Despre imagine

despre imagine

Imaginea mea inseamna atat felul in care ma vad eu, cat si felul in care ma percep oamenii cu care vin in contact. Imaginea de sine pare neimportanta pentru multi oameni, care cred ca aceasta are influenta doar asupra increderii in ei insisi si ca nu influenteaza felul in care ii vad ceilalti. Ca atunci cand spui „imagine”, inseamna doar imaginea sociala, imaginea ta in ochii lumii. Insa nu este deloc asa; cele doua se afla in stransa legatura una cu cealalta.

Fiecare dintre noi avem niste lentile prin care vedem lumea, prin care percepem realitatea si prin care ne vedem si pe noi insine. Lentilele sunt felul nostru de a privi lucrurile, perspectiva noastra, iar ea depinde de multi factori: de cultura in care traim, de nivelul de educatie, de ceea ce am fost invatati sa credem, de conditionarile eticii sociale, de propriile ambitii, vise, idei limitative si valori, de experienta de viata si de multe altele.

Dar nu numai ca ii analizam si pe ceilalti prin aceleasi lentile prin care ne vedem pe noi, ci avem impresia gresita ca oamenii, la randul lor, ne vad prin aceleasi lentile. De exemplu, daca un om se considera frumos (inainte de orice alta calitate), frumusetea este lentila prin care se vede pe el, dar si pe ceilalti oameni. Frumusetea este criteriul principal dupa care analizeaza el pe oricine, si abia apoi ia in considerare alte criterii. Mai mult, daca i se pare un aspect atat de important, va crede ca si altii il analizeaza pe el tot sub aspectul frumusetii. Fiind bunul lui cel mai de pret, va avea grija sa-si scoata in evidenta frumusetea, sa o puna in valoare si sa o conserve cat mai mult timp; si poate merge cu asta pana la extrem. Este imaginea lui in joc.

In relatiile dintre oameni se aplica foarte bine definitia marketingului, conform careia nu este vorba niciodata de o lupta a produselor, ci de una a perceptiilor. Oamenii simt asta si incearca sa-si cultive o imagine buna in ochii lumii, deoarece o parte din succesul in viata se datoreaza felului in care sunt perceputi de altii. Cel mai bun exemplu in acest sens este domeniul profesional: de multe ori ocupa un anumit post o persoana care nu este neaparat cea mai competenta dintre candidatii pe post, ci cea cu imaginea cea mai elaborata, sau mai potrivita in acea conjunctura.

Nu imi propun sa dau un verdict asupra a ceea ce este bine sau rau legat de imagine, ci doar sa fac o analiza a imaginii personale, la intersectia dintre normele sociale si pornirile naturale ale oamenilor.

Elemente ale imaginii

Desi exista standarde generale privind imaginea etalon, care variaza in limite destul de largi in diverse zone geografice, in diverse culturi sau comunitati, in plan individual ea ramane totusi o notiune relativa, care tine de gustul personal. Iar gustul personal este format sub influenta culturii din care face parte omul, a educatiei si a tendintelor vremii. De-a lungul timpului standardul general de imagine s-a schimbat foarte mult in toate aspectele lui.

Exista tot atatea elemente ale imaginii, cati oameni si cate criterii de evaluare a acesteia. Cateva dintre cele mai importante tin de aspectul fizic, de comportament si de moralitate.

1. Elemente ce tin de aspectul fizic

Se spune ca prima impresie conteaza. Iar ea se formeaza in primele 10 secunde in care un om vede pentru prima oara alt om. In cateva secunde poti sa observi doar aspectul fizic, care devine, astfel, esential in conturarea imaginii. Desigur, prima impresie este superficiala si de multe ori oamenii isi mai schimba parerea dupa ce afla si alte detalii despre persoana pe care o analizeaza, pe masura ce imaginea acesteia se intregeste.

Imbracamintea

De cele mai multe ori ne imbracam pentru imagine, nu sa ne simtim bine. In special femeile fac asta. Stim bine ca nu este deloc confortabil sa stai pe tocuri si ca poate doar 10% din incaltamintea cu toc este si comoda. Barbatii se simt cel mai bine in tenisi si in haine simple de bumbac, la fel ca si femeile, de altfel. Dar ne imbracam dupa cate un cod vestimentar impus in anumite situatii si in anumite locuri – cum ar fi la serviciu, in locurile publice, la restaurant, etc.

