6 remedii naturale pentru durerea de spate

remedii naturale pentru durerea de spate

Daca problemele tale cu coloana vertebrala si durerea de spate sunt grave si persistente, trebuie sa mergi neaparat la medic si sa urmezi probabil un tratament medicamentos. Dar daca durerea de spate este usoara, incearca metodele urmatoare suta la suta naturale.

  • Incearca tehnica simpla de respiratie 4-7-8. Aseaza-te sau intinde-te intr-o pozitie confortabila si pozitioneaza-ti varful limbii in spatele dintilor superiori, apoi expira complet prin gura. Inchide gura si inspira incet pe nas cat timp numeri pana la 4. Apoi tine-ti respiratia cat timp numeri pana la 7. In final, expira complet prin gura cat timp numeri pana la 8. Inspira si repeta ciclul de inca 3 ori.
  • Mediteaza. Mai multe studii au dovedit faptul ca meditatia ajuta nu doar la scaderea durerii locale, ci si la minimizarea sensibilitatii la durere pe termen lung, prin scaderea activitatii in partea creierului care proceseaza durerea. Acest fenomen se produce atat in timpul meditatiei, cat si dupa acel interval. In plus, meditatia indeparteaza stresul, care este adesea cauza tensiunii musculare si agraveaza durerea de spate.
  • Mananca fructe uscate. Este vorba despre o combinatie precisa de trei fructe uscate, pe care sa le mananci in fiecare seara inainte de culcare, timp de o luna: 1 smochina uscata, 1 caisa uscata si 5 prune uscate. Aceasta combinatie de fructe reduce durerea de spate, prin faptul ca stimuleaza regenerarea tesutului care conecteaza discurile intervertebrale. Ele ofera nutrienti care intaresc tesutul respectiv si ii imbunatatesc structura.
  • Consuma alimente antiinflamatoare. Cel mai des durerea de spate are ca si cauza inflamatia si de aceea este bine sa consumi cat mai multe alimente antiinflamatoare. Iar daca ai frecvent inflamatii in corp, cauta ca aceste alimente sa nu-ti lipseasca niciodata din meniu. Pentru a vedea o lista mare de alimente din aceasta categorie, citeste articolul Alimente cu efect antiinflamator.
  • Foloseste saruri de baie Epsom (sau sarea amara). Sarurile Epsom sunt substante care are in compozitie sulf si magneziu si au multe beneficii pentru sanatate si frumusete, printre care eliminarea stresului, reducerea tensiunilor musculare si a durerilor articulare, reducerea inflamatiilor, relaxarea sistemului nervos, sau eliminarea toxinelor din corp. Pentru a beneficia de efectele sarurilor Epsom, se toarna 2 cani de sare in baia de apa, in care trebuie sa stai circa 12 minute. Precautii: femeile insarcinate sau care alapteaza nu trebuie sa foloseasca aceste saruri si nici alergicii la sulf. Persoanele care sufera de diabet, afectiuni renale, ale tiroidei sau cardiovasculare trebuie sa consulte un medic de specialitate inainte de a folosi sarea Epsom.
  • Nu uita de relaxare. Ajuta atat tehnicile simple de relaxare, cat si cele mai complexe, dar cea mai eficienta este relaxarea progresiva a muschilor.

Pentru a intelege mai bine durerea de spate legata de muschi, vezi clipul video din articolul Muschii si sistemul muscular.

Surse: Healthy Food House, Prevention

Sursa foto

Cum ne pastram organele de simt in cea mai buna stare de functionare

sanatatea organelor de simt

Pentru a ramane tineri, nu este suficient sa ne mentinem arterele curate si plamanii plini de aer; trebuie sa ne si simtim tineri. Putine lucruri ne fac sa ne simtim mai batrani decat declinul simturilor – in special al auzului si al vazului. Acest plan de actiune se refera la mentinerea si imbunatatirea calitatii vietii, astfel incat sa ne putem bucura in continuare de senzatiile extraordinare din aceasta lume.

In continuare ai 5 metode prin care iti poti pastra multa vreme de acum inainte organele de simt in stare buna de functionare.

Plan de actiune din 5 pasi pentru mentinerea tineretii si a sanatatii organelor de simt

Conserva-ti organele de simt

Pielea. Pe masura ce inaintam in varsta, epiderma produce celule noi intr-un ritm mai lent, iar radiatiile solare o subtiaza de-a lungul timpului, grosimea ei ajungand de la 20 la numai 2 celule. Una din masurile prin care ne putem intineri pielea este sa o pacalim – sa o facem sa creada ca trebuie sa fabrice celule noi. Trebuie sa folosim creme pe baza de acizi alfa-hidroxilici (AHA), care cresc viteza de reinnoire a pielii prin faptul ca ajuta la exfolierea celulelor moarte de la suprafata ei. Eliminarea celulelor moarte si crearea altora noi, confera pielii un aspect mai tanar.

