Tata, iarta! (parintilor care isi critica prea aspru copiii)

Handsome man playing checkers with his son lying on the floor

„Asculta, fiule. Iti spun acest lucru in timp ce dormi cu o mana sub obraz si cu buclele tale blonde lipite de fruntea umeda. M-am strecurat singur in camera ta. Cu cateva minute mai inainte, in timp ce citeam ziarul in birou, m-a cuprins un val inabusitor de remuscare. Simtindu-ma vinovat, am venit langa patul tau.

Iata lucrurile la care ma gandeam, fiul meu. Am fost nedrept cu tine. Te-am certat in timp ce te imbracai pentru scoala pentru ca abia daca te-ai sters pe fata cu un prosop. Te-am luat la rost pentru ca nu ti-ai curatat pantofii. Am strigat la tine furios atunci cand ti-ai aruncat unele lucruri pe podea.

La micul dejun ti-am gasit iarasi cusur. Ai rasturnat diverse lucruri. Ai inghitit hrana pe nemestecate. Ti-ai pus coatele pe masa. Ti-ai pus prea mult unt pe paine. Si atunci cand ai inceput sa te joci, iar eu m-am pregatit sa ma indrept catre tren, te-ai intors, mi-ai facut cu mana si ai spus: „La revedere, tati!”, iar eu m-am incruntat si am raspuns: „Tine-ti umerii drepti!”

Apoi totul a inceput iarasi dupa-amiaza. Cand am venit, te-am urmarit cum stateai in genunchi, jucandu-te cu bile. Erau gauri in ciorapii tai. Te-am umilit in fata prietenilor, chemandu-te fortat in casa. Ciorapii erau scumpi, iar daca ar fi trebuit sa-i cumperi tu, ai fi fost mai atent cu ei! Imagineaza-ti asa ceva, fiule, din partea unui tata! Continue reading

Ce inteleg copiii din prima discutie despre sex

prima discutie despre sex

In primul video vezi cateva discutii intre parinti si copii despre cum vin copiii pe lume si cum sunt conceputi. Merita sa vezi si discutiile individuale in clipurile din restul playlistului.

In al doilea video, actrita Julia Sweeney ne spune povestea savuroasa a „acelei discutii” delicate intre ea si fiica ei de 8 ani, atunci cand aceasta a descoperit cum vin copiii pe lume. Absolut delicios. 🙂

Ar fi interesant de aflat cum v-ati descurcat voi in rolul de parinti cand a venit vremea unor discutii delicate ca aceasta si cum au reactionat copiii.

Sursa foto

Fiecare copil are nevoie de un campion

Rita Pierson

Ce profesoara! O iubesti pe aceasta femeie, indiferent ca ai 15 ani sau 60. Ne aminteste de profesorii iconici pe care i-am avut. As putea s-o ascult ore in sir si stiu ca as invata de placere orice ar preda. Discursul ei emotionant se vrea o incurajare la adresa tuturor educatorilor de a crede in elevii si studentii lor si de a crea o conexiune umana profunda cu acestia, care sa-i apropie si sa le inspire placerea studiului.

Entuziasmul cu care vorbeste Rita Pierson este molipsitor. Faptul ca in centrul preocuparilor ei profesionale se afla crearea legaturilor umane si relatiile stranse cu copiii, intelegerea acestora si tratarea lor de la egal la egal, o transforma in profesorul ideal si intr-un profesionist desavarsit. Un lider adevarat. O campioana pentru toti copiii pe care ii educa.

”Arta suprema a profesorului este de a trezi bucuria exprimarii creatoare si bucuria cunoasterii.” (Albert Einstein)

Rita ii evalueaza pe elevi dupa ceea ce stiu, nu dupa ceea ce nu stiu. Isi pune intrebari de genul: „Cum sa cresc increderea unui copil si in acelasi timp si nivelul sau academic?”, ii incurajeaza si gaseste metode ingenioase de a le creste increderea in ei insisi. Ea, la fel ca mama ei, este genul de profesor la care vin dupa un timp fostii elevi si ii spun: „Mi-ati schimbat viața. M-ati ajutat sa razbesc. M-ati facut sa simt ca eram cineva, cand stiam, in adancul inimii, ca nu eram. Si vreau doar sa vedeti ce am devenit.” 

