci un set complet de analize.
            Medicamentele pe care ti le-a dat cred ca sunt bune, pentru ca au magneziu si vitamine care te relaxeaza si iti induc o stare generala de bine. Dar ele trateaza efectul, nu cauza. Numai cu analize si investigatii poti afla cauza reala.
            Tiroida in anumite afectiuni se poate umfla si in acest caz poate sa ti se umfle gatul in exterior sau sa simti ca te sufoci. Dar ar putea fi si altceva. Trebuie sa vezi ce zic medicii.
            Sper sa se rezolve cat mai repede problema ta. Iti doresc sanatate si daca vrei, revino cu un mesaj peste o vreme sa ne spui si noua cum s-a rezolvat si cum te simti.

          • Am sa revin sa va spun ce rezolv vineri am sa ajung la medicul de familie si atunci am sa ii cer sa fac tot felul de analize .Multumesc pentru raspuns,o zi buna!

  1. Mi-e tare frica de avion! M-am speriat o data, insa nu chiar rau, mi s-a intiparit mie in minte experienta aceea si acum v-a trebui sa zbor din nou si am facut o stare anxioasa si depresiva din asta cu dureri de inima si cap. Citind articolul mi-a redat un pic de optimism!

    • Aminteste-ti ca frica este doar in mintea ta. Este o stare creata de mintea ta pe baza a ceea ce ai auzit vreodata despre avioane, deci pe baza experientei altora, in acest caz.
      Si nu uita ce spun statisticile: riscul de accident este mult mai mare pe sosea, cu masina. Totusi, de un drum cu masina nu ne mai este frica pentru ca a devenit ceva atat de comun. Daca ai calatori mai des cu avionul, ai constata ca pasagerii care fac asta des urca deja in avion ca in tren sau autobus, fara stres.
      Explicatia fricii in general este urmatoarea: ne este frica de ceva ce nu cunoastem, de incertitudine. Si aici trebuie sa faci iar analogia cu mersul cu masina: in masina ai certitudinea ca nu va avea loc un accident? Nu. Dar urci si pleci la drum mult mai relaxata. De ce? Pentru ca ai mai multe experiente reusite (in care ai ajuns la destinatie fara nici o problema), iar aceste experiente pe care te bazezi iti dau o doza de certitudine ca totul va fi bine si la urmatorul drum. In timp, nici nu iti mai pui problema ca s-ar putea intampla ceva. La fel se va intampla si in avion, daca ajungi sa calatoresti suficient de des.
      Deci ca sa invingi frica de avion, trebuie sa calatoresti mai des 🙂 adica sa infrunti frica.
      La primul meu zbor cu avionul, am avut ceva emotii, dar nu am vrut sa-mi dau voie sa-mi fie frica. Eram oricum si foarte curioasa, asa ca am luat totul ca pe o aventura. Si acum, cand zbor, momentul meu preferat este acela in care avionul se desprinde de la sol si simti ca zbori. Sfatul meu este sa faci acelasi lucru si sa consideri zborul ca pe o noua aventura, ca atunci cand incerci un sport nou.
      Iti doresc un zbor placut si curaj!

      • Buna Alina,si eu am cam aceeasi frica,dar nu de avion,ci de calatorit cu masina..peste 2 saptamani trebuie sa merg in tara(acum sunt in strainatate) cu masina.Dar ce este mai rau,este faptul ca,pe unde trebuie sa circul eu,sa merg catre casa,s-a intamplat acum cateva zile un accident groaznic..si nu mai pot scapa de acele ganduri rele,tot timpul numai acolo ma gandesc.Nu stiu ce sa fac si cum sa fac, sa nu ma mai gandesc ce va fi si cum va fi cand am sa plec..sfatuieste-ma te rog tu daca vrei..multumesc

        • Eu am avut astfel de frici doar rareori si nu la o intensitate atat de mare, dar ma pun in locul tau si incerc sa inteleg. Probabil ca familia si prietenii iti spun „relaxeaza-te si nu te mai gandi la asta, nu te concentra pe drobul de sare, pe ce ar putea sa se intample rau, etc.” Dar stiu ca e usor de zis si greu de facut.
          Sunt convinsa ca ai inteles deja ca frica este o stare de spirit creata de mintea noastra. Frica nu este un fapt, ea nu este o realitate (chiar daca porneste de la un eveniment din realitate – accidentul de care ai auzit, in cazul tau – ea nu este realitatea ta, pentru ca nu ti s-a intamplat tie; frica este o posibilitate).
          DAR, de la a intelege ce e frica si pana la a scapa de ea (nu doar a o alunga, ci a te simti eliberat realmente de panica) este un drum din cativa pasi. Incerc sa-ti fac un tipar pe care sa mergi atat in cazul asta, cat si atunci cand vei avea si alte frici.
          1. Apeleaza la ratiune
          Se intampla accidente zilnic, stim asta, dar pentru ca nu aflam de ele, traim linistiti cu viata noastra inainte. Asa este si normal. Nu este ok sa ne incarcam cu problemele altor oameni daca nu e necesar, daca nu putem ajuta cu nimic sau schimba situatia, sau daca ne face rau. Stim ca accidentele se pot intampla, dar asta nu trebuie sa devina o obsesie care sa ne paralizeze viata. Gandind astfel, cu timpul reusim sa incadram acest gen de evenimente intr-un normal si astfel putem sa scapam de un stres.
          2. Apeleaza la memorie
          Aminteste-ti de o alta data cand ai facut aceasta calatorie si totul a fost in regula: ai ajuns la destinatie in siguranta, traficul a fost linistit, ai calatorit relaxata si te-ai bucurat ca vei ajunge acolo unde iti doreai. De ce nu ar fi si acum la fel?
          2. Apeleaza la imaginatie
          Imagineaza-ti ca esti in acea calatorie si ca totul este bine, ca traficul este degajat, toata lumea circula regulamentar si relaxat. Imagineaza-ti ca esti pozitiva si ca intotdeuna cand gandesti pozitiv sau cand te rogi, daca crezi ca asta te ajuta, atragi intamplari frumoase in viata ta. Vizualizeaza-te in masina, ca esti degajata, bucurandu-te de calatorie si de cei pe care ii vei intalni cand vei ajunge la destinatie.
          Fa exercitiul acesta de mai multe ori pe zi si te va ajuta sa-ti induci ganduri bune legate de aceasta calatorie si stari emotionale pozitive.
          3. Nu te mai uita la stiri deprimante
          Nu ne face bine sa vedem toata violenta care ni se prezinta la televizor, si pentru ca in momente vulnerabile ne pot induce frica sau panica. Ori stresul si emotiile negative nu rezolva niciodata vreo problema.
          Gandeste-te ca accidente de masina se intampla zilnic, este adevarat, dar cate dintre ele sunt foarte grave? Majoritatea accidentelor sunt relativ usoare, cu pagube materiale, eventuale rani minore, dar putine sunt accidentele grave. Insa televiziunile ni le prezinta tocmai pe acelea, cumulate din toata tara, iar noi putem avea impresia ca sunt foarte multe sau ca toate sunt grave. Accidentele nu sunt atat de dese incat sa ne lasam coplesiti de iminenta lor.
          De cate ori nu auzi ca un prieten a atins un pom cand a parcat sau a lovit usor masina din fata in trafic? Dar pana la urma face parte din viata si tine de neatentie.
          Pe de alta parte, cunosti cu siguranta soferi vechi care nu au avut vreodata nici macar un accident. De ce? Pentru ca sunt foarte atenti la volan, conduc cu precautie si au grija la elementele cheie in trafic: viteza, distanta fata de celelalte masini, adaptarea vitezei la sosea si la conditiile meteo, starea lor de oboseala, o masina fara probleme, etc. Poate ca peste 95% dintre accidente au ca si cauza neatentia, ceea ce nu e cazul tau daca te vei odihni inainte, daca vei face pauze ori de cate ori simti nevoia si te vei concentra la drum.
          4. Bea magneziu, MagneB6, sau o alta combinatie intre magneziu si vitaminele B, care actioneaza asupra sistemului nervos, te calmeaza, te linisteste si te va ajuta sa vezi partea frumoasa a lucrurilor (poti sa bei asa ceva in orice perioada de stres, de tensiune, anxietate, sau cand ai o fobie sau o stare de panica).
          Sper ca aceste trucuri sa te ajute sa-ti invingi frica acum, dar si pe viitor.
          Daca crezi ca te mai pot ajuta cu ceva vreodata, scrie-mi si o fac cu drag.
          Sa ai o calatorie placuta si relaxanta!

          • Iti multumesc din suflet,Alina,ca ti-ai facut timp pentru mine,si ca mi-ai dat aceste sfaturi…am sa le urmez cu mare drag…(imi doresc din suflet sa si reusesc)..daca mai am vreodata nevoie, am sa-ti scriu..inca o data iti multumesc frumos..:)

          • Oricand, cu placere.
            Trebuie sa reusesti pentru ca pe termen lung ai nevoie sa calatoresti relaxata si sa scapi de orice frica pentru a trai linistita, a scapa de stres si a te bucura de evenimentele din viata ta.
            Numai bine iti doresc!

  2. Buna!!Si eu am o friica.Acuma 2 ani s-a intamplat,am lesinat de doua ori si de atunci am o stare continua de friica sa nu lesin iar.Te rog ajuta-ma cu un sfat,vreau sa scap de aceasta friica,deoarece nu isi are rostul si tot timpul sunt stresata din aceasta cauza.

    • Buna, Oana!
      Am patit si eu la fel, dar nu cu lesinul. Am avut o perioada in care faceam destul de des crize de spasmofilie (adica o stare de slabiciune apropiata de lesin, amortire si furnicaturi in extremitati) din cauza unei scaderi bruste a calciului din sange. Ca si tine, am ajuns sa fiu foarte speriata sa nu fac din nou cate o criza. Stiam de fiecare data ce se intampla si stiam ca daca beau repede o pastila de calciu imi reveneam in cateva minute, dar tot imi era frica. Medicul mi-a explicat cum sa beau calciul, de atunci respect indicatiile lui si nu am mai avut probleme cu spasmofilia (au trecut cel putin doi ani de atunci). Treptat, vazand ca am obtinut rezultatul dorit, am scapat si de frica.
      Asa cum am mai spus, frica este creata de mintea noastra si in cazuri ca acestea, in care porneste de la intamplari negative din viata noastra, poate ca este justificata intr-o anumita masura, dar nu cand se transforma in panica sau obsesie.
      In cazul meu frica a disparut cand s-au intamplat trei lucruri:
      1. Am inteles cauza crizelor si m-a linistit faptul ca nu eram bolnava
      2. Am actionat, am facut ceva practic, ce tinea de mine ca sa previn noi crize (am baut calciu in mod regulat, dupa indicatiile medicului)
      3. Crizele nu s-au mai repetat.
      Cred ca si in cazul tau ar trebui sa fie la fel si ca poti scapa de frica de lesin dupa ce intelegi de ce ai lesinat atunci (poate ca stii deja care a fost cauza si nu e nevoie sa te intorci in trecut ca sa afli). Daca poti afla care a fost cauza (nu neaparat o problema de sanatate, poate fi caldura, oboseala, etc.), atunci poti si tu sa actionezi, sa faci ceva ca sa eviti pe viitor aceste situatii (sa dormi, sa te hranesti corespunzator, etc.). Daca faci toate astea si va mai trece timp fara sa mai lesini, ar trebui ca frica sa dispara.
      Ceea ce incerc eu sa spun este ca ai nevoie de fapte concrete, palpabile pe care sa te bazezi si care sa inlature frica. De exemplu, sa afli cauza lesinului de atunci, sa faci tu ceva ca sa-l eviti si ca evenimentul sa nu se mai repete.
      Sper sa te ajute parerea mea. Iti doresc numai bine!

