Sistemul osos

skeleton

Avem in total 206 oase de diferite feluri in corp, care reprezinta aproximativ 15% din greutatea corpului. La tinerete aproape ca nu simtim ca avem oase, pentru ca singurele probleme care apar sunt eventualele fracturi. La batranete, insa, putem suferi din cauza oaselor slabe si a articulatiilor bolnave.

Daca stim cum sa ne ingrijim oasele, putem evita problemele batranetii sau macar sa le facem mult mai usoare. Insa acest lucru presupune un plan de actiune care incepe in tinerete.

Functiile sistemului osos

  • Ofera suportul si scheletul pe baza carora este alcatuit organismul.
  • Protejeaza organele vitale din cavitatea craniana si din cea toracica.
  • Ofera structura pe care sa fie atasati muschii, permitand miscarea corpului.
  • Depoziteaza mineralele care pot fi reabsorbite de organism atunci cand este nevoie.
  • Creeaza hematii prin intermediul maduvei rosii din partea interioara, spongioasa a osului.

Din ce este alcatuit sistemul osos

Elementele constitutive ale acestui sistem sunt oasele, care reprezinta de fapt niste organe vii cu suport nervos, sangvin si limfatic propriu. Ele se regenereaza mereu pentru a crea noi oase, sau a le inlocui pe cele vechi ori afectate. Astfel, osul este unul dintre putinele organe din corp care pot face asta. De fapt, oasele sunt singurele care se refac in intregime (o rana se vindeca printr-o cicatrice, care nu e un tesut complet nou, pentru ca acolo nu creste par, nu se intinde pielea si zona aceea nici nu secreta transpiratie).

Cu oasele este altfel. Ele se vindeca si osul nou este la fel de pternic ca si cel care exista initial. Singurul dezavantaj este faptul ca e nevoie de ceva timp, intre patru si sase luni pentru o vindecare completa. In timp ce se desfasoara acest proces, se pot slabi muschii si ligamentele din jurul acelui os, adica se pot atrofia.

Oasele sunt facute in primul rand din fosfat de calciu, carbonat de calciu, precum si din anumite cantitati de magneziu, sodiu si potasiu.

Al doilea lucru care intriga la oase este structura lor fizica. Multi oameni cred ca oasele lor sunt ca o caramida: tari in totalitatea lor. Oasele ocupa locul doi in organism ca duritate (smaltul dentar este cel mai tare material organic al nostru), dar ele nu sunt precum betonul. Structura lor fizica este ca un fagure de miere: o masa solida care are gauri in ea.

Din urmatoarea animatie poti sa observi mai bine structura oaselor si a scheletului uman.

Oasele se constituie din doua feluri de tesuturi: osul compact (care formeaza straturile externe protectoare) si osul intern spongios (umplut cu maduva rosie). Membrana numita periost acopera oasele. Prin aceasta membrana subtire, sangele, vasele limfatice si nervii patrund in interiorul osului, trecand prin reteaua de canale Havers de pe intreaga suprafata a osului.

Cele doua grupe principale in care este impartit sistemul osos sunt:

  • Scheletul axial, care cuprinde craniul, coloana vertebrala, sternul si coastele.
  • Scheletul apendicular, in care se incadreaza “anexele”, inclusiv membrele, umerii si centura pelviana.

In organism exista sute de oase de dimensiuni si forme variate. Functia pe care o are de indeplinit un os ii determina forma pe care o ia.

Ligamentele sau incheieturile osoase permit realizarea miscarii. Tipul miscarii determina tipul de incheietura. Unele oase sunt legate prin cartilaje. Acestea nu permit o miscare prea larga, de aceea acest rol ii revine ligamentului conjunctiv, prin care sunt unite alte oase.

Ligamentele sunt benzi mai groase de tesut conjunctiv, care sustin incheieturile mobile cum sunt acelea ale umerilor, ale genunchilor si ale soldurilor. Muschii din jurul incheieturii au, la randul lor, functie de sustinere.

Un lucru extraordinar de interesant este faptul ca oasele din corp care sunt supuse la presiuni repetate venite din mediul exterior, se remodeleaza. De exemplu, daca faci sport si executi anumite miscari care solicita o anumita zona a unui os, el se ingroasa in acea zona, devine mai rezistent si mai puternic, pentru a face fata efortului la care este supus. In alte situatii el poate sa creasca, sa se ingroase pe o parte si sa se atrofieze in partea opusa, rezultatul fiind curbarea lui. Deci oasele sunt cu adevarat organe vii care se remodeleaza constant, adaptandu-se stilului nostru de viata, solicitarilor la care le supunem si tipului de efort pe care il facem.

De asemenea, oasele sunt flexibile, chiar daca au duritate mare. Daca se aplica forte foarte mari in capetele osului, el se curbeaza mult inainte de a se rupe.

Cu ce interactioneaza sistemul osos

  • Cu sistemul muscular – aceste doua sisteme sunt mentionate de multe ori sub forma unuia singur: sistemul osteo-muscular; muschii sunt lipiti de oase.
  • Cu sistemul cardiovascular – acesta hraneste oasele si indeparteaza reziduurile, in timp ce maduva rosie osoasa ii furnizeaza hematii.
  • Cu sistemul limfatic – filtreaza reziduurile din celule.
  • Cu sistemul nervos – coloana vertebrala contine maduva spinala, iar nervii ajung in toate partile corpului, inclusiv in oase.
  • Cu sistemul endocrin – glanda pituitara controleaza cresterea oaselor, iar glandele paratiroide echilibreaza nivelul calciului din tesutul osos.

Conexiunea minte/corp

  • Oasele reprezinta structura si sprijin.
  • Ligamentele reprezinta usurinta miscarii, fenomenul schimbarii, felul si ritmul in care ne adaptam acesteia, precum si modul in care evoluam intr-o anumita directie a vietii.
  • Incheieturile majore pot stoca mania  si pot reprezenta eul si tendintele acestuia de a fi inflexibil.

Sistemul nostru osos este la fel de important ca alte parti ale corpului, deoarece faciliteaza miscarea si fara ajutorul lui nu ne-am bucura pe deplin de viata, de o plimbare, de binefacerile miscarii fizice, de inotul intr-o piscina, sau de libertatea de actiune de orice fel. O animatie ca cea prezentata mai sus ne reaminteste cat de complex este organismul nostru, mai ales cand se afla in miscare.

Intr-un articol viitor vom invata cum putem sa ne pastram sanatatea sistemului osteo-articular.

Resurse: Dr. Michael F. Roizen, Dr. Mehmet C. Oz – “Tu, ghid de functionare”, Joan Cosway-Hayes – “Reflexologia pentru toti”.

Sursa foto: Flickr

Lasa un comentariu cu parerea ta