Daca imaginea nu ar fi atat de importanta pentru noi, nu s-ar fi nascut conceptul de moda, si nici acela de stil personal. Cautam sa fim bine imbracati, iar asta de obicei inseamna „in pas cu moda”. In acest fel, industria modei a ajuns ca in ultimii o suta de ani sa valoreze miliarde. Si pentru ca originalitatea este apreciata si unicitatea atrage privirile, stilul vestimentar al fiecaruia tinde sa devina unic si imbogatit cu amprenta personala. Aici intervine gustul, iar daca nu il ai, esti imbracat kitsch. Stilul vestimentar este o notiune ce se invata azi de la televizor, din rubricile „bine/prost imbracat” ale revistelor, sau inspirandu-ne din felul de a se imbraca al persoanelor publice si al vedetelor. Cum unii aleg sa copieze stilul vestimentar al artistilor (care prin natura meseriei si din necesitati de branding personal, trebuie sa iasa in evidenta), vedem pe strada si oameni imbracati „artistic” si machiati pe masura – si acum ma gandesc la accesorii rock-style, la culori de par stridente, sau la combinatii vestimentare si accesorii demne de colectiile de moda haute couture.

Tot de dragul imaginii si al felului in care ne percepe partenerul de viata, ne ingrijim mai mult decat o facem atunci cand suntem singuri. Barbatii admit ca sunt delasatori si mai putin ingrijiti in momentele in care nu se afla in compania unei femei. Sincer, ca femeie, porti vreodata cea mai speciala lenjerie intima cand esti singura acasa, doar pentru a te simti bine? De cate ori te machiezi si te aranjezi cand stai o zi intreaga in casa si lucrezi?

Aspectul corpului

Acum cateva zeci de ani era acceptat ca standard de frumusete feminina corpul cu forme mai pline, genul Marilyn Monroe, sau Sophia Loren. Azi tendinta este alta. Modelul de frumusete fizica al zilelor noastre tinde sa fie, atat la femei, cat si la barbati, corpul atletic, „lucrat” la sala de sport, cu musculatura definita si cu cat mai putina grasime pe corp.

Pielea trebuie sa fie sanatoasa, fara riduri sau imperfectiuni si sa aiba o stralucire naturala. A existat un trend de cateva zeci de ani al pielii bronzate, dar el incepe sa fie inlocuit de pielea alba ca fildesul, care a devenit semnul sanatatii si al bunului gust, in epoca alimentelor organice si al eforturilor de a ne mentine sanatosi. Ca de obicei, formatorii de opinie si de stil sunt vedetele de la Hollywood. Insa in ultimii ani s-a ajuns la promovarea unei perfectiuni fizice care nu exista in realitate. Copertele revistelor infatiseaza fotografii prelucrate pe calculator, cu vedete lipside de imperfectiuni de orice fel, in conditiile in care acestea servesc drept model adolescentilor atat de vulnerabili la influentele din exterior.

Oamenii simpli, in incercarea de a se ridica la nivelul standardului de frumusete, cheltuie din ce in ce mai multi bani in industria frumusetii si a chirurgiei plastice. Pentru ca au complexe fizice, oamenii incearca sa se infrumuseteze. Dar si aici intervine amprenta personala, iar unii isi pierd simtul estetic si depasesc limitele decentei si ale bunului gust. Implanturile cu silicon, tatuarea sprancenelor sau a buzelor, unghiile false sunt o noua moda in clasa sociala de mijloc si de aceea servesc drept model generatiilor actuale de adolescente. Baietii adolescenti de azi, pe de alta parte, tind sa fie cei mai efeminati din toate timpurile, iar modelul lor este barbatul metrosexual, care are o grija foarte mare de felul in care arata.

Parul este un element important al imaginii si datorita faptului ca se leaga de atractia sexuala. Poate unele femei nici nu constientizeaza faptul ca barbatii leaga imaginea parului unei femei cu feminitatea, cu sexualitatea si cu senzualitatea ei. Insa orice femeie stie ca un par frumos, sanatos, care cade liber, mai ales daca este lung – atrage priviri. La fel se intampla si cu parul vopsit in culori stridente, sau aranjat in moduri surprinzatoare: nu trece niciodata neobservat. Constient, sau doar instinctiv, femeile isi ingrijesc podoaba capilara mai mult decat alte parti ale corpului si este motivul pentru care industria saloanelor de coafura va fi mereu prospera. Acesta este un aspect al imaginii pe care oamenii – mai ales femeile – il exploateaza din plin. Intr-un alt plan, o femeie nu cauta doar sa atraga barbatii cu parul ei frumos, ci si sa atentioneze sau sa descurajeze alte femei care ar putea fi o concurenta.

2. Elemente ce tin de comportament

Imaginea noastra este alcatuita din foarte multe elemente ce tin de comportament, dar cele mai importante si mai evaluate sunt limbajul verbal si cel nonverbal.

