Pacaleala din farfurie. Povestea capsunilor bio

capsuni

Am vrea sa mancam doar alimente organice, insa din diverse motive nu este posibil. Dar daca bio in farfurie nu e acelasi lucru cu bio pe hartie? Sa vedem mai intai ce inseamna bio pe hartie.

Agricultura ecologica este acelasi lucru cu agricultura biologica si cu agricultura organica.

Legislatia din Romania mi se pare destul de ambigua, ca in multe alte domenii, dar cred ca nici in alte tari ale lumii nu sunt foarte clare si suficient de specifice normele privind agricultura ecologica. Probabil ca suntem inca la inceput si vom mai avea de asteptat ani de zile ca lucrurile sa fie mai clare si legile mai precise.

Daca doresti sa te informezi, mai avem si o legislatie comunitara in care gasim regulamentul 834/2007, care este mai explicit, dar il consider plin de “ferestre” ce ofera posibilitatea producatorului sa se abata in unele cazuri de la reguli.

In esenta, in productia ecologica sunt interzise organismele modificate genetic (OMG) si folosirea de substante chimice de sinteza (ingrasaminte, fertilizatori, pesticide, insecticide, etc.). Una dintre acele “ferestre” in lege, insa, specifica faptul ca o exceptie de la aceasta regula o constituie situatia in care nu exista pe piata produse inlocuitoare, specifice agriculturii biologice. Mai sunt si alte portite si situatii exceptionale, pe care le gasesti in normele legislative de mai sus.

Incerc sa ma pun in situatia producatorilor si ma gandesc ca daca este greu sa ai productie normala cu randamente bune si profit, trebuie sa fie si mai greu sa ai aceste rezultate cu niste substante chimice mai slabe, mai putin solubile. In agricultura mai avem un mare factor de risc: precipitatiile si clima in general. Daca esti producator bio si legea iti da o portita, de ce nu ai folosi niste substante mai puternice, care sa scada riscurile de compromitere a recoltei?  Sa nu uitam ca produsele organice sunt scumpe si oricine vrea profit, caci altfel ar iesi de pe piata. Nu vreau sa fiu sceptica, dar viitorul agriculturii biologice mi se pare incert la noi in tara. Daca va avea sanse reale de dezvoltare, cred ca se va intampla in tari cu o clima mai prielnica si mai prietenoasa.

Povestea capsunilor bio

Povestea capsunilor bio vine tocmai din Germania, care este o tara mult mai bine reglementata in acest domeniu si care are o productie ecologica serioasa. Aceasta poveste mi-a fost relatata de catre o doamna care a lucrat in agricultura in aceasta tara, la cultivarea capsunilor. Pe scurt, este vorba de capsuni bio, care erau tratate cu tot felul de substante, nu se stie daca de sinteza sau nu (de sinteza insemnand mai toxice, folosite in agricultura normala, intensiva). Sa presupunem ca erau substante tolerate in agricultura ecologica. Totusi, avem doua detalii interesante: fermierul afirma ca pe eticheta lor se specifica faptul ca sunt bio, deoarece polenizarea se facea cu ajutorul unui anume gandac. Al doilea detaliu foarte interesant, care nu-mi iese din minte este faptul ca inainte de coacere, sirurile de capsuni erau stropite seara cu o substanta coloranta, iar dimineata erau rosii si aratau de parca ar fi fost coapte. Erau apoi recoltate in aceeasi zi. Intr-una din zile s-a intamplat chiar un accident: s-a gresit dozarea solutiei colorante si a doua zi dimineata toate capsunile erau maro; productia acelei zile fusese compromisa total, spre furia fermierului.

Am fost foarte revoltata si indignata cand am auzit. Fusesem curioasa sa aflu ce inseamna agricultura organica, iar aceasta informatie m-a dezarmat si m-a dezamagit. Ma asteptam sa nu se foloseasca decat ingrasaminte naturale si in nici un caz ca as manca un colorant in loc de pigment rosu format la soare. Nici nu m-as fi gandit la partea cu polenizarea. Ma intreb daca am fost eu naiva, sau doar dezinformata pana in acel moment.

