Cum trebuie sa ne comportam cu persoanele dificile (II). Paranoicii

paranoicii

Relationarea cu o persoana dificila este obositoare si frustranta, fie ca e vorba despre cineva din familie, despre un sef sau coleg de serviciu, colaborator sau o simpla cunostinta. Daca nu intelegem cum gandeste acea persoana, din ce categorie face parte si in ce fel vede realitatea diferit de noi, este putin probabil sa reusim sa comunicam si sa avem o relatie buna vreodata. In schimb, daca le intelegem modul de gandire si stim logica din spatele lui, putem sa-i abordam pe fiecare in cel mai potrivit mod, care sa ne ajute sa colaboram si sa evitam conflictele cu ei.

In mod cert, nu trebuie sa ne comportam la fel cu toti, pentru ca fiecare dintre ei gandeste si se comporta diferit, pornind de la anumite fixatii pe care le au si care tin de perspectiva lor asupra lucrurilor. Astazi descoperim ce se ascunde in spatele mintii paranoicului, cum percepe el lumea si cum este bine sa il abordam.

Paranoicii

Personalitatea paranoica

Suspiciune

  • Ii suspecteaza pe ceilalti ca ar fi rau intentionati in ceea ce il priveste.
  • Se protejeaza in permanenta, este foarte atent la ceea ce se petrece in jur, nu are incredere, este suspicios.
  • Pune la indoiala loialitatea altora, chiar a celor apropiati; este adesea gelos.
  • Cauta energic si in detaliu dovezi in sprijinul banuielilor sale, fara a tine seama de situatie in intregul ei.
  • Daca acest tip de personalitate se simte ofensata, este gata de represalii disproportionate.
  • Preocupat de propriile drepturi, ca si de problemele de prioritate, se simte usor ofensat.
  • Paranoicul este mereu banuitor, ii considera pe altii drept posibili dusmani si nu vrea sa-si expuna vreun puct vulnerabil in fata acestora.

Rigiditate

  • Se arata rational, rece, logic si rezista oricaror argumente ce vin din partea celorlalti.
  • Ii este greu sa manifeste tendinte ori emotii pozitive; nu prea are simtul umorului.
  • Interpreteaza evenimentele neplacute ca pe efecte ale unor acte rau-voitoare, chiar daca nu este cazul.
  • Ia totul personal, chiar si evenimente neutre, ce nu au legatura cu el.
  • Rigiditatea il ajuta sa aiba o mare putere de convingere.
  • Cand este vorba sa-si revendice drepturile, este de neclintit.

Cum percepe paranoicul lumea

Principala convingere a paranoicului este aceea ca lumea e un loc primejdios, ca el insusi e vulnerabil si, prin urmare, trebuie sa se protejeze. Axioma sa de baza ar putea fi: „Lumea e plina de oameni rau intentionati, care ma forteaza sa fiu in permanenta atent”. Paranoicul semana, oarecum, cu o masina ce are un sistem de alarma prost reglat si care se declanseaza la cea mai mica atingere.

In fata unei amenintari nestiute este mai anxios decat in fata uneia bine identificate, ce poate fi combatuta. Se simte usurat cand descopera un dusman, pentru ca acest lucru ii confirma propria teorie despre lume. Are nevoie de dusmani pentru a se simti linistit in banuiala lui, de unde si tendinta de a-i cauta si a-si verifica suspiciunile. In general, paranoicul sfarseste prin a avea dreptate. Fiind ostil si banuitor, el va starni ura oamenilor care, obositi de comportamentul lui vor incerca, poate, sa-i faca rau, iar el va gandi victorios: „Aveam dreptate sa fiu neincrezator”.

Multi dintre marii dictatori din istorie au fost paranoici, cel mai bun exemplu fiind Stalin. Acestia au fost, in general paranoici agresivi si megalomani, numiti si „paranoici de lupta”. Exista insa multe persoane care prezinta doar cateva dintre trasaturile paranoicilor si care ies la lumina mai ales in situatii stresante. Ei mai sunt denumiti „personalitati senzitive” si manifesta o forma mai discreta de paranoia.

Paranoicul ia totul in tragic, se supara de la glume nevinovate si accepta cu greu criticile. Poate uneori sa nu-si asume responsabilitatea greselilor pe care le face, invinovatind mai degraba pe altii pentru o situatie negativa.

