De ce nu este bine ca un copil prescolar sa priveasca la televizor

de ce nu este bine ca prescolarii sa priveasca la televizor

Tot mai multi parinti intuiesc efectele negative pe care le are privitul la televizor asupra copiilor lor si evita sa-i expuna pe cei mici la asa ceva, sau macar le limiteaza accesul la televizor la un desen animat scurt pe zi. Chiar daca unii nu inteleg felul in care acest lucru le afecteaza copiii, pot observa efectele: copilul se holbeaza la imaginile in miscare, ii lacrimeaza ochii sau il doare capul.

Pedagogia Waldorf este de acord cu aceasta idee si ne ofera si explicatia faptului ca prescolarii ar trebui sa nu priveasca deloc la televizor. Am preluat informatiile de mai jos din brosura „Pedagogia Waldorf in gradinita” – Ursula Knipping, editura Triade.

Cum ii afecteaza pe copii imaginea in miscare de la televizor

Imaginile care se succed in 1/30 secunde nu sunt percepute ca imagini de sine statatoare, ci ca imagini in miscare. In plus, pe ecran nu apare o singura imagine luminoasa, ci gonesc puncte luminoase care ne bombardeaza retina de 625×800 de ori sau mai mult. Dupa 1/30 secunde, timp in care au strabatut ecranul, o iau de la capat. Credem ca avem o imagine care este de fapt o alcatuire datorata legilor fizice carora li se subordoneaza ochiul si care, datorita spatiului mic dintre puncte, nu le recunoaste ca atare. Pentru ca avem de a face cu o imagine aparent miscatoare, ochiul nostru nu parcurge traiectoria normala de deplasare. In mod normal, cand privesc ceva, trebuie sa misc ochiul care este activ si face o miscare de tatonare. Cand privesc la televizor, insa, ochiul nu face miscarile normale de perceptie si ramane intepenit, nemiscat.

Aceasta privire in pozitie incremenita a ochiului (holbatul), are anumite efecte asupra constientei treze. Masuratori facute pe creierele celor care privesc mult la tv au aratat o scadere a undelor beta, care demonstreaza starea de veghe. Au fost evidentiate doar unde alfa care sunt prezente in somn sau in stare de transa. Asta inseamna ca imaginile televizate patrund in subconstient fara a fi filtrate de constienta noastra treaza.

O dificultate in plus pentru constienta copilului este faptul ca fiecare act de perceptie este insotit si de un act de cunoastere, care ii spune telespectatorului ce trebuie sa vada. Aceasta aptitudine de formare notionala – de exemplu: „aceasta este o casa”, „acesta este un copac” – se dezvolta pe baza experientei care deocamdata ii lipseste copilului.

La adult perceptia si actul cunoasterii pe baza experientei formeaza o unitate. Copilul are nevoie de mai mult timp pentru ca lui ii lipseste experienta.

La televizor totul se misca mult prea repede pentru capacitatea de perceptie a copilului. Tensiunea creste prin schimbarea rapida a imaginii si a unghiurilor de filmare, dar ingreuneaza intelegerea.

Fantezia copilului care sta in fata televizorului este inactivata, ochii lui raman intepeniti pe o suprafata gri si urmaresc goana unor puncte luminoase. Sta inconstient, hipnotizat, intr-o stare de transa si receptioneaza imagini care se succed cu viteza unui fulger si care se depun in subconstientul sau, de unde le acceseaza la nevoie si da raspunsuri scurte, pe care nu le leaga si care par a fi franturi din ceea ce a vazut la televizor.

Televiziunea prin natura sa nu poate propune decat stimuli simpli carora nu li se poate raspunde decat in mod simplu – calul de pe ecran nu poate fi atins, nu se poate ajunge la el, nu te poti juca cu el, poate fi doar privit, dar numai pentru scurt timp.