Limbajul verbal

Dupa ce ma cunoaste si isi face o prima impresie despre mine, orice om este atent la ceea ce vorbesc. Cuvintele mele spun o poveste despre mine. Felul in care vorbesc, vocabularul, constructia frazelor, tonul, emotia pe care o transmit – toate ofera detalii despre nivelul de educatie, despre felul in care relationez cu oamenii, despre capacitatile mele intelectuale si despre cat de bine comunic.

Cum imaginea tine in mare masura de perceptia celorlalti despre noi, un bun comunicator se poate folosi de talentul lui pentru a-si contura o imagine mai buna, sau a compensa alte minusuri in celelalte aspecte ale imaginii lui. Aplicand proverbul „Vorba dulce, mult aduce”, oamenii care au talent oratoric si spirit de convingere pot sa se puna in lumina buna in ochii celor din jur. Este important ca mai departe sa si sustina cu fapte ceea ce spun.

Limbajul corporal

Putem invata relativ usor sa ne creem o imagine buna in ceea ce tine de aspectul fizic, sau de limbajul verbal. Putem invata si sa ne controlam limbajul nonverbal, insa este mult mai greu. Exista gesturi ce tradeaza adevaratele noastre ganduri si stari sufletesti, pe care nu le putem controla si pe care un fin observator al detaliilor le poate vedea. Aici nu mai putem pacali si de aceea adevarata imagine a unui om iese intotdeauna la lumina, chiar daca unii incearca sa si-o falsifice. In general, daca nu exista o discrepanta mare intre ceea ce gandim, ceea ce spunem si ceea ce facem, limbajul corporal nu ne face probleme, ba chiar ne ajuta imaginea.

Discretia – atat in comportament, cat si in limbaj – este considerata in general o calitate care ne creste imaginea in ochii lumii. Ea poate fi observata mai ales in comportamentul protocolar al caselor regale, unde imaginea este mai importanta decat oriunde. Toate detaliile ce tin de imaginea publica sunt bine studiate si atent manifestate si fac parte dintr-un cod de conduita al clasei sociale superioare. Oamenii simpli le adopta cu succes atunci cand vor sa para ca ar apartine unei paturi sociale mai inalte.

3. Elemente ce tin de moralitate

Integritatea

Integritatea este unul din lucrurile pe care nu le mai poti recupera dupa ce le-ai pierdut. Ea are doua aspecte: cea personala – integritatea mea in ochii mei, si cea publica – integritatea mea in ochii lumii. In primul caz, fiecare avem tendinta sa credem despre noi ca suntem buni, corecti si plini de calitati. Dar daca in mod repetat ma dezamagesc pe mine insumi, ma mint, imi promit ca fac unele lucruri si apoi nu le mai fac, dupa o vreme integritatea mea in ochii mei va avea de suferit si risc sa-mi scada stima de sine. Totusi, in acest caz pierderea integritatii este reversibila; pot sa ma straduiesc sa redevin onest fata de mine insumi si sa-mi corectez imaginea de sine dupa un timp. Insa nu acelasi lucru se intampla daca imi pierd integritatea publica.

Chiar daca prima impresie pe care si-o face o persoana despre mine este legata de felul in care arat si vorbesc, dupa ce ma cunoaste putin, cel mai important element al imaginii mele in ochii lui va fi caracterul si integritatea mea. Daca la acest aspect nu ma ridic la nivelul asteptarilor unui om, el nu va dori sa aiba de a face cu mine. Daca vreau ca imaginea mea sa fie la inaltime, este foarte important sa nu il dezamagesc si sa nu imi incalc cuvantul fata de el, ori sa am un comportament prea oscilant, care ar da de gandit legat de caracterul meu. Mai mult, o imagine proasta se propaga: si alti oameni din acelasi grup vor avea tendinta sa ma vada la fel, doar auzind parerea unui om pe care ei il cunosc. Din fericire, la fel se intampla si cu o imagine buna: oamenii tind sa perceapa pozitiv un om despre care aud lucruri bune, fara sa il analizeze la fel de mult ca atunci cand nu stiu nimic despre el.

Imaginea online a devenit foarte importanta in epoca internetului. Si in lumea virtuala trebuie sa ne pastram integritatea, deoarece imaginea online vine sa confirme si sa o completeze pe cea din lumea reala. In ultimii ani s-a ajuns ca majoritatea oamenilor sa fie conectati la internet si sa aiba cel putin un profil online, care vorbeste despre el. La o cautare in Google, oricine poate sa-ti vada „povestea”, felul in care te expui public – inclusiv viitorul tau angajator. Se practica de ceva vreme ca in urma unui interviu, angajatorul sa verifice imaginea online a candidatilor. Au de pierdut cei neglijenti, care fac comentarii neadecvate imaginii pe care si-au construit-o, sau expun public poze personale in ipostaze compromitatoare. Daca in lumea reala ai o anumita imagine, este bine ca si imaginea ta virtuala sa fie asemanatoare. Integritatea in vremurile noastre tine si de imaginea online si de integritatea in lumea virtuala.