Cand paranoia devine o maladie

Rareori un paranoic cere ajutor si tratament, pentru ca el se considera perfect normal. Totusi cand intra in conflicte si fac cate o depresie, sau se simt abandonati, acestia simt nevoia sa vorbeasca si cer ajutorul unui medic. Consilierea psihologica este destul de dificila, deoarece este greu sa-i castigi increderea paranoicului. Se pot administra si tratamente medicamentoase, dar unii paranoici raman neschimbati chiar si in urma ajutorului specializat.

Cand paranoicul depaseste atat stadiul neincrederii excesive, cat si pe cel al interpretarii eronate, el traieste ceea ce se numeste „delir de persecutie”. Aceste stari exacerbate dispar prin tratament si consiliere mai repede decat trasaturile personalitatii paranoice.

Pentru ca un om sa fie diagnosticat cu tulburare de personalitate de tip paranoic, el trebuie sa prezinte urmatoarele semne:

  • sa fie constant convins ca oamenii il mint sau il inseala intr-un fel sau altul
  • mereu preocupat daca oamenii sunt loiali si de incredere
  • nu poate avea incredere in altii de frica sa nu fie tradat
  • interpreteaza gresit replici sau evenimente neutre, ca fiind amenintatoare pentru el
  • resentimente pe termen lung la adresa altora, despre care crede ca il ameninta sau il insulta
  • percepe actiunile si vorbele oamenilor ca pe atacuri la adresa lui si de aceea riposteaza
  • presupune mereu ca partenerul de viata este infidel.

Cauzele care duc la paranoia

Paranoia este un simptom care apare in mai multe boli psihice (schizofrenia) si tulburari mentale si neurologice (atac cerebral, dementa, Parkinson, Alzheimer), dar si in comportamentul unor oameni sanatosi mental, care au doar anumite fixatii.

Nu se cunosc cu exactitate cauzele care duc la paranoia, insa se crede ca urmatorii factori ar putea declansa episoade paranoice.

  • Ereditatea
  • Loviturile la cap
  • Dezechilibre chimice in creier (ca cele provocate de administrarea de metamfetamine)
  • Depresia si anxietatea (care pot face ca omului sa i se para totul nesigur, sau ca ar fi atacat)
  • Situatiile extrem de stresante
  • Tradarea increderii in copilarie
  • Evenimente traumatizante neasteptate (pierderea jobului, pierderea unei persoane dragi)
  • Consumul anumitor medicamente (medicamente corticosteroidiene, unele medicamente anti-HIV, antidepresive, etc.)
  • Consumul de droguri (alcool, cocaina, marijuana, ecstasy, amfetamine).

Avantajele pe care le aduce o persoana paranoica

Intr-un grup, sau intr-o echipa, un paranoic poate fi folositor, chiar daca este si dificil. Gratie neincrederii, el nu poate fi luat prin surprindere si evita capcanele si tradarile. Putina paranoia ajuta in joburi ca politist, judecator, sau functionar public, prin faptul ca esti inflexibil in aplicarea legii. Ajuta, de asemenea, cand trebuie sa stii cum sa-ti aperi drepturile intr-un conflict, sau cand trebuie sa faci fata unor adversari abili si primejdiosi (daca lucrezi in politie, la vama, etc.).