Adevarata intrebare care se pune nu este daca privitul la televizor ii dauneaza copilului, ci daca acesta ii stimuleaza dezvoltarea. Specialistii sustin ca televizorul:

  • Provoaca vicii de postura
  • Provoaca o scadere a memoriei vizuale
  • Determina superficialitate si injumatateste formarea de imagine
  • Scade capacitatea de concentrare
  • Stimuleaza gustul distructiv
  • Ingradeste formarea activa, proprie, a reprezentarilor imaginative
  • Stimuleaza instalarea pasivitatii in toate domeniile,
  • Slabeste vointa
  • Determina aparitia unei constiente de spectator, distantare de viata, o „viata la mana a doua”
  • Determina lenevia la citit
  • Determina cresterea stimulilor care suprasolicita copilul si determina prin aceasta iritabilitate si agresivitate.

Televizorul nu stimuleaza creativitatea si dezvoltarea copilului si este bine ca un copil prescolar sa nu fie lasat in fata televizorului. Mai tarziu, cand ajunge la scoala, poate avea acces treptat si selectiv la televizor.

Asa-numitele emisiuni educative zapacesc copilul prin substitutii cu monstri sau personaje ireale, cu care acesta se identifica ani buni dupa vizionarea unor seriale de animatie. De exemplu, in anul 1997 in Japonia circa 700 de copii au fost internati in spital cu spasme si tulburari respiratorii dupa ce au „savurat” serialul animat „Pokemon”. Fiecare parinte stie din experienta faptul ca toti copiii imita atitudinea, gesturile si comportamentele eroilor lor favoriti de la televizor si care, din pacate, nu sunt pozitive de multe ori.

Castigul in ce priveste invatatura este nul, iar urmarea este o pseudo sau semiformare, o acumulare superficiala de cunostinte fara fundament, care aduce cu sine pericolul ca mai tarziu sa nu se poata atinge aprofundarea si sa se traiasca dupa ideea: „Stiu deja, nu ma intereseaza”.

Filmele de desene animate exista prin rapiditate si prin modificarea proportiilor, iar mesajul lor este impregnat adesea cu agresivitate si violenta. Ele sunt interesante mai tarziu, pe la 10 ani. Inaintea acestei varste, copiii inlocuiesc imaginile cu propria observatie. Pentru copil nu este importanta impartasirea cunostintelor, ci propria observare activa a unui animal si trairea de care este insotita observatia sa. De aceea, daca observa singur un animal, chiar si un gandac, este mai educativ pentru copil si mai stimulativ decat orice film de animatie.

Pe de alta parte, un rol important il are si sunetul cand copilul asculta muzica sau se uita la televizor, pentru ca el se obisnuieste cu un zgomot de fond si apoi nu poate adormi fara el, sau nu isi va putea face temele mai tarziu in totala liniste, deoarece este obisnuit sa auda constant zgomote sau muzica. Unii copii prescolari refuza sa manance daca nu privesc in acelasi timp un filmulet sau un clip de muzica. Ori toate acestea sunt distrageri care ii impiedica sa se concentreze. In plus, ii pot face sa astepte mereu ca mediul din jur sa-i distreze, ceea ce poate avea urmari asupra calitatii vietii lor si a capacitatii de a se simti bine si in solitudine – una dintre cauzele care duc la maturitate la dependentele emotionale fata de alti oameni.

In final depinde de fiecare parinte daca vrea sa tina cont de aceste evidente, sau prefera comoditatea de a sta linistit sau de a-si rezolva cateva treburi in timp ce copilul este absorbit de desenul lui animat, la care se uita si parca nici nu clipeste. Ca si pentru adulti, pentru copii nimic nu se compara cu experientele de viata traite de ei, cu ce ating cu mana, cu ce miros, gusta, aud si observa in realitate. Iar activitatile in aer liber si nu numai au mult mai multe beneficii decat o lume virtuala la care privesc intepeniti.

Iti lasi copilul prescolar in fata televizorului? Daca da, cat timp pe zi? Ai observat vreunul dintre aceste efecte?

Pedagogia Waldorf in Gradinita

Sursa foto

CITESTE SI:

Ce inseamna sa fii un parinte bun

Cum ne educam baietii

Copiii inventatori

Cum invata copiii sa vorbeasca

Sa-i invatam pe copii despre alimente

Ce ii invatam pe copii despre bani

Ce inteleg copiii din prima discutie despre sex

Tata, iarta! (parintilor care isi critica prea aspru copiii)

50+ retete de smoothies pe care copiii le adora (I)

50+ retete de smoothies pe care copiii le adora (II)

Lasa un comentariu cu parerea ta