      • Multumesc mult!!Stiu care era cauza,si stiu ca totul e in mintea noastra,dar totusi asa sunt eu.Cand e vorba de sanatate,sunt in continua panica.As vrea sa scap de această friica dar chiar nu stiu cum sa fac.

        • Stai linistita, ca nu esti singura. Atunci cand am scris acest articol mi-am evaluat propriile frici si am ajuns la concluzia ca cele mai mai mari frici ale mele sunt de boala si de moarte. Daca eu am o problema de sanatate, sau cineva din familia mea, intru intr-o stare de anxietate care poate merge pana la panica, in functie de cata incertitudine planeaza in aer. Si asta inca se mai intampla uneori, chiar daca lucrez de ceva vreme la a-mi invinge fricile. In ultimii ani am avut un progres foarte mare, dar mai am de lucrat la asta.
          Ce m-a ajutat pe mine enorm sa ma relaxez a fost cartea Louisei Hay „Poti sa-ti vindeci viata”, pe care ti-o recomand si tie, daca nu ai citit-o inca. Pentru ca fricile sunt create in mintea noastra si ca sa le infruntam trebuie sa ne schimbam tiparele de gandire gresite, cartea te va ajuta pentru ca tocmai asta face: iti arata felul gresit in care gandesti despre tine, viata ta si sanatatea ta si te invata cum sa iti schimbi modul de gandire daunator si sa inlocuiesti vechile tipare cu unele noi.
          Cred ca ai nevoie sa intelegi mecanismele mintii tale si felul in care ai ajuns sa dobandesti aceasta frica si pentru asta trebuie sa aprofundezi putin subiectul. Nici eu nu pot sa adopt o idee noua pana cand o inteleg pe deplin si ce rol are in viata mea. Deci e firesc sa nu poti pur si simplu sa iti schimbi gandirea pentru ca a spus cineva ca e bine sa faci asta. Va trebui sa intelegi radacinile tiparelor tale de gandire, iar apoi sa le schimbi constient.
          Pana cand vei citi cartea „Poti sa-ti vindeci viata”, poti sa-ti faci o idee despre ce vei gasi in ea din articolul pe care l-am scris pe tema afirmatiilor:
          http://inimafericita.ro/2015/05/03/15-afirmatii-care-te-ajuta-sa-faci-schimbari-in-viata-ta/
          Despre Louise Hay (89 de ani), autoarea cartii, si despre experienta ei de viata (care a condus la scrierea cartii) am pus un film in articolul
          http://inimafericita.ro/2015/05/24/poti-sa-ti-vindeci-viata-schimbandu-ti-modul-de-gandire/
          Si cred ca te-ar ajuta si ce am scris in articolele despre ideile limitative
          http://inimafericita.ro/2015/01/09/ideile-limitative-felul-in-care-ne-distrug-viata-si-cum-putem-sa-le-eliminam/
          si despre autovindecare
          http://inimafericita.ro/2014/12/14/cum-are-loc-autovindecarea-prin-puterea-mintii/
          Pe mine m-a mai ajutat mult si cartea „Am murit si m-am descoperit pe mine insami” scrisa de Anita Moorjani in care descrie vindecarea ei miraculoasa de cancer in faza terminala dupa ce a trecut prin moarte clinica. Subiectul este sinistru, dar povestea e transformatoare si m-a ajutat sa scap de frica de moarte.
          Eu pot sa spun ca in ultimii ani am trait mult mai linistita si mai detasata pentru ca am ajuns in acest fel sa accept curgerea vietii si sa nu las frica sa mai fie prezenta decat rareori in viata mea.
          Anunta-ma, te rog, de rezultatele tale si de cum evolueaza transformarea, pentru ca sunt convinsa ca se va intampla.
          Te imbratisez cu drag!

  3. Buna! E foarte bun articolul, imi da o doza de optimism, insa frica mea progreseaza pe zi ce trece. AM facut de cateva ori atacuri de panica din cauza unor dureri pe care le am la stomac si care, de cele mai multe ori, imi provoaca dureri in piept, de cap, maini, spate etc. Pe scurt, au o intesitate destul de mare si radiaza in mai multe parti ale corpului. Intial credeam ca e de la inima , pana ce medicii m-au convins ca e de la stomac. DIn cauza acelor dureri intram in panica si ajungeam intr-o stare aproape de lesin, mi se inclestau degetele, plangeam, tremuram si eram nevoita sa aplelez la urgenta. ACum, sunt sub tratament, dar fricile mele au inceput sa isi faca de cap. Mi-e foarte frica daca raman singura acasa, imediat am o senzatie de lesin in acest caz. Mi-e frica daca merg cu metroul sau cu trenul ca s-ar putea rasturna in orice moment, mi-e frica sa mai merg cu avionul, dupa ce, cu putin timp in urma, am avut parte de o experienta nu tocmai placuta, mi-e frica daca merg singura pe strada, ca nu cumva sa cad jos, mi-e frica sa ma pun la somn, ma gandesc ca daca acum adorm poate maine nu ma mai trezesc. Mi-e frica de orice boala pe care ar putea s-o aiba un om, mi-e frica pana si de o durere de cap, am impresia ca in scurt timp imi vor exploda ceva vene pe acolo sau cine stie ce. Nu mai stiu ce sa fac, imi doresc foarte mult sa scap de aceste frici. Ti-as fi recunoscatoare daca m-ai putea ajuta cu un sfat. Multumesc mult!!!

    • Draga mea, pe cat de serioasa este problema ta, pe atat de simpla ar putea fi. Eu nu sunt medic si nu as vrea sa te directionez gresit, asa ca pot sa-ti spun doar ce as face in locul tau.
      Acum cativa ani m-am intalnit cu o fosta colega pe care nu o vazusem de ani de zile si care mi-a povestit de cosmarul prin care trecuse. Avusese niste stari ingrozitoare si atacuri de panica ce o faceau sa coboare din tramvai de frica; ii era frica sa faca orice pas si nu putea sa-si explice din ce motiv. Isi facuse tot felul de investigatii la tot felul de doctori, toate analizele ii ieseau bune iar medicii ii spuneau ca nu are nimic, desi ea se simtea foarte rau. La un moment dat a crezut ca innebunise, pentru ca nu mai intelegea ce se intampla cu ea. Dar a avut norocul ca un medic sa-si dea seama ca avea probleme cu tiroida. Din acel moment a urmat tratament si dupa o vreme a scapat de toate simptomele respective. Atunci am inteles cat de ciudate sunt simptomele pe care le dau dereglarile glandelor endocrine, mai ales tiroida.
      Deci, ce as face daca as fi in locul tau? Daca inca nu ai fost la un endocrinolog, cauta unul bun, care probabil ca printre alte investigatii iti va da sa faci si analizele in care se dozeaza hormonii tiroidieni. Ideea e ca dereglarile tiroidei nu se vad in setul standard de analize, pentru ca acestea nu contin dozare de hormoni; de aceea de multe ori problemele tiroidei sunt gresit diagnosticate, caci analizele ies bune (sangele, urina, scaunul). Poti face acele analize specifice la recomandarea medicului specialist, dar totul e sa ajungi la medicul potrivit.
      Mainile inclestate sunt si un simptom al spasmofiliei (criza a lipsei acute de calciu), cu care m-am confruntat si eu anii trecuti. Sau poate fi o problema neurologica. Deci, daca inca nu ai fost la neurolog, poate ca ar trebui sa o faci. Si vezi si cum stai cu calciul.
      Ce altceva as mai face daca as fi in locul tau? Dupa ce as obtine diagnosticul de la endocrinolog si as vedea daca am vreo problema cu glandele, indiferent de rezultat, as face cateva sedinte de psihoterapie cu un psiholog bun, care sa ma ajute sa elimin definitiv frica/fricile si sa rup asocierile cu intamplari din viata mea. Practic, un psiholog te ajuta sa ajungi la radacina tiparelor tale gresite de gandire si sa iti rescrii scenariul din minte. Teoretic, poti face asta si singura, dar pentru ca problema ta e destul de complexa, iar tu esti inca bulversata, nu stiu daca ai reusi singura sa parcurgi acest drum mental si sa gasesti logica ce te duce pe firul tiparului de gandire, fara sa fii ajutata de cineva din afara, care poate fi obectiv.
      Eventual, impreuna cu psihologul, ai putea sa te gandesti chiar la sedinte de hipnoza, daca acesta te sfatuieste sa le faci si crede ca sunt necesare. Eu nu am facut, dar am auzit ca au rezultate fantastice si daca as gasi vreodata un specialist bun, as face asa ceva, chiar fara sa am vreo problema aparenta.
      As fi curioasa ce diagnostic ti-au pus medicii pentru stomac si, daca vrei sa revii peste o vreme, m-ar interesa felul in care se rezolva problema ta.
      Pana atunci, incearca sa te linistesti si, macar in momentele de calm, gandeste-te ca nu exista in realitate nici o boala care sa poata face sa-ti explodeze venele, sau alte inchipuiri pe care le mai ai. Filmele sunt fictiune, iar in realitate, chiar daca ai o problema de sanatate, ea nu evolueaza asa. Ce imi descrii tu este un scenariu mai sumbru decat orice boala posibila.
      Te mai sfatuiesc ceva: scrie intr-o agenda sau jurnal ce simti, de ce iti e frica, exact cum ai facut-o aici. Apoi reciteste cand esti mai calma si s-ar putea sa-ti dai seama singura ca ceea ce creeaza mintea in stare de panica, nici macar nu poate fi real.
      Oricine a avut vreodata o stare de panica, te intelege perfect. Pana la urma, e vorba de un dezechilibru chimic undeva in corp, care creeaza dezechilibru chimic in creier, iar acesta iti da stari de acest fel.
      Pana cand se rezolva problema, tine aproape de tine pe cat posibil pe cineva din familie, care iti da un sentiment de siguranta.
      Iti doresc sa scapi cat mai repede de atacurile de panica si sa rezolvi problema. Fii optimista pe cat poti, pentru ca ar putea fi o singura cauza, poate chiar tiroida, cine stie, si odata cu ea scapi de toate aceste simptome.
      Astept sa-mi scrii dupa ce afli ceva nou, fie aici un comentariu, fie un mail la adresa inimafericita@gmail.com
      Iti doresc multa sanatate si numai bine!