Cum sa ne comportam cu persoanele paranoice

  • Sa ne exprimam limpede motivele si intentiile. Paranoicul are tendinta de a-si imagina ca vrem sa-i facem rau si de aceea mesajele noastre nu trebuie sa lase loc interpretarii. Daca trebuie sa-l critici, fii limpede, ferm, clar, descrie-i precis comportamentul lui care te deranjeaza si ce sa faca in situatii similare („I-ai cerut sefului sa-ti incredinteze acest dosar, fara sa-mi spui si asta ma supara. Data viitoare as prefera sa ma anunti mai intai.”). Nu-i aduce critici evazive si amenintatoare („Nu mai merge asa. Nu se mai poate lucra cu tine. Data viitoare nu te mai baza pe mine”).
  • Sa respectam convenientele. Daca dai mana cu un paranoic, de exemplu, si te uiti in alta parte, el nu o va considera drept impolitete si neatentie, ci batjocura si dispret fata de el. Cand ai de a face cu un paranoic, nu-l lasa sa astepte, raspunde-i rapid la mesaje, evita sa-l intrerupi cand vorbeste, fii politicos. Nu e vorba sa devii umil sau excesiv de binevoitor, caci ai parea in ochii lui nesincer si ar putea crede ca urzesti ceva prin spatele lui.
  • Sa mentinem un contact regulat cu el (ea). Daca poti pastra distanta fara parere de rau fata de un paranoic, fa-o. Dar daca imprejurarile nu te lasa (poate e un membru al familiei, coleg, sef, vecin), cauta sa ai un contact regulat cu el, dar nu prea apropiat. Vorbiti pe teme neutre, insa nu il evita, pentru ca va crede ca il urasti, sau ca ti-e frica de reactia lui la un rau pe care probabil ca i l-ai facut, dar inca nu l-a descoperit (De exemplu, l-a certat seful, iar tu il eviti de cateva zile, deci tu trebuie sa fii cel care l-a turnat). Paranoicul tese scenarii imaginare, care pot fi evitate, sau rescrise daca nu te arati ostil sau nelinistit.
  • Sa facem referiri la legi si la regulamente. Paranoicul se crede un om care respecta legea si vrea doar dreptatea; are chiar o fascinatie pentru legi si regulamente si o atractie pentru procedurile juridice. Cunoaste, in general, legile si regulamentele si stie sa le foloseasca in avantajul lui, deci nu te aventura intr-un domeniu pe care nu il cunosti, sau consulta un specialist daca e cazul.
  • Sa le lasam unele mici victorii, dar sa ne gandim bine care. Pentru a-si mentine echilibrul, paranoicul are nevoie de victorii. Este important sa ii cedezi in punctele care ti se par neesentiale, dar nu si in ce ti se pare important. Daca il privezi cu totul de aceste succese, ii amplifici furia. La serviciu, lasa-ti colegul paranoic sa-si atribuie ce considera ca i se cuvine de drept si nu te dezavantajeaza. Dar daca depaseste limita pe care ai impus-o, arata-i acest lucru.
  • Sa ne cautam aliati in alta parte. Daca e vorba despre o echipa, putem cere sfatul si sprijinul celorlalti colegi care se confrunta cu acelasi paranoic. Insa uneori am putea sa nu obtinem acel sprijin, mai ales daca respectivii colegi au mai avut conflicte cu el. Relatia cu un paranoic este foarte obositoare si poate sa se transforme oricand intr-un camp de lupta, daca nu reusim sa evitam acest lucru si sa intelegem felul lui de a gandi si actiona.

Nerecomandat in relatia cu un paranoic

  • Sa renunti la a lamuri neintelegerile. Paranoicul este obositor si ai putea fi tentat sa renunti la a explica sau justifica. Trebuie sa clarifici lucrurile, in primul rand pentru interesul tau, dar si pentru a-i da sansa de a se schimba si a-si reconsidera si modifica viziunea pesimista asupra relatiilor umane. In tot acest timp, daca respectiva conjunctura permite, ia mai bine asupra ta raspunderea pentru acea neintelegere, decat sa o arunci asupra paranoicului, pentru a reusi sa-l destinzi si sa-l faci mai deschis discutiei. Pe de alta parte, nu incerca sa-l faci sa recunoasca faptul ca e suparat pe tine (ar insemna sa recunoasca si ca a gresit suparandu-se). Asigura-l doar de bunele tale intentii, ca ai observat ca situatia nu ii convine si ca nu vrei sa strici relatia cu el, pentru a intelege ca nu-i esti dusman.
  • Sa le ataci imaginea pe care o au despre sine. Prin faptul ca sunt indarjiti si par rau intentionati, ne determina sa vrem sa-i insultam si sa ne certam cu ei. Este mai bine, insa, sa rezistam acestei tentatii, deoarece le-am creste agresivitatea, pornirile violente, dorinta de a ne invinge, de a ne domina si le-am intari convingerile gresite ca ceilalti le vor raul si ca nu merita sa aiba incredere in ei.
  • Sa comiti greseli. La munca, daca un paranoic va crede ca ii esti adversar, nu va pierde nici o ocazie pentru a te ataca. Se va folosi de cea mai mica greseala, stangacie, neatentie a ta si in baza lor te va acuza, sau chiar te va da in judecata, daca e cazul. Arata-i doar ce este impecabil. In prezenta lui fii atent la ce vorbesti sau, mai bine nu spune prea multe.
  • Sa-i barfesti, caci vor afla. Cum paranoicul este hipersensibil la adversari ipotetici si vrea neaparat sa-si confirme banuielile, va sti intotdeauna ca l-ai barfit. In plus, daca afla un adversar de-al tau ca l-ai barfit pe paranoic, se va folosi de potentialul acestuia de a-ti face rau si ii va povesti, mai mult sau mai putin denaturat, ceea ce ai spus despre el.
  • Sa discutati politica. In discutiile despre politica, daca parerile difera, conversatia se poate schimba usor in controversa, ceea ce nu este de dorit cu un paranoic. Acesta, daca nu isi apara opiniile pana la capat, se considera invins.
  • Sa devii tu paranoic. Cu o persoana paranoica este bine sa iei putina distanta, sa-i lasi ceva mai mult spatiu si sa incerci sincer sa lamuresti o neintelegere, pentru a dezamorsa un conflict care pluteste in aer. Trebuie sa eviti sa reactionezi ca el (sa te enervezi la culme, sa continui cearta din nimic, sau sa treci la atac), ceea ce nu e simplu, pentru ca acest gen de om te aduce la capatul puterilor. Intr-un anumit fel, paranoicul ne face si pe noi sa fim putin paranoici.

