Ce ii invatam pe copii despre bani

bani

In general ii invatam pe copii ceea ce stim si noi despre bani. Problema este ca majoritatea oamenilor nu stiu mai nimic despre bani si le transmit copiilor lor lectii eronate preluate de la societate. Societatea care in proportie de 95% se zbate in nevoi si probleme financiare si traieste de la o zi la alta.

Fragmentul de mai jos este extras de la inceputul cartii „Tata bogat, tata sarac” a lui Robert Kiyosaki si ar trebui sa te ajute sa intelegi de ce este atat de important sa invatam cum se fac banii si sa-i invatam si pe copiii nostri cum sa fie independenti financiar si sa nu se chinuie o viata intreaga in „cursa sobolanului”. Este categoric o carte din categoria must read.

Autorul ei ne ofera o perspectiva valoroasa asupra banilor, pe care a avut norocul s-o dobandeasca in familie. Cei doi tati pe care i-a avut (citind cartea iti dai seama la ce se refera) gandeau diametral opus legat de educatia financiara si fiecare dintre ei avea o alt fel de relatie cu banii. Acest lucru s-a dovedit a fi un mare avantaj pentru tanarul Robert Kiyosaki intrucat i-a oferit sansa sa compare modul de gandire al omului sarac, care nu reuseste sa se imbogateasca oricat ar castiga, cu cel al omului bogat, care face bani din nimic si e capabil sa o ia oricand de la capat. O carte excelenta, bestseller international, ce a inspirat milioane de oameni sa isi schimbe viziunea despre bani si despre cum se fac ei.

„Am avut doi tati, unul bogat si unul sarac. Unul avea multa scoala si era foarte inteligent; avea doctoratul si facuse patru ani de studiu in mai putin de doi ani. Dupa care mersese la Universitatea Stanford, la Universitatea din Chicago si la Universitatea Northwestern pentru masterat, peste tot beneficiind de burse integrale. Celalalt tata n-a terminat nici opt clase. Amandoi reusisera in cariera muncind din greu toata viata. Amandoi aveau venituri substantiale. Si totusi, unul s-a luptat cu probleme financiare toata viata. Celalalt a devenit unul dintre cei mai bogati oameni din Hawaii. Unul a murit lasand zeci de milioane de dolari pentru familie, societati de binefacere si biserica, celalalt a lasat datorii. Amandoi erau puternici, carismatici si aveau un cuvant greu de spus. Amandoi ne-au dat sfaturi, dar nu aceleasi sfaturi. Ambii credeau cu tarie in educatie, dar nu recomandau acelasi traseu al studiilor.

Daca as fi avut un singur tata, ar fi trebuit sa accept sau sa-i resping sfatul. Faptul ca aveam doi tati care sa ma sfatuiasca, mi-a oferit ocazia sa aleg intre puncte de vedere diferite: ale unui om bogat si ale unui om sarac. In loc sa-l accept sau sa-l resping pur si simplu pe unul sau pe celalalt, mi-am dat seama ca de fapt pot reflecta mai mult, comparand posibilitatile si alegand de unul singur. Problema era ca la vremea aceea cel bogat nu era inca bogat, iar cel sarac nu era inca sarac. Amandoi erau la inceput de drum si se zbateau intre problemele financiare si cele de familie. Aveau insa puncte de vedere foarte diferite in privinta banilor. De exemplu, unul dintre ei spunea: „Banul este ochiul dracului.” Celalalt zicea: „Lipsa banului este ochiul dracului.”

Ca pusti, avand doi tati cu caracter puternic, era greu sa ma las influentat de amandoi la fel. Vroiam sa fiu un fiu bun si sa-i ascult, doar ca tatii mei nu spuneau acelasi lucru. Diferenta intre punctele lor de vedere mai ales in privinta banilor era atat de mare, incat acest lucru m-a facut curios si m-a intrigat. Am inceput sa ma gandesc tot mai mult la ce vroia de fapt sa spuna fiecare. Cand eram singur reflectam mai tot timpul, intrebandu-ma, de exemplu: „De ce a spus asta?” Apoi imi puneam intrebari in privinta afirmatiei celuilalt tata. Ar fi fost mult mai simplu sa spun doar asa: „Mda, are dreptate. Sunt de acord.” Sau sa resping pur si simplu un punct de vedere, zicand: „Batranul nu stie ce vorbeste.” In schimb, faptul ca aveam doi tati pe care ii iubeam m-a obligat sa reflectez si in final sa aleg o modalitate de a gandi eu insumi. Procesul alegerii s-a dovedit a fi mult mai valoros pe termen lung decat o simpla acceptare sau respingere a unui singur punct de vedere.

