Cum trebuie sa ne comportam cu persoanele dificile (I). Anxiosii

200447888-001

Toti oamenii, fara exceptie, au avut sau vor avea de a face cel putin o data in viata cu o persoana dificila. De fapt, persoanele ciudate si dificile cu care intram in contact reprezinta una din principalele surse de stres pentru majoritatea oamenilor. O persoana dificila este acel om cu care relationezi greu, nu reusesti sa comunici si cu atat mai putin sa lucrezi in echipa, iar acest lucru li se intampla si altor persoane care intra in contact cu ea. Poate fi un coleg de serviciu, un amic, seful tau, o ruda, sau chiar cineva din familie. Indiferent de situatie, relatia cu el este obositoare, enervanta si te aduce la capatul puterilor si al rabdarii.

Initial mi-am propus sa fac acest articol cu gandul ca voi gasi inspiratie in experienta mea de viata si prin observarea oamenilor din jurul meu. Dar cand am inceput sa ma documentez, mi-am dat seama ca subiectul este mult mai complex decat pare. Oamenii dificili sunt de multe feluri, au reactii si comportamente diferite, in functie de temperamentul lor, de anumite fixatii pe care le au, de felul in care percep realitatea si de multi alti factori. De aceea nu putem sa-i abordam pe toti la fel, iar ameliorarea relatiilor cu astfel de oameni nu se poate realiza prin metoda generala a tactului, a rabdarii si diplomatiei. Oamenii au probleme mari cu persoanele dificile pentru ca ii incadreaza pe toti in aceeasi categorie si se comporta la fel cu toti.

Insa pentru a putea sa il abordam pe fiecare in felul potrivit, care sa ne ajute sa avem relatii mai bune cu el, este nevoie ca mai intai sa cunoastem tipologiile principale de oameni dificili si sa-i intelegem. Abia apoi vom putea sa apelam la tactica cea mai buna cu fiecare in parte, care aduce si rezultate.

Urmeaza, deci, o serie de articole care ne vor ajuta sa intelegem aceste personalitati dificile, modul lor de gandire, logica din spatele lui si tehnicile pe care este bine sa le aplicam cu fiecare in parte. Este o ocazie buna de a ne face si o autoanaliza. Oamenii dificili au de obicei anumite idei fixe si un mod mai rigid si ingust de a vedea lucrurile si de multe ori nu reusesc sa priveasca realitatea si din punctul de vedere al altora. Toate acestea ii fac ”dificili” pentru ceilalti oameni. Insa relatiile cu ei sunt ingreunate si de faptul ca restul oamenilor din jur au si ei o perspectiva a lor, care este subiectiva si merge intr-o anumita directie; au si ei modul lor de gandire, care chiar daca nu este la fel de rigid, poate fi suficient de inflexibil incat sa contribuie la neintelegerile cu persoana dificila.

Atunci cand vom analiza fiecare categorie de personalitati dificile si cand ne vom gandi unde ii incadram pe cei pe care ii cunoastem, ar fi bine si sa ne autoevaluam, pentru a ne da seama daca avem tendinta de a exagera intr-o anume atitudine dominanta sau in vreun comportament despre care ni se spune ca ne defineste. Daca suntem sinceri cu noi insine, putem nu doar sa ne corectam comportamentul si modul de gandire, ci si sa ii intelegem pe cei cu adevarat dificili, pentru a relationa mai bine cu ei.

Anxiosii

Personalitatea anxioasa

  • Pentru sine sau pentru cei apropiati, isi face griji mult prea intense si frecvente, raportat la riscurile vietii cotidiene
  • Tensiune fizica adesea excesiva
  • Permanenta atentie la riscuri: vigilenta fata de tot ce ar putea lua o turnura neplacuta, pentru a controla chiar situatii cu un risc redus (fapt putin probabil sau lipsit de importanta).

Anxiosii pot fi, de exemplu, parintii hiperprotectori, care de frica unor posibile accidente sau probleme, isi sufoca adesea copiii cu grija lor, nepermitandu-le sa faca nici un pas singuri, iar apoi cand devin adulti incearca sa le controleze viata de frica neprevazutului.

Cum percepe anxiosul lumea

Convingerea lui fundamentala ar putea fi formulata astfel: “Lumea este un loc in care pandesc tot soiul de primejdii si dezastre.” O persoana depresiva care ar impartasi aceasta parere, s-ar pregati pentru a amortiza loviturile, pentru a evita orice surprize. Anxiosul, dimpotriva, va face totul pentru a le preveni, incercand sa controleze tot ce il inconjoara.