„Cat de puternica ar fi lumea noastra daca am avea copii fara frica de a-si asuma riscuri, carora nu le e frica sa gandeasca, si care ar avea un campion? Fiecare copil merita un campion, un adult care nu o sa renunte niciodata la el, care intelege puterea legaturilor, si insista ca el sa fie cat de bun poate sa fie.” (Rita Pierson) 

De o sinceritate debordanta, ea este convinsa ca adevarata cheie a educatiei este dezvoltarea unor relatii bazate pe incredere, apreciere reciproca si dragoste. Ca „predatul si invatatul trebuie sa aduca bucurie”.

Cati profesori ca ea cunosti? Probabil ca foarte putini. Dar aceia cred ca ti-au marcat viata, asa cum mi-au marcat-o mie profesorii iconici pe care i-am avut. Ma consider norocoasa sa fiu educata de invatatorul meu, de dirigintele din scoala generala, de profesorul de chimie din liceu, de profesoara de fizica din facultate (datorita careia am inteles intr-un an ce nu am inteles in sapte) si de cele trei profesoare de romana datorita carora scriu si vorbesc cu incredere in mine. Rita Pierson imi aminteste de ei si imi starneste recunostinta.

„Suntem educatori. Ne-am nascut ca sa schimbam vieti.” (Rita Pierson)

Invatamantul nostru are mare nevoie de cat mai multi profesori ca Rita. Cine este campionul copilului tau?

Sursa foto

Sa-i invatam pe copii despre alimente

veggie (1)

Ma intreb daca parintii care isi hranesc copiii cu alimente nesanatoase, s-au gandit vreodata ca acest lucru inseamna abuz la adresa celor mici. Atunci cand nu le gatesc si ii duc la un fast-food, sau le pun pe masa mancare hipercalorica, fara fructe sau legume, se gandesc oare ca asta ii poate imbolnavi si le poate scurta viata?

Bucatarul Jamie Oliver vorbeste socant de deschis si de direct despre ignoranta noastra a tuturor in legatura cu alimentatia, obezitatea si educatia culinara a copiilor .

Jamie Oliver a castigat premiul TED pentru acest discurs. Pe langa faptul ca este unul din cei mai renumiti bucatari din lume, el este un militant pentru hrana sanatoasa pe care o gateste. Este implicat in mai multe proiecte menite sa educe oamenii in legatura cu alimentatia sanatoasa, cu cultivarea talentelor si abilitatilor necesare in bucatarie, sau cu importanta hranei gatite acasa.

Detine mai multe restaurante in diferite orase din lume si in unele dintre ele a angajat tineri cu probleme sociale, pe care i-a instruit el insusi. In ultimii ani a depus eforturi uriase sa schimbe meniurile din cantinele scolare din Anglia si SUA. A incercat sa inlocuiasca hrana plina de zahar si putin hranitoare din meniurile copiilor, cu alimente adevarate si hrana gatita. In acest demers s-a luptat cu toata lumea: de la administratiile scolilor, care nu puteau aloca bugete mai mari, pana la reticenta copiilor carora incerca sa le educe gustul pentru fructe si legume.

Il ador pe Jamie Oliver atat pentru felul in care gateste, dar mai ales pentru exemplul de umanism pe care il da. El nu doar ca se lupta cu o lume intreaga care pare ca nu intelege importanta hranei adevarate si sanatoase, dar nu renunta pana cand reuseste sa faca ce si-a propus. In America a vrut atat de tare sa imbunatateasca meniurile copiilor in scoli, incat a apelat la sprijinul comunitatii pentru finantare, atunci cand scolile nu au gasit banii necesari. Le-a vorbit oamenilor prin posturile locale de radio, s-a intalnit cu oficialitatile pentru a discuta despre nevoile copiilor si necesitatea eradicarii obezitatii. Practic a facut totul pentru cauza lui.

Iar aceia nici macar nu erau copiii lui. Cati dintre noi ne gandim macar sa schimbam ceva in conditiile in care invata sau sunt hraniti copiii nostri la gradinita sau la scoala? Daca fiecare om s-ar zbate in acest fel pentru cauzele in care crede, am trai intr-o lume autentica si in mod sigur mai buna, pentru ca valoarea si lucrurile bune ar iesi la suprafata prin puterea oamenilor si a multimilor care apara o cauza comuna.