Unul dintre motivele pentru care cei bogati se imbogatesc tot mai mult, cei saraci saracesc tot mai mult, iar clasa de mijloc se zbate in datorii este faptul ca despre bani se invata acasa si nu la scoala. Cei mai multi dintre noi afla despre bani de la parinti. Deci, ce poate un parinte sarac sa-i spuna copilului sau despre bani? Doar: „Vezi-ti de scoala si invata serios.” Copilul poate termina cu note excelente, dar avand o slaba pregatire financiara. Lucrurile acestea i-au fost inoculate pe cand era mic.

Despre bani nu se invata la scoala. Scolile se concentreaza asupra obiectelor de studiu si a formarii profesionale, dar nu si asupra capacitatii de rezolvare a problemelor financiare. Acest lucru explica de ce bancheri, doctori si contabili foarte destepti, care au avut note excelente la scoala, se zbat toata viata pentru a-si rezolva problemele financiare. Vesnica noastra datorie nationala este produsa in mare parte de politicieni cu multa scoala si reprezentanti guvernamentali care iau hotarari financiare fara sa aiba o pregatire in privinta banilor.

Adesea ma gandesc la noul mileniu si ma intreb ce se va intampla cand vom avea milioane de oameni care vor avea nevoie de sprijin financiar si medical. Ei vor depinde de familiile lor sau de stat pentru a beneficia de asistenta financiara. Ce se va intampla cand Asigurarile Medicale si Sociale vor ramane fara bani? In ce fel poate o natiune sa supravietuiasca atata vreme cat abordarea problemei banilor continua sa fie lasata in grija parintilor – care in majoritate vor fi sau sunt deja saraci?

Cum aveam doi tati cu un cuvant greu de spus, am invatat de la amandoi. A trebuit sa reflectez la sfatul fiecaruia si facand asta am reusit sa descopar un punct de vedere asupra puterii si efectului gandirii fiecaruia asupra propriei lui vieti. De exemplu, unul dintre tati avea obiceiul sa spuna: „Nu-mi pot permite.” Celalalt interzicea folosirea acestei exprimari. El insista sa spun: „Cum as putea face sa-mi permit asta?” Una este o afirmatie, iar cealalta este o intrebare. Una te lasa de izbeliste, iar cealalta te obliga sa gandesti. Tatal meu care in-curand-va-fi-bogat ar explica faptul ca daca spui automat: „Nu-mi pot permite” creierul inceteaza sa mai functioneze. Punand intrebarea „Cum as putea face sa-mi permit asta?” creierul e pus la munca. Asta nu insemna ca dorea sa spuna ca poti sa-ti cumperi tot ce vrei. Dar avea un adevarat fanatism in privinta exersarii mintii, acest cel mai puternic calculator din lume. „Creierul meu este zilnic tot mai puternic pentru ca il exersez. Cu cat este mai puternic, cu atat castig mai multi bani.” El era convins ca daca spunem automat „Nu-mi pot permite”, acesta este un semn al unei leneviri intelectuale. 

Desi ambii tati munceau din greu, am observat ca unul dintre ei avea obiceiul sa nu-si puna mintea la contributie atunci cand era vorba de bani, in vreme ce celalalt si-o exersa din plin. Rezultatul pe termen lung a fost ca unul dintre ei a avut o crestere financiara puternica, in vreme ce celalalt una slaba. E asemeni diferentei dintre o persoana care merge sa faca sport in mod regulat si una care sta pe canapea si se uita la televizor. Exercitiul fizic bine facut sporeste sansa de a fi sanatos, iar exercitiul mental bine facut sporeste sansa de a fi bogat. Lenea aduce prejudicii atat sanatatii, cat si averii.

Cei doi tati ai mei aveau sisteme de gandire opuse. Unul dintre ei credea ca oamenii bogati trebuie sa plateasca mai multe impozite ca sa aiba grija de cei mai putin norocosi. Celalalt spunea: „Impozitele ii pedepsesc pe cei care produc si ii rasplatesc pe cei care nu produc.” Unul dintre tati mi-a recomandat: „invata serios ca sa gasesti o companie buna la care sa lucrezi.” Celalalt mi-a sugerat: „invata serios ca sa gasesti o companie buna pe care s-o cumperi.” Unul mi-a zis: „Motivul pentru care nu sunt bogat este ca va am pe voi, copiii.” Celalalt a spus: „Motivul pentru care trebuie sa fiu bogat este ca va am pe voi, copiii.” Unul incuraja conversaţiile despre bani si afaceri in timpul mesei, celalalt interzicea acest subiect la masa. Unul spunea: „Cand e vorba de bani, nu iti asuma riscuri.” Celalalt zicea: „Invata sa stapanesti riscurile.” Unul credea: „Caminul nostru este cea mai mare investitie si cel mai mare activ al nostru.” Celalalt credea: „Casa mea este un pasiv si cand propria-ti casa devine cea mai importanta investitie inseamna ca ai incurcat-o.”