O alta convingere a lui ar putea fi aceasta: “Daca esti prudent, poti evita multe accidente si incidente.” Lumea este un loc cu multe pericole, dar nu traim obsedati de ele. De fapt, convingerile anxiosului si cele ale unei persoane ce nu este anxioasa se deosebesc doar prin frecventa si intensitatea lor. In mod cert, o nenorocire poate veni oricand, suntem fiinte vulnerabile si pieritoare, dar cei mai multi dintre noi traiesc pierzand din vedere tocmai acest fapt. Ceea ce nu ne impiedica sa luam precautii in ceea ce priveste riscurile pe care le putem controla. La volan, de exemplu, fixam centura de siguranta, dar fara vreo anxietate deosebita si fara a tremura de teama unui accident la fiecare intersectie. In privinta riscurilor al caror control nu ne sta in putere, cum ar fi o boala grea, accidentul de masina al unei persoane apropiate, refuzam sa ne gandim la ele cata vreme nu suntem pusi in acea situatie. Pe de alta parte, riscurile minore ale vietii, ca pierderea unui tren, intarzierea sau nereusita prepararii unei mese, cu siguranta ca ne vor spori anxietatea, dar la o intensitate moderata.

Persoanele anxioase sufera de o reglare un pic cam sensibila a”sistemului lor de alarma”: gandurile lor anxioase, tensiunea fizica si comportamentul de control se declanseaza mult prea adesea si cu prea mare intensitate in raport cu evenimentul.

Anxietatea este o emotie fireasca. Cu totii suntem mai mult sau mai putin anxiosi in fata unor situatii ce comporta un anumit risc, cand dam un examen, inainte de a lua cuvantul in fata unei adunari, cand se intampla sa zabovim in drumul spre gara, etc. Si, cum nu este prea placut sa incerci o emotie precum anxietatea, vom cauta sa o ocolim procedand in asa fel incat sa evitam orice risc: cei mai anxiosi se vor pregati cat pot mai bine pentru examene, isi vor pregati discursul si vor face totul pentru a ajunge din timp la gara. Ei vor incerca sa previna riscul de a pierde controlul situatiei. Dar persoanele mult prea anxioase vor evita dezagreabilul anxietatii pur si simplu neprezentandu-se la examene, pe care le considera (uneori in mod nejustificat) prea grele, sau refuzand sa-si sustina discursul, ori renuntand la calatorie, caci toate aceste situatii le-ar pricinui mult prea multe griji.

Cand anxietatea devine o maladie

Simptomele anxietatii generalizate:

  • Ingrijorari excesive si nejustificate
  • Hiperactivitate a sistemului nervos vegetativ (sistemul nervos dirijeaza reactiile involuntare): palpitatii, transpiratii, bufeuri, nevoia de a urina des, “nod in gat”
  • Tensiune musculara: zvacnituri, contractii dureroase (spate, umeri) ce dau adesea senzatia de oboseala
  • Scrutare hipervigilenta a ceea ce este imprejur: senzatia de a fi permanent la panda, intr-o continua excitatie, dificultati de concentrare, perturbari ale somnului, iritabilitate.

Sindromul anxios generalizat este o adevarata maladie la care pot ajunge persoanele anxioase si care trebuie tratata. Cele mai eficiente tratamente sunt cele in care psihoterapia este insotita de medicatie.

Cauzele anxietatii

  • Ereditatea
  • Educatia 
  • Mediul. Studiile au aratat ca la pacientii ce sufera de tulburari anxioase, cum ar fi sindromul de panica sau agorafobia, “evenimentele de viata” (despartiri, decese, mutatul, schimbarea profesiei) se succedasera rapid in lunile ce au precedat aparitia sindromului. Alti autori se intereseaza de numarul deceselor sau al divorturilor parintilor survenite in timpul copilariei.

Ca si in cazul altor personalitati dificile, pentru ca o personalitate anxioasa sa se formeze, este nevoie de fiecare data de o imbinare variabila intre o predispozitie ereditara, experiente educative si, uneori, evenimente traumatizante.

Pentru psihanalisti, anxietatea excesiva, numita de ei “anxietate nevrotica”, este simptomul conflictelor inconstiente, neadecvat rezolvate si datand din prima copilarie. Pentru ei, persoana anxioasa se angoaseaza tocmai pentru a combate o angoasa mult mai profunda, inconstienta, ce tine de unul sau de mai multe evenimente din primii ani de viata.

Avantajele pe care le aduce o persoana anxioasa

Pentru a avea relatii bune cu persoanele dificile, nu este de ajuns ca oamenii echilibrati din jurul lor sa le inteleaga si sa le abordeze in modul cel mai potrivit, ci si sa invete sa foloseasca „defectul” acelora in beneficiul ambelor parti, sau al echipei din care fac parte. Este vorba de a valorifica diferentele in scop nobil si de a transforma unicitatea persoanei dificile in avantaj.