Conformismul cu normele sociale

Imaginea este un element foarte important si multi oameni sunt atenti sa nu-si  strice imaginea publica, mai ales daca sunt personaje cunoscute, sau daca imaginea lor este una elaborata, atent studiata si daca fac eforturi pentru mentinerea ei „curata”. Pana la urma, chiar daca nu vrem sa fim prea atenti cu imaginea pe care ne-o construim, lumea din jur pune mare pret pe ea si oamenii adopta o atitudine sau alta fata de noi in functie de imaginea pe care o avem. De aici se naste presiunea sociala.

O imagine curata se vrea aceea in care omul se conformeaza normelor societatii. In aceasta etapa a evolutiei noastre, societatea sanctioneaza unele porniri naturale ale omului, iar asta da nastere unui conflict interior intre etica impusa din afara si ceea ce simte omul sa faca. Cel mai puternic se resimte acest lucru in ceea ce priveste sexualitatea si starea civila.

Societatea valorizeaza si recunoaste familia monogama si defavorizeaza – sub aspectul legilor – persoanele singure si concubinajul, sau scoate in afara legii poligamia. Asta in conditiile in care omul, ca specie, nu este monogam. In special barbatul este programat genetic sa perpetueze specia reproducandu-se cu cat mai multe femei, la fel ca masculii altor specii de animale. Sexul este una din nevoile primare ale omului si nu poate fi ingradit nici de legile morale ale societatii, nici de cele spirituale. Cu cat mai mult se incearca asta, cu atat mai mult omul va incalca acele „legi nescrise”. Singura problema, de fapt, este conflictul interior al oamenilor care isi conduc multe aspecte ale vietii dupa aceste legi si faptul ca le afecteaza imaginea de sine facandu-i sa se simta vinovati si/sau pacatosi.

Pe de alta parte, starea civila conteaza mult in etica sociala. Un barbat singur este adesea catalogat drept lipsit de calitati („are el o problema, daca e singur; poate e gay sau alcoolic, poate e un barbat rau daca nu il vor femeile”). Intre timp, o femeie singura este judecata si mai aspru. Ea este considerata vulnerabila si lipsita de aparare, mai ales de catre barbatii care ii fac avansuri. Etichetele care i se pun sunt „femeie usuratica”, „posibil lesbiana”, „eterna amanta”, etc. In tot acest timp, unele dintre femeile singure isi revin dupa vreo trauma si poate se straduiesc sa-si construiasca o viata si o familie „normala” si sa-i tina la distanta pe barbatii ce le privesc ca pe o prada usoara.

In viata nu putem reusi singuri si intotdeauna avem nevoie sa fim ajutati de alti oameni intr-un fel sau in altul. Relatiile interumane sunt foarte importante, dar pentru a construi relatii de calitate, ne bazam pe imaginea noastra sociala, deoarece ceilalti oameni ne analizeaza pornind de la ea. Chiar daca in unele aspecte oamenii simt sa se manifeste in felul lor personal, cat timp comportamentul lor iese din limitele „imaginii standard” create de societate, ei risca sa aiba o imagine publica mai putin buna. Unii oameni isi asuma acest lucru si traiesc exact asa cum simt, indiferent de felul in care ii percepe lumea sau de dezavantajele pe care le-ar avea. Ei sunt nonconformistii. Altii se straduiesc o viata intreaga sa-si mentina imaginea curata si sa se integreze cat mai bine in societate. Depinde de cat de mult conteaza pentru fiecare imaginea si cat de dependenti sunt de sistemul din care fac parte.

Parerea mea?

Nici o haina scumpa nu face cat un aspect fizic placut si ingrijit, cat naturaletea trasaturilor fetei, sau simplitatea ca atitudine.

O imagine buna inseamna decenta, simplitate, modestie, echilibru, moderatie.

Cand un om este congruent, cand ceea ce gandeste se aliniaza cu ceea ce spune si cu ceea ce face, acest lucru se reflecta la exterior in imaginea lui – atat in imaginea de sine, cat si in imaginea sociala. Acel om este echilibrat si dovedeste ca se respecta pe sine. O persoana care se pretuieste suficient de mult are aspectul fizic ingrijit si decent, comportamentul echilibrat si integritatea ii este un principiu de viata. Daca ma respect pe mine, si ceilalti ma vor respecta. Daca am o imagine de sine buna, ea se va reflecta in imaginea pe care o am in lume.

Sursa foto

Lasa un comentariu cu parerea ta