Ambii tati isi plateau facturile la timp, unul insa si le platea primele, iar celalalt la urma. Unul dintre tati credea intr-o companie sau intr-un guvern care sa se ingrijeasca de tine si de nevoile tale, era mereu preocupat de cresterea salariului, de planurile de pensii, de avantajele medicale, de concediul de boala, de zilele de vacanta si de alte asemenea. Era impresionat de doi dintre unchii sai care intrasera in armata si se alesesera cu o pensie si o gramada de alte avantaje pe viata dupa douazeci de ani de serviciu activ. Agrea ideea de asigurari medicale platite si privilegiile pe care le acorda armata pensionarilor sai. De asemenea, iubea sistemul de functii definitive valabil in universitati. Uneori, ideea protejarii locului de munca pe viata si alte avantaje pareau mai importante decat slujba propriu-zisa. Adesea spunea: „Am muncit din greu pentru stat si merit toate aceste drepturi.”

Celalalt credea intr-o independenta financiara totala. El era impotriva mentalitatii „drepturilor”, socotind ca duce la slabiciuni si la existenta persoanelor nevoiase din punct de vedere financiar. El era foarte categoric in ceea ce priveste competenta financiara pe care trebuia s-o aiba fiecare si asigurarea prin propriile puteri a acesteia. Unul dintre tati se zbatea sa puna deoparte cativa dolari. Celalalt pur si simplu crea investiţii. 

Unul dintre tati m-a invatat cum sa scriu un CV impresionant ca sa imi gasesc o slujba buna. Celalalt m-a invatat cum sa fac planuri de afaceri si financiare serioase astfel incat sa pot crea locuri de munca. 

Fiind produsul a doi tati puternici, mi-am putut permite luxul sa observ efectele pe care niste idei diferite le pot avea asupra vietii cuiva. Am constatat ca oamenii intr-adevar isi modeleaza viata prin ganduri. De exemplu, tatal meu cel sarac spunea mereu: „Nu voi fi niciodata bogat.” Si aceasta profetie s-a transformat in realitate. Tatal meu cel bogat, pe de alta parte, cand vorbea despre el spunea intotdeauna ca este bogat. Zicea cam asa: „Sunt un om bogat si oamenii bogati nu fac asta.” Chiar si cand era lefter dupa un recul financiar major, continua sa vorbeasca despre el ca despre un om bogat. Se descria astfel: „Exista o diferenta intre a fi sarac si a fi lefter. A fi lefter e o situatie temporara, a fi sarac e o situatie vesnica.” Tatal meu cel sarac mai spunea: „Nu ma intereseaza banii” sau „Banii nu conteaza.” Tatal meu cel bogat spunea intotdeauna: „Banii inseamna putere.” 

Puterea gandurilor noastre nu poate fi masurata sau apreciata, dar mi-a fost limpede inca din copilarie ca trebuie sa-ti constientizezi gandurile si felul in care te exprimi. Am observat ca tatal meu cel sarac nu era sarac din pricina sumei pe care o castiga si care era considerabila, ci din pricina gandurilor si faptelor lui. Copil fiind si avand doi tati, mi-am dat seama foarte bine ca trebuie sa am grija ce ganduri aleg sa fie ale mele. Pe cine sa ascult — pe tatal meu cel bogat sau pe cel sarac? 

Desi amandoi aveau un enorm respect fata de invatamant, nu se intelegeau deloc in privinta lucrurilor cu adevarat importante ce trebuie aflate. Unul vroia sa studiez serios, sa-mi iau o diploma si o slujba si sa muncesc pentru bani. Vroia sa invat ca sa ajung un profesionist, sa fiu avocat sau contabil sau sa urmez scoala oamenilor de afaceri si sa imi dau masteratul. Celalalt m-a incurajat sa studiez ca sa fiu bogat, sa inteleg cum e cu banii si cum sa-i fac sa actioneze in favoarea mea. „Eu nu muncesc pentru bani” – erau vorbele pe care le repeta mereu, „banii muncesc pentru mine!”

La 9 ani am hotarat sa-l ascult si sa invat de la tatal meu cel bogat cum e cu banii. Procedand astfel, am ales sa nu-l mai ascult pe tatal meu cel sarac, desi el avea toate diplomele din lume.” 

Tu cum gandesti despre bani si cum se reflecta aceasta in contul tau din banca? Dar copiilor tai ce le spui despre cum se fac banii? Te-a inspirat acest material sa-ti revizuiesti atitudinea fata de bani?

2 thoughts on “Ce ii invatam pe copii despre bani

    • Foarte adevarat. Dar mai ramane problema milioanelor de oameni care muncesc mult si tot o duc greu, iar acest gen de oameni exista si in tarile dezvoltate economic, pentru ca nu e vorba doar de a munci, ci si de a munci inteligent si organizat.

Lasa un comentariu cu parerea ta