Ochii. Expunerea intensa sau indelungata la soare poate fi daunatoare, deoarece radiatiile cu anumite lungimi de unda pot afecta cristalinul si retina. Schiul si sporturile acvatice sunt periculoase pentru ochi, atat din cauza luminii directe, cat si a celei reflectate. Cei care lucreaza sau fac sporturi in aer liber trebuie sa poarte ochelari de soare cu filtru pentru radiatiile ultraviolete (UVA si UVB). Radiatiile UVB sunt de obicei filtrate de cornee si de parbriz, dar nu si cele UVA, iar expunerea la aceste raze este asociata cu aparitia cataractei si a degenerescentei maculare.

Urechile. Nimic nu afecteaza mai mult urechile decat zgomotele puternice. Din fericire, urechile sunt capabile sa-si revina, asa ca zgomotul trebuie sa fie permanent pentru a resimti efectele negative. Orice suntet de peste 85 de decibeli poate duce la pierderea definitiva a auzului. Vorbitul in soapta are 20 de decibeli, iar un uscator de par sau o masina de tuns iarba au 90 de decibeli, dar afecteaza auzul la o functionare timp de 8 ore. Un concert rock de 110 decibeli poate provoca pierderea definitiva a auzului in 45 de minute. 3 minute este considerata limita maxima de siguranta in cazul unui zgomot continuu de 100 de decibeli. Cu cat un zgomot e mai puternic, cu atat ne afecteaza mai repede. Evitarea zgomotelor puternice, sau protejarea urechilor cu dopuri atunci cand ne expunem la asemenea zgomote sunt cele mai bune lucruri (si singurele) pe care le putem face pentru a ne pastra auzul.

Pipaitul. De obicei oamenii au urmatoarea conceptie cu privire la durere: suporta durerea, traieste cu ea si poate ca pana la urma o sa treaca. Dar faptul ca ne doare ceva nu inseamna ca trebuie sa induram suferinta. De fapt, e absolut necesar sa n-o induram si sa gasim metode de a remedia situatia. Atunci cand ne doare ceva, receptorii durerii sunt foarte sensibili – ei se asteapta la durere, iar durerea pe care o resimtim se amplifica. Cu cat suportam mai mult durerea, cu atat o vom simti mai intens. Daca ii spunem corpului ca durerea e in regula si nu facem nimic in legatura cu ea, consolidam mesajul initial. De aceea e necesar sa restabilim receptorii durerii si sa traim fara durere cel putin 6 ore la rand. Astfel, data viitoare cand vom resimti durerea, nu va mai fi la fel de rau. Daca nu restabilim receptorii nervosi, riscam ca durerea sa devina permanenta, mai ales in cazul durerilor cronice, care dureaza de peste 3 saptamani.

Exista multe terapii care reusesc sa intrerupa durerea, pentru a-i permite organismului sa-si revina, precum ibuprofenul sau cremele cu capsaicina (o substanta din ardeiul iute), dar si acupunctura, sau masajul au efecte bune.

Protejeaza-te de razele ultraviolete

Expunerea la soare 10-20 de minute pe zi ne ajuta organismul sa secrete vitamina D, care ne intareste imunitatea si ne protejeaza sistemul cardiovascular. Dar trebuie sa limitam timpul de expunere la soare, pentru a ne proteja de cancer de piele si de riduri. Daca stam mai mult timp la soare, trebuie sa ne protejam pielea cu creme cu protectie solara, mai ales intre orele 10-16. Factorul de protectie trebuie ales in functie de tipul de piele, de pigmentul natural al ei, de gradul de bronzare care exista deja, dar si de zona geografica si intensitatea razelor soarelui. Cu cat pielea este mai alba, cu atat factorul de protectie trebuie sa fie mai mare. O crema cu factor de protectie solara 20, de exemplu, inseamna ca ne ofera o protectie de 20 de ori mai mare decat protectia naturala a pielii fata de razele solare. Ar trebui sa folosim zilnic creme cu protectie mare pe zonele cele mai expuse: fata, gat, decolteu, maini. Chiar si iarna este nevoie ca pe zonele expuse sa folosim creme cu protectie, deoarece razele ultraviolete exista chiar si in absenta soarelui.

Ingrijeste-ti ochii

Bea apa. Canalele lacrimale sunt responsabile de lubrifierea ochilor, iar uscaciunea ochilor este data de faptul ca aceste canale nu produc cantitatea necesara de lichid lacrimal. Daca bem suficienta apa pe parcursul zilei (minim 2 litri), aceasta problema nu ar trebui sa apara.

Motaie. Somnul reface intregul organism, inclusiv ochii si este cel mai bun remediu pentru ochi obositi. Somnul ajuta membranele retinei, permitandu-le sa se refaca dupa o zi grea de munca. Pe parcursul noptii avem nevoie de minim 5 ore de somn pentru ca ochii sa se refaca.