Nu stiu ce ai crezut tu pana acum despre alimentele bio, dar ar trebui sa ne gandim bine daca merita pretul foarte mare. Nu incerc sa afirm ca nu sunt un pic mai bune decat cele cultivate normal, ci doar ca diferenta de pret ar putea fi nejustificata, mai ales daca nu sunt respectate normele de productie ecologica. Cred ca ar fi bine ca data viitoare cand cumperi astfel de produse sa intrebi comerciantul despre provenienta alimentelor si sa verifici bine etichetele. Daca iti permiti pretul si ti se pare ca merita, poti sa le cumperi. Macar alegi raul cel mai putin rau. Probabil ca aceste produse sunt mai sanatoase si nu au atat de multe substante chimice daunatoare in ele. Daca ai noroc.

Mie imi este clar un lucru: cele mai sanatoase alimente sunt tot cele cultivate la tara, daca se poate din seminte traditionale, sau daca ai posibilitatea sa-ti cultivi singur cate ceva. Mi-as dori sa vad si la noi dezvoltandu-se proiecte de genul minifermei The Farmery, dar pana atunci este mai bine sa tinem legatura cu taranii din zona in care locuim.

De cand am auzit povestea capsunilor, nu am mai cumparat aceste fructe la inceput de sezon, cand sunt uriase, din import, necoapte si fara aroma. Le cumpar doar in plin sezon si doar pe cele mici, mai moi, care au miros si aroma imbietoare. De cate ori vad capsunile acelea mari, albe in jurul coditei si tari, ma gandesc doar ca au probabil colorant pe ele si sunt necoapte.

Cat de des cumperi produse bio si cum ti se pare gustul lor? Verifici etichetele si intrebi comerciantul de provenienta lor? Cum ti se par legile care reglementeaza agricultura ecologica?

Resurse: Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, ec.europa.eu

Sursa foto

Cum putem consuma produse naturale de la fermieri

Cum poti consuma alimente naturale de la fermieri

Peste tot in lume exista piete locale cu produse alimentare de la taranii sau micii fermieri din zona respectiva. Ne-am dori ca ele sa fie organice, sa contina mai putine substante chimice decat cele produse industrial. In realitate, insa, acest lucru nu prea este posibil.

Daca discutam despre produse vegetale, in productia industriala se doreste atat obtinerea unor cantitati cat mai mari de produse, cat si evitarea daunatorilor. Aceasta implica folosirea fertilizatorilor, dar si a pesticidelor, insecticidelor si a altor substante chimice, care asigura o productie mare si produse cu aspect frumos, intacte, neintepate de insecte.

In productia la scara mica in ferme sau in gospodarii este mai greu de obtinut acest rezultat, deoarece costurile de productie ar fi prea mari. Taranii sau micii fermieri nu isi pot permite sa foloseasca prea multe substante chimice, din fericire pentru consumatori, care in acest fel pot beneficia de produse putin mai sanatoase. Trebuie insa sa acceptam fructe si legume uneori inestetice, care au o viata mai scurta si trebuie consumate in cateva zile de la recoltare.

In ultimii ani toata lumea a inteles aceste diferente si cred ca orice roman cauta in piata produsele de la tarani. Am invatat sa alegem fructe si legume inegale, cu imperfectiuni, sa le mirosim, daca se poate sa le gustam. Ba mai mult, ne uitam cu atentie la persoana care vinde, incercam sa ne dam seama daca este taran si daca mainile sale arata faptul ca a muncit in gradina. Inca un detaliu important: daca are la vanzare putine categorii de produse, este mai degraba taran care vinde surplusul de produse din gospodarie.