Cand am vazut scena in care le arata copiilor legumele, iar acestia nu le-au recunoscut, am izbucnit in plans. Nu am putut sa cred ca exista asa ceva. Am fost stupefiata, intristata si revoltata la adresa parintilor inconstienti. Imi vine greu si acum sa cred ca poti sa-i pui unui copil in mana un smartphone, tableta sau alte dispozitive de ultima generatie si nu ii pui in mana un fruct sau o leguma, ori macar o carte cu imagini in care sa le vada si sa le recunoasca…

Cum sa manance tinerii si adolescentii legume, daca nu au fost obisnuiti din copilarie sa le vada in farfurie? Cum sa le placa fructele si legumele daca nu le primesc la masa de la varste fragede? Ce sanse sunt ca acesti copii sa gateasca in viitor, daca mamele lor nu le gatesc si nu-i invata sa faca asta? Si mai ales, in ce fel isi vor educa ei propriii copii candva despre mancare, daca nu stiu ce e bine pentru ei si daca au o alimentatie nesanatoasa?

Vreau sa cred ca la noi situatia nu este atat de disperata, deoarece vad in jurul meu mamici care le gatesc copiilor, care se straduiesc sa le dea copiilor lor sa manance fructe, legume si in general mancare sanatoasa.

Insa vad si prea multe mamici care pe de alta parte le dau copiilor sa manance zahar. Mult zahar. Daca organismul nostru nu are nevoie de zahar rafinat adaugat in alimente, nimic in plus fata de zaharul existent din natura in ele, pentru ce ii obisnuiesc pe copii cu el? Se stie ca gustul se formeaza in copilarie, timpuriu si obiceiurile alimentare la fel.

Oricat de bine intentionata este fiecare mama sau bunica, daca isi hranesc nesanatos familia timp de ani de zile, dupa parerea mea, ele comit crime cu premeditare. Stiu ca este foarte dur si revoltator ceea ce spun, dar gandeste-te bine daca nu cumva am dreptate. Nu avem nici o scuza, nici ca gatim cum ne-a invatat mama sau bunica, nici ca nu avem bani, sau alte motive care nu exista. Cum poti sa pui pe masa familiei otrava, sa dai din umeri si sa spui “Oricum totul este plin de E-uri. Nu mai ai cum sa te feresti de ele. Nu mai gasesti un aliment curat”? Stiu ca e greu, dar recunoaste ca daca folosesti cuvintele astea ca scuza, probabil ca nici nu faci nimic in acest sens si nu te straduiesti sa gasesti solutii. Cei pe care ii intereseaza cu adevarat problema aceasta, se informeaza si pana la urma gasesc o rezolvare. (Vezi articolul 8 solutii pentru a manca mai sanatos).

Te las cu dorinta lui Jamie de la sfarsitul discursului, pentru a reflecta in continuare la cuvintele lui.

“Imi doresc ca toata lumea sa ajute la crearea unei miscari puternice si sustenabile, care sa invete fiecare copil despre mancare, sa inspire familiile sa gateasca din nou si sa-i ajute pe oamenii de pretutindeni sa lupte impotriva obezitatii.”

Tu ce faci pentru ca familia ta sa manance cat mai sanatos posibil? Ce fel de alimente cumperi si de unde? Prin ce metode gatesti? Cum iti inveti copiii sa manance sanatos?

Sursa foto: Flickr

Avem nevoie de un alt sistem de invatamant!

 

invatamant

Avem foarte mare nevoie sa transformam actualul sistem de invatamant intr-unul mult mai bun si mai adaptat vremurilor de acum si celor viitoare. In intreaga lume exista aceasta nevoie, nu doar la noi. Cu totii se plang de slabele capacitati intelectuale ale tinerilor, mai ales angajatorii care afirma ca gasesc tot mai greu tineri capabili, responsabili si dedicati, pe care sa-i angajeze.

Urmatoarea inregistrare ne prezinta un discurs pe cat de plin de umor de calitate, pe atat de profund si provocator. A fost sustinut de Sir Ken Robbinson in 2006 si a fost vizualizat de 25 de milioane de ori de catre oameni din intreaga lume. Este cel mai vizualizat discurs de la TED, ceea ce arata interesul oamenilor fata de nevoia unui sistem de invatamant mai bun.

Tot Sir Ken Robbinson a mai sustinut alte trei discursuri pe aceleasi teme: Revolutionati invatamantulInvatamantul se afla intr-o vale a mortii. Cum sa iesim din ea? si Schimbarea paradigmelor educatiei.