Relaxeaza-te. Daca stai toata ziua in fata calculatorului, este important sa faci macar o pauza de 10 minute la fiecare 2 ore si sa te relaxezi putin folosind tehnici simple. Ideal este sa iesi in aer liber si sa-ti relaxezi privirea uitandu-te din cand in cand in departare, la linia orizontului, sau sa privesti cerul senin, tinand periodic ochii inchisi pentru cateva minute.

Controleaza lumina. Cand citesti si scrii, lumina trebuie sa cada pe obiect, nu pe ochi si sa vina din partea stanga. Daca lumina nu este suficienta, ochiul oboseste mai repede. Distanta optima intre ochi si carte sau dispozitivul de pe care citesti este de 25-30 de cm.

Foloseste-ti simtul gustului in beneficiul celorlalte simturi (alimenteaza-te corect)

Luteina este una dintre cele mai benefice substante pentru mentinerea vederii si imbunatatirea sanatatii ochilor. Unii sunt de parere ca previne efectele negative ale oxidantilor asupra retinei, dar in realitate nu se stie cum functioneaza. Poti lua suplimente cu luteina – cate 1000 de micrograme de doua ori pe zi, dar ca intotdeauna, eu recomand sa iei substantele de care ai nevoie din alimente. Luteina se gaseste in porumb, spanac si alte verdeturi si legume cu frunze verzi.

Vitamina C si bioflavonoidele pot oferi protectie impotriva cataractei. Sursele naturale sunt: suc de merisoare, merisoare, suc de rosii, ceai, capsuni, ceapa, broccoli, mere, rosii, ovaz, suc de struguri, vin rosu, ardei gras, patrunjel, citrice, etc. Un studiu recent a demonstrat ca persoanele cu varsta peste 50 de ani care consuma cel putin 3 portii de fructe pe zi, sunt mai putin predispuse la degenerescenta maculara decat cele care consuma doar o portie si jumatate.

Uleiul de peste. Pe masura ce imbatranim, celulele de grasime din cel de-al treilea strat al pielii, se subtiaza si devin neregulate. Aceasta confera pielii imbatranite aspectul acela „stafidit”. Acizii grasi din uleiul de peste ajuta la ingrosarea si netezirea acestui strat, ceea ce elimina ridurile si confera pielii un aspect mai plin. Trebuie evitate grasimile saturate si grasimile trans (carnea grasa si prajelile), deoarece favorizeaza acneea.

Uleiul de peste ajuta si ochii. Retina este o structura membranoasa si intregul ochi este cuprins intr-un strat dublu, moale de membrane (ca doua straturi de celofan cu un jeleu la mijloc). De aceea ochiul depinde foarte mult de ficat, care ajuta la metabolizarea vitaminelor liposolubile (A,D,E,K) in grasimi ce hranesc si intretin aceste membrane. Daca ai deficiente de DHA (acid docosahexaenoic – forma esentiala in care se gaseste acidul gras omega-3 la om), sistemul conductor ce converteste energia usoara in energie nervoasa la nivelul retinei va fi incetinit. Poti lua 500 mg de DHA pe zi pentru a preveni degenerescenta maculara. Exista dovezi ca si acizii grasi omega-3 pot ajuta in caz de uscaciune a ochilor.

Cocktail pentru ochi. Un studiu amplu a aratat ca anumite vitamine, cand sunt luate impreuna, pot preveni pierderea vederii la persoanele care sufera de degenerescenta maculara activa cauzata de varsta. Studiul a descoperit ca la persoanele care aveau deja degenerescenta maculara umeda, riscul pierderii vederii se reducea cu peste 25% daca luau in fiecare zi (in mai multe doze) 500 mg de vitamina C, 400 UI de vitamina E, 15 mg de betacaroten, 80 mg de zinc si 2 mg de cupru.

Testeaza-ti simturile

Incearca periodic urmatoarele auto-teste ca sa vezi cum stai cu simturile.

Test de echilibru. Stai intr-un picior cu ochii inchisi (si bratele pe langa corp) si cronometreaza. Daca ai peste 45 de ani, e foarte bine daca reusesti sa stai mai mult de 15 secunde. Daca nu poti, e posibil sa ai o problema cu echilibrul, ceea ce te face mai vulnerabil la accidente pe masura ce imbatranesti.

O metoda de a-ti imbunatati echilibrul este folosirea ganterelor, mai bine decat aparatele cu greutati. Faptul ca trebuie sa-ti echilibrezi greutatea, te obliga sa-ti exersezi aptitudinile motorii asociate cu echilibrul.

Test de vedere. Iata cateva lucruri la care sa fii atent pentru a determina daca ai probleme cu ochii si daca trebuie sa mergi la oftalmolog sau la optometrist:

  • Daca ochii iti obosesc mai repede decat de obicei atunci cand iti desfasori activitatile obisnuite, cand lucrezi la calculator sau citesti.
  • Daca ochii iti obosesc mai devreme pe parcursul zilei – de exemplu, nu mai poti citi in pat inainte de culcare, asa cum faceai de obicei.
  • Daca dureaza ceva mai mult sa-ti revii dupa expunerea la lumini puternice in timpul noptii (intre 7 si 10 secunde in loc de 3). Asta e usor de observat, mai ales cand conduci.

