Avem nevoie de un alt sistem de invatamant!

 

invatamant

Avem foarte mare nevoie sa transformam actualul sistem de invatamant intr-unul mult mai bun si mai adaptat vremurilor de acum si celor viitoare. In intreaga lume exista aceasta nevoie, nu doar la noi. Cu totii se plang de slabele capacitati intelectuale ale tinerilor, mai ales angajatorii care afirma ca gasesc tot mai greu tineri capabili, responsabili si dedicati, pe care sa-i angajeze.

Urmatoarea inregistrare ne prezinta un discurs pe cat de plin de umor de calitate, pe atat de profund si provocator. A fost sustinut de Sir Ken Robbinson in 2006 si a fost vizualizat de 25 de milioane de ori de catre oameni din intreaga lume. Este cel mai vizualizat discurs de la TED, ceea ce arata interesul oamenilor fata de nevoia unui sistem de invatamant mai bun.

Tot Sir Ken Robbinson a mai sustinut alte trei discursuri pe aceleasi teme: Revolutionati invatamantulInvatamantul se afla intr-o vale a mortii. Cum sa iesim din ea? si Schimbarea paradigmelor educatiei.

Al doilea video pe care te invit sa-l vezi este de asemenea extraordinar, pune la fel de bine problema educatiei si atinge si copiii saraci si slabi la invatatura. Inca un aspect de care ar trebui sa se tina cont in viitor: accesul la educatie elementara gratuita al tuturor copiilor si tinerilor lumii.

Daca perpetuam modelele actuale de invatamant, prapastia dintre cei educati si cei needucati se va adanci, la fel si prapastia dintre bogati si saraci, care deja este foarte mare. Ce sanse avem sa-i luam cu noi si pe cei din lumea a treia in progres si evolutie a speciei si civilizatiei umane, daca nu le este facilitat accesul la invatatura?

Ce ar mai fi de adaugat?

Eu vad in jurul meu tineri talentati, extrem de inteligenti, care lasa sa se vada un potential foarte mare. Unii dintre ei au chiar rezultate remarcabile si manifestari geniale. Ei sunt cei mai buni, desigur, dar cred ca exista multi altii aproape la fel de buni, cel putin intr-un domeniu. Atunci de ce majoritatea au rezultate dintre cele mai slabe la scoala?

Sincer, mi se pare absurd sa credem ca generatii intregi de tineri sunt incapabili sa ia bacalaureatul. Cred ca problema este mai adanca. Sunt convinsa ca nici copiii nu mai invata la fel de mult ca generatiile trecute, probabil si din cauza tentatiilor mult mai multe si mai diverse care le consuma timpul. Insa cred ca pe de alta parte sistemul de invatamant este atat de invechit, incat nu ii mai atrage si nu-i mai stimuleaza sa studieze, sa aprofundeze cate un domeniu. Stiu ca si mie mi se pareau inutile si depasite anumite materii sau parti din ele, atunci cand eram eleva.

Cred ca tinerii nu mai gasesc utilitate practica in informatia din manuale, nu pot s-o aplice in viata de zi cu zi decat in mica masura si astfel nu sunt interesati sa studieze asa ceva. Manualele scolare in general contin invataturi care au fost utile intr-o anumita masura pana acum cateva zeci de ani. Astazi pur si simplu se traieste intr-o altfel de lume, tehnologiile s-au schimbat radical si au progresat enorm, economia functioneaza diferit, valorile oamenilor s-au schimbat, au aparut domenii noi si meserii noi. In plus, schimbarile vor fi din ce in ce mai rapide, deoarece o lume intreaga se transforma.

