Care este adevarul cel mai greu de spus?

Death_to_stock_communicate_hands_2

Sunt multe momente in care gandim ceva dar ne e greu s-o spunem. Ne dam seama de adevaruri despre noi, dar refuzam sa le acceptam pentru ca dor. Ii observam pe altii si nu le spunem ce gandim despre ei in acel moment de teama ca nu ar intelege, ca ar lua totul personal, ca s-ar supara. Sunt adevaruri despre societate, economie si cei care ne conduc pe care le stim dar ne este frica sa le spunem. Plus multe alte adevaruri pe care din diverse motive ne vine greu sa le verbalizam. 

Problema este ca ne obisnuim sa tinem prea mult in noi si ajungem sa ne ferim de a recunoaste fata de noi insine cine suntem cu adevarat dincolo de masti. Riscam sa nu ne mai ascultam vocea interioara.

Haideti sa facem un exercitiu de sinceritate si sa ne gandim putin la adevarul pe care ne este cel mai greu sa-l spunem. Si ca sa te ajut sa-ti faci curaj, iti voi spune care sunt pentru mine adevarurile greu de spus si de acceptat in acest moment.

  • Ca sunt imperfecta si vulnerabila (chiar dupa ce am ajuns la concluzia ca asta e ceva firesc).
  • Ca oamenii sunt atat de schimbatori si inconstanti incat pot sa ma bazez doar pe mine cu adevarat. Dar pana la urma sunt si eu om.
  • Ca viata inseamna incertitudine la fiecare pas (desi stiu ca in mine sunt toate raspunsurile si toate certitudinile de care am nevoie).
  • Ca vreau sa schimb lumea in bine si nu stiu de unde sa incep. Ca ignor prea mult nedreptatea si discriminarea, ceea ce ma face complice la ea.
  • Ca ma lupt cu limitele mele si ale celorlalti oameni. Ca las prea mult problemele altora sa-mi blocheze calea.

In realitate, oamenii tanjesc sa spuna ceea ce gandesc, sa-si deschida sufletul, sa-l elibereze. De aceea ideea lui Frank Warren a avut atat de mult succes. El a creat un site – postsecret.com – unde oamenii pot sa faca exact acest lucru: sa scrie sub anonimat ceea ce ii framanta, secretul care ii consuma si nu ii lasa sa doarma, ceea ce le apasa sufletul. Fara sa stie cineva identitatea celor care scriu, pe site au fost impartasite sute de mii de secrete ca acestea: „In interiorul acestui plic sunt resturile unui bilet de sinucidere pe care nu l-am mai folosit. Acum ma simt cea mai fericita persoana din lume”, „Cand clientii se poarta urat cu mine le dau fara sa stie cafea decofeinizata”, „Toata lumea care ma cunostea inainte de 11 septembrie crede ca sunt mort”. Sute de mii de suflete s-au eliberat de povara. Continue reading

Si ce daca

DeathtoStock_NotStock10

Nu sunt niciodata suficient de bun. Oricat ma straduiesc, nu ajung la performanta de care stiu ca sunt capabil. Uneori toate imi ies pe dos.  Seful imi spune ca mai am de muncit pana sa ajung intre cei buni. Familia imi spune ca suntem modesti si nu putem aspira la o viata mai buna. Nu am reusit sa fac o impresie buna. Nu am terminat la timp proiectul acela. Nu pot fi cel mai bun in domeniul asta. Imi lipseste curajul sa ma arunc in lupta. Nu am talent de organizator. Niciodata nu-mi ajung banii. Nu cred ca pot sa fac tot ce ar trebui sa fac azi. X nu ma place deloc. Sunt homosexual, deci trebuie sa traiesc in umbra. Copilul meu e homosexual. Copiii nu ma mai cauta. Nu ma inteleg cu colegul Y. Iar afara ploua.

Vinovatia nu rezolva problema, ci aduce atat de mult stres, incat iti incetoseaza gandirea si te blocheaza si mai mult. Dar cel mai rau, iti scade increderea in tine.