Test de auz. Daca raspunzi afirmativ la aceste intrebari, ar trebui sa mergi la un control.

  • Persoanele din jurul tau se plang ca dai sunetul de la televizor prea tare?
  • Ii rogi adesea pe ceilalti sa repete ce au spus?
  • Iti e greu sa-i intelegi pe copiii mici?
  • Nu intelegi ce iti spune cineva dintr-o alta camera?

O alta metoda este sa rogi pe cineva sa-ti sopteasca ceva, sau sa iti freci degetele unul de altul, mai intai in dreptul uneia dintre urechi, apoi in dreptul celeilalte. Daca simti o diferenta intre nivelurile la care percepi sunetul, e posibil sa ai o problema cu perceperea frecventelor inalte, acea parte a auzului care se pierde mai intai. Daca observi ca exista o diferenta, medicul va incerca sa determine daca e cauzata de un exces de ceara sau lichid in urechi si abia apoi daca este o problema cauzata de varsta sau de zgomote puternice. Avand in vedere ca la aproximativ 25% dintre persoanele intre 65 si 75 de ani si la aproape 80% dintre persoanele de peste 75 de ani apar probleme de auz, un control medical iti poate imbunatati calitatea vietii.

Testul urechii. Examineaza-ti lobii. Daca observi o adancitura in diagonala pe unul dintre lobi, e posibil sa suferi de imbatranirea arterelor. De asemenea, depunerile galbui de colesterol din jurul ochilor (xanteloame) sunt un alt semnal de avertizare.

Testul durerii. Ia un ac si inchide ochii. Roteste acul astfel incat sa nu stii unde este varful. Apoi inteapa-te usor in laba piciorului si vezi daca ti-ai dat seama cu care parte a acului te-ai intepat. Daca nu reusesti, inseamna ca ti s-au deteriorat niste fibre senzoriale. Este semnul ca trebuie sa mergi la medic pentru a descoperi cauza si a o trata. Atentie ce ac folosesti! E de preferat sa fie un ac steril de seringa pe care sa-l cumperi din farmacie special in acest scop.

Sursa foto

Mentalistii – sau cat de usor poate fi pacalit creierul

mentalist Keith Barry

Keith Barry este mentalistul meu preferat. Oricare dintre cei pe care i-am vazut vreodata in actiune m-au impresionat, dar dintre toti, Keith mi-a ramas in minte. Este incredibil felul in care se joaca ei cu creierul nostru, mai ales ca sunt oameni simpli ca noi. Diferenta este ca ei si-au dezvoltat foarte mult atentia la detalii si au ajuns sa inteleaga cum functioneaza creierul uman, pentru ca apoi sa creeze experiente care pentru noi seamana cu magia. De fapt totul e stiinta.

In aceasta serie de clipuri video cu Keith Barry ai cateva episoade din emisiunea „Deception” difuzata pe canalul tv Discovery, plus altele din care sa-ti faci o idee despre ce stie sa faca un mentalist. Mai multe clipuri gasesti pe canalul lui TouTube. Iar mai jos ai discursul lui de la TED, in care face de asemenea cateva demonstratii.

Esti la fel de fascinat ca si mine de felul in care mentalistii, iluzionistii sau magicienii ne determina creierul sa faca altceva decat ceea ce vrem noi?

Sursa foto

Despre depresie cu psihologul Andrew Solomon

Andrew Solomon este Doctor in psihologie si a scris cartea „Demonul amiezii. O anatomie a depresiei”, care se bucura de un succes international foarte mare. Cartea a fost tradusa si in limba romana si a fost lansata de curand, ocazie cu care autorul ei a fost invitat in Romania. Interviul pe care i l-a acordat lui Catalin Stefanescu face putina lumina in umbrele depresiei.

Poti vedea interviul integral aici.

Aspectele discutate au fost:

  • o incercare de definire a depresiei
  • simptomele ei
  • caracteristicile persoanelor care ajung la sinucidere din cauza depresiei
  • felul in care depresia interactioneaza cu personalitatea
  • legatura dintre depresie si lipsa serotoninei din creier
  • durerea si momentele de nefericire ale unei vieti normale
  • de ce se simt oamenii confortabil cand doctorul le spune ca e vorba de un dezechilibru chimic in creier
  • cati oameni sunt diagnosticati corect si cati dintre ei primesc tratamentul corespunzator
  • diferenta dintre oamenii depresivi si cei non-depresivi
  • pericolul supermodelelor fizice, dar mai ales psihologice, asupra femeilor
  • obsesia pentru omul perfect, supermodelul psihologic
  • ingustarea normalitatii
  • legatura dintre depresie si iminenta
  • ciclicitatea depresiei
  • depresia la nivel colectiv si legatura cu internetul
  • trasaturile pe care trebuie sa le aiba un bun psihoterapeut
  • tratarea depresiei
  • obsesia fericirii

Sper ca acest material sa aduca solutii si informatie in plus celor care se confrunta cu aceasta afectiune, dar si intelegere celor apropiati lor.