Dintr-un punct de vedere evolutionist, daca exista azi atat de multe persoane anxioase, este pentru ca anxiosii au rezistat vicisitudinilor selectiei naturale, deci anxietatea a avut o valoare anume pentru supravietuire. Si nu este greu sa ne inchipuim cum s-a intamplat: in fata riscului aparitiei unui pradator, probabil ca vanatorul anxios era mult mai prudent, mereu la panda, nu se lasa surprins, cauta cele mai ferite poteci, reactiona la cel mai mic pericol. O mama anxioasa trebuie sa fi fost mult mai atenta la copii, nu-i pierdea o clipa din ochi, facea provizii. Aceste comportamente le sporeau sansele de a supravietui si de a avea urmasi. La nivelul grupului este posibil ca anxiosii sa fi temperat elanurile celor mai cutezatori, care au avut un rol anume in descoperirea de noi teritorii sau in tentativa de a gasi si alte tehnici de vanatoare, experiente ce s-ar fi putut totusi dovedi primejdioase. O buna imbinare de cutezanta si anxietate trebuie sa fi contribuit la supravietuirea tribului.

Pentru orice proiect al unui grup, un anxios poate fi pavaza, gandindu-se la riscuri pe care nimeni nu le ia in seama si veghind pentru ca masurile de precautie sa fie luate.

Cum sa ne comportam cu persoanele anxioase

  • Sa le inspiram incredere. Unui anxios trebuie sa-i aratam ca nu reprezentam un risc sau o amenintare, ca nu suntem sursa unor posibile neplaceri. In acest fel, nu ne va mai vorbi de nelinistea lui si relatiile cu el pot fi mai bune. Putem sa-i dam aceasta impresie avand grija la detalii: sa venim la ora stabilita, sa raspundem fara intarziere mesajelor lui, sa ne aratam prevazatori. Acest lucru nu este simplu, caci anxiosii sunt adesea foarte sacaitori si ne trezesc dorinta de a face exact pe dos decat se asteapta ei, ceea ce nu este indicat daca vrem sa avem o relatie buna cu ei.
  • Sa le ajutam sa relativizeze. Cand anxiosul ne spune ce il ingrijoreaza (de exemplu, ca va arde friptura), trebuie sa-l intrebam: „Si ce s-ar intampla daca s-ar arde?” In acest fel il determinam sa isi formeze imaginea tuturor consecintelor propriului scenariu-catastrofa (al fripturii arse). Trebuie sa facem acest lucru in speranta ca se va desensibiliza (se va obisnui cu acest gand si va fi mai putin anxios) si ca va relativiza treptat (nu va mai lua in tragic consecintele fripturii arse). Scopul este ca anxiosul sa realizeze ca nu poate controla totul si ca daca s-ar intampla „nenorocirea”, ar fi poate penibil sau jenant, dar nu catastrofic. Punandu-i persoanei anxioase intrebarea „Sa zicem ca s-ar arde friptura. Ar fi asa de grav?” – il facem sa se concentreze asupra consecintelor reale ale faptului de a arde friptura si asupra posibilelor solutii (sa gatesti ceva rapid in loc). In acest fel il ajutam sa se detaseze si sa reduca din anxietate.
  • Sa le aratam un umor binevoitor. Anxiosii sunt enervanti si exasperanti, iar tendinta celor din jur este de a-i ironiza. Ceea ce trebuie sa facem, insa, este sa glumim cu ei, dar intr-un mod lipsit de sarcasm sau ironie; sa-i facem sa simta bunavointa dincolo de nota corijatoare, sa le aratam bunele noastre intentii.
  • Sa le determinam sa se trateze. Putem sa-i sfatuim sa apeleze la un psihoterapeut, care cel mai probabil i-ar invata sa se relaxeze si in plus ar recurge la terapii cognitive. Tehnicile de relaxare pot merge de la cele simple – ca respiratia profunda sau yoga, pana la cele mai complexe ca tehnica Schultz. Tehnicile de relaxare sunt foarte eficiente in cazul unui anxios pentru ca el poate sa faca scurte relaxari in orice moment in care simte ca ii creste tensiunea nervoasa (dupa o sedinta, inainte de a da un telefon, la volan, etc.). Terapiile cognitive urmaresc trei lucruri: primul – ca persoana anxioasa sa-si descopere acele ganduri asociate starii sale anxioase, „discursul interior” („Daca nu termin raportul acesta la timp, este dezastru!”). Al doilea obiectiv este ca acesta sa-si elaboreze un discurs interior alternativ, menit sa-i relativizeze gandurile anxioase spontane, adica niste fraze proprii cu valoare moderatoare, care macar sunt mai putin anxioase („Ar fi bine sa termin la timp raportul acesta, dar daca nu o sa reusesc, pot sa mai cer un ragaz”). Al treilea obiectiv este ca anxiosul sa-si discute principalele convingeri anxioase despre lume si viata.