  4. Buna! Copilul meu, in varsta de 11 ani m-a interbat de ce lui ii este frica de minge? De fiecare data cand mingea vine spre el, in loc sa vrea sa o loveasca, se fereste de ea, ceea ce ii aduce neplaceri la orele de sport, cand, de cele mai multe ori, baietii sunt lasati sa joace fotbal si el nu este “dorit” in nici una dintre echipe… Cum il pot ajuta? Multumesc!

    • Buna Renata!
      Ce descrii tu pare o frica ce ar trebui sa poata fi depasita usor, la fel ca cea de inaltime – prin confruntarea cu evenimentul de care ii e frica baiatului (deci jucandu-se cu mingea).
      Cred ca cel mai bine este ca tu, eventual impreuna cu tatal baiatului, sa-l ajutati sa-si invinga frica de minge prin a va juca impreuna cu el pentru ca ii sunteti cei mai apropiati si se simte in siguranta cu voi. In acele jocuri veti fi plasa lui de siguranta, iar daca voi aruncati o minge spre el, ii va fi mai putin frica de ea daca il asigurati ca nu veti lovi tare mingea, pentru ca in voi are incredere.
      El poate refuza exercitiile, dar e destul de mare sa inteleaga ca prin asta il veti ajuta sa nu-i mai fie frica niciodata de mingi. Sunt convinsa ca nu-i place situatia si ca va accepta. Ca sa fie mai usor, incepeti sa va jucati cu un balon umflat cu aer pe care sa-l aruncati de la unii la altii. Probabil ca e un bun inceput caci de balon nu ii e frica nimanui si poate sa se atinga singur cu el si sa observe ca nici nu simte. Apoi sa faceti acelasi lucru cu o minge foarte usoara si subtire din aceea cu care se joaca copiii in apa. De fiecare data lasati-l pe el sa dea primul cu piciorul in minge spre voi, ca sa se convinga ca nu va poate lovi si sa vada cum voi o trimiteti inapoi spre el. Treptat, puteti ajunge sa va jucati si cu o minge normala cu care se joaca copiii de varsta lui.
      In mod normal, ar trebui ca acest exercitiu sa functioneze. Daca nu, scrie-mi aici sau un mail la inimafericita@gmail.com si voi sapa mai adanc sa caut rezolvari la aceasta problema.
      Astept sa-mi scrii rezultatul exercitiului. Experienta voastra ar putea ajuta si alti oameni.

  5. F bun articolul,totusi am si eu niste frici,din diferite surse,internet,televizor poti afla si vedea lucuri infricosatoare,de ex acum cateva zile mam uitat pe uns ite a niste poze infricosatoare si la niste traditii din japonia de groaza si acum mie frica de ele,cu timpuk ele dispar,dar dupa 1-2 luni problema e pana arunci mai e,si frica asta dispare imediat ce e alta persoana cu mine,daca pleaca reapare frica,ma poti ajuta?

    • Primul lucru pe care trebuie sa-l faci este sa eviti sa te mai uiti la filme/emisiuni/poze care te sperie. Daca stii ca esti sensibil la un anumit gen de informatie, nu te mai expune la ea (de exemplu, pe unii ii infricoseaza sa vada sau sa auda orice legat de morti sau cadavre, pe altii ii sensibilizeaza suferinta animalelor, sau scenele specifice filmelor de groaza). Probabil ca deja stii ce anume iti provoaca frica, deci poti evita sa te mai uiti la stiri sau la un anumit fel de emisiuni. Eu de exemplu nu pot sa ma uit la filme de groaza, mai ales daca subiectul ar putea sa se intample in realitate (de exemplu, crime). Dar nu sunt la fel de sensibila la filme cu subiect fantastic, cum ar fi cele cu zombie, chiar daca sunt violente, pentru ca stiu ca nu exista in realitate. Oricum, nu ma mai uit de mult la astfel de filme.
      Ce mai poti sa faci este ca atunci cand vezi scene care iti provoaca frica, sa te gandesti ca este doar scenariul cuiva. In cazul traditiilor din Japonia pe care le-ai vazut, poti sa te gandesti ca acei oameni au acceptat sa le practice (probabil pentru ca asa cred ei ca este bine), dar ca tu nu vei fi implicat niciodata in asa ceva pentru ca unde traiesti tu oamenii nu au astfel de obiceiuri. Practic, nici daca ajungi ca turist in Japonia nu esti nevoit sa participi la nici o traditie impotriva vointei tale. Traditiile sunt urmate de localnici pentru ca asa vor ei.
      Practic, trebuie sa te gandesti la cat de realiste sau nerealiste sunt acele scene.
      Si mai poti face un lucru ca sa-ti scoti ddin minte orice scena negativa: un exercitiu de NLP (programare neurolingvistica). Poti sa-l aplici la orice vrei sa uiti, sa nu te mai preocupe.
      Exercitiu:
      Inchide ochii si vizualizeaza scena care te-a infricosat. Fii atent la lumina, culori, sunete si distanta de la care vezi totul. Acum fa redu luminozitatea si culorile, redu sunetele si indeparteaza planul in care se desfasoara scena. Redu de mai multe ori luminozitatea, culorile si sunetele, in timp ce indepartezi de tine treptat imaginea, pana cand devine mica de tot, stearsa, iar vocile seamana cu ale unui personaj de desen animat.
      S-ar putea sa devii chiar amuzat imaginandu-ti cum suna acum vocile: deloc inspaimantator.
      Repeta exercitiul de mai multe ori pe zi, pana cand scapi de imaginea de care iti este frica.
      Sper sa-ti fie de folos sfaturile. Numai bine!

  6. Întâmplător (sau poate nu :), am dat de blogul tău. Nu știu cine ești, însă după ce am citit articolul tău am simțit nevoia să-ti scriu.
    La mine frică s-a instalat mai târziu puțin după incidentul în sine. Ciudat nu? Dar adevărat. S-a întâmplat când am leșinat într-o zi de primăvară în centrul orașului cu prietenele lângă mine. Am picat jos dar mi-am revenit destul de repede și am facut o cursă cu ambulanța până la spital. Acolo au cazut că aveam nivelul de Ca foarte scăzut ( de mică am problema asta cu Calciu, dat fiind că făcusem injecții cu Ca pentru că nu se “închidea” parietalul, adică era moale de zici că nu aveam os. Am înțeles de la mama că doctoriță mi-a spus atunci mică fiind că dau în rahitism. Revenind în prezent și la acel leșin, culmea că nu mi-a fost frică dupa acel episod dar a apărut frică transformată spre fobie chiar din cauza oamenilor din jurul meu care mereu își făceau griji, că am un organism slab, că ai grijă mereu ai grijă, vezi să nu se întâmple asta. Să nu mai zic că prietenii mei au cam dispărut începând să le fie frică să ieșim undeva că poate iar leșin. De parcă leșinul e contagios :)). Uite așa au trecut anii iar eu auzindu-i pe cei din jurul meu fredonând mereu aceeași piesă, subconștientul meu a început să înregistreze informația și poc m-am trezit cu frica asta de leșin. Devenise atât de intensă încât nu mai eram atât de dornică să ies în oraș, să mă întâlnesc cu unii oameni că poate se repetă episodul, poate etc. Devenisem anxioasă la lucurri banale cu timpul, insomnii. Unii au crezut că am nevoie de psiholog, însă vorbind cu el mi-a spus că el nu mă poate ajută pentru că eu nu sunt suficient de “bolnavă” să am nevoie de ajutorul lui. Pe scurt : Mă descurc de una singură, culmea că ei vedeau în mine mai mult decât vedeam eu. Buun. Ador provocările așa că am luat totul ca pe o provocare și lupta a început. :D. Cea mai grea luptă e cu tine însuți pentru că se formează obiceiuri pe seama unor lucuri mai mult sau mai puțin reale. Dar mergem mai departe. Și astăzi mă lupt să mă eliberez de toate fricile astea imaginare chiar dacă sunt bazate pe fapte reale( episodul cu Ca), însă cel mai rău caz în cea mai dramatică formă posibilă? Fac o plimbare cu ambulanța și reiau viața cotidiană că nu sunt nici prima nici ultima care se confruntă cu anumite slăbiciuni medicale. Iar încă un lucru amuzat pentru că mereu fac haz de necaz 🙂 este că acum evit eu acele persoane care se fereau de mine pentru că mi-am dat seama că îngrijorarea lor și gândurile lor îmi dăunează mai mult decât aș fi crezut. Ne mai vedem dar mai rarut că-i mai drăguț.
    Cum te-au sfătuit medicii să faci curele cu Ca? Sunt curioasă

    • Esti sigura ca ti-e frica de lesin si nu de reactia celor din jur? Sau poate ca ti-e frica sa nu-ti pierzi prietenii? Dar daca iti e frica de oameni, de faptul ca iti dauneaza gandurile si reactia lor?
      Se pare ca in toti anii in care te-ai confruntat cu frica asta ai reusit sa gasesti explicatii care ar putea fi reale si ai facut cateva observatii bune:
      – ca frica s-a instalat la o vreme dupa incident (ar fi indiciul ca nu ti-e frica de lesin, ci de consecintele lui in viata ta),
      – ca frica ta e de reactia oamenilor (adica de imaginea ta in ochii lor?),
      – ca subconstientul tau a ajuns sa creada ca ai o problema pentru ca i s-a repetat asta de atatea ori (nu neaparat pentru ca ar fi adevarat)
      – ca ne formam obiceiuri pe seama unor lucruri mai mult sau mai putin reale (de fapt intuim ca o parte dintre temerile noastre sunt nefondate si ca pornesc probabil de la incertitudine),
      – ca fricile sunt imaginare (ne alimentam mintea cu pure posibilitati: „daca sunt grav bolnava?”, „poate ca lesinul e interpretat ca fragilitate si oamenii nu vor mai vrea sa aiba de a face cu mine”, etc.)

      Dar intrebarea este ce faci cu aceste observatii; cum le folosesti ca sa scapi de frica. Faptul ca faci aceasta analiza si chiar ai luat masuri (eviti unii oameni, esti pregatita pentru cel mai rau scenariu posibil), dar inca te confrunti cu frica, imi spune ca ori nu ai descoperit adevarata cauza, ori nu ai luat masurile corecte.

      Inca o intrebare: a fost un singur episod de lesin sau mai multe? Daca au fost mai multe, se intelege ca s-a ajuns la frica si trebuie lucrat la asta, dar daca a fost doar unul, inseamna ca cei din jurul tau exagereaza si ca tu ai ales sa-i crezi pe ei.