Ne inselam cu privire la obezitate si diabet?

Obese woman

Peter Attia este un medic dedicat profesiei sale si oamenilor. Discursul lui pune in lumina o problema foarte importanta: convingerile actuale despre relatia dintre obezitate, diabet si rezistenta la insulina ar putea fi gresite. Si-a dat seama de acest lucru dupa ce s-a ingrasat si a devenit el insusi rezistent la insulina, in ciuda faptului ca facea miscare timp de cateva ore pe zi si se alimenta corect si sanatos.

Se pare ca nu este neaparat adevarat ca obezitatea cauzeaza rezistenta la insulina. S-ar putea sa fie chiar invers: obezitatea sa fie un simptom al rezistentei la insulina. Attia se intreaba:

Daca ducem un razboi gresit si in loc sa ne luptam cu rezistenta la insulina, ne luptam cu obezitatea? Blamandu-i pe obezi inseamna ca blamam victimele. Daca o parte din ideile noastre fundamentale despre obezitate sunt gresite?”

Atunci cand un om se ingrasa subit, fara sa manance mai mult, sau sa schimbe ceva in regimul lui de viata si cand nu poate slabi, ar putea fi vorba de rezistenta la insulina a corpului lui.

Explicatia ipotezei lui Attia pare logica:

Daca te intrebi impotriva a ce incearca sa se protejeze o celula cand vine vorba de rezistenta la insulina, raspunsul nu e, cu siguranta, de prea multa mancare. E mai degraba de prea multa glucoza: glicemie. Stim ca cerealele rafinate si amidonul cresc temporar glicemia si ca zaharul ar putea cauza direct rezistenta la insulina. Daca pui cap la cap aceste procese fiziologice, reiese ca aportul crescut de cereale rafinate, zaharuri si amidon cauzeaza epidemia de obezitate si diabet, dar asta datorita rezistentei la insulina si nu neaparat a hranei in exces si a lipsei de miscare.”

La aceasta ora, oamenii de stiinta au diverse ipoteze despre cauza epidemiei de rezistenta la insulina. Unii cred ca de vina sunt caloriile consumate, altii – grasimile alimentare, in timp ce altii – cerealele rafinate si amidonul. Pana cand cercetarile vor scoate adevarul la lumina, problema ramane deschisa.

Programul de cercetare in care este implicat Peter Attia impreuna cu alti medici, se concentreaza in jurul a 3 mari teme sau intrebari.

  1. In ce masura diversele produse pe care le consumam influenteaza metabolismul, hormonii si enzimele si prin ce mecanisme moleculare?
  2. Pot face oamenii schimbarile necesare in dietele lor pe baza acestor perspective, intr-un mod sigur si practic?
  3. Odata verificate schimbarile sigure si practice, pe care oamenii le pot face la dieta lor, cum le putem influenta comportamentul in asa fel incat sa devina regula si nu exceptie?

Dincolo de ipoteza lui privind legatura dintre obezitate, diabet si rezistenta la insulina, este emotionanta vulnerabilitatea lui asumata, legata de pacienta obeza pe care o judecase gresit:

As vrea sa pot vorbi din nou cu acea femeie. As vrea sa-i spun cat de rau imi pare. I-as spune: am facut tot ce mi-a stat in putinta ca doctor, dar ca om te-am dezamagit. Nu aveai nevoie de judecata si dispretul meu.”

Peter Attia este profund uman inainte de a fi doctor si ne ofera o lectie de sinceritate si de profesionalism. Cred ca nu sunt multi medici care recunosc ca se pot insela:

„Am inteles ca nu putem continua sa-i blamam pe pacientii obezi si diabetici asa cum am facut eu. Majoritatea vor sa faca ceea ce trebuie, dar trebuie sa stie mai intai ce au de facut si ca au mult de lucru. Visez la o zi in care pacientii nostri vor putea scapa de kilogramele in plus si se vor vindeca de rezistenta la insulina, deoarece ca medici profesionisti si noi am scapat de surplusul de bagaj mental si ne-am vindecat suficient de neacceptarea noilor idei, ca sa revenim la idealurile originale: receptivitate, curajul de a renunta la ideile invechite cand acestea nu par a functiona si intelegerea faptului ca adevarul stiintific nu e definitiv, ci evolueaza constant. Alegand aceasta cale, va fi mai bine atat pentru pacienti, cat si pentru stiinta. Daca obezitatea nu e nimic mai mult decat un surogat pentru bolile metabolice, de ce sa ii pedepsim pe cei care sufera de obezitate? De ce ma simt indreptatit sa-l judec pe acest om?”