Lucrurile au doar semnificatia pe care le-o dam noi. Putem alege sa credem ca totul e pierdut si ireversibil, sau putem alege sa credem ca viata e frumoasa oricum si ca exista mereu si alte optiuni. Perspectiva pe care o alegem schimba totul. 

Si ce daca Y are o parere proasta despre mine? Este doar parerea lui subiectiva. Ceea ce conteaza este parerea mea despre mine. Judecata lui este problema lui.

Si ce daca nu pot fi cel mai bun in domeniul asta? Pot fi cel mai bun in altul.

Si ce daca nu mi-a iesit cea mai buna mancare azi? Maine ma voi stradui mai mult si va iesi mai buna.

Si ce daca nu sunt bun organizator? Sunt in schimb atent la detalii si pot colabora cu un bun organizator.

Si ce daca nu-mi ajung banii? Banii nu sunt totul si nu ma impiedica sa fiu fericit. Este o provocare sa vad cu cat de putini bani ma descurc si pe ce lucruri neesentiale cheltuiesc. Viata este mult mai mult decat bani. Continue reading

Daca ai avea toate resursele necesare, care ar fi cauza pentru care ai lupta?

care este cauza ta

Avem cu totii in minte o cauza pe care o sprijinim, macar la nivelul ideilor. Credem in ea, suntem implicati emotional, o urmarim, ne exprimam opinia si cam atat. Nu trecem la fapte din cauza ca ne lipseste ceva: timpul, banii, relatiile si contactele necesare pentru a putea face ceva concret. Pe scurt, ne lipsesc resursele. Ni se pare ca astfel de cauze mari trebuie sa ramana in grija celor capabili sa se ocupe de ele si sa schimbe cu adevarat ceva. Ca filantropia poate fi facuta doar de oamenii bogati si ca la batranete, cand eventual ne vom imbogati, vom putea sa ne alaturam actiunilor caritabile ale lui Bill Gates sau Warren Buffet. Atunci vom putea sprijini cauzele in care credem. Oare chiar asa stau lucrurile?

Nu resursele sunt problema, ci disponibilitatea. (Tony Robbins)

Ce parere ai despre Maica Teresa? Era chiar saraca, dar si-a pus intreaga viata in slujba omului. Singurele ei resurse erau iubirea, grija si empatia. Dar le-a folosit exceptional si a schimbat in bine vietile a milioane de oameni. Chiar si pe ale noastre, prin faptul ca atunci cand ne gandim la ea, ne inunda sentimente de admiratie, respect si dorinta de a face la fel. Resursele pe care le putem folosi in slujba cauzelor in care credem nu trebuie sa fie neaparat materiale. Ele pot fi talentele si abilitatile noastre (capacitatea de a stabili conexiuni, puterea de convingere, stiinta de a obtine informatii pretioase, leadership-ul), dragostea, empatia, curajul, clarviziunea si multe altele.

Nu este vorba despre cat de mult daruiesti, ci despre cat de multa dragoste pui in daruire. (Maica Teresa)

Intrebarea de azi este: daca ai avea toate resursele necesare, care ar fi cauza pentru care ai lupta?

Ce idee sau problema a unui grup de oameni te sensibilizeaza si iti da impulsul sa te implici in rezolvarea ei? Ce nevoi sociale sau de sanatate ai vrea sa vezi rezolvate cat mai repede? Ce categorie de oameni sprijini prin donatii de orice fel? Sau de ce progres medical sau stiintific crezi ca are nevoie lumea cat mai urgent? Care este cauza ta?

Cauzele mele sunt mai multe si nu stiu in care m-as implica mai intai. Ma misca foarte tare o categorie sociala cu sanse mai mici decat ale altor oameni: copiii din orfelinate si in mod special cei ajunsi la 18 ani cand trebuie sa se integreze in societate. Cred ca au mare nevoie de sprijin, de informatii si de caldura sufleteasca. Ei trebuie ajutati sa se ajute apoi singuri, sa-si creeze o viata de calitate. Apoi ar fi nevoia de educare si reeducare a unor categorii defavorizate, cum ar fi familiile foarte sarace, mamele singure, delincventii eliberati din inchisori, persoanele ramase fara serviciu in anii dinaintea pensionarii, sau cei nevoiti sa schimbe domeniul in care activeaza, dar nu au informatia si resursele necesare. Ma gandesc la cursuri de specializare sau reorientare profesionala pentru cei care nu si le permit si nu au acces la ele, bazate pe informatii si tehnologii de ultima ora, cu care au sanse mai mari sa obtina un job. Consider ca doar educatia are puterea de a reduce diferentele tot mai mari dintre diferitele categorii sociale.

