Efectele divortului asupra copiilor

Rata tot mai crescuta a divorturilor din ultimele decenii este cauzata de factori ce tin de evolutie sociala, de educatie, de emancipare a femeii, de cresterea nivelului de trai, de o egocentrizare a ambilor parteneri si de multi alti factori sociali mai mult sau mai putin luati in considerare.

Familia moderna mai sta impreuna in medie 10 ani, cat sa aduca pe lume un copil si sa-l creasca in primii ani de viata. Pana la urma problema este a individului care nu se adapteaza la evolutia fireasca a societatii. Odata cu cresterea bunastarii sub toate aspectele vietii, femeile si barbatii deopotriva considera ca li se cuvine foarte mult si ca trebuie sa ofere foarte putin sau nimic. Aici este cauza reala a familiilor disfunctionale: faptul ca partenerii de viata nu inteleg la timp (sau niciodata) dinamica si principiile relatiilor interumane si sentimentale de calitate. Vor sa primeasca fara sa dea, vor o relatie de cuplu solida fara sa se concentreze constant asupra ei si fara sa-i acorde timpul, atentia si implicarea necesare. La toate acestea, lipsa de timp, oboseala si suprasolicitarea profesionala vin sa umple paharul unei familii prea putin inchegate. Divortul sau separarea sunt un efect firesc si un avocat bun rezolva problema si faciliteaza o cale amiabila in care se va produce acesta.

Dar in tot acest timp traumele copiilor sunt din ce in ce mai mari. Pentru ca cei mici au azi suficiente distrageri in care sa refuleze si care sa le distraga atentia de la ceea ce se intampla in familie, magnitudinea durerii lor ar putea sa le scape celor mari. Parintii aflati in aceasta situatie trebuie ca pe langa presiunea divortului, sa isi observe copiii si sa elimine cu grija si dragoste efecte ca cele de mai jos, pentru ca acestea sa nu degenereze in anii viitori in tulburari grave de comportament mult prea greu de corectat dupa ce copilul a ajuns un adolescent sau un tanar cu traume de care nu stie cum sa scape decat prin violenta, droguri si bravura. Iar astfel de cazuri nu sunt rare.

Sentimentul de rusine

Rusinea afecteaza imaginea de sine si respectul de sine. Deseori copilul cand aude despre situatii similare, daca este intrebat cu cine locuieste, acesta se simte jenat, se blocheaza, refuza sa raspunda sau evita discutia. Sentimentul de rusine incepe sa se dezvolte  la adolescenti ceea ce da nastere unor stari emotionale de furie, considerandu-se dintr-o lume aparte, defecta, anormala, care starneste mila. Copilul, sub presiunea sociala, vede familia uniparentala ca pe un handicap. De aceea parintii trebuie sa discute cu copilul despre normele sociale, sa-i rescrie notiunea de „normalitate” si sa se straduiasca sa pastreze un contact ei insisi care sa-i mentina inca o vreme copilului sentimentul de confort al familiei (de exemplu, ar putea merge intr-o excursie cu totii cate un week-end de doua ori pe an).

Sentimentul de abandon

Separarea parintilor il face pe copil sa se simta abandonat. Cu siguranta, mama sau tata va fi alaturi mereu, insa copilul are nevoie de atentia si dragostea zilnica din amblele parti, asa cum s-a obisnuit. Cu toate ca acestia nu renunta la statutul de parinte, ei se vor vedea mai rar, vor locui separat, iar copilul va avea nevoie de timp pentru a le intelege si a le accepta. Sentimentul de abandon nerezolvat la timp, va creste odata cu copilul si teama de a nu fi abandonat din nou si de alte persoane importante pentru el, se va transforma intr-un cosmar care va fi prezent la nivel emotional permanent si care are efecte asupra lui ca adult: ar putea sa traiasca izolat, sau sa dezvolte o obsesie pentru o viata de familie „perfecta”, ori o posesivitate bolnavicioasa asupra membrilor noii lui familii. Parintii trebuie sa previna acest lucru si sa-i fie aproape copilului chiar mai mult decat inainte, sa-i arate ca dragostea lor este la fel chiar daca nu mai locuiesc impreuna.

Sentimentul de vinovatie

Sentimentul de vina apare foarte des la copiii cu parinti despartiti. Copiii gandesc ca sunt vinovati de ceva ce nu au facut cum trebuie. Acesta se intensifica atunci cand copilul este pus si in situatia sa aleaga cu cine vrea sa ramana. Facand o alegere, el va considera ca celalalt parinte il va renega sau nu il va mai iubi la fel ca inainte. Parintii pot rezolva aceasta discutand deschis cu copilul si aratandu-i ca el nu este vinovat de nimic. Oricum un copil nu poate intelege pe deplin relatiile complicate ale adultilor, dar cu grija si dragoste i se poate arata cel putin ca vina este a parintilor sau a nimanui, in nici un caz a copilului.

Ura

Ura este una din caile prin care copilul isi manifesta suferinta. Acesta va adopta un sentiment puternic de ostilitate fata de noua familie care “i-a furat” unul dintre parinti sau fata de persoanele care i-au inlocuit. Va deveni agresiv si indiferent fata de ce se intamplain jurul lui si sunt putine sanse ca acesta sa accepte pe cineva strain in viata lui. Una dintre cele mai mari provocari post-divort este ca cei mici sa-i accepte pe urmatorii parteneri de viata ai parintilor lor. Aceasta se poate realiza doar daca noul partener sau noua partenera a parintelui va avea deschiderea, dragostea si rabdarea sa-l abordeze pe copil sincer, cu diplomatie si sa-i vorbeasca acestuia pe limba lui, dar mai ales sa-i arate prin fapte ca il iubeste, ca il apreciaza, ca il sprijina exact ca un parinte, ca nu incearca sa fure locul parintelui natural si ca nu reprezinta o amenintare la adresa lui.

Maturizarea precoce

Va fi foarte dificil sa gasesti cuvintele potrivite pe intelesul copilului ca sa-i explici ca parintii nu vor mai putea locui impreuna. Dar nu este imposibil. Multi copii cu parinti divortati devin prea maturi la o varsta prea frageda. Ei sunt martori la momente mai dificile peste care trece unul din parinti singur, incep sa inteleaga si sa accepte situatii care le vor deschide cealalta latura a vietii in care ai obligatii si responsabilitati, vor deveni si un ajutor, un sfatuitor, un sprijin pentru parinte si fratii mai mici. In aceasta situatie parintii trebuie sa aiba grija ca celui mic sa nu-i lipseasca copilaria, sa evite sa-l impovareze gu grijile si problemele lor pentru care copilul nu este responsabil. Parintii trebuie sa se straduiasca sa-i creeze un mediu cat mai normal, fara sa alunece intr-o extrema sau alta.

Inca de la nasterea copilului, cea mai delicata sarcina a parintelui este educatia copilului, sa reusesti sa-l pregatesti pentru viata, sa cresti un om liber in gandire, sanatos emotional, capabil sa se adapteze la orice ii rezerva viata si sa faca fata problemelor. Sarcina aceasta devine si mai dificila in cazul unui divort, dar atat educatia copiilor, cat si eventualul divort /separare ce poate surveni in viata, sunt lucruri pe care adultul trebuie sa si le asume si sa le indeplineasca cat mai bine posibil.

Sursa foto

Lasa un comentariu cu parerea ta