Ar trebui sa ne punem cu totii aceste intrebari si sa adoptam atitudinea lui Peter Attia, care spune:

Am decis ca nu voi mai putea sa pretind ca am raspunsuri, cand de fapt, nu le am. Am fost umilit destul de ceea ce nu stiuEu, personal, nu-mi mai permit luxul de a fi arogant, cu atat mai putin de a avea certitudini.”

Sursa foto

Organele de simt

organele de simt

Organele de simt – ochii, urechile, gura, nasul, pielea – aduna informatii despre lumea exterioara, pe care creierul le poate procesa si decide ce sa faca mai departe cu ele. Unele specii supravietuiesc cu ajutorul unor simturi (cainele cu mirosul, liliecii cu auzul), dar simtul care ne face pe noi umani este vederea. Aproximativ 80% din ceea ce proceseaza creierul se datoreaza lucrurilor pe care le vedem. Poate ca nu intotdeauna simtim, mirosim sau ascultam, insa cu exceptia orelor in care dormim, noi procesam permanent informatia receptata vizual.

Cea mai mare diferenta intre organele de simt si celelalte organe este ca o proasta functionare a acestora nu are implicatii care sa ne ameninte viata, ci mai degraba s-o deterioreze.

Din ce sunt alcatuite organele de simt si care sunt functiile lor

Organele senzoriale au roluri functionale de protectie (vedem culoarea rosie a semaforului, simtim mirosul de fum, simtim gustul laptelui stricat). Ele sunt responsabile pentru calitatea vietii noastre. Felul in care functioneaza organele noastre senzoriale ne permite sa traim anumite experiente si sa trimitem semnale stimulatoare creierului.

Ochii

Pentru a capata forma pe care o au, globii nostri oculari contin foarte mult fluid. Acest fluid circula in jurul ochiului si este filtrat de un invelis care este ca un ecran. In spatele globului ocular se gaseste foarte multa grasime, ceea ce ne impinge ochii inainte.

Partile componenete ale ochiului:

  • pleoapele
  • corneea
  • umoarea apoasa
  • irisul
  • pupila
  • cristalinul
  • corpul vitros
  • retina
  • sclera
  • mambrana vasculara
  • nervul optic

Pleoapele au rol de protectie exterioara a ochiului.

Corneea este o membrana transparenta care acopera partea anterioara a ochiului. Ea nu are vase sangvine, insa poseda o putere mare de refractie si intra in sistemul optic al ochiului. Corneea se invecineaza cu membrana exterioara netransparenta a ochiului – sclera.

Umoarea apoasa, sau camera anterioara a ochiului, reprezinta un spatiu intre cornee si iris. Aceasta este umpluta cu lichid intraocular.

ochiul

Sursa foto

Irisul reprezinta dupa forma un cerc cu o gaura in mijloc (pupila). Irisul este constituit din muschi, datorita carora marimea pupilei se schimba. Ea intra in sistemul vascular al membranei ochiului. Irisul este responsabil pentru culoarea ochilor. Irisul are aceeasi functie ca si diafragma in aparatul de fotografiat: regleaza fluxul de lumina.

Pupila reprezinta o gaura in iris. Marimea acesteia depinde de obicei de cantitatea de lumina care ajunge la ea. Cu cat patrunde mai multa lumina in ochi, cu atat pupila este mai mica; invers, ea se mareste la intuneric.

Cristalinul este o lentila naturala a ochiului. Este transparent, elastic – poate sa-si schimbe forma aproape instantaneu regland focalizarea, datorita caruia omul vede bine atat aproape, cat si departe. Cristalinul, la fel ca si corneea, intra in sistemul optic al ochiului.

Corpul vitros este o substanta transparenta gelatinoasa, amplasata in partea posterioara a ochiului. Corpul vitros mentine forma globului ocular, participa la schimbul de substante intraocular si intra in sistemul optic al ochiului.

Retina este constituita din fotoreceptori (acestia sunt sensibili la lumina) si celule nervoase. In celulele-receptor amplasate in retina are loc transformarea energiei luminii (fotoni) in energie electrica a tesutului nervos, adica reactia fotochimica.

Sclera este o membrana exterioara netransparenta a globului ocular, care trece in partea anterioara a globului ocular in corneea transparenta. 6 muschi oculomotori se fixeaza de sclera. In ea se gasesc terminatii nervoase si capilare.
 
Membrana vasculara – acopera sectiunea posterioara a sclerei, de care adera retina. Membrana vasculara este responsabila pentru alimentarea cu sange a structurilor intraoculare. In cazul afectiunilor retinei, membrana vasculara deseori este implicata in procesul patologic. In membrana vasculara nu sunt terminatii nervoase, de aceea in cazul afectiunii acesteia nu apar dureri, care semnaleaza de obicei anumite neregularitati.

Nervul optic – cu ajutorul acestuia semnalele de la terminatiile nervoase sunt transmise creierului.