O persoana straina care ar citi asta poate nu ar intelege ce spun, insa orice roman stie despre ce vorbesc. Se stie ca exista o mafie a pietelor, care cumpara intreaga cantitate de produse de la tarani dimineata, la prima ora, pentru ca apoi sa le vanda mai scump, impreuna cu altele importate si cu calitati senzoriale mai slabe. De acesti comercianti ne ferim in piata, sau mai bine zis, de produsele pe care le vand ei si care sunt aceleasi cu cele din supermarket: importate si mai slabe calitativ sau gustativ.

Asa cum am mai spus, pietele locale exista peste tot in lume, dar in alte tari in aceste piete isi vand marfa chiar micii agricultori si micii fermieri, astfel incat cumparatorii au garantia a ceea ce cumpara. La noi nu mai este asa. Desi sunt atenta la toate aceste detalii cand merg la piata, mi s-a mai intamplat sa ma insel si sa ajung acasa cu fructe sau legume fara gust. Nu fusesem suficient de atenta.

Pe de alta parte ne dorim si preturi cat mai mici la aceste produse naturale si mai sanatoase. Acest lucru este insa imposibil. Trebuie sa ne gandim ca orice se produce in cantitati mici, are costuri mari.

In general in lume, acolo unde se cultiva si comercializeaza produse organice, acestea au preturi mult mai mari decat cele normale. Preturile sunt cel putin duble si este evident ca oamenii de rand nu si le pot permite. Subiectul alimentatiei organice merita, insa, sa-i dedicam un alt articol.

Cred ca in Romania produsele organice raman doar un vis chiar si pentru oamenii care si le-ar permite. Ceea ce incerc eu sa prezit este alimentul cu mai putine substante chimice in el si cu un gust mai bun, daca se poate din seminte vechi, traditionale.

Oricine a vazut cum se cultiva legumele si fructele, intelege de ce costurile sunt ridicate si cat de importanti sunt factorii naturali: solul, precipitatiile sau temperatura. In conditiile in care mama mea nu reuseste de multe ori sa cultive cateva legume suta la suta natural, pentru consumul propriu, eu nu pot sa ma amagesc ca altcineva poate sa o faca la un pret normal. Mi s-a rupt sufletul in cativa ani sa vad toata munca mamei pierduta: toate rosiile s-au imbolnavit si au putrezit inainte sa se coaca. Asta in conditiile in care folosise de cateva ori insecticide. Eu nu cred ca se pot cultiva fructe si legume suta la suta organice in tara noastra.

Motivele pentru care caut produsele de la tarani sunt gustul mai bun si speranta ca au fost folosite mai putine substante chimice la cultivarea lor. Insa este tot mai greu sa ajungem la aceste produse locale, din motivele pe care le-am expus mai sus. Totusi, mai avem o varianta.

Mihaela Vetan, o tanara timisoreanca, incearca de cativa ani sa faca legatura intre consumatori si micii agricultori din zona. A vazut modelul in Franta si in America si incearca sa-l implementeze si la noi. Este vorba despre un parteneriat intre cativa consumatori si un producator, care urmeaza sa le furnizeze acestora un cos saptamanal cu produse de sezon din gospodarie: legume, fructe, oua, lactate, etc. Cumparatorii achita o suma de circa 200 de lei toamna, in avans, cu care producatorul acopera o parte din cheltuielile cu productia. Produsele vor fi furnizate incepand cu luna martie a anului urmator, timp de 8 luni. Riscul de compromitere a recoltei este impartit, fiind suportat atat de producator, cat si de cumparatori. Se stabileste de la inceput o lista cu circa 20 de alimente ce urmeaza sa fie livrate in mod constant, iar cumparatorii mai achita cate 120 de lei lunar.

Acest fenomen se desfasoara in cadrul programului de comert agricol prin parteneriate intre producatori si consumatori, lansat in anul 2008 de Asociatia Pentru Sustinerea unei Agriculturi Taranesti (ASAT) din Timisoara si care se extinde de la an la an.