Ei ar vrea si ar avea nevoie sa fie invatati cum sa faca fata noului, cum sa se adapteze schimbarilor continue, cum sa evolueze mental si emotional, cum sa faca bani in actualele si viitoarele conditii economice, cum sa relationeze, ce inseamna sa-ti dezvolti abilitatile, sa-ti setezi tinte si mai ales cum sa le atingi. Pe scurt, au nevoie sa fie invatati practic cum sa traiasca armonios in viata de zi cu zi. Au nevoie sa invete viata. Cum sa fie pregatiti pentru ea. Ori asta presupune sa invete de toate, cu sansa sa aleaga directia in care se indreapta in functie de talentele si inclinatiile pe care le manifesta si in functie de ceea ce le place sa faca.

La ce le foloseste tinerilor ca stiu elemente de matematici superioare, daca nu au o logica buna si nu stiu ce utilitate au ele in viata. La ce le foloseste sa memoreze poezii, daca nu le place si daca nu reusesc sa scrie si ei macar una? La ce le foloseste citirea de carti de literatura, daca nu deprind placerea cititului si a studiului? Daca nu am dreptate, de ce tinerii considera ca educatia se incheie odata cu terminarea studiilor, pentru ca apoi sa mai citeasca doar ziare de scandal? La ce le foloseste sa vaneze note, daca nu invata sa vaneze informatia esentiala pentru dezvoltarea lor si nu invata sa identifice oportunitati, pe care apoi sa le fructifice?

Ei trebuie sa inteleaga ca viata nu este o vanatoare, ci pentru fiecare este un proces de creare a propriului drum. Si mai trebuie sa cunoasca de foarte devreme importanta deciziilor in viata si cum sa le ia. Dar cineva trebuie sa-i invete asta, fie parintii, fie scoala, ideal ar fi ambele parti.

“Educatia este cea mai puternica arma cu care poti schimba lumea”. (Nelson Mandela)

Pe mine viata m-a invatat o lectie foarte importanta: atunci cand ceva nu merge, schimba abordarea, nu mai incerca rezolvarea prin aceeasi metoda, pentru ca vei ajunge la acelasi rezultat. De ce oare mintile luminate din Ministerul Invatamantului nu reusesc sa vada ca se invart intr-un cerc vicios, ca solutiile pe care le gasesc nu sunt bune si ca este nevoie de o schimbare a metodelor prin care ii invatam pe copii, dar si de o adaptare a informatiei la vremurile actuale.

Am vazut acum cativa ani o emisiune in care era invitat Academicianul Solomon Marcus, pentru care am un imens respect. Se discuta, printre altele, despre sistemul de invatamant de la noi si a fost intrebat daca Ministerul Invatamantului i-a solicitat vreodata opinia sau ajutorul in elaborarea programelor scolare sau a manualelor. Raspunsul a fost negativ. Incredibil, nu-i asa? Avem multi specialisti si profesori deosebit de buni si valorosi, iar ministerele nu le solicita nici macar o parere.

Intrebarile sunt multe si raspunsurile putine, deocamdata. Daca in viata si la serviciu avem nevoie de spirit practic, cum se face ca scoala scoate doar buni teoreticieni? Daca in acest stadiu nu se reuseste imbunatatirea invatamantului, la ce se va ajunge peste 10-20 de ani cand acesti tineri vor fi parinti si isi vor educa proprii copii? Dar peste 30-40 de ani cand va mai trece o generatie?

Se va intampla probabil ce se intampla cu toate ideile gresite perpetuate: cresc ca un balon de sapun, pana se sparg. Se va ajunge la o scadere a standardelor intelectuale ale societatii, la stagnare si declin, care duce la saracie si mai mare. In aceste conditii, trebuie sa fii total lipsit de curaj si responsabilitate sa mai ramai, ca tanar fara perspective, in aceasta tara. Cine poate sa-i condamne ca pleaca spre o viata mai buna?