Funcţiile principale ale ochiului:

  • sistemul optic, care proiecteaza imaginea;
  • sistemul de primire si “codare” a informatiei primite pentru creier.

Ochiul poate fi numit un aparat optic complicat. Sarcina lui principala este de a transmite imaginea corecta nervului optic.

In ce priveste ochii, exista diferente foarte mari intre om si animale. In primul rand, oamenii au ochii plasati mai aproape decat majoritatea animalelor, ceea ce ne da o profunzime a perceptiei. In schimb, pierdem vederea periferica.

Pentru a vedea, ochiul ia informatia din sursele exterioare si o transmite creierului. Informatia trece prin cornee si prin iris. In spatele irisului se afla cristalinul, care seamana cu lentilele unui aparat foto. Aceasta parte remarcabila a ochiului nu numai ca isi schimba forma pentru a focaliza, dar si filtreaza o parte a spectrului luminos care poate afecta ochiul. Corneea protejeaza cristalinul de zgarieturi. Corneea si cristalinul focalizeaza lumina sub forma unei imagini inversate in partea din spate a ochiului, pe retina. Odata ce a ajuns la retina, imaginea se transmite prin nervul optic la creier, dar este rotita cu 180 de grade, in asa fel incat creierul s-o receptioneze in pozitia fireasca.

Posesia a doi ochi ne permite sa avem vedere stereoscopica (adica sa formam imaginea tridimensionala). Partea dreapta a retinei fiecarui ochi transmite prin nervul optic partea dreapta a imaginii in partea dreapta a creierului; analogic functioneaza si partea stanga a retinei. Apoi cele doua parti ale imaginii sunt unite de creier. Astfel ca fiecare ochi percepe tabloul lui. In cazul dereglarii miscarii in comun a ochiului drept si a celui stang, poate fi dereglata vederea binoculara. Cu alte cuvinte, respectivei persoane i se va dubla imaginea sau va vedea in acelasi timp doua tablouri complet diferite.

Cei mai activi muschi nu sunt cei de la picioare, spate sau brate, ci cei care sustin ochiul. Ochii nostri au peste 2 milioane de parti care functioneaza si au capacitatea de a procesa 36.000 de informatii pe ora. Ochii se misca permanent, chiar si atunci cand sunt inchisi. Toate acestea fac ochii sa fie cel mai important instrument al organismului nostru.

Culoarea ochilor este data de zona geografica in care au trait stramosii. Indivizii din medii insorite au irisul mai inchis la culoare, pentru a putea bloca lumina solara, iar cei care au ochii albastri provin din medii mai intunecate, cu mai putina lumina ambientala, asa ca ochii lor trebuie sa permita mai mult luminii sa patrunda.

Urechile

Partile componente ale urechii:

Urechea externa:

  • pavilionul
  • conductul auditiv

Urechea medie:

  • timpanul
  • trei oase: ciocan, nicovala si scarita

Urechea interna:

  • labirintul vestibular (format din vestibul si 3 canale semicirculare)
  • cohlee (cochilia)
  • perisori
  • nervul acustic

Functile urechilor:

Urechile au atat rol de organe ale auzului, cat si ale echilibrului.

Partea exterioara a urechii, pavilionul, actioneaza ca un captator de sunete. Ea localizeaza sunetul (de fapt, de aceea avem doua urechi, ca sa ne dam seama de unde provine sunetul). Odata ce sunetul patrunde in ureche, creierul poate decide in functie de ceea ce am auzit.

urechea

Sursa foto

Pentru ca noi sa auzim, sunetul calatoreste printr-un ansamblu de structuri – fiecare avand rolul sau in producerea sunetului. Timpanul transforma sunetul in vibratii ce pun in miscare cele trei oase (ciocanul, nicovala si scarita) din urechea medie, care contine mult fluid si multi nervi. Oscioarele transmit vibratiile prin membrana ferestrei ovale in fluidul din urechea interioara. In acel moment se produce o miscare in urechea interna si fluidul vibreaza, punand in miscare niste perisori mici din ureche. Nervul acustic recunoaste aceasta miscare ca pe o conexiune electrica menita sa transmita mesaje creierului. El transforma, deci, informatia in impulsuri electrice pentru creier. Asa auzim noi sunetul. Daca avem prea multa ceara in ureche, putem bloca undele sonore sa ajunga la timpan, ceea ce face ca oasele acelea sa nu se miste si de aceea nu auzim.

Cochilia este o cavitate umpluta cu endolimfa, un lichid care primeste undele sonore transmise din aer prin urechea externa si medie. Cochilia are o forma spiralata si contine membrana bazilara, a carei rezonanta este diferita pe lungimea sa, depinzand de frecventa undelor sonore. La suprafata membranei bazilare se afla un strat celular cunoscut sub numele de organul lui Corti. Acesta este aparatul neurosenzorial ce transforma informatia sonora in curent bioelectric si care este format din celule senzoriale (cili). Vibratiile care trec prin canalul cochiliar pun in miscare membrana bazala si cea tectoriala, care vor actiona asupra cililor (celule senzoriale). Din aceste celule vor porni, prin nervul acustic, semnalele catre creier, unde acestea din urma vor fi transformate in senzatii auditive.