Cauzele conteaza. Iar lumea este schimbata de oameni carora le pasa de ele, de lucrurile importante. Nu trebuie sa fim destepti sau talentati. Nu avem nevoie de multi bani sau educatie. Tot ce avem nevoie este sa fim pasionati de ceva important, de ceva mai mare decat noi insine. Iar angajamentul fata de o cauza va schimba lumea. (Steve Goodier)

Conform piramidei nevoilor umane a lui Maslow, nevoia umana aflata in varful piramidei este aceea de autoimplinire, de atingere a potentialului propriu, de contributie. Nevoile superioare se satisfac de obicei dupa ce sunt satisfacute nevoile de baza (cele fiziologice, de securitate, de apartenenta, sau de recunoastere). Omul nu se poate gandi la nevoile superioare si nu le poate acorda timp, spatiu si energie cat timp nevoile lui elementare nu sunt satisfacute. De aceea avem nevoie sa ne asiguram necesitatile primare si sa ajungem la un echilibru si la o siguranta, care ne vor permite sa ne dezvoltam la un nivel superior, sa ne maximizam potentialul, sa ne slefuim si apoi sa aducem o contributie lumii.

Manifestarea potentialului maxim este tinta cea mai mare in viata. A deveni un om superior. A evolua, a contribui, a lupta pentru cauze mai mari decat noi insine. Aceasta este si directia pe care i-o voi imprima blogului Inima Fericita in continuare. De aceea scriu azi despre una din manifestarile cele mai elevate ale potentialului nostru: dedicarea unei cauze nobile si contributia pe care o avem la lumea in care traim. Despre nevoia superioara de a schimba lumea in bine. Un om evoluat este capabil sa se dedice altora si sa se implineasca prin ceea ce ofera. Iar oamenii pot oferi doar atunci cand au de unde, cand resursele lor au un izvor: potentialul propriu.

Sunt foarte fericita pentru ca blogul meu implineste azi un an de existenta! Pentru mine asta inseamna una dintre cele mai frumoase calatorii, o experienta noua care imi ofera satisfactii diferite de cele din alte activitati. Blogging-ul imi da sentimentul contributiei si imi satisface nevoia superioara a autoimplinirii. Deocamdata nivelul la care fac asta este unul mic, dar vreau sa devina foarte mare. Atat de mare, incat sa aiba puterea de a transforma tot mai multi oameni in Inimi Fericite si de a aduce contributii semnificative celor care au nevoie de ajutor. Imi doresc sa te am alaturi, daca te regasesti in dorinta de a aduce fericire in jurul tau si a inspira oamenii sa traiasca la potential maxim.

Si astept sa aud despre cauzele in care crezi si te implici, sau ai vrea sa o faci daca ai avea resursele necesare.

La sfarsitul vietii nu vom fi judecati dupa cate diplome am primit, cati bani am adunat, sau cate lucruri am facut. Vom fi judecati dupa „Mi-a fost foame si mi-ai dat ceva sa mananc, am fost dezbracat si mi-ai dat haine, nu am avut locuinta si m-ai gazduit.” (Maica Teresa)

Credem ca ceea ce facem este o picatura intr-un ocean, dar oceanul ar fi mai mic fara acea picatura. (Maica Teresa)

Sursa foto

Ce lipseste din viata mea?

ce lipseste din viata mea

Cu cat imi pun intrebari mai bune, cu atat imi dau sansa sa vin cu raspunsuri tot mai bune. Azi – una din intrebarile esentiale in viata: ce lipseste cu adevarat din viata mea, incat nu este cea pe care mi-o doresc? Ce imi lipseste daca imi umplu viata cu lucruri nocive?

