O alta revelatie

o alta revelatie 1

Si aceasta revelatie s-a intamplat mai demult. Dar ca orice revelatie, chiar si azi cand ma gandesc la ea, gasesc noi sensuri care ma imbogatesc. In acea zi m-am transformat, am devenit mica, apoi mare din nou.

Acum cativa ani un trib din Amazon m-a invatat lucruri pe care nu mi le-a spus nimeni despre oameni. Oare daca cineva mi-ar fi spus sub forma de poveste ce este omul, as fi inteles la un nivel atat de profund? Sau e mai bine ca fiecare sa ne lasam invatati de situatii de viata sau de oamenii cu care ne intersectam destinele?

Inca nu am ajuns in zona Amazonului, dar am vazut un documentar care mi-a schimbat perceptia asupra oamenilor. Am stiut ca amazonienii sunt mai mult dezbracati decat imbracati, dar nu imi imaginam ca nu poarta haine deloc. Ma asteptam sa-i vad cum vaneaza, cum se catara in copaci si cum isi prepara mancarea, sau cum indeplinesc ritualurile spirituale. Insa acel trib era diferit de toate pe care le mai vazusem.

Sub buza de jos au facuta o gaura prin care isi trec niste conuri cioplite din lemn. Inca din copilarie fiecare membru al tribului poarta acel con. La cativa ani conul e inlocuit cu altul nou, insa omul nu ramane niciodata fara acel con infipt in buza cu varful in jos si baza in sus. Singurele momente in care stau fara el sunt acelea in care il scot ca sa il spele in rau, iar spalarea conului tine de igiena personala. In timp bucata de lemn ajunge sa le deformeze dintii pentru ca preseaza pe gingie. Ei considera ca asa sunt frumosi.

Barbatii nu sunt complet goi. In jurul organului genital au infasurata o fasie dintr-o anume frunza, lata cam de un centimetru. Ar fi rusinos daca s-ar expune fara acel ”vesmant”. Fetele nemaritate sunt supuse unor suferinte fizice care marcheaza trecerea la varsta adulta: li se fac zgarieturi adanci pe picioare cu ajutorul unui maxilar de peste cu dinti ascutiti. In plus fata de aceste obiceiuri, au si altele asemanatoare cu ale altor triburi: ritualuri de nunta, de vanatoare, de pregatire a mesei, de chemare a ploii. Aceste amanunte mi-au ramas insa cel mai tare intiparite in minte pentru ca m-au socat.

Dupa ce am vazut documentarul am ramas incremenita. Stiam ca sunt diferiti de noi, dar era incredibil ce vedeam. Bineinteles ca am inceput sa ii judec, sa ma minunez de cat de inculti si de primitivi sunt. Eram atat de socata incat nu mi-am reprimat primul impuls de a-i discredita. Le-am pus eticheta: salbatici.

Dupa care nu m-am simtit deloc bine cu mine. Eram nedreapta. Eu sunt cea educata, care ar trebui sa inteleaga orice: pe ei, pe mine, specia in plina evolutie. Insa eu eram la fel de primitiva ca si ei.

Apoi am iesit mental din corp si m-am privit din afara. Am vazut cercei si alte podoabe despre care credeam ca ma fac mai frumoasa. Am vazut machiaj pe fata care avea acelasi rol. Mi-am amintit ca in zilele in care nu imi pun rimel pe gene mi se pare ca nu am ochi si ca nu sunt eu. Mi-am simtit mireasma parfumului si pe cea a odorizantului de camera. Mi-am vazut pantofii cu toc, care ma fac sa par mai inalta, sutienul cu push-up si niste haine intr-un colt de sifonier pe care nu le mai port pentru ca sunt demodate. Am vazut in continuare tatuajele vecinului, piercingul verisoarei mele, vopsea de par oriunde intorci capul, manichiura pictata, haine asortate si multe altele.