      Cred ca ar fi util sa te gandesti:
      1. Care este frica ta reala (daca frica e de lesin, mergi pe fir si continua cu intrebarile: „si daca as lesina, ce s-ar intampla?”, „si daca s-ar intampla si acel lucru, ce ar insemna asta si cum mi-ar afecta viata?”). Cauta mai multe variante de frici posibile, pana cand una dintre ele se va potrivi cel mai bine raspunsurilor.
      2. Daca iti aduce si vreun avantaj faptul ca esti perceputa ca sensibila (ai putea fara sa-ti dai seama sa te complaci in rolul pe care ti l-au atribuit oamenii, iar asta se intampla numai daca te avantajeaza cumva pozitia)
      Pentru asta trebuie sa sondezi adanc si sa fii foarte sincera cu tine. Numai asa poti descoperi mecanismul de gandire gresit care e cauza fricii tale. In cazul tau suna a fi vorba de tipar de gandire deformat, iar asta se poate corecta.

      Crizele mele de spasmofilie aveau loc invariabil in prima zi de menstruatie (o data la cateva luni), ceea ce a fost un indiciu important pentru medicul de familie, care m-a sfatuit sa nu mai fac cure cu calciu o data la cateva luni, ci sa beau calciu in fiecare luna timp de cateva zile incepand cu 3-4 zile inainte de menstruatie. De cand respect asta, nu am mai avut nici o criza (sunt ani buni de atunci), iar calciul imi amelioreaza foarte mult si sindromul premenstrual. Un indiciu in acest sens a fost si faptul ca la analize calciul imi iesea mereu bun, deci pierdeam calciu brusc in acea situatie specifica si de aceea faceam o criza. La fel ca tine, am probleme cu asimilarea calciului, m-am nascut cu o lipsa de calciu, chiar o forma de rahitism, probabil pentru ca si mama asimileaza greu calciul. Eu am de asemenea glicemia mica mereu, la limita minima, iar asta imi da uneori o senzatie de slabiciune (inclusiv in acea zi), dar o recunosc si mananc ceva dulce, apoi imi trece imediat starea si imi recapat energia. (Este o cadere de glicemie, mai ales in zile in care am mancat putini carbohidrati). Si am mai observat ca iritabilitatea si anxietatea caracteristica sindromului premenstrual dispar daca beau magneziu.
      Ai putea sa incerci si tu sa bei o pastila de MagneB6 sau ceva similar in momentele in care simti acele frici, pentru ca magneziul si vitaminele B calmeaza sistemul nervos si induc o stare de bine si de liniste. Dar asta in paralel cu lucrul in plan mental. As fi curioasa de efecte.

      Iti doresc sa depasesti cat mai repede problema!

  7. E foarte bun articolul dar mie mie frica de intuneric noaptea cand ma pun in pat aud fel si fel de zgomote si in mintea mea se creiaza multe scenarii infricosotoare. Una dintre prietenele mele mia povestit ca, noaptea aude zgomote venite de afara si ca e vb de fantome ceva. Nu stiu sigur e vorba de o legenda veche. Dar e ciudat nu am crezut-o dar de la un timp am inceput sa aud acele zgomote, si mie frica noaptea cand ma pun in pat. Cand se lasa seara mie frica sa dorm singura. Trb sa doarma cineva cu mine acum nu stiu ce sa fac incerc sa nu ma mai gandesc la asta dar e tiparit in minte ma poti ajuta sa trec peste???

    • Cand eram copil mi se intampla acelasi lucru: seara in intuneric imi imaginam cu Bau-Bau ma pandeste si ma ataca; imi imaginam si ca arata hidos, infricosator. A fost vina parintilor mei ca ma amenintau cu acest personaj, iar eu am ajuns sa cred in el si sa imi provoace frica.
      Cred ca acelasi lucru e si la tine, niste legende legate de fantome pe care ai vrea sa nu le crezi, dar pentru ca unii oameni in jurul tau cred in ele, ti-e greu sa le respingi.
      Eu zic sa te gandesti la asta ziua, pe lumina si sa te gandesti rational daca ele pot fi reale sau nu. Daca ziua nu auzi nici un zgomot de acel fel, probabil ca el nu exista si e doar inchipuirea ta. Repeta-ti in minte ca nu ai de ce sa te temi, ca daca ar exista fantome, si-ar face prezenta si ziua. In plus, chiar daca ele ar exista, eu nu am auzit vreodata ca asa ceva sa faca rau cuiva. Treptat, ar trebui ca acest dialog cu tine sa te faca sa te linistesti si sa nu-ti mai fie frica de o inchipuire.

      • Ziua nu mie frica. E normal totul. Dar noaptea se aud zgomote ciudate, stiu ca nu exista. incerc sa ma controlez, insa emotile mele sunt mai marii. Nu ma pot controla, mie greu sa trec peste. Am incercat sa fac mai multe, chesti sa uit. dar pentru o perioada, si dupa frica revine. nu stiu de ce mi se intampla, asa probabil ce mi-a spus prietena mea ma socat. Si cand se lasa seara orice zgomot, care il aud ma duce cu, gandul la aceea legenda o am tiparita in minte. Mi-e greu inainte dormeam, singura nu eram asa fricoasa. Cand auzeam de chesti, de genul asta era teama pe moment. Si dupa trecea, aceea teama. Acum o am mereu cu mine nu stiu Cate o data, am impresia ca e ceva in mintea mea ce insista cu prostii. Nici nu stiu ce sa mai cred unii spun ca exista strigoi, altii imi spun ca nu exista. Imi poti raspunde la aceasta intrebare exista??? Vreau sa scap, aceasta frica. Nu vreau mai tarziu, sa imi creieze probleme mai mari. Sa am atacuri de panica sau nu mai stiu ce…

        • Valentina, nu exista fantome sau strigoi. Hai sa ne gandim logic: daca ar exista, nu le-ar vedea si auzi doar cateva persoane, ci le-am auzi toti. Dar miliarde de oameni nu aud nimic din toate astea in toata viata lor. Cine crezi ca are dreptate? Cativa oameni sau toti ceilalti care sustinem ca nu exista asa ceva? Nu crezi ca e mai probabil ca acei cativa oameni sa se insele, sa li se para ca aud ceva, sa-si imagineze doar? Probabil ca sunt iluziile lor venite din niste frici.
          Tu singura spui ca stii ca nu exista. Este adevarat ca mintea noastra parca ar avea doua voci care se contrazic uneori, dar trebuie sa alegi constient pe care vrei s-o crezi. Este clar ca tu crezi mai mult in mintea ta care iti spune ca nu exista aceste fenomene, dar este si partea cealalta din mintea ta care tinde sa ii creada pe cei putini.
          Daca nu reusesti sa te convingi singura ca nu au cum sa existe fantome, chiar daca vrei sa crezi asta, atunci fa urmatorul lucru: intr-o seara cand mai esti cu inca 1-2 persoane, stai in liniste si asculta sa vezi daca se mai aude vreun zgomot, iar apoi iesiti afara, aprindeti lumina si verificati daca e cineva prin preajma. Poate ca daca vezi cu ochii tai, te vei convinge ca nu e nimic si ca doar ti s-a parut.
          Daca vrei parerea mea personala, cred ca avem un suflet sau spirit care nu moare odata cu corpul, dar cred ca spiritele oamenilor sunt ce exista mai pur si mai bun in noi si ca niciodata nu ar face rau cuiva, chiar daca ar ajunge in prezenta oamenilor.
          Sper sa reusesti sa depasesti aceasta frica si sa te convingi singura, rational, ca nu au cum sa existe acele zgomote. Iar daca exista, ele sunt provocate de animale care trec prin preajma, nu de fantome.
          Iti doresc numai bine!

          • Eu fac atacuri de panica groaznice imi este frica de boala si moarte nu stiu cum sa mai scap de ele ma chinui de un an jumate si nu mai reusec

          • Ca sa scapi de frica de boala si de moarte va trebui sa-ti schimbi perceptia despre ele.
            Iti sugerez sa citesti materiale despre oameni care au trecut prin moarte clinica si apoi au povestit experienta „de dincolo”. Eu m-am linistit foarte mult dupa ce am citit cartea scrisa de Anita Moorjani – „Am murit si m-am descoperit pe mine insami” unde povesteste cum a intrat in moarte clinica in timp ce era in faza terminala a unui cancer. Dupa ce s-a trezit, in foarte scurt timp s-a vindecat spre surprinderea tuturor si a inteles faptul ca si-a provocat singura boala. Este o carte foarte profunda care te face sa vezi viata, boala si moartea cu alti ochi. De asemenea, te ajuta sa intelegi ca puterea este la tine.
            Si daca putem sa ne vindecam prin puterea mintii de boli, inseamna ca putem si sa ne controlam fricile si gandurile negative.
            Trebuie sa te gandesti ca pericole pot exista oricand si oriunde, nu doar de a ne imbolnavi, dar nu e normal sa traim cu frica de a nu pati ceva. Cel mai bine pentru noi este sa ne traim viata cu tot ce e frumos in ea, sa ne bucuram de fiecare zi, de sanatatea noastra si sa ne imaginam ca vom fi sanatosi mereu. Gandul pozitiv ne ajuta sa ne pastram sanatatea, cel negativ nu ne ajuta.
            Sper sa te linistesti cat mai repede, sa lasi grijile deoparte si sa te bucuri de viata la maxim.

  8. Buna,
    Am dat de articolul tau din greseala ,cautand unele explicatii despre frica.Ai scris un articol foarte interesant.Unele lucruri voi incerca sa le aplic.Eu ma tem foarte mult de esec.sunt in anul doi la facultate si din cauza unor probleme peraonale nu am reusit sa ma pregatesc bine pt examene si m-am trezit intr-o zi cu dublul examenelor de dat.la parinti de tea ca nu ma vor intelege nu le-am spus nimic,dar in mine simt ca ma tem sa nu ii dezamagesc,ca nu o sa reusesc,ca nu sunt facuta pt asta,desi este dorinta mea de a continua studiile.am fost mereu o luptatoare si acum ca niciodata ma tem ca nu voi reusi.nu am mai simtit aceasta teama pana anul acesta.si incerc sa scap si sa imi demonatrez ca am ramas aceasi luptatoare,desi in este foarte greu.sper sa imi regasesc calea cat mai repede.