Mihaela a dus acest sistem si in alte orase, incercand sa-l implementeze in toata tara. Mi se pare o initiativa extraordinara si demna de toata lauda. Fara astfel de proiecte riscam sa pierdem productia de produse agricole la scara mica. Fermele mici si mai ales taranii agricultori nu isi pot sustine traiul si nu isi pot asigura desfacerea produselor in absenta unei sustineri constante. Din pacate, aceasta problema exista si in celelalte tari, chiar si acolo unde legislatia este mult mai favorabila productiei agricole la scara mica. Pur si simplu micii producatori nu au unde sa-si vanda produsele. La noi este chiar mai greu, deoarece legile nu ii sprijina suficient de mult pe micii fermieri.

Scopul acestui blog este nu sa sanctioneze, ci sa gaseasca solutii. Consider ca este pierdere de vreme de cele mai multe ori sa stam si sa ne plangem de mila, sau sa injuram statul si legile gresite. Este mai bine sa ne concentram pe a gasi solutii la astfel de probleme. Daca statul nu ne ajuta, trebuie sa gasim singuri solutii care sa avantajeze pe toata lumea: atat pe producatori, cat si pe consumatori.

Aceasta initiativa este o solutie foarte buna si sper sa fie dezvoltata cat mai mult in urmatorii ani. Am mai auzit ca se practica de asemenea cumpararea de carne de porc de la tarani, mai ales in preajma sarbatorilor de iarna. Clientii de la oras prefera sa cumpere porcul crescut traditional la curte, datorita gustului mai bun al carnii si al felului in care a fost hranit, fara furaje pline de substante chimice. In general ei il primesc sacrificat si portionat de catre membrii familiei de la care il cumpara, iar totul se petrece sub ochii lor.

In mod normal, sacrificarea unui animal in gospodaria proprie nu respecta normele de igiena impuse de autoritatile sanitare. De aceea, cumparatorii ar trebui sa se asigure ca producatorul are conditii de igiena bune in spatiul in care se proceseaza carnea sau alte produse animale. De asemenea, trebuie facut un test care depisteaza Trichinella din carne. Acesta este un parazit periculos pe care porcul il ia de la sobolani si care poate ajunge in organismul omului prin consumul de carne cruda sau insuficient gatita, provocand boala trichineloza. Testul presupune ca macelarul sa ia o mostra de cateva zeci de grame de muschi intercostal sau din diafragma, care trebuie dus la cabinetul veterinar din localitate pentru analiza. Aceasta dureaza cateva minute de obicei, din cate stiu eu este gratuita si se primeste rezultatul imediat. In cazul in care este pozitiv, iar carnea este infestata cu paraziti, ea nu poate fi consumata.

Aceasta varianta are riscurile ei, dar tot mai multi o prefera. Eu ma bucur sa vad oameni tot mai preocupati de ceea ce mananca, de gustul si de calitatea alimentelor pe care le pun pe masa. Acest fapt va duce in timp la gasirea unor solutii tot mai bune prin care sa asiguram alimente de calitate la preturi decente.

In Franta se intampla un fenomen asemanator, dar ei au facut un site unde producatorii afiseaza produsele disponibile, iar consumatorii comanda si platesc online. Livrarea se face de catre producator intr-un punct de intalnire prestabilit, in localitatea cumparatorului.

In masura in care poti verifica in ce conditii sunt produse alimentele, ce substante se folosesc si cat de igienic sunt procesate, parteneriatele cu micii fermieri sunt o solutie pentru a beneficia de alimente mai curate.

Daca stii si alte sisteme asemanatoare care favorizeaza accesul consumatorilor la produse locale, te rog sa le scrii intr-un comentariu mai jos. Daca poti inova, daca ai in minte ideea unui sistem mai bun decat acesta, care ar putea fi dezvoltat in viitor, suntem onorati sa o auzim si s-o promovam. Nu se stie niciodata cine este dispus sa investeasca intr-un proiect care are sanse sa fie extins la scara mai mare.