Eu nu sunt cu nimic diferita de acei salbatici…

Tot ce am in plus fata de amazonieni e educatia, dar ea nu este meritul meu, ci al faptului ca m-am nascut intr-o tara mai civilizata. Iar daca pot sa gandesc la un nivel mai inalt, sa fiu capabila de mai mult autocontrol si sa fac lucruri pe care ei nu le pot face, este tot pentru ca am avut sansa sa invat cum sa-mi folosesc mintea in mod creativ. In schimb ei sunt vanatori cum eu as putea deveni doar traind alaturi de ei si exersand.

Multa vreme dupa aceea m-am gandit la cat de diversa e viata pe Pamant, cat de diferiti suntem de la o rasa la alta si cat de diferit traim si gandim. Mi-a trebuit ceva timp pana sa-mi dau seama ca e normal. Planeta noastra e suficient de mare incat sa nu fie posibila inca unificarea limbilor, credintelor religioase, obiceiurilor sau manifestarilor culturale. Mi-a fost rusine de mine, de faptul ca ii judecasem.

This slideshow requires JavaScript.

Am inceput sa inteleg greseala pe care am facut-o. Omul este slab si arunca zilnic cu pietre in altii. Ne uitam prea rar in oglinda. Iar vacantele noastre exotice inseamna insule luxuriante mai degraba decat Africa, Tibet sau Amazon.

Am inceput sa-i vad pe amazonieni si pe ceilalti oameni cu alti ochi. Acum vad lumina din ei, cea pe care o avem cu totii inauntru. Suntem fiinte de lumina, iar asta ne face egali, dar in acelasi timp unici. Si frumosi.

”Noi nu suntem oameni care au o experienta spirituala. Suntem entitati spirituale care au o experienta umana.” (Teilhard de Chardin)

Oare ce ar crede amazonienii aceia izolati in mijlocul junglei daca ar asista la 24 de ore din viata unui om civilizat? Ce ar crede despre tinuta de afaceri, despre cea de serviciu sau despre cea de club? Dar despre shopping si casele noastre? Dar despre botox si silicon? Sau despre relatia noastra cu natura?

Cine sunt eu sa-i judec pe ei?

Cine este normal: eu sau ei? Ce este normalitatea? Care este etalonul de viata bine traita?

Cine are o viata mai frumoasa si dupa care standarde?

Viata mea este mai fericita, mai implinita si mai lipsita de stres decat a lor?

Cum ar fi sa nu fim invatati din copilarie ca nuditatea este o rusine? Multi oameni si-ar iubi mai mult corpul dezgolit, iar altii ar scapa de inhibitii.

Cu ce sunt eu diferita de ei la nivel energetic si de constiinta? Cu nimic.

Spiritual eu nu sunt superioara nimanui.

Suntem cu totii una.

In ziua in care am vazut documentarul si am inteles toate acestea, m-am simtit una cu ultimul fir de praf de pe jos. De atunci o parte din constiinta mea nu s-a mai ridicat de acolo. O folosesc ca axa de referinta cand viata tinde sa ma deplaseze de pe orbita mea.

Atunci cand vom invata sa vedem frumusetea oamenilor din jur indiferent de rasa, religie, cultura, orientari sexuale sau grad de civilizatie, specia noastra va mai urca un pas pe scara evolutiei. De fapt este simplu: trebuie doar sa vedem lumina din ceilalti oameni si maretia lor ca entitati spirituale.

Fiecare om are niste lectii de invatat din aceasta viata. Pe multe dintre ele le invatam de la oamenii pe care ii cunoastem, sau despre care doar stim cate ceva. Ar trebui ca de la fiecare om sa invatam cate o lectie. Sau mai bine doua: una buna si una rea.

Cate lucruri am putea invata de la fiecare om din viata noastra, daca ne-am acorda ragazul sa-l observam? Dar daca l-am iubi si l-am privi de parca ar fi deja cea mai buna varianta a lui?

Namaste!

Sursa foto