Al doilea video pe care te invit sa-l vezi este de asemenea extraordinar, pune la fel de bine problema educatiei si atinge si copiii saraci si slabi la invatatura. Inca un aspect de care ar trebui sa se tina cont in viitor: accesul la educatie elementara gratuita al tuturor copiilor si tinerilor lumii.

Daca perpetuam modelele actuale de invatamant, prapastia dintre cei educati si cei needucati se va adanci, la fel si prapastia dintre bogati si saraci, care deja este foarte mare. Ce sanse avem sa-i luam cu noi si pe cei din lumea a treia in progres si evolutie a speciei si civilizatiei umane, daca nu le este facilitat accesul la invatatura?

Ce ar mai fi de adaugat?

Eu vad in jurul meu tineri talentati, extrem de inteligenti, care lasa sa se vada un potential foarte mare. Unii dintre ei au chiar rezultate remarcabile si manifestari geniale. Ei sunt cei mai buni, desigur, dar cred ca exista multi altii aproape la fel de buni, cel putin intr-un domeniu. Atunci de ce majoritatea au rezultate dintre cele mai slabe la scoala?

Sincer, mi se pare absurd sa credem ca generatii intregi de tineri sunt incapabili sa ia bacalaureatul. Cred ca problema este mai adanca. Sunt convinsa ca nici copiii nu mai invata la fel de mult ca generatiile trecute, probabil si din cauza tentatiilor mult mai multe si mai diverse care le consuma timpul. Insa cred ca pe de alta parte sistemul de invatamant este atat de invechit, incat nu ii mai atrage si nu-i mai stimuleaza sa studieze, sa aprofundeze cate un domeniu. Stiu ca si mie mi se pareau inutile si depasite anumite materii sau parti din ele, atunci cand eram eleva.

Cred ca tinerii nu mai gasesc utilitate practica in informatia din manuale, nu pot s-o aplice in viata de zi cu zi decat in mica masura si astfel nu sunt interesati sa studieze asa ceva. Manualele scolare in general contin invataturi care au fost utile intr-o anumita masura pana acum cateva zeci de ani. Astazi pur si simplu se traieste intr-o altfel de lume, tehnologiile s-au schimbat radical si au progresat enorm, economia functioneaza diferit, valorile oamenilor s-au schimbat, au aparut domenii noi si meserii noi. In plus, schimbarile vor fi din ce in ce mai rapide, deoarece o lume intreaga se transforma.

Ei ar vrea si ar avea nevoie sa fie invatati cum sa faca fata noului, cum sa se adapteze schimbarilor continue, cum sa evolueze mental si emotional, cum sa faca bani in actualele si viitoarele conditii economice, cum sa relationeze, ce inseamna sa-ti dezvolti abilitatile, sa-ti setezi tinte si mai ales cum sa le atingi. Pe scurt, au nevoie sa fie invatati practic cum sa traiasca armonios in viata de zi cu zi. Au nevoie sa invete viata. Cum sa fie pregatiti pentru ea. Ori asta presupune sa invete de toate, cu sansa sa aleaga directia in care se indreapta in functie de talentele si inclinatiile pe care le manifesta si in functie de ceea ce le place sa faca.

La ce le foloseste tinerilor ca stiu elemente de matematici superioare, daca nu au o logica buna si nu stiu ce utilitate au ele in viata. La ce le foloseste sa memoreze poezii, daca nu le place si daca nu reusesc sa scrie si ei macar una? La ce le foloseste citirea de carti de literatura, daca nu deprind placerea cititului si a studiului? Daca nu am dreptate, de ce tinerii considera ca educatia se incheie odata cu terminarea studiilor, pentru ca apoi sa mai citeasca doar ziare de scandal? La ce le foloseste sa vaneze note, daca nu invata sa vaneze informatia esentiala pentru dezvoltarea lor si nu invata sa identifice oportunitati, pe care apoi sa le fructifice?

Ei trebuie sa inteleaga ca viata nu este o vanatoare, ci pentru fiecare este un proces de creare a propriului drum. Si mai trebuie sa cunoasca de foarte devreme importanta deciziilor in viata si cum sa le ia. Dar cineva trebuie sa-i invete asta, fie parintii, fie scoala, ideal ar fi ambele parti.