    • Buna Alina,

      Te inteleg in problema asta pentru ca si eu am avut momente de acest fel. Pe de o parte sunt ambitioasa si muncesc mult, dar am momente in care aman si am patit uneori ca tine. Daca esti o luptatoare si ai reusit mereu sa indeplinesti tot ce ti-ai propus, probabil ca este normal sa te sperie faptul ca acum ai in fata un volum mare de munca pentru ca din diverse motive nu ti-ai luat examenele la timp.
      In primul rand, nu te panica pentru ca numai calma vei rezolva problema.
      In al doilea rand, gandeste-te ca lucrurile cu adevarat grave sunt acelea care privesc sanatatea sau siguranta, nu munca/invatatul, indiferent cat de mult ar fi. Pana la urma, ce s-ar intampla asa de grav daca ai mai amana unele dintre ele si ar afla parintii? Sunt convinsa ca ar fi mai intelegatori decat te astepti. Multi studenti isi amana exemene cu anii si chiar daca parintilor nu le place asta, pana la urma cu efort se depaseste si acest prag.
      In al treilea rand, stii cum se spune: „Cum poti manca un elefant? Bucata cu bucata”. Tot ce trebuie sa faci este sa iti faci un plan de actiune si sa-ti imparti timpul ramas pana la examene incat sa aloci fiecarei materii un interval de invatare pe care sa-l respecti. Numai sa-ti faci un plan realist. Daca vrei note mari, probabil ca nu iti ajunge o zi sa inveti o materie intreaga. In cel mai rau caz, selecteaza cateva examene pe care le mai poti amana inca o data si invata bine pentru celelalte.
      Daca te vei concentra in continuare pe esential si daca te disciplinezi sa respecti programul de invatat, sunt sigura ca vei iesi cu bine din sesiune.
      Bafta la examene si spor la invatat!

      • Multumesc mult pentru aceste cuvinte.nici nu stii cat ma incurajeaza.iti doresc mult succes in ceea ce faci si vreau sa te felicit pentru pagina…cand am timp libre mai trag cu ochiul la articolele tale.continua tot asa.pupici

  9. Foarte bun articolu’, mie imi este frica sa spun ceea ce simpt fata de anumite persoane si ca nu ma pot apara fata de anumite persoane ( cu alte cuvinete mi-e frica sa nu iau bataie), de multe ori am impresia ca sunt urmarit si ca cineva imi vrea raul si de acceas eu sunt mai retras …. nustiu ce sa mai fac, merg pe drum noaptea si ma uit in toate partile din 5 in 5 secunde ca sa nu vine cineva la mine

    • Horatiu, incearca sa iesi o vreme la plimbare impreuna cu un prieten ca sa nu fii singur si spune cuiva apropiat despre problema ta. Cred ca te-ar ajuta daca cineva in care ai incredere te linisteste si iti spune ca nu are ce sa ti se intample rau.
      Pe de alta parte arata-le oamenilor bunatate si deschidere, dar nu lasa sa se vada ca ti-e frica de ei. Daca tu esti pozitiv, in mod normal si ei vor fi la fel.
      Este posibil sa-ti fie frica de bataie daca ai fost pedepsit in acest fel in copilarie. Chiar daca a fost asa, nu trebuie sa traiesti cu aceasta teama. Inconjoara-te de oameni pasnici si buni iar pe cei violenti lasa-i in urma.
      Iti doresc numai bine!

  10. Am o problema nu pot sa mai fiu eu nu mai am incredere in mine deloc nu mai am chef de nimic stau tot supartat pt ca nu imi place cum m.am tuns

    • Nimic mai simplu: asteapta sa-ti creasca din nou parul si revino la freza dinainte. Sau daca dureaza mult, incearca sa il tunzi asemanator pana cand vei ajunge din nou la tunsoarea initiala.
      In plus, incearca sa primesti in mod mai pozitiv schimbarea si sa iti privesti noua infatisare ca pe un aer de prospetime binevenit din cand in cand.

    • Cred ca doar o peruca te-ar putea ajuta, asta daca nu te deranjeaza faptul ca majoritatea nu arata tocmai a par natural.
      Eu zic totusi sa faci un exercitiu mental prin care sa incerci sa iti actualizezi imaginea de sine, adica sa incerci sa te obisnuiesti cu infatisarea ta de acum ca fiind tot tu, dar intr-o alta varianta estetica. In esenta esti acelasi om.
      In realitate, majoritatea oamenilor cauta sa-si schimbe look-ul frecvent tocmai pentru ca se plictisesc sa arate la fel o perioada lunga de timp.
      Ma gandesc ca tu ai impresia ca oamenii te apreciaza pentru felul in care arati si de aceea nu vrei sa renunti la aceasta imagine. Eu zic ca cei care conteaza cu adevarat in viata ta te apreciaza pentru cine esti dincolo de infatisare. Nu crezi ca ar fi interesant sa vezi tocmai cine si in ce fel te vede? Ce poate fi asa de rau in a-ti schimba tunsoarea radical?

    • Depinde de situatie si de atitudinea acelei persoane.
      Daca nu face nimic special ca sa te sperie, inseamna ca te intimideaza si ti-e frica de ea pentru ca o percepi ca fiindu-ti superioara in vreun fel. In acest caz s-ar putea ca totul sa fie doar in mintea ta. Comporta-te normal, natural, nu o mai privi ca pe o amenintare si vei vedea ca nu ti se va intampla nimic rau.
      Daca in mod intentionat te face sa-ti fie frica de ea, inseamna ca stie ca are acest efect asupra ta si te percepe ca fiind slaba. In acest caz trebuie sa ii arati ca esti puternica si ca nu te intimideaza. Nu mai face ceea ce se asteapta sa faci si nu te mai lasa manipulata si vei vedea ca respectiva persoana te va respecta mai mult si nu va mai incerca sa-ti inspire teama.

  11. Ceau,
    De ceva timp ma confront cu stari de ameteala si de frica de ce e mai rau si imi fac tot felul de scenarii negre in minte iar in acele momente mi se racesc picioarele si transpire si am o stare de agitatie in momentul de fata iau cipralex o jum de pastila dimineata dar de cand iau de 2 saptamani mai rau ma simt am stari de ameteala si mai nou am cosmaruri noaptea.

    • Buna Alex,
      Daca te simti mai rau de la medicament, este clar ca trebuie sa-l opresti. Ameteala de care spui este probabil efect advers; cere-i medicului sa ti-l schimbe imediat sau incearca varianta naturista: MagneB6 – sau o alta combinatie dintre magneziu si vitaminele B, care echilibreaza sistemul nervos si odata cu el, intreg organismul.
      De multe ori oamenii au episoade sau perioade de acest fel in urma unor evenimente grele sau stresante din viata lor, dar cel mai des este vorba de un dezechilibru al substantelor chimice din creier, care trece daca te vitaminizezi si te hranesti corespunzator, daca ai parte de suportul familiei sau, eventual, de consiliere psihologica daca este cazul.
      Iti mai recomand sa citesti si materialul pe care l-am scris despre depasirea unui episod de frica si de anxietate, si care ar putea sa te ajute.
      http://inimafericita.ro/2015/11/06/cum-sa-depasesti-un-episod-de-frica-sau-atac-de-panica/
      In momentele de frica, aminteste-ti ca ea este doar in mintea ta, in acel moment. Aminteste-ti si de nenumaratele momente in care in aeeasi situatie nu ti-a fost frica. Gandeste-te de ce ti-e frica acum. Are vreo justificare logica frica ta? Intelegi ideea: abordeaza frica rational, ca s-o spulberi.
      Se intampla mai rar decat la femei, dar poate fi vorba si de o dereglare a functiei tiroidei, care poate da atacuri de panica. Verifica si asta.
      In rest, odihneste-te cat mai mult, fa tehnici de relaxare, inconjoara-te de oameni dragi si stai mult in natura.
      Iti doresc sanatate si numai bine!

  12. mie mi e frica de singuratate …..pur si simplu ma simt paralizata daca nu i cineva cu mine ,,nu ma pot mobiliza sa fac mai nimic ….si nu am vointa sa ies …nu ma mai uit in oglinda …pentru ca sunt mult prea preocupata de prezenta altor persoane ….incerc sa mi tin in frau gandurile citind articole ,,,,dar nu rezolv mai nimic!!sunt mai relaxata cand soarele se indreapta spre apus si stiu ca vine noaptea si voi dormi!!

    • Interesant. Cred ca problema ta este faptul ca ai o perpectiva gresita despre momentele de solitudine.
      Incearca sa citesti materiale despre spiritualitate (nu neaparat religioase) care te vor face sa iti dai seama ca nu suntem niciodata singuri si te vor ajuta sa te relaxezi si sa imbratisezi momentele de singuratate, ale tale cu tine.
      Si cel mai probabil ca ai nevoie sa-ti cresti iubirea de sine. Cand ne iubim suficient pe noi insine, nu mai este loc de teama in sufletul nostru. Iti recomand in acest sens materialele pe care le-am scris pe site despre acest subiect:
      http://inimafericita.ro/2015/08/05/invata-sa-te-iubesti-pe-tine-insuti-10-exercitii-mentale/
      si
      http://inimafericita.ro/2015/11/22/invata-sa-te-iubesti-mai-mult-meditatie-ghidata-cu-louise-hay/
      In plus, practica zilnic recunostinta pentru tot ce ai si asta te va face sa te simti implinita, fericita, de parca nu ti-ar mai lipsi nimic. Fii recunoscatoare nu doar pentru lucrurile materiale pe care le ai sau pentru inteligenta ta, ci si pentru oamenii dragi din viata ta. Daca ii aduci astfel in suflet si in minte zilnic si emiti spre ei energie pozitiva si iubire, te vei umple si tu la randul tau de aceste sentimente si frica va disparea.
      Iti doresc numai bine!

  13. Pingback: Lucrează de acasă cu succes! Ce este perioada de probă. Economisește bani pe termen scurt. Ce este perioada de probă - Birou pe Plaja

  14. cand eram mai tanara am facut o greseala cu un barbat insurat pe care il cunosteam forte bine pe le si familia lui, au trecut 5 ani de atunci dar de recent sotia lui a aflat si ma amenintat, frica mea este ca peste o luna o sa fie o petrecere unde o sa fie si ei si nu stiu cum am sa reactionez, imi este frica sa o infrunt mai ales ca acum am intemeiat o familie si sotul meu nu stie nimic, in fiecare zi am frica de a o intalni pe strada sau ca imi poate distruge familia.

    • Fiecare a facut greseli in tinerete si cea mai buna optiune este sa ni le asumam, cu tot cu urmarile lor. Nu poti fugi de realitate.
      In mod normal cealalta femeie nu va face o scena in public pentru ca si-ar periclita imaginea ei si a familiei si ar parea slaba si disperata. Probabil ca pentru ea este suficient faptul ca te-a amenintat in particular si te-a atentionat sa stai departe de familia ei.
      Cred ca cea mai buna atitudine pe care poti s-o adopti este sa te comporti cat mai natural poti, de parca nu s-ar fi intamplat nimic si sa-l ignori total pe sotul ei.
      Legat de sotul tau, este optiunea ta daca ii spui adevarul, daca poate sa inteleaga o greseala a tineretii, sau daca ii ascunzi asta in continuare.