In zilele noastre milioane de oameni stiu ca drogurile le fac rau, dar le consuma. Tutunul, cafeaua in exces, alcoolul, zaharul, stupefiantele – sunt toate droguri – legale sau ilegale – deoarece creeaza dependenta. (Intamplarea face ca in aceasta perioada in societatea noastra doar unele din ele sunt interzise si altele restrictionate, dar in viitor acest lucru s-ar putea schimba.) Suntem generatia cea mai supusa adictiilor din toate de pana acum din istoria omenirii. Privit din afara, pare ilogic sa cauti evadarea in droguri, sa le transformi in pansamente rapide si sa folosesti adictia pentru a scapa de durere, de stres, de oboseala. Insa in realitate, facem asta o viata intreaga.

Dependentele merg si in sfera ocupatiilor adictive si daunatoare: jocuri de noroc, prea mult internet, prea mult privit la televizor, prea multa barfa si sporovaiala. Toate ne ofera o placere temporara. Sunt doar un pansament. Ele sunt o solutie rapida pentru o problema cronica si trateaza efectul, nu si cauza. Cand efectul fizic sau mental a trecut, sau cand apare triggerul din nou, ne repezim la urmatoarea doza. Din nou fericire. Apoi cursa sobolanului reincepe.

Cum am ajuns aici? De ce nu mai stim sa traim simplu si natural, ca in vremuri stravechi? De ce bem un energizant fie ca vrem sa stam treji mult dupa pragul de epuizare, fie ca ne place gustul lui si de ce apelam la toate drogurile acestea?  Pentru ca ne lipseste ceva. In viata noastra lipseste ceva important pe care il inlocuim cu orice ne creeaza placere

Ce ne lipseste? Care este motivul din spatele motivului? Care este adevarata nevoie? La fiecare om vorbim de alte lucruri care ii lipsesc: iubirea, aprecierea, banii, timpul, frumusetea, unele abilitati, succesul, carisma si lista poate continua la nesfarsit.

De ce ii este omului de astazi foame? De iubire si de sens. (Nicolae Steinhardt)

Continue reading

Ce este timpul?

ce este timpul

Am putea lua orice carte de filozofie si am afla foarte multe raspunsuri la aceasta intrebare, pentru ca timpul este una din principalele preocupari ale filozofilor din toate timpurile. Dar eu nu vreau sa aflu parerea lor, ci a ta. Intrebarea este: ce e timpul pentru tine? Ce simti cand auzi acest cuvant? Cu ce il asociezi?

Ai un sentiment de liniste, de implinire si de relaxare? Te simti energizat? Sau dimpotriva, simti o mare presiune, deoarece timpul nu iti ajunge niciodata? Cu alte cuvinte, care este relatia ta cu timpul? Iti este prieten sau dusman?

Daca iti e greu sa raspunzi, ai in continuare si alte intrebari ajutatoare, care ar trebui sa scoata la lumina raspunsul la intrebarea principala din titlu.

Ce fac cu timpul meu in fiecare zi?

Il folosesc spre beneficiul meu pe termen lung, sau doar pentru nevoi de moment si distractie?

Timpul se scurge in folosul meu?

Cat de mult timp imi consuma distragerile?

Aloc suficient timp lucrurilor si oamenilor care ma fac cu adevarat fericit?

Am un timp al meu cu mine, in care sa nu fac nimic, doar sa fiu?

In ce masura folosesc timpul pentru a deveni, a trai, a simti – nu doar pentru a dobandi si a realiza?

Ce efect are fiecare ora a zilei asupra vietii mele? As putea nota rezultatul obtinut la sfarsitul fiecarei ore ca fiind un pas inainte spre o viata mai frumoasa?

Sau macar activitatea cu care am ales sa-mi umplu oricare dintre ore imi aduce satisfactie maxima? Contribuie ea la implinirea mea in unul din planurile importante ale vietii: fizic, emotional, social, spiritual?

”Problema este ca tu crezi ca ai timp.” (Buddha)

Implinirea o resimtim si pe moment, dar e la fel de important ce vom simti la batranete: cat de implinita a fost viata noastra. Principalele regrete ale oamenilor pe patul de moarte nu sunt legate de bani, de faptul ca nu au acumulat suficient, ci de familie si de satisfactia personala. Regretele lor sunt ca nu au petrecut suficient timp cu cei dragi, sau ca nu si-au acordat suficient timp pentru ei insisi, pentru a savura viata, a trai clipa, a se bucura de ceea ce au.