“Educatia este cea mai puternica arma cu care poti schimba lumea”. (Nelson Mandela)

Pe mine viata m-a invatat o lectie foarte importanta: atunci cand ceva nu merge, schimba abordarea, nu mai incerca rezolvarea prin aceeasi metoda, pentru ca vei ajunge la acelasi rezultat. De ce oare mintile luminate din Ministerul Invatamantului nu reusesc sa vada ca se invart intr-un cerc vicios, ca solutiile pe care le gasesc nu sunt bune si ca este nevoie de o schimbare a metodelor prin care ii invatam pe copii, dar si de o adaptare a informatiei la vremurile actuale.

Am vazut acum cativa ani o emisiune in care era invitat Academicianul Solomon Marcus, pentru care am un imens respect. Se discuta, printre altele, despre sistemul de invatamant de la noi si a fost intrebat daca Ministerul Invatamantului i-a solicitat vreodata opinia sau ajutorul in elaborarea programelor scolare sau a manualelor. Raspunsul a fost negativ. Incredibil, nu-i asa? Avem multi specialisti si profesori deosebit de buni si valorosi, iar ministerele nu le solicita nici macar o parere.

Intrebarile sunt multe si raspunsurile putine, deocamdata. Daca in viata si la serviciu avem nevoie de spirit practic, cum se face ca scoala scoate doar buni teoreticieni? Daca in acest stadiu nu se reuseste imbunatatirea invatamantului, la ce se va ajunge peste 10-20 de ani cand acesti tineri vor fi parinti si isi vor educa proprii copii? Dar peste 30-40 de ani cand va mai trece o generatie?

Se va intampla probabil ce se intampla cu toate ideile gresite perpetuate: cresc ca un balon de sapun, pana se sparg. Se va ajunge la o scadere a standardelor intelectuale ale societatii, la stagnare si declin, care duce la saracie si mai mare. In aceste conditii, trebuie sa fii total lipsit de curaj si responsabilitate sa mai ramai, ca tanar fara perspective, in aceasta tara. Cine poate sa-i condamne ca pleaca spre o viata mai buna?

Stiu ca e greu ca statul sa ofere multe beneficii oamenilor sai, mai ales in vremuri de crize economice care bantuie o lume intreaga. Dar tocmai asta este si ideea: daca statul nu poate sa ne ofere mare lucru, ar trebui sa faca o reforma a invatamantului, care ar costa poate mai putin decat o campanie electorala. Aceasta ar trebui sa-i invete pe tineri cum sa se descurce pe cont propriu, cum sa fie cat mai independenti, pentru a nu avea nevoie de multe lucruri de la stat. Se poate trai si asa, dar pentru asta este nevoie ca cineva sa-i educe pe copiii medii si mediocri despre cum pot trai mai bine prin fortele lor. Elitele se descurca singure oricum, dar problema cea mare sunt elevii medii, care rareori sunt autodidacti, sau au parinti care sa stie sa-i indrume.

Asa cum am mai spus, acest blog se va concentra nu pe probleme, ci pe solutii, nu pe a ne lamenta si a ne pierde timpul victimizandu-ne, ci pe a gandi si a trece la actiune in rezolvarea problemelor. Iar atunci cand nu este posibil, macar pe gasirea unor solutii aplicabile de catre cei in masura sa o faca.

Eu ma astept ca tu, impreuna cu cele 7 miliarde de oameni ai planetei, sa rezolvati problema invatamantului si toate celelalte probleme. Tu te astepti ca eu impreuna cu cele 7 miliarde de oameni sa rezolvam aceste probleme. Spunem “ar trebui sa se faca una sau alta”, “ar trebui ca cei responsabili sa gandeasca si sa actioneze”, etc. Dar noi facem parte din societate si avem cu totii responsabilitatea sa ne implicam si sa facem lucrurile sa se intample. Noi traim acum in aceasta societate si daca vom mai sta mult sa asteptam ca intotdeauna altcineva sa rezolve problemele, in curand nu vom mai avea nici sistem de invatamant, nici sanitar. Este treaba noastra, a tuturor, sa facem aceasta lume mai buna. Putin cate putin.

Traim intr-o era cu un progres tehnologic fara precedent, cu acces la informatie si la transmiterea ei ultrarapida dintr-o parte in alta a lumii. In ultimii ani au avut loc inclusiv revolutii prin internet. Puterea a ajuns astfel in destul de mare masura in mana maselor de oameni. Este o lipsa de responsabilitate fata de noi si fata de copiii nostri sa nu ne implicam si sa nu cautam macar solutii la problemele sociale sau de orice fel.