 De fapt, urechea preia undele sonore – o forma de energie mecanica – si le transforma in energie electrica pe care o poate intelege creierul. Capacitatea noastra de a auzi depinde de perisorii aceia din ureche. Daca celulele din ei mor, ne pierdem auzul, cel mai probabil din cauza sunetelor prea puternice sau a lipsei de alimentare cu sange. Daca sunetele depasesc 80 de decibeli, muschiul scaritei se contracta si blocheaza transmiterea undelor sonore, pentru a proteja auzul.

Avem doua frecvente pe care auzim sunete: frecventa inalta, pe care oamenii o pierd prima si care ne ajuta sa auzim fosnitul frunzelor sau soaptele si frecventa joasa, care ne ajuta sa recunoastem vorbirea. Aproximativ 60% dintre oamenii de peste 65 de ani isi pierd o parte din auz, iar 40% au nevoie de amplificare.

In afara de auz, urechea ne ajuta sa ne orientam in spatiu si sa ne mentinem echilibrul, atat in momentele in care stam, cat si in cele in care suntem in miscare.

In ureche se afla si labirintul vestibular, compus din trei canale care au axe diferite. Canalele semicirculare functioneaza ca un giroscop si ne mentin echilibrul. Ele sunt cele care se ocupa de miscarea de rotatie, mai precis ne dau informatii despre locul in care ne aflam in spatiu. Labirintul vestibular este unul din cele patru elemente care compun sistemul nostru de echilibru. (Celelalte trei sunt vederea – care poate ajuta la corectarea problemelor de echilibru, proprioceptia – care ne spune unde suntem in spatiu, si cerebelul – care face legatura intre partile ce ne ofera echilibrul). Daca doua dintre cele patru elemente ale echilibrului nu functioneaza, suntem mereu ametiti. Problemele de echilibru cresc odata cu varsta si 70% dintre oameni au ameteli.

In canalul urechii exista glande care secreta ceara, iar aceasta opreste praful si apa ce ar putea patrunde in ureche si ar putea s-o afecteze. Ceara reprezinta un sistem de protectie perfect pentru omul care isi petrecea mult timp pe afara. Dupa ce a captat substante periculoase, ceara este eliminata in canalul extern al urechii, acolo unde se usuca si de unde ar trebui sa cada singura. Cel mai rau lucru pe care il putem face este sa folosim betisoare de urechi, deoarece ele imping ceara si mai adanc, iar acest lucru ingreuneaza auzul; in plus, exista si riscul sa sparga timpanul.

Pielea

Despre piele si simtul tactil am discutat amanuntit in articolul Pielea si sistemul tegumentar.

Gura

Despre gust am scris in articolul Aparatul digestiv. Cum se produce digestia.

Nasul

Nasul indeplineste numeroase functii in organism. Prin intermediul sau putem mirosi si respira, putem stranuta si identifica gustul. El proceseaza aerul pentru noi incalzindu-l, filtrandu-l si umezindu-l. Nasul elimina mucus cand suntem raciti sau avem o problema cu sinusurile.

Cand unul din organele de simt se imbolnaveste, persoana respectiva isi dezvolta mult mai mult celelalte simturi.

Surse: MikofDr. Michael F. Roizen, Dr. Mehmet C. Oz – “Tu, ghid de functionare”, Joan Cosway-Hayes – “Reflexologia pentru toti”.

Sursa foto

Atacul cerebral vazut dinauntru in afara

Jill Bolte Taylor - despre atacul cerebral

Jill Bolte Taylor explica ce este atacul cerebral mai bine decat oricine. Ea este cercetator in domeniul neurologiei si intr-o dimineata a avut un atac cerebral. Intelegand exact ce se intampla, a asistat la incetarea functiilor sale cerebrale una cate una: miscarea, vorbirea, memoria, constienta de sine. Surprinsa ca a ramas in viata, a facut eforturi uriase ca in urmatorii 8 ani sa-si recapete capacitatile de a gandi, a merge si a vorbi.

Jill declara: „Cati cercetatori ai creierului au putut studia creierul dinauntru in afara? Am invatat atat de mult din aceasta experienta in care mi-am pierdut emisfera stanga, cat am acumulat in intreaga mea activitate academica.”

Aceasta este si o poveste „de dincolo”. Iar dincolo se paseste prin poarta creierului. Este fantastic cum functioneaza creierul si cum niste sinapse si cai neuronale afectate de un accident vascular cerebral fac trecerea dintre viata si moarte.

„Cine suntem noi? Suntem forta vitala a universului, cu dexteritate manuala si doua minti cognitive. Si avem puterea sa alegem in fiecare clipa cine suntem si cum vrem sa ne pozitionam in lume.” (Jill Bolte Taylor)

Sursa foto