Stiu ca e greu ca statul sa ofere multe beneficii oamenilor sai, mai ales in vremuri de crize economice care bantuie o lume intreaga. Dar tocmai asta este si ideea: daca statul nu poate sa ne ofere mare lucru, ar trebui sa faca o reforma a invatamantului, care ar costa poate mai putin decat o campanie electorala. Aceasta ar trebui sa-i invete pe tineri cum sa se descurce pe cont propriu, cum sa fie cat mai independenti, pentru a nu avea nevoie de multe lucruri de la stat. Se poate trai si asa, dar pentru asta este nevoie ca cineva sa-i educe pe copiii medii si mediocri despre cum pot trai mai bine prin fortele lor. Elitele se descurca singure oricum, dar problema cea mare sunt elevii medii, care rareori sunt autodidacti, sau au parinti care sa stie sa-i indrume.

Asa cum am mai spus, acest blog se va concentra nu pe probleme, ci pe solutii, nu pe a ne lamenta si a ne pierde timpul victimizandu-ne, ci pe a gandi si a trece la actiune in rezolvarea problemelor. Iar atunci cand nu este posibil, macar pe gasirea unor solutii aplicabile de catre cei in masura sa o faca.

Eu ma astept ca tu, impreuna cu cele 7 miliarde de oameni ai planetei, sa rezolvati problema invatamantului si toate celelalte probleme. Tu te astepti ca eu impreuna cu cele 7 miliarde de oameni sa rezolvam aceste probleme. Spunem “ar trebui sa se faca una sau alta”, “ar trebui ca cei responsabili sa gandeasca si sa actioneze”, etc. Dar noi facem parte din societate si avem cu totii responsabilitatea sa ne implicam si sa facem lucrurile sa se intample. Noi traim acum in aceasta societate si daca vom mai sta mult sa asteptam ca intotdeauna altcineva sa rezolve problemele, in curand nu vom mai avea nici sistem de invatamant, nici sanitar. Este treaba noastra, a tuturor, sa facem aceasta lume mai buna. Putin cate putin.

Traim intr-o era cu un progres tehnologic fara precedent, cu acces la informatie si la transmiterea ei ultrarapida dintr-o parte in alta a lumii. In ultimii ani au avut loc inclusiv revolutii prin internet. Puterea a ajuns astfel in destul de mare masura in mana maselor de oameni. Este o lipsa de responsabilitate fata de noi si fata de copiii nostri sa nu ne implicam si sa nu cautam macar solutii la problemele sociale sau de orice fel.

Vreau sa facem primul mare exercitiu comun: un brainstorming legat de solutiile care ar putea fi aplicate in Romania si nu numai, pentru schimbarea in bine a sistemului de invatamant. Ca sa te ajut sa-ti faci curaj, voi incepe eu cu cateva idei la care ma gandesc ca ar fi benefice.

  • Cred ca ar trebui sa se inceapa cu formarea unei comisii speciale si cu consultari temeinice cu diversi specialisti si experti in mai multe domenii: profesori, educatori, invatatori, psihologi, sociologi, economisti, tineri cu rezultate exceptionale, etc. Aceasta comisie ar trebui sa elaboreze o noua metodologie de predare, noi programe scolare, noi discipline de studiu.
  • Sa existe trei categorii de discipline, fiecare sa contina toate materiile: categoria obligatorie – care sa acopere 3 ore de studiu pe zi si sa contina o baza de informatii esentiale si de maxima utilitate (pentru ca cei care vor avea o materie doar in aceasta categorie, fara sa o aleaga si in celelalte, sa beneficieze de un minim de informatii esentiale), categoria aptitudinala – care sa acopere alte 2 ore din zi si sa contina din nou toate materiile, dar copiii sa aleaga din toate doar 3 de exemplu care le plac si ii atrag, categoria aprofundare – care sa acopere 1 ora din ziua de studiu, sa contina toate materiile din care copilul sa aleaga 1-3 materii care ii plac si pe care vrea sa le aprofundeze.
  • Sa se modifice sistemul de testare, iar accentul sa fie pus pe ceea ce stie elevul, nu pe ceea ce nu stie.
  • Examenul de finalizare de ciclu scolar sa aiba mai multe trepte cu diferite grade de dificultate, astfel incat sa fie foarte putini cei respinsi. Punctarea ar trebui sa tina cont la care treapta se incadreaza elevul (la care grad de dificultate), dar si ce aptitudini are, pentru a-i fi mai usor sa ajunga sa practice o meserie care ii place. (De exemplu, punctajul total il recomanda ca fiind in treapta a doua de dificultate, la nivel mediu, dar particularitatea sa fie ca a avut note minime la matematica, fizica, note medii la romana si aproape maxime la geografie, iar astefel se vede inclinatia lui. In functie de ea, poate sa-si dea seama mai usor ce meserii i se potrivesc).
  • Ar trebui ca programa de invatamant sa le impuna elevilor in fiecare an de studiu un anumit numar de ore pe luna de munca voluntara intr-o firma sau companie, dupa preferinte. Cred ca astfel ei si-ar da seama mai bine despre ce inseamna munca in acel domeniu si i-ar ajuta sa aleaga o meserie care sa le placa cu adevarat. Ar putea schimba periodic firma si domeniul in care fac voluntariat, pana cand vor gasi ceea ce le place sa faca.
  • Este nevoie categoric de discipline noi de studiu: dezvoltare personala, finante personale, relatii interumane si comunicare, leadership, creativitate. In acest fel, la terminarea studiilor vor fi mult mai bine pregatiti pentru viata si munca.