Traiesc in prezent, in trecut sau in viitor?

Eu am trait intotdeauna in viitor mai mult decat in prezent, vizualizandu-mi obiectivele atinse si concentrandu-ma mai mult la ce va fi, decat la ce traiesc acum. Mereu sunt evenimente importante din trecut pe care mi le amintesc vag, detalii pe care le-am uitat, pentru ca atunci cand s-au intamplat eu nu eram prezenta suta la suta in viata mea. Ea se derula cu prezenta mea fizica, iar mintea imi era in viitor. Din pacate uit sa ma bucur de viata, de natura, de mine, sa ma relaxez mai mult si mai des, sa ma las cucerita de posibilitatile prezentului in loc sa vanez doar sansele viitorului. Avem o singura viata si timpul e limitat. Trebuie sa-l folosim pentru fericirea noastra.

Traind prea mult in viitor, nu suntem atenti la evenimentele prin care trecem, la oameni si mai ales la oportunitati. Devenim frustrati de faptul ca viata mult dorita nu se arata. In asteptarea unui viitor luminos ratam sansele cele mai mari de a ne construi acel viitor, deoarece nu le vedem. Nu avem timp sa le vedem. Suntem ocupati cu proiectarea viitorului. Ne grabim spre el pentru ca va fi mai bun, dar ratam clipa. Unde oare ne grabim?

Daca in schimb traim mai mult in trecut si ne hranim cu amintiri, la fel nu vedem nimic din acest prezent, ni se pare sters fata de ceea ce era candva, o epoca de glorie apusa, o iubire stinsa, sau oameni si relatii care nu mai sunt. Vreau sa traiesc intr-un timp mort, sau sa-mi dau sansa la viata si la noi posibilitati?

Oamenii care traiesc in prezent sunt cei mai fericiti si mai impliniti. Ei stiu ca traind in prezent pot vindeca trecutul si ca viitorul isi are radacinile in ziua de azi. Mai precis, in ceea ce fac azi cu timpul lor.

Tu in ce moment traiesti? Si in ce masura timpul serveste scopurilor si valorilor tale?

Sursa foto

Cand ai ras ultima data incat sa te doara stomacul?

cand ai ras ultima data

Rasul este unul din cele mai bune lucruri pe care le putem face pentru sanatatea noastra fizica, mentala si emotionala. Rasul te face sa iesi rapid dintr-o stare proasta si sa uiti de suparare. Sunt unele situatii de viata grele in care nu poti nici macar sa zambesti, insa daca problemele tale nu sunt grave, da-ti voie sa razi din toata inima. Cu siguranta ca te vei simti mai bine. 

Daca nu ai mai exersat de mult rasul adevarat, incepe prin a zambi mai des. Creierul va detecta mimica fetei tale si va crede ca esti fericit, iar in consecinta va secreta hormonii starii de bine. In acest fel iti poti determina mintea sa fabrice buna dispozitie chiar si atunci cand crezi ca nu ai motive. Apoi vei simti sa razi si fara sa auzi ceva amuzant.

Dar cine spune ca avem nevoie de motive pentru a rade si a ne bucura de viata? Principalul motiv pentru a rade este acela ca ne face mai sanatosi, inlatura stresul si ne ajuta sa vedem lucrurile intr-o lumina noua. Rasul este un bun catalizator pentru schimbarea perspectivei. De cate ori dupa rezolvarea unor probleme nu am regretat ca nu am privit situatia mai relaxati inca de la inceput? Sau ca nu am reusit sa vedem mai repede lucrurile din unghiul in care am gasit solutia? Rasul ne face sa vedem mai repede partea buna a lucrurilor.