  15. cand eram mai tanara am facut o gresiala cu un barbat insurata pe care il cunosteam bine fie pe el fie familia lui, asta sa intamplat acum 5 ani, de recent sotia lui a aflat si ma amenintat, frica mea e ca peste o luna o sa fie o petrecere unde o sa vina si ei, si nu stiu cum as putea reactiona, imi este frica sa o intalnesc pe strada imi este frica sa nu imi distruga familia pe care am intemeiato, sotul meu nu stie nimic, nu pot trece peste, am tot incercat sa uit dar ma apasa din ce in ce mai tare, imi pare nespus de rau pt ce am facut dar nu pot sa merg la beata femeie sa ii spun ca imi pare rau pt ca nu ar intelege, si eu as fii la fel ca ea, suparata si rezbunatoare.

  16. Buna sunt Laura va scriu din Germania … si v.as ruga frumos daca ma.ti putea ajuta cu frica pe care o am in urma cu 5 ani tatal meu a muri dupa ce l.am inmormantat imi era frica sa ma duc cu mama mea si la Wc infine aceasta frica incet , incet a trecut acum alta este problema sora mea este grav bonlava daca ii mai dau doctorii sanse de trait 1-2 saptamani .. Acum eu ma gandesc sa nu ma duc in romania pentru ca ma gandesc ca poate mi.ar fi frica mult mai mult ca nu pot sa uit acele momente … Dar apoi voi avea remuscari si pareri de rau ma gandesc eu asa in mintea mea …Si ma gandesc ca daca mi.ar aparea in fata si m.ar speria sau mai stiu eu ce atunki ce sa mai fac . Sau daca m.as duce imi este frica sa nu ma sperii prea rau si sa nu mai imi revin Doamne Fereste …. Sotul meu imi spune ca poate ar fi bine sa consultam un pshiholog nu stiu ce sa zic habar nu am (vrem si noi copii vrem sa avem o viata si o familie fericita ) si imi este frica sa nu ma Paraseasca daca tot imi este frica asa intruna ……. Va rog din suflet dati.mi mesaj inapoi cat pute.ti de repede … Nu stiu un sfat orice m.ar ajuta foarte mult Va multumesc din suflet

    • Laura,
      sfatul meu este sa mergi sa-ti vezi sora. Frica este pana la urma ceva care trece, dar pe ea se poate sa n-o mai intalnesti. Cred ca ai regreta mai mult sa nu o mai vezi deloc.
      Este un eveniment traumatizant, stiu, am trecut si eu prin asta cand a murit tatal meu, dar nu trebuie sa-ti fie frica de faptul ca ti-ar iesi in cale, pentru ca fantome nu exista. La cei plecati dintre noi trebuie sa te gandesti frumos. Oamenii dragi noua, cei din familie nu ne-ar face rau niciodata si nu ne-ar speria niciodata. De dincolo probabil ca ne vegheaza si au grija de noi, in nici un caz nu ne-ar face vreun rau chiar daca i-am putea intalni din nou.
      Asa ca oricand moare cineva, sa nu-ti mai fie frica, ci sa te gandesti ca parasind lumea asta, a ajuns intr-un loc de unde iti trimite multa dragoste, cel putin la fel de multa cat ti-a aratat si cand era in viata.
      Daca ai frecvent frici de acest fel, este bine sa mergi la psiholog pentru ca te poate ajuta mai bine ca oricine sa le depasesti.
      Dupa ce treci de evenimente tragice de acest fel, incearca sa le lasi in urma si sa te concentrezi pe familia ta si pe ce ai bun si frumos in viata. Nu are rost sa te lasi bantuita de trecut. Trecutul s-a dus, este doar o amintire.
      Iar daca vrei sa-i onorezi pe cei care nu mai sunt in viata, pur si simplu traieste asa cum si-ar fi dorit si ei sa te vada: fericita si linistita.
      Iti doresc numai bine!

  17. Salut mă numesc Thea(Teia), am foarte mari probleme cu sora mea, când era mai mică s-a speriat de nu știu’ ce și timp de un an maicămea a dormit cu mine și ea în pat,dar într-o searå s-a săturat și pe la 3 dimineața Maia(sora mea) a vb. cu taicămeo(nu știu sigur cum se scrie).În acea nopte am dat pe Disney Chanel și m-am culcat.A doua zi nu a mai mers și o început să mă necăjească.Așa că timp de 2 luni o întrebam dacă pot trage un ,,pui de somn” și să mă trezească după o anumită perioadă de timp și nu mai putea să mă trezească.Apoi n-a mai mers, așa că o rugam pe ea să tragă un ,,pui de somn” și n-o mai trezeam și după ce se culca adormeam și eu.A mers,până când a venit mătușa mea.Cum tatăl meu e mai mereu plecat și in casa noastră sunt 2 paturi mari și late și cum Maia(sora mea) nu poate dormi cu televizorul stins eu dormeam cu mătușa mea iar, Maia cu maicămea.Ok, după o lună mătușa mea a plecat de la noi și Maia o făcut scandal că vrea la mami că nu știu ce.Și nu a mai mers să tragă un ,, pui de somn”.Am rugat-o mama mea să stea umpic cu noi ok, a mers dar, iar s-a săturat și zicea că eu am probleme pt. că plângeam întruna și adormeam la propriu din 10 în 10 min.După o săptămână în care a mai dormit cu noi m-a speriat un joc cu crime.Ok, mi-a trecut dar, lu’ Maia nu.Tatăl meu a plecat 2 săp. la Bacău așa că, o imploram pe mama mea să doarmă cu noi că tati e plecat.A mers o perioadă de timp și să stea cu noi chiar dacă tatăl meu era venit și nu avea de ales pt. aveam testări și plâgeam întruna.Iar, se săturase mama mea și am ajuns acum și azi.Pe parcurs mi s-a spus și că ea mă manipulează,n-am vrut să-i cred.Mi-e și frică de un scandal la București pt. că vom sta la nănuți ei(a maiei), vom pleca pe 10 Martie
    Te rog spunemi ce ași putea face în privința Maiei!😵😵😵😵😵😵😥😧😦😢😰

    • Buna Thea,

      nu imi dau seama ce varste aveti tu si Maia, dar parerea mea este ca parintii vostri trebuie sa rezolve problema somnului. Cred ca tu nu poti impune o disciplina in programul surorii tale si poate ca nici tie nu poti inca sa-ti faci singura un program. Trebuie sa te ajute parintii tai, cel mai probabil mama.
      Daca ti se pare ca ei nu au inteles problema ta, explica-le totul, spune-le ce te deranjeaza si ce ti-ai dori sau cum vezi tu lucrurile. Este cel mai simplu mod de a rezolva problema.

  18. Buna,
    Am si eu o mare problema.Tot timpul am visat sa lucrez intr-un spital, motiv pt care am terminat scoala de asistent medical.Cand am facut practica in spital mi-a s-a facut rau cand am vazut sange.Nu stiu cum sa depasesc aceasta frica.Si cand am invatat sa fac injectii imi tremurau mainile.Nu ma puteam controla.
    Imi doresc foarte mult sa profesez dar nu stiu cum sa depasesc aceste frici.

    • Buna Iulia,

      Ti-ai ales o meserie nobila. Te felicit pentru asta. Este un moment delicat pentru tine, o contradictie intre ce simti sa faci si fricile care te tin pe loc.
      De aici inainte trebuie sa iti iei rolul in serios asa cum vor face si pacientii pe care ii vei ingriji. Cred ca solutia pentru tine este ca de fiecare data cand ai o teama de acest fel sa te gandesti ca tu ii faci omului un mare bine. Daca el sangereaza, tu esti cea care ii va opri sangerarea, daca sufera, il vei ajuta sa scape de boala si suferinta. Cand faci o injectie, pentru pacient este o durere mai mica decat boala; este o intepatura binevenita cu care il ajuti sa se faca bine.
      Adica sa te gandesti mereu ca tu esti cea care ii ajuta pe oameni sa scape de probleme. Sa ai mereu in minte motivul pentru care ai vrut din capul locului sa profesezi: ca sa ii ajuti pe oameni.
      Sa nu actionezi cu teama cat timp muncesti cu dragoste in folosul omului.
      Iti doresc cat mai multi pacienti vindecati si o cariera lunga si plina de succese!!

  19. Eu Sufar de antie si atac de panica. Merg la psiholog. ..e mai binisor. .Dar mie frica sa ies din rutina asta. ..Mie frica sa plec undeva sa calatoresc…Mie frica ca o sa ma simt rau sau fetita. …

    • Eu cred ca este bine sa iesi cate putin in paralel cu terapia pentru ca in acest fel vei recapata treptat incredere in tine si vei redeveni puternica. Micile victorii iti vor da curaj sa iesi tot mai mult si tot mai repede din aceasta situatie.
      Dar ca sa scapi definitiv de atacurile de panica trebuie sa ajungi la radacina lor, sa descoperi care este cauza si s-o indepartezi intentionat. Poate fi psihologica si/sau fizica.
      Iti doresc numai bine!

  20. Buna, sunt Laura, eu am o frica care ma paralizează , frica de a începe un proiect/business nou. Am citit/urmărit articole scrise/video pe acest subiect dar simt frica aceasta ca îmi intra in oase. Cred ca cel mai frica îmi este ca nu voi mai avea suficient timp pentru familia mea pe care o ador, dar in același timp sunt macinată de faptul ca este important si pentru mine sa îmi realizez visurile. Am suportul familiei ,am resursele necesare dar sunt paralizata de frica si faptul ca nu reușesc sa fac nimic in acest sens îmi scade si mai mult încrederea in mine; e ca un cerc vicios

  21. Multumesc Alina ! Este cel mai bun sfat care il puteam primi. Culmea este ca in aceasta dimineata si sotul meu mi-a sugerat acelasi plan de actiune, si chiar am stabilit “graficul desfasurator” impreuna 🙂 Cand am citit insa raspunsul tau, lucrurile au inceput sa se clarifice, sa se sedimenteze si planul meu de actiune a prins contur. Si dupa atata frica, acum pot sa ma gandesc(fara sa mi se opreasca respiratia, sa ma apuce temerile si toate cele) la actiune. Multumesc inca o data pentru sfat , care chiar cred ca ma va ajuta, si pentru celelate sugestii/materiale de studiat. Mult succes si tie in continuare ! O zi frumoasa

    • Excelent! Mergi inainte cu curaj si da-ti voie sa gresesti, sa corectezi si sa-ti ajustezi programul din mers incat sa ajungi cat mai repede si mai eficient la tintele tale. Frica este doar in mintea noastra. Treci prin ea si va disparea. Esti mai puternica decat un gand, iar faptele te vor ajuta sa vezi asta.
      Mult succes in tot ce faci!!

  22. Ce bine ai ales citatul “Frica mea se hraneste cu energia pe care i-o dau.”

    Cat timp ne concentram pe frica si pe acel viitor incert, nesigur, imaginat, vom fi paralizati.