Imi imaginez ca tinerii atunci cand merg la scoala simt ca intra intr-o masina a timpului cu care pot calatori doar in trecut si niciodata in viitor. Ori ei stau atat de bine cu imaginatia, incat trebuie sa fie o pedeapsa pentru ei sa nu o foloseasca la a-si proiecta viitorul. Cred ca se simt condamnati la a analiza numai trecutul pentru a trage invataminte din el. Sunt sigura ca nu se simt comfortabil la scoala si ca ar avea nevoie sa fie atrasi acolo si stimulati sa creeze, sa-si manifeste si cultive talentele pe care cu siguranta le au.

Tu cum vezi aceasta problema? Te rog sa scrii un comentariu mai jos cu ceea ce crezi ca ar trebui sa contina sau sa fie un nou sistem de invatamant. Nu uita ca si de noi depinde viitorul nostru si al copiilor nostri.

“Arta suprema a profesorului este de a trezi bucuria exprimarii creatoare si bucuria cunoasterii”. (Einstein)

Sursa foto: Flickr

5 thoughts on “Avem nevoie de un alt sistem de invatamant!

  1. Eu am rezolvat problema educatiei copiilor mei. Eu pot sa fac doar ce tine de mine si de familia mea. Nu pot obliga pe nimeni altcineva sa faca ceva. Deci eu nu am asteptat de la nimeni sa faca ceva, EU am facut. Din acest motiv, sa luam pe rind propunerile tale:

    absolut nici o comisie nu poate face o metodologie care sa se potriveasca fiecarui copil in parte, mai ales ca este imposibil ca psihologii si sociologii sa stie visurile fiecarui copil.
    Nu fiecare copil invata in acelasi ritm si in acelsi fel ca oricare altul. Un copil are nevoie de 2 ore sa inteleaga o lectie la matematica, altul de 10 minute. Sa-i pui pe TOTI sa studieze o ora, vei avea unii copii care nu au inteles lectia si alti copii plictisiti pentru ca ei au invatat-o in 10 minute. Cu ce ajuta asta la o mai buna educatie?
    Eu nu accept absolut nici un sistem de testare din partea statului. Daca eu decid standardul, si nu statul, cum poate sti acesta ce fel de test sa administreze?
    Programa sa impuna ….munca volutnara 🙂 Pai daca e impusa, cum se mai numeste munca voluntara? Ar trebui sa se numeasca “munca obligatorie”. Iar din cite stiu eu…sclavia s-a abolit de mult.