Cum ti se pare ideea aceasta de parteneriat intre consumatori si micii producatori locali? Preturile ti se par corecte? Crezi ca are sanse sa fie extinsa si  sa reziste in timp?

Surse: agrointel.ro, debanat.ro

Update 10.11.2015:

Vezi in acest material care este realitatea agriculturii romanesti azi. Tu ce parere ai?

Sursa foto

Ce inseamna alimente de calitate

alimente de calitate

Alimentele sunt combustibilul necesar vietii, tehnic vorbind. Daca ar fi doar atat, atunci nu s-ar fi creat cate un cult al mancarii bune, specific fiecarei zone si tari in parte. Alimentul este mai mult: purtator de informatie si energie luate din mediul inconjurator si care sunt menite sa ne satisfaca atat nevoia fiziologica de foame, cat si pe cele emotionale de apartenenta la natura si de desfatare a simturilor. Oamenii din intreaga lume simt sa-si imparta cu cei dragi placerile, printre care si pe cea a mancatului.

“De la chimizarea alimentelor încoace, am devenit un soi de rafinării ambulante.” (Vasile Ghica)

Alimentul este in acelasi timp un factor esential al starii de sanatate sau de boala si de calitatea acestuia depinde direct calitatea vietii noastre. Insa ce inseamna alimente de calitate? Depinde de criteriul dupa care ne ghidam.

Categoriile de alimente

A. In functie de provenienta materiei prime avem:

Alimente conventionale

  • Provin din materii prime agroalimentare obtinute in sistemul agriculturii intensive, care utilizeaza pesticide, ingrasaminte chimice, hormoni, antibiotice.
  • Procesarea lor se realizeaza cu aditivi alimentari naturali sau de sinteza, adjuvanti organici sau anorganici.

Alimente modificate genetic

  • Provin din materii prime agroalimentare, microorganisme, plante, animale – modificate genetic (de exemplu: cartof BT, soia Round Up Ready, porumb BT), legume rezistente la maturare.
  • Sunt procesate prin utilizarea unor aditivi alimentari de sinteza sau naturali, adjuvanti organici sau anorganici.

Alimente ecologice, organice, biologice

  • Provin din materii prime agroalimentare obtinute in sistemul agriculturii ecologice, care nu utilizeaza ingrasaminte chimice, pesticide de sinteza, organisme modificate genetic.
  • Nu sunt procesate cu aditivi de sinteza.

Alimente noi

  • Sunt alimente sau ingrediente alimentare care nu au o traditie de consum inainte de 15 mai 1997 si care au o structura primara moleculara intentionat modificata.
  • Alimente si ingrediente alimentare care sunt microorganisme, fungi sau alge, ori izolate ale acestora.
  • Alimente sau ingrediente alimentare care sunt plante sau izolate din acestea si ingrediente alimentare izolate din animale, cu exceptia alimentelor sau ingredientelor alimentare obtinute prin practicile traditionale de propagare si selectie si care au o istorie sigura de utilizare ca alimente.
  • Alimente sau ingrediente alimentare care vor fi folosite in procese de productie ce nu sunt utilizate in mod curent si in cadrul carora se produc modificari semnificative in compozitia sau structura alimentelor ori a ingredientelor alimentare, ce afecteaza valoarea lor nutritionala, metabolismul sau nivelul unor substante nedorite.

Orice aliment nou trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:

– Sa nu prezinte pericol pentru sanatatea consumatorului.

– Sa nu insele consumatorul (de exemplu: etichetarea nu trebuie sa creeze confuzii cu alte produse).

– Consumul normal nu trebuie sa prezinte dezavantaje nutritionale pentru utilizator.

B. In functie de aspectele functional-nutritionale Continue reading