    Dar in momentul in care ne concentram pe iubire, curaj, o atitudine pozitiva, vom avea parte de mult mai multa liniste interioara.
    Ajunge sa stim ca orice ni se va intampla, vom putea face fata evenimentelor.

    Imi place mult cum e structurat articolul – incepi cu o prezentare a fricii si oferi solutii ulterioare.

    Subscriu si eu la ideea ca meditatia ajuta foarte mult la gestiunea fricii si ca ne ajuta sa-i ajuti pe altii atunci cand au nevoie.

    Felicitari Alina, mi-a facut placere sa citesc un articol foarte bine scris si structurat.

    • Cred ca cei mai vulnerabili in fata fricii sunt oamenii care nu prea au incredere in ei insisi. Pentru ca oamenii puternici recunosc ca le este frica de multe ori, dar au inteles ca ea face parte din viata si au decis constient sa o infrunte. Curajul este o alegere in cazul lor. Pe cand cei care cad prada fricii incearca sa scape definitiv de orice forma de frica si isi consuma intreaga energie cu asta. In cazul lor curajul este doar o speranta si un vis.
      Ca abordare generala as zice ca oamenii dominati de frica trebuie sa lucreze in primul rand la increderea in sine si la iubire de sine.
      Adevarul este ca am invatat foarte multe despre frica dupa ce am scris acest articol din comentariile celor care au astfel de probleme si din mesajele private pe care le primesc de la cei care nu vor sa lase un comentariu public.
      Iti multumesc pentru aprecieri!

      • Acum ca ai mentionat-o, intr-adevar oamenii puternici ii dau voie fricii sa existe. Energia pe care ar fi irosit-o incercand sa combata frica e acum libera sa curga si sa fie investita in activitati creative. Pana la urma e vorba de focus, unde alegi sa investesti atentia personala.
        Interesant, m-ai pus pe ganduri.
        Si cu placere! 🙂

        • Se crede ca la baza tuturor fricilor stau doua frici esentiale: ca nu suntem iubiti si ca nu suntem suficient de buni. Eu as adauga-o si pe a treia: teama de incertitudine si incapacitatea de a trai cu ea. Si nu e usor sa rezolvi asta. Dar nici imposibil.

  23. Fascinant ! M-ai facut sa descopar un nou sens al vietii si sa reusesc sa-mi depasesc cea mai mare frica, cea de moarte si sa privest viata dintr-un alt sens, plin de iubire !
    Multumesc !

      • Buna Alina in urma cu 5 luni m-am speriat ff tare când a leșinat sotul meu si de atunci am început sa fac atacuri de panica si mie frica sa stau singura in casa si sa merg pe strada. Când ies pe strada am senzația K ametesc,ma furnica tot corpul si am palpitații si când intru in casa începe sa îmi treaca. Țin sa Menționez K am fost diagnosticata si cu spondiloza cervicala si când ma simt rau de la ea ma panica , adică de la aceasta spondiloza mai ai uneori amețeli scurte dar la mn continua panica si ma ia frica de a sta sg in casa sau sa ies pe strada… Frica sa nu ametesc rau. Cum as putea scapă de frica asta?

        • Buna Andreia,
          Din cauza socului ai ramas cu atacurile de panica. Fie sunt urmarea acelui eveniment, caz in care ar trebui sa treaca treptat, fie ti-a fost afectata tiroida (se stie ca tiroida este glanda emotiilor).
          Cred ca trebuie sa-ti faci analize si sa-i ceri medicului tau sa-ti treaca pe trimitere si dozarea hormonilor tiroidieni, deoarece acestea nu intra in setul standard de analize de sange.
          Iti doresc numai bine si multa sanatate!

  24. Buna ziua , am 24 de ani , anul trecut am facut un atatc de panica , a început de la o cearta cu iubitul , eram trista , inima a început sami bata tare si mam speriat , am crezut ca fac infart , accident vascular , atatc de cord si tot ce tine de boli de inima , am trecut de acel episod , miam dmfacut analize la inima , au iesit bune , mam linistit , acum de câteva zile acele frici au apărut din nou , cu aceiasi intensitate , atacuri de panica , ma consolez cu gândul ca am mai trecut prin asa ceva si am reusit sa elimin frica , dar gandurile mele tot acolo sunt , la infart , ajutati-ma cu un sfat va rog

    • Buna Elena,
      Trebuie sa stii ca atacurile de panica nu au legatura cu inima si cu bolile de inima neaparat. Ele pot avea multiple cauze fiziologice sau psihologice si nu trebuie sa-ti fie teama ca te-ai imbolnavit de inima. Dar este bine ca ai verificat si ca totul este in regula.
      Pe de alta parte, frica este o stare pe care o experimentam cu totii in anumite momente, este ceva normal si trebuie doar s-o abordam logic, nu sa incercam cu orice pret s-o evitam. De exemplu, daca ai o anume frica cel mai important lucru este s-o infrunti, sa treci prin ea, sa nu te lasi coplesita de ea si sa faci exact lucrul de care iti este frica. De obicei, dupa ce faci asta iti dai seama ca frica era mai mare decat pericolul, ca nu a fost asa de rau sa treci dincolo de frica, sa dai perdeaua fricii la o parte si sa scapi de temeri.
      Cred ca in cazul tau este foarte probabil sa fie psihologic totul. Probabil ca intr-un anume fel retraiesti anumite evenimente, stari, intamplari asemanatoare cu cele din trecut si te cuprinde iar frica. Poate ca te-ai certat mai tare cu iubitul tau sau poate ca simti o nesiguranta in ceea ce-l priveste si atunci te ia panica la gandul ca v-ati putea desparti. Numai tu poti analiza aceste aspecte si merita sa te gandesti de ce ti-e frica mai precis: ca te-ar putea parasi? Ca ai ramane singura? Ca il poti pierde? Ca relatia ta s-ar putea degrada sau ca nu ar mai fi relatia ideala la care visezi?
      Dupa ce iti pui cateva intrebari inteligente si gasesti cateva raspunsuri, gandeste-te de ce este asa de grav daca s-ar intampla acel lucru de care iti este frica sa nu se intample. Si daca s-ar intampla, ce daca? Ce ai avea de pierdut si ce ai avea de castigat din asta?
      Apoi gandeste-te care ar fi cel mai sumbru scenariu care s-ar putea intampla si ce ai face in situatia aceea. Dupa ce stabilesti ce ai face daca s-ar intampla cel mai grav lucru posibil, vei putea sta linistita pentru ca orice ar fi, esti pregatita sa-i faci fata.
      Sa auzim de bine.

  25. Sunt medic si sufar de multi ani de dureri cronice de spate care cu timpul s-au somatizat. Nu ma ajuta nimic si sunt pe punctul de a imi pierde si locul de munca, nemaiputand sa imi desfasor activitatea. Practic sunt disperat, orice am incercat nu m-a ajutat cu nimic. Nu inteleg ce se intampla cu mine. Durerile ma fac neputincios si speriat ca viitorul meu va fi sumbru.
    Si cum sa nu fie cand trec prin atatea probleme, nu am nici casa nici bani masina, etc. Familie nu am, copii nu.
    Probabil exista un blocaj energetic ce nu imi lasa posibilitatea sa merg inainte. Sunt chiar disperat. Nu ma pot concentra, nu tine la mine chestia cu meditatia sau cititul unor carti caci nu ma mai pot concentra pe nimic.
    Ce simplu ar fi daca as adormi si nu m-as mai trezi niciodata. Atata chin si pentru ce sau de ce?

    • Salut, am trecut si eu prin ceva asemanator. In 2010, lucram in programare de vreo 4 ani si am inceput sa am dureri in maini, in incheieturi.

      Doctorii nu au stiut ce problema am, nici unul nu a gasit o cauza biologica. Am ajuns si eu in situatia de a alege.. continui cariera pentru care m-am pregatit…

      Sau ma opresc si infrunt viitorul acela sumbru de care zici si tu. Am tras cat am putut, dar am renuntat. Nu a fost usor, dar m-am reorientat.

      Privind in urma, concluzia mea e ca nu aveam curajul sa recunosc fata de mine insumi ca uram meseria pe care o faceam. Si intr-un fel, asta a somatizat si a creat durerea din maini, ca sa ma opresc. Ca sa am un motiv concret sa ma opresc.

      Pana cand nu am constientizat blocajul, nici in cazul meu nu a functionat meditatia sau cititurl cartilor, desi am facut-o. Ce a ajutat a fost sa plonjez in ‘neant’.

      Eu zic sa identifici cauza blocajului inainte sa iei o decizie. Sa gasesti conflictul interior care se manifesta prin durerile tale cronice. Doar asa vei sti ce decizie ai de luat. Daca nu decizi, se va agrava. Dar se poate, nu esti singurul care trece prin asta.

      @Alina, scuze ca ti-am luat-o inainte cu raspunsul, dar am observat comentariul si cred ca am ceva de spus pentru situatie.

      • Dan, ma bucur ca ai raspuns si tu. Cel mai mult ajuta sa auzi cazurile altor oameni care au trecut prin ce treci si tu.
        Pot spune ca m-am confruntat cu o problema asemanatoare, dar nu atat de grava si a avut legatura tot cu faptul ca imi uram jobul. Il faceam doar pt bani (in strainatate) si am tras de mine cativa ani in care am fost frustrata constant si progresiv, am ajuns depresiva si chiar daca am negat asta o vreme fata de mine insami, am fost nevoita sa admit ca asta era. Totul a culminat cu niste reactii ciudate ale corpului despre care nu voi detalia (nu erau dureri si nu a fost grav, dar neplacut). Corpul imi transmitea ceva, am incercat sa inteleg si mi-am dat seama ca era repulsie fata de viata mea (profesionala mai ales). Partea cea mai interesanta si care mi-a confirmat totul a fost cand mi-am schimbat jobul si m-am intors in tara: in 1-2 luni toate semnele corpului au disparut de la sine, fara sa fac nimic. Emotional am renascut si am redevenit cea care fusesem inainte, plina de viata din nou.
        Mi-am dat seama si de blocajele mentale si de conflictele interioare care ma consumasera si ma tinusera pe loc.
        Oricat de complicat ar parea, in astfel de situatii avem nevoie de unul sau mai multe declicuri, care tin doar de noi insine.
        Bafta Der Der!