Cum sa ne comportam in unele cazuri particulare

Daca paranoicul este seful tau: schimba-ti locul de munca sau simuleaza ca esti angajat loial.

Daca este cineva apropiat: apeleaza la un psiholog pentru a te sfatui si a te ajuta.

Daca iti este coleg sau colaborator: inainte de a merge mai departe, consulta un avocat bun si tine cont de toate aceste detalii legate de persoanele paranoice.

Cum sa-ti manifesti furia in fata unui paranoic

Spune-i: „M-am saturat de pretentiile tale”, sau „Ma faci sa spun mereu acelasi lucru”. Trebuie sa-i critici comportamentul, nu persoana.

Nu-i spune: „Esti un idiot!”, sau „Ar cam fi cazul sa te tratezi!”, pentru ca i-ai aduce o ofensa persoanei, iar paranoicul va considera inadmisibil si va riposta disproportionat.

Semnele ca eu sunt o persoana paranoica

  •  Nu-mi place sa se glumeasca pe seama mea.
  • Deja am stricat definitiv relatiile cu mai multe persoane, deoarece mi se parea ca acestea nu se comportau normal fata de mine.
  • Sunt sceptic in privinta celor pe care tocmai i-am cunoscut.
  • Se intampla adesea sa am mai multi dusmani decat imi pot inchipui.
  • Cand se intampla sa spun cuiva un secret, mi se face apoi teama ca acesta sa nu foloseasca impotriva mea ceea ce i-am marturisit.
  • Mi se reproseaza ca as fi neincrezator.
  • Cred ca pentru a o scoate la capat, in viata trebuie sa fii dur si inflexibil.
  • Cand cineva imi arata ca ma apreciaza, eu ma gandesc ca nu vrea decat sa obtina ceva de la mine.
  • Ma gandesc deseori la toti cei pe care i-as pedepsi pentru faptele lor.
  • Chestionarul acesta ma face sa ma simt prost.

Este esential sa ne facem si noi aceasta autoanaliza, nu doar sa cautam alte persoane care se incadreaza in categoria paranoicilor. Fiecare dintre noi am putea avea in modul de gandire si in comportament tendinte spre una sau mai multe dintre aceste paradigme. In timp ce ii intelegem pe altii, putem de asemenea sa corectam propria tendinta de a exagera intr-o directie sau alta ca tipar de gandire sau comportament.

In acelasi timp, acest ultim subtitlu ne arata nu doar enumerarea succinta a trasaturilor paranoicului, ci ne ajuta sa privim totul din unghiul personal, sa observam cum se vad lucrurile prin ochii paranoicului. In acest fel ne dam seama mai usor daca suntem sau nu paranoici.

Cunosti persoane paranoice? Poti sa relatezi o intamplare in care s-au comportat astfel?

Surse: Francois Lelord, Christophe Andre – Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile, Mind Disorders, Wise Geek

Sursa foto

5 thoughts on “Cum trebuie sa ne comportam cu persoanele dificile (II). Paranoicii

  1. Mama mea e paranoia, viata mea a fost un chin…de la a fi dusa la ginecolog la 11 ani sa vada daca mai sunt virgina, eu care nu eram lasata nici in fata blocului cu copi…pana la a fi suspectata de relatii sexuale cu un membru al familiei..doar pt ca mai venea in vizita…horor…traiesti tot cu frica …cine stie ce zic si ce isi imagineaza din nou…pe mine m-a traumatizat…oricum foarte bun articolul…am recunoscut-o perfect..m-am simtit ca intr-o inchisoare alaturi de ea, m-a crescut singura, nu aveam niciun refugiu…am fost la un pas de a ma sinucide…credeam ca eu am o problema…am realizat ca viata nu e atat de neagra doar cand am scapat de sub controlul ei…

    • Iti multumesc pentru comentariu. Este foarte important pentru cei care trec prin asa ceva sa stie cum trebuie abordata o persoana dificila, indiferent ca este paranoica sau ca are orice alta tulburare de comportament. Ma bucur pentru tine ca ai realizat la timp cum stau lucrurile si ca ai iesit de sub influenta ei. Din pacate este foarte greu sa le fie corectat comportamentul pentru ca ar presupune sa le fie schimbata perspectiva.