Vreau sa facem primul mare exercitiu comun: un brainstorming legat de solutiile care ar putea fi aplicate in Romania si nu numai, pentru schimbarea in bine a sistemului de invatamant. Ca sa te ajut sa-ti faci curaj, voi incepe eu cu cateva idei la care ma gandesc ca ar fi benefice.

  • Cred ca ar trebui sa se inceapa cu formarea unei comisii speciale si cu consultari temeinice cu diversi specialisti si experti in mai multe domenii: profesori, educatori, invatatori, psihologi, sociologi, economisti, tineri cu rezultate exceptionale, etc. Aceasta comisie ar trebui sa elaboreze o noua metodologie de predare, noi programe scolare, noi discipline de studiu.
  • Sa existe trei categorii de discipline, fiecare sa contina toate materiile: categoria obligatorie – care sa acopere 3 ore de studiu pe zi si sa contina o baza de informatii esentiale si de maxima utilitate (pentru ca cei care vor avea o materie doar in aceasta categorie, fara sa o aleaga si in celelalte, sa beneficieze de un minim de informatii esentiale), categoria aptitudinala – care sa acopere alte 2 ore din zi si sa contina din nou toate materiile, dar copiii sa aleaga din toate doar 3 de exemplu care le plac si ii atrag, categoria aprofundare – care sa acopere 1 ora din ziua de studiu, sa contina toate materiile din care copilul sa aleaga 1-3 materii care ii plac si pe care vrea sa le aprofundeze.
  • Sa se modifice sistemul de testare, iar accentul sa fie pus pe ceea ce stie elevul, nu pe ceea ce nu stie.
  • Examenul de finalizare de ciclu scolar sa aiba mai multe trepte cu diferite grade de dificultate, astfel incat sa fie foarte putini cei respinsi. Punctarea ar trebui sa tina cont la care treapta se incadreaza elevul (la care grad de dificultate), dar si ce aptitudini are, pentru a-i fi mai usor sa ajunga sa practice o meserie care ii place. (De exemplu, punctajul total il recomanda ca fiind in treapta a doua de dificultate, la nivel mediu, dar particularitatea sa fie ca a avut note minime la matematica, fizica, note medii la romana si aproape maxime la geografie, iar astefel se vede inclinatia lui. In functie de ea, poate sa-si dea seama mai usor ce meserii i se potrivesc).
  • Ar trebui ca programa de invatamant sa le impuna elevilor in fiecare an de studiu un anumit numar de ore pe luna de munca voluntara intr-o firma sau companie, dupa preferinte. Cred ca astfel ei si-ar da seama mai bine despre ce inseamna munca in acel domeniu si i-ar ajuta sa aleaga o meserie care sa le placa cu adevarat. Ar putea schimba periodic firma si domeniul in care fac voluntariat, pana cand vor gasi ceea ce le place sa faca.
  • Este nevoie categoric de discipline noi de studiu: dezvoltare personala, finante personale, relatii interumane si comunicare, leadership, creativitate. In acest fel, la terminarea studiilor vor fi mult mai bine pregatiti pentru viata si munca.

Imi imaginez ca tinerii atunci cand merg la scoala simt ca intra intr-o masina a timpului cu care pot calatori doar in trecut si niciodata in viitor. Ori ei stau atat de bine cu imaginatia, incat trebuie sa fie o pedeapsa pentru ei sa nu o foloseasca la a-si proiecta viitorul. Cred ca se simt condamnati la a analiza numai trecutul pentru a trage invataminte din el. Sunt sigura ca nu se simt comfortabil la scoala si ca ar avea nevoie sa fie atrasi acolo si stimulati sa creeze, sa-si manifeste si cultive talentele pe care cu siguranta le au.

Tu cum vezi aceasta problema? Te rog sa scrii un comentariu mai jos cu ceea ce crezi ca ar trebui sa contina sau sa fie un nou sistem de invatamant. Nu uita ca si de noi depinde viitorul nostru si al copiilor nostri.

“Arta suprema a profesorului este de a trezi bucuria exprimarii creatoare si bucuria cunoasterii”. (Einstein)

Sursa foto: Flickr