”Iesi copile cu parul balai si rade la soare!…” (Ion Creanga)

A zambi sau chiar a rade nu inseamna neaparat ca esti fericit, dar cu siguranta inseamna ca esti puternic. A trece prin viata cu zambetul pe buze este un semn de forta mentala, de intelepciune, de acceptare a lumii asa cum este si de echilibru interior. Si nu in ultimul rand inseamna respect fata de noi insine. Meritam sa ne facem viata frumoasa si sa ne bucuram de tot ce are ea mai bun de oferit, chiar si atunci cand e greu.

Daca luam viata prea in serios, putem ajunge sa ne compatimim sau sa nu fim capabili sa radem de noi insine cand facem o gafa. Toata lumea face greseli si cu cat mai prosteasca este o greseala pe care o facem, cu atat mai mult ar trebui sa fim primii care radem de ea. Oricum, simplul fapt de a rade ne face sa ne simtim bine.

Ramane intrebarea: cand ai ras ultima data pana cand te-a durut stomacul? Si mai ales de ce ai ras atunci? Aminteste-ti si rade din nou. Iar cand ti se intampla ceva de care sti ca vei rade peste o vreme, mai bine rade de pe acum decat sa te stresezi.

Cand simti ca te copleseste viata cu tot ce inseamna ea, suna-ti prietenii care au simtul umorului si stai la povesti cu ei, organizeaza o intalnire in care sa va amintiti cele mai hazlii momente de cand va cunoasteti. Nimic nu se compara cu o portie buna de ras impreuna cu oamenii dragi. Daca nu gasesti nici un motiv de ras, cauta pe YouTube un filmulet amuzant sau priveste-l pe Mr. Bean.

Ia-ti in brate animalul de companie si mangaie-l, sau joaca-te impreuna cu copiii. Lasa-te cuprins de afectiunea lor. Bucura-te de tot ce e frumos in jur: de soare, de flori, de mirosul ierbii sau de aerul curat de dimineata. In scurt timp vei incepe sa vezi mai degraba ceea ce ai decat ceea ce-ti lipseste. In acest moment probabil ca deja te simti recunoscator pentru tot ce e bun in viata ta. Recunostinta este un medicament al sufletului.

Respira profund, relaxeaza-te si priveste partea plina a paharului. Viata este frumoasa daca vrei sa-i vezi frumusetea. Fericirea nu tine de circumstante, care se pot schimba mereu, ci de atitudinea noastra fata de tot ce vine spre noi.

Zambeste-i vietii si ea iti va zambi inapoi! 🙂

Sursa foto

Esti dispus sa platesti pretul succesului?

esti dispus sa platesti pretul succesului

Cei care cred ca succesul este intamplator, se inseala. Acei oameni nu vor avea un succes remarcabil vreodata deoarece nu stiu ca acesta depinde de ei si nu stiu ce au de facut ca sa-l atinga. Succesul este rezultatul catorva actiuni cheie. Din pacate foarte putini oameni sunt dispusi cu adevarat sa plateasca pretul succesului. 

Succesul necesita un scop exprimat cat mai clar, o dorinta puternica, credinta ca se va intampla, un plan bine gandit si perseverenta.

Scopul este necesar pentru ca in absenta lui nu stim incotro ne indreptam. Fara un scop in viata plutim in deriva, reactivi la ceea ce vine spre noi din exterior. In acest fel suntem tinta sigura a manipularii din partea oamenilor si a institutiilor timpului in care traim. Scopul trebuie sa fie unul precis, repetat si vizualizat zilnic, pentru a ne ajuta creierul sa gaseasca cea mai buna cale de a ne duce spre el.

Dorinta trebuie sa fie extrem de puternica. Daca scopul ales ma reprezinta, am sanse mari ca dorinta mea sa fie de neclintit. Pericolul este ca ea sa fie acoperita de alte dorinte mai mici, care concureaza in fata atentiei mele. Eu trebuie sa ma concentrez pe o singura dorinta o data pentru a putea sa-mi canalizez toata energia mentala si fizica spre ea.