    • Intr-adevar pare a fi un blocaj energetic.
      Personal nu cred in nimic altceva decat in energii si sunt convinsa ca avem capacitatea de a le directiona constient, dar daca nu stim cum sa o facem, exista riscul sa actioneze distructiv pentru ca le canalizam inconstient. Si tot ce gandim si facem inconstient are radacinile in tiparele de gandire si in cele emotionale care ne-au fost inoculate, apoi cultivate de noi.
      Cred ca va gasiti intr-un cerc vicios cauza-efect creat intre ganduri+emotii si raspunsul somatic.
      Louise Hay considera ca durerea in general inseamna vinovatie care cere pedeapsa, dar si faptul ca tanjim dupa dragoste, dupa o imbratisare.
      Indraznesc sa va recomand sa va analizati tiparele de gandire pana cand descoperiti blocajele, ideile limitative care nu va servesc, ci va fac rau. Eu rezonez cu medicina chineza si la nivel fizic in situatia aceasta as apela la metode de tratament ca acupunctura sau reflexologia.
      Va doresc numai bine! Ar fi interesant sa reveniti peste o vreme si sa ne impartasiti ce solutii ati aplicat.

  26. Uimitor, fantastic!!! Omenirea are nevoie de oameni ca dvs. Va multumesc si am sa trec la actiune pt ca am f m frici!!!

  27. Buna! Am citit articolul tau si este cu adevarat minunat. Am trait fiecare metoda pe care ne ai prezentat o mai sus si chiar m au ajutat foarte mult.Dar frica mea este mai mult referitoare la persoane, la prieteni, fiind mai exacta. Am avut incredere si am suferit din cauza asta, si acum simt ca nu mai pot. Imi e frica sa mai am încredere in cineva, pentru a nu fi iar dezamăgită. Ti-as ramane recunoscatoare daca ai putea sa-mi oferi un sfat in legatura cu asta :*

    • Ma bucur ca te ajuta acest material.
      Problema ta este generala si m-am gandit de multe ori la subiectul asta care nu ii afecteaza doar pe tineri. Oameni de 70 de ani se plang de asemenea ca isi pierd prietenii si inteleg cu greu asta, dar se pare ca este ceva firesc pentru ca oamenii se schimba in timp, si o iau pe drumuri diferite, ajung sa gandeasca altfel decat noi si trebuie sa acceptam ca nu toti oamenii pot sa ne fie alaturi toata viata. Prieteniile sunt si ele niste relatii si oamenii se mai pot indeparta de noi.
      Dar mai ramane problema felului in care ei fac asta. Daca se produce o racire a prieteniei de la sine, este mai usor de acceptat, dar daca se produce brusc si urat, suntem dezamagiti.
      Insa cred ca tine de noi insine totul, de felul in care percepem prietenia cu un anume om, de asteptarile pe care le avem de la el si de la relatia cu el. Nu omul ne dezamageste, ci faptul ca noi il vroiam previzibil, iar cand devine imprevizibil (si asta e normal), ne declaram dezamagiti.
      Ca sa intelegi mai bine ce spun, poti sa citesti articolul mai vechi de pe site – Asteptarile, otrava sufletului nostru (http://inimafericita.ro/2015/04/05/asteptarile-otrava-sufletului-nostru/).
      Pe de alta parte, incearca sa te deschizi mai putin, gradual sau cu mai multe rezerve fata de oameni, cel putin pana cand ajungi sa ii cunosti bine. Ia-ti masuri de precautie pana cand iti dai seama cat si ce poti dezvalui despre tine.
      Iti doresc numai bine!

  28. Nu pot conduce masina ..de frica….am permis, am masina, nu am facut accident si totusi am impresia ca masinile de pe sensul opus vin in mine…ce sa fac?

    • Incearca sa conduci cat mai mult seara sau dimineata devreme cand traficul este foarte mic pana cand vei capata incredere in abilitatile tale de a conduce masina bine. Asta va veni cu timpul. Trebuie ca mai intai sa ajungi sa te relaxezi la volan, sa nu ai nevoie sa te mai concentrezi atat de mult. Ai rabdare cu tine si exerseaza mult. Numai nu te opri si nu lasa frica sa te impiedice sa conduci. Fa-ti curaj si sofeaza incet si sigur.
      Succes!

  29. Foarte util si practic acest articol despre cum anume ne putem invinge fricile in general. Personal am avut de-a face cu multe temeri, multe dintre ele le-am depasit iar la altele inca lucrez. Printre cele actuale sunt teama de esec, de necunoscut, de umilinta, de succes, de consolidarea a relatiilor cu oameni noi, de a vorbi in public. Pe mine m-a ajutat constientizarea unei anumite temeri, acceptarea ei si ulterior exprimarea dorintei de a depasi acea teama prin imbratisarea actiunii care imi provoca teama. M-au ajutat deasemenea si mai multe carti de dezvoltare personala. Prin meditatie obtin liniste, claritate si curaj sa merg mai departe si am in minte urmatoarea afirmatie atunci cand frica se instaureaza la nivelul trupului: Ma las ghidata de iubire chiar acum! Asta ma mai ajuta sa trec la actiune! Oricum imi doresc sa imi depasesc toate temerile personale si imi doresc ca acest lucru sa se intample la nivel mondial, cu intreaga omenire caci atunci cand frica va disparea, vom fi liberi si vom reusi sa ne manifestam fiecare in parte cea mai buna varianta a noastra. Mult succes in continuare si felicitari pentru ceea ce faci!

  30. Buna. …asteptam cu nerabdare sa incep sc de soferi si cand am inceput-o mi-am dat seama ca am o frica groaznica de condus, din aceasta cauza am picat si examenul la oras pentru ca m-am pierdut(ceea ce nu am mai patit) iar acum vreau sa scap de frica pana la urmatorul ex. Daca aveti sfaturi pt mine…multumesc.

    • Buna!
      Mie mi s-a intamplat acelasi lucru cu inotul. Credeam ca voi invata repede sa inot, dar nu a fost asa. Dupa ce am inceput cursul mi-am dat seama ca am o frica teribila de apa de care nu stiam. Pot sa-ti spun ce a functionat in cazul meu si cred ca merita sa incerci: am observat ca progresul cel mai mare il aveam cand reuseam sa intru relaxata in apa, cand nu mergeam la bazin stresata si cand reuseam sa las deoparte problemele. Atunci puteam sa ma gandesc cat de mult imi doresc sa invat sa inot si reuseam sa ma motivez suficient de mult incat sa trec peste frica, sa uit de ea. A fost o experienta interesantra si a meritat tot efortul.
      Apoi gandeste-te ca atatia oameni conduc masina si ca nu poate fi asa mare lucru. Daca poate toata lumea, poti si tu.
      Si nu in ultimul rand, mergi incet cu masina si trebuie sa te gandesti ca nu se poate intampla nimic in conditiile astea.
      Bafta! Frica este doar in mintea noastra.

  31. Buna….acum un an am patit ceva foarte nasol….o lovitura la cap mi.a provocat un hematom,m.am speriat foarte tare,am crezut ca voi muri….de atunci am ramas cu frica ca voi pati ceva…ca inca nu m.am refacut,mentionez ca inca mai am dureri de cap,si mie frica ca o sa fac atac cerebral…ca o sa mor…ce sa fac?

    • Buna, Ionut!
      Cred ca poti scapa de aceasta frica de boala treptat infruntand-o. Trebuie sa-ti repeti zilnic ca esti sanatos, ca acel accident a trecut si acum esti perfect sanatos. Este nevoie sa te convingi tu pe tine ca este asa. Legat de durerile de cap intreaba 2-3 medici diferiti sa vezi ce parere au, poate ca este perfect normal ca dupa o astfel de lovitura sa ai o perioada inca dureri de cap sau sa ramai cu o migrena din cand in cand, ceea ce ar insemna ca nu ai cum sa mori din asta. Daca ti se cere fa si ceva teste suplimentare sa vezi ca totul este bine acum. Toate acestea ar trebui sa-ti redea optimismul si sa te ajute sa scapi de frica. Deci ai nevoie de niste confirmari ca esti sanatos pe care ti le pot da medicii in primul rand. Apoi ai nevoie si sa studiezi un pic bolile de care iti este frica, sa le intelegi evolutia si simptomele. Daca vei aprofunda, vei constata ca atacurile cerebrale, de exemplu, au alte cauze. In plus, evita sa citesti tot ce se scrie pe net, forumuri care te ingrozesc despre ce au patit altii. Nu te ajuta cu nimic. Fiecare om este diferit. Cauta mai degraba informatii reale despre lucrurile de care iti este frica pentru a le intelege mai bine.
      Iti doresc sanatate si numai bine!

    • Buna Andreea,
      Frica mea cea mai mare a fost de boala si am indepartat-o in momentul in care am inteles ca noi singuri ne provocam bolile la nivel emotional si mental, apoi ele somatizeaza. Dupa ce mi-am construit aceasta credinta, am stiut ca tot ce am de facut ca sa tin bolile departe este sa am o igiena mentala si emotionala, sa am grija sa-mi fac viata frumoasa, sa controlez cat mai bine stresul si sa cultiv mereu emotii pozitive. La mine nu a fost greu pentru ca sunt o fire optimista.

        • Povestea mea incepe in urma cu trei ani când am vrut sa plec in Germania,cu autocarul,cu toate k mai fusesem de două ori dar cu avionul.Am simțit k nu mai pot sa respir,(k mă sufoc),k totul se învârtea cu mine,k leșin dar în același timp tot corpul mă furnica.Asa că am decis sa cobor k știam k nu voi face fata pana in Germania.Ajunsa acasă am vrut sa dau totul uitări,dar după o luna stările au reînceput cu o intensitate mult mai mare,.Mi am făcut o serie de analize de sange,tiroida și tomograf,dar toate arătau k sunt perfect sănătoasă.Așa k am ajun și la psihiatru și m a pus pe tratament cu cipralex si mirzaten.Mi a fost mai bine dar când îmi trecea cate un gând negativ prin minte stările reapareau.Acum am inceput să reduc medicamentația dar îmi este frică să nu recidiveze aceste atacuri de panica.intebarea mea e cum să înlătur frica asta care a pus stăpânire pe mine și din cauza ei am aceste stări de panica.

          • Buna Andreea!
            Ceea ce descrii pare a fi anxietate, mai ales ca analizele au iesit bune, ceea ce elimina posibilitatea unor boli. As zice ca ai nevoie de consiliere psihologica, de tratament mental-emotional pe care ti-l poti administra chiar si singura. Poti sa-ti aloci zilnic un timp pentru autoanaliza ca sa-ti dai seama de radacina problemei, de unde vine frica ta. Cred ca in spatele fricii tale sta o alta frica ascunsa, cum ar fi frica de a nu te indeparta de familie, frica de necunoscut care nu te lasa sa incepi nimic nou, etc. Va trebui sa descoperi de ce anume ti-e teama, de fapt. Tratamentul medicamentos trateaza doar efectul, nu si cauza. Probabil ca vei scapa complet de problema atunci cand vei reusi sa-ti armonizezi din nou viata, emotiile cu gandurile. Te sfatuiesc sa ceri si parerea a 1-2 medici homeopati buni si sa te ajuti cu un eventual tratament naturist.
            Iti doresc sa-ti rezolvi problema cat mai repede!

Lasa un comentariu cu parerea ta