  2. Multumesc pentru raspuns. Nu am discutat aceste aspecte din viata mea pana acum decat cu oameni foarte apropiati, dar vazand acest articol am simtit nevoia sa impartasesc experienta mea, poate ajuta candva pe cineva.
    Cred ca cel mai sanatos ar fii ca cei care isi doresc sa devina parinti sa fie supusi unor teste psihologice inainte de a le fi dat dreptul de a procrea…un copil nu se poate apara de astfel de lucruri, nu le intelege, este supus unui abuz mental si cred ca abuzul mental e la fel de rau ca si cel fizic, daca nu mai rau pentru ca de cel fizic mai poti scapa, dar ca sa iti dai seama ca esti abuzat psihic ca si copil si sa mai fii si crezut este foarte greu…lumea in general spune ca lasa ca stie maica-sa de ce procedeaza asa ca cine stie ce a facut copila si tot copilul e condamnat indiferent de situatie. Eu nu stiam de paranoia la varsta aceea si cea mai mare problema era ca tot ce zicea era bazat pe fapte reale duse la extrem, totul foarte logic si bine argumentat pana la un punct, printr-un om cu probleme psihice imi imaginam cu totul altceva.
    La 19 ani am observat ca ceva nu e in regula cu ea, vedeam ca langa nimeni nu imi era asa rau ca langa mama mea, ceva trebuia sa fie in neregula cu ea nu cu mine. Dupa ce m-am desprins de ea, nu mai eram eu dusmanul din viata ei, a inceput sa spuna ca cineva o urmareste, ca ii otraveste mancarea cand e plecata de acasa, nu mai lasa mancare in casa, cumpara numai ce mananca o singura data, am incercat oricat de greu ar fii sa o iert si sa o intorc pe alte cai dar nu am reusit, i-am atras atentia si asupra acestei boli si a spus ca e doar o chestie inventata contra celor care vad ce se intampla cu adevarat in aceasta lume si ca sa nu fie crezuti de nimeni. A ajuns pana la a spune ca este iradiata, intr-adevar este un amplifiator de semnal pe stalpul de telegraf din fata casei, care nu stiu exact la ce foloseste si e plin orasul de ele, dar ea sustine ca oamenii, in special ea este iradiata prin intermediul acestor amplificatoare de semnal. Ideea e ca lucrurile au devenit tot mai grave in timp, oricat am incercat sa o fac sa gandeasca pozitiv, sa vada partea buna a lucrurilor. Parca cu cat incercam mai tare cu atat devenea mai paranoica si incerca sa imi dovedeasca contrariul. Din ce am mai citit am inteles ca o astfel de boala apare la persoanele cu un ego foarte mare, care se gandesc doar a propria persoana si atunci automat totul graviteaza in jurul lor si asta oricat de placut ar fii devine un pericol pentru ei. Exista solutii pt aceasta boala, daca este o boala…nici nu stiu cum sa o numesc…

  3. Exista vreun tratament? La psiholog nu ar merge ca ea nu are probleme, eventual m-ar trimite tot pe mine :))

    • Paranoia este in principiu o tulburare de personalitate, dar poate fi si semn al unor boli psihice. Am scris in articol si cauze posibile, inclusiv traume din copilarie. Daca ar fi de acord sa mearga la psiholog, ar putea descoperi cauza probabil, dar paranoicul nu va accepta asta. Ramane sa mergi tu eventual si sa ceri sfaturi specializate despre cum poti sa o abordezi pe mama ta. Se pare ca exista medicatie si pentru asa ceva, dar sincer cred ca efectele sunt de moment pt ca trateaza efectul, nu cauza. Cat timp cauza e psihica si tine de o perspectiva deformata asupra realitatii, medicamentele pot rezolva probabil o criza, o faza acuta doar. Iti multumesc pentru ca ne-ai impartasit experienta ta si iti doresc sa iesi victorioasa din aceasta incercare, indiferent ce abordare vei alege.

Lasa un comentariu cu parerea ta