    • Multumesc pentru opinii!
      Desigur ca nici o comisie nu poate elabora un program suficient de flexibil incat sa multumeasca pe toata lumea, de aceea sarcina lor si a ministerului ar fi dificila. Insa acest lucru trebuie facut, programa scolara trebuie sa acopere nevoile cat mai multor tineri tinand cont si de inclinatiile si aptitudinile lor.
      De aceea m-am gandit la acele categorii de discipline, tocmai ca tinerii sa aiba libertatea sa aleaga ce le place sa studieze, sa-si manifeste creativitatea, dar sa invete si esentialul din materiile impuse, pentru a dobandi o cultura generala mai larga decat domeniul care ii pasioneaza.
      Legat de munca voluntara, poate m-am exprimat gresit si ar fi mai corect spus “practica”, pentru ca de munca efectiv nu poate fi vorba, la varste mici ea nu este legala sau normala; in plus, nici o companie nu ar lasa activitati oricat de banale pe mana unor tineri fara experienta. In viziunea mea, aceasta practica ar presupune observare, cam ce presupune si acum practica, doar sa fie mai multa, cateva zile in fiecare luna, nu doar 2-3 saptamani la sfarsit de an. Astfel , tinerii si-ar da seama mai bine daca la terminarea studiilor le-ar placea sa munceasca sau nu in acel domeniu sau in acel gen de companie.
      Este interesanta ideea de educatie facuta acasa, numai ca nu stiu daca ar putea fi aplicata decat de putini oameni. Ar fi interesant sa ne impartasiti cate ceva din experienta dumneavoastra in acest sens: ce presupune mai exact, ce costuri, cat timp, cum le organizati activitatile si timpul, etc.

      • Depinde de dorintele fiecăruia. Insa cred ca trebuie sa ne gindim care este scopul școlii si cine trebuie sa ofere educatia.

        Cit despre educatia acasă este simplu, intr-un fel. Fiecare familie decide ce sa învețe copiii, cit sa se cheltuie, cit timp petrecut. Părinții au autoritatea sa decidă aceste lucruri, nu niște oameni total străini de dorințele si visurile copilului.

  2. Solutia este, in cateva orase din Romania, sistemul Waldorf. Din pacate, scolilor Waldorf li s-a dus un renume de scoli pentru copii cu probleme (pentru ca la inceput acceptau pe toata lumea). La Siemeria, scoala Waldorf a fost inchisa din lipsa de copii, parintii nu voiau sa isi duca acolo copiii. Fiind scoli de stat, Ministerul invatamantului incearca sa ii oblige la lucruri contrare sistemului Waldorf (sa se dea note – ceea ce au reusit la Cluj si Bucuresti, inca nu la Timisoara – aici avem noi parintii de lucru, trebuie sa ne implicam; sa fie teste in clasa a doua 🙂 ).
    Oricum, e un sistem minunat pentru copii. Copilul meu de 7 ani merge cu drag la scoala, atmosfera de la ore (am participat) este de basm, dar este si disciplina, fara insulte si stres. Copiii sunt uniti, sunt un grup, nu se fac clasificari. Sunt multe de spus… Alina, daca vii in Timisoara in timpul anului scolar, te invit la orele clasei pregatitoare, invatatoarea primeste oaspeti cu bucurie. Pozele de aici nu pot reda ce se intampla acolo, dar pot sa iti dea o idee: http://raza-de-soare.weebly.com/poze.html

    • Multumesc pentru comentariu!
      Imi place foarte mult sistemul de invatamant alternativ Waldorf, dar si Montessori de exemplu, doar ca din cate stiu eu doar Waldorf este de stat la noi.
      Mi-as dori sa le fac o vizita si poate chiar sa obtin un scurt interviu. Subiectul merita un articol in viitorul apropiat. Cred ca ar fi bine ca parintii sa stie mai multe despre aceste sisteme alternative de invatamant, in care copiii invata de placere si fara stres.

Lasa un comentariu cu parerea ta