Nerecomandat in relatia cu un anxios

  • Sa ne lasam subjugati. Anxiosii au tendinta sa-i implice si pe altii in politica lor nesfarsita de prevenire a riscurilor, dar nu trebuie sa ne lasam influentati de punctul lor de vedere.
  • Sa il luam prin surprindere. Persoanele anxioase au o reactie puternica, de tresarire, la surprize – chiar si la cele placute. In situatii imprevizibile, sistemul lor de alarma le da emotii puternice. De aceea nu este bine sa ne jucam cu nervii lor. O veste neasteptata, o vizita neanuntata, o gluma, sunt tot atatea cai pentru a-i vedea pe anxiosi tresarind panicati in doar o fractiune de secunda.
  • Sa-i impartasim propriile noastre nelinisti. Marturiseste-i ce te preocupa doar daca te poate realmente ajuta, caci altfel te va considera o alta sursa de neliniste. Pentru el nimic nu este mai angoasant decat sa realizeze ca lumea este un loc mai primejdios si mai incert decat credea el.
  • Sa abordam subiecte de conversatie penibile. In fata anxiosului sau anxioasei nu povesti ca unul din colegi sufera de SIDA, ca vecinul care s-a dus la medic din cauza a ceea ce el credea a fi o migrena, a fost internat pentru tumoare cerebrala, sau ca dimineata ai fost martorul unui ingrozitor accident de circulatie. Evita sa-i povestesti un reportaj televizat buleversant despre ultimul genocid sau un articol inspaimantator despre ucigasii in serie. Dealtfel, unii medici chiar recomanda personalitatilor anxioase sa nu urmareasca stirile televizate. Anxiosilor le este mult mai greu sa-si intoarca privirea de la aceste prapastii ce se pot deschide sub pasii nostri. Ei se gandesc la primejdiile ce ne pandesc mult mai des decat noi. Iar pentru ei, a vorbi despre un pericol inseamna a-l trai deja si a suferi.

Cum sa ne comportam in unele cazuri particulare

Daca anxiosul este patronul tau: fii pentru el un fel de semnal linistitor.
Daca este o persoana apropiata: nu-i spune ca te-ai inscris la un curs de parasutism.
Daca este coleg sau colaborator: foloseste-te de calitatile lui de anxios pentru a preveni si prevedea totul.

Semnele ca sunt o persoana anxioasa

  • Adesea nu pot dormi din cauza grijilor
  • Riscul de a pierde un tren ma angoaseaza teribil
  • Mi se reproseaza adesea ca imi fac prea multe griji pentru orice
  • Intotdeauna ma achit de obligatii (facturi, impozite, chitante) cat pot de repede
  • Cand se intampla ca o persoana pe care o astept sa intarzie, nu pot sa nu ma gandesc la un accident
  • Am tendinta de a verifica de doua ori mersul trenurilor, rezervarile si intalnirile
  • Adesea imi dau seama prea tarziu ca mi-am facut prea multe griji pentru un lucru putin semnificativ
  • Cateodata, in timpul zilei, simt nevoia sa iau un calmant
  • Cand sunt luat prin surprindere, am palpitatii
  • Uneori ma simt tensionat fara sa stiu de ce.

Studentii la Psihologie sau Psihiatrie, atunci cand invata despre tulburarile nervoase si bolile psihice, marturisesc ca tind sa se identifice cu unele trasaturi ale tipologiilor despre care studiaza. Au impresia ca ar putea fi schizofrenici, dementi sau ca ar avea alte tulburari de acest fel. Daca ai usoare tendinte spre una sau spre mai multe dintre tipologiile despre care vom discuta in aceasta serie de articole, nu inseamna ca esti bolnav si nici neaparat o persoana dificila. Insa este bine sa te cunosti si sa te analizezi cat mai obiectiv posibil, cat mai „din afara”, pentru a putea sa iti corectezi unele impulsuri gresite in relatiile cu ceilalti oameni. Oricum, scopul principal al acestor articole este intelegerea psihologiei si comportamentului oamenilor dificili cu care interactionam, pentru a putea veni in intampinarea lor si a evita conflictele cu acestia, sau a imbunatati comunicarea si relatiile cu ei.

Oamenii dificili se afla in dificultate. Fiecarei tipologii ii lipseste ceva, iar acest lucru duce la frustrare si refulare in afara. Ei au nevoie de ajutor si pentru ca majoritatea nu sunt constienti de asta si nu ar accepta acest lucru, au nevoie sa-i ajutam noi, cei apropiati. Intelegerea noastra este un prim mare ajutor, dar si abordarea potrivita. Toate detaliile cu privire la modul lor de a gandi sunt importante si ne pot oferi informatii pretioase, care ne ajuta sa-i ajutam.

Sursa: Francois Lelord, Christophe Andre – Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile

Sursa foto

Lasa un comentariu cu parerea ta