Credinta este esentiala. Daca nu cred ca merit lucrul pe care mi-l doresc, nu voi crede ca el este posibil, ca sunt capabila sa-l realizez. Este vorba de mai mult decat incredere in sine. Aici vorbim de credinta ca indiferent de conditii sau obstacole, dorinta mea puternica ma va ajuta sa gasesc solutii si metode de a-mi atinge scopul precis formulat. Este vorba despre credinta ca mintea mea este capabila de lucruri extraordinare cand e coordonata spre o tinta clara. Mai mult, este vorba despre credinta ca suntem capabili prin intermediul subconstientului sa accesam forte superioare noua si sa influentam energia universala. Totul e stiinta si tine de uimitoarea masinarie din capul nostru. Nu este magie, ci puterea gandului asociata cu actiuni precise.

Planul trebuie realizat pana la amanunte. Unii oameni inteleg prin plan sa se gandeasca la cativa pasi mari care i-ar conduce la tinta. Acesta este doar inceputul. Avem nevoie sa ne gandim si la pasii mici, la actiunile zilnice pe care trebuie sa le facem pentru a ajunge sa ne atingem scopul propus. Cand nu avem un plan detaliat pus pe hartie, inseamna ca nu putem sa ne planificam timpul. Traim vremuri pline de distrageri de toate felurile si trebuie sa stiu clar ca azi am planificat sa fac cutare lucru, care ma duce cu un pas inainte spre tinta mea. Altfel, la sfarsitul zilei voi constata ca am facut alte cateva treburi care pareau importante, iar planul meu cu tot cu pasii lui se tot amana. Daca imi doresc cu adevarat ceva, il voi face prioritar in programul meu. Insa am nevoie sa-l pun pe hartie cu toti pasii mici. La sfarsit de zi, de saptamana si de luna trebuie sa pot vedea progresul spre tinta mea.

Cei mai multi oameni nu se gandesc la toate acestea si nu fac nimic; asteapta sa le treaca viata si se roaga sa aibe parte de vreun noroc. Foarte multi stiu totusi ca pot atinge succesul daca isi doresc asta si cred cu tarie in telul lor. Insa nu stiu sa isi faca un plan sau nu il considera esential, iar asta face succesul de neatins pentru ei. Se zbat, incearca multe variante, dar fara un plan, esueaza. Multi sunt cei care fac inca un pas inainte si realizeaza un plan bun pe care il pun in aplicare. Dar pentru a reusi este nevoie de perseverenta. Cine nu este dispus sa se ridice de atatea ori de cate a cazut si sa incerce din nou si din nou, cu abordari diferite, nu va atinge cel mai mare succes de care este capabil. Prea putini sunt cei cu perseverenta de fier, care nu se opresc pana cand reusesc ce si-au propus.

”Momentul cand vrei sa renunti este cel in care trebuie sa mergi inainte.” (Tony Robbins)

Perseverenta este de obicei cel mai mare pret pe care trebuie sa-l platim pentru succes. Dar este cea mai grea parte. Este atat de dificil sa rezisti in lupta, incat extrem de putini oameni reusesc. Cred ca sti din proprie experienta cat de greu este sa te zbati si sa nu cedezi cand simti ca nu mai poti. Cine are o vointa puternica poate in general sa-si continue drumul, chiar dupa ce a esuat de mai multe ori. Dar sa continui cu incredere in reusita ori de cate ori e nevoie si ai pierdut vreo lupta, necesita mult mai mult decat dorinta si actiune. Perseverenta este cheia.

Victoria este de cele mai multe ori la un pas de locul unde te-ai oprit. Atat de multi oameni renunta prea usor si prea devreme. Nu este imposibil sa fii perseverent si sa-ti gasesti forta interioara sa depasesti orice obstacol si sa continui orice ar fi. De aceea succesul este al celor puternici. Pentru ei nu exista imposibil. Pentru ei exista intotdeauna o cale. Tu esti suficient de puternic pentru a atinge succesul pe care ti-l doresti?

In functie de situatie, pretul succesului poate fi diferit: munca grea, conditii vitrege, program incarcat, disciplina, sau mai multe la un loc. Pentru fiecare om succesul inseamna altceva, iar pretul pentru a-l atinge este unul specific. In sport, de exemplu, este nevoie sa fortezi muschii pana cand fac ce le ceri sau arata cum iti doresti.

Succesul incepe cu un mod de gandire. Fiecare succes are pretul lui. Esti dispus sa platesti pretul succesului tau?

Sursa foto