Principiul gandirii corecte
Sunt inca uimita de lectia de viata pe care am primit-o in ultimii ani. Televiziunea este un profesor bun, care m-a facut mai desteapta. Doar ca are metode de predare atat de subtile, incat mi-a luat ceva timp sa inteleg ce vrea sa-mi spuna. A fost un proces de predare-invatare dinamic, dar a meritat tot efortul.
Televiziunea nu stia cum sa trezeasca in mine idei. De parca voia sa-mi transmita un mesaj pe care eu ma incapatanam sa-l ignor. Cu cat mai mult ma prefaceam ca nu inteleg, cu atat mai mult insista sa imi dea indicii. A inceput usor, sperand ca pot sesiza nuante. Mi-a prezentat umor ieftin, filme de duzina, personaje carora le lipsea ceva ca sa fie demne de atentie. Nu a fost suficient; eu nu dadeam semne ca ma dumiresc. Apoi mi-a pus in fata ochilor categorii sociale si intelectuale care ar trebui ascunse de ochii Europei si ai lumii. Eu tot nu aveam nici o reactie. A continuat cu metode mai explicite.
A inceput sa-mi arate tot mai multi oameni care se autocondamna zilnic la suferinta si neajunsuri prin propriile decizii. Mi-a starnit compasiune. Apoi am vazut intelectuali de carton care isi petrec timpul cu activitati care nu le folosesc la nimic. Am inceput sa ma compar cu altii si sa ma simt bine ca eram pe drumul cel bun. Dar nu asta era lectia televiziunii pentru mine; tot nu intelegeam. A scos apoi artileria grea.
Mi-au fost prezentate situatii de viata inventate de dragul placerii de a savura o poveste buna. Majoritatea erau relatii sentimentale intre oameni lipsiti de moralitate si respect, regizate la pret minim de studenti sau amatori si menite sa satisfaca gustul pentru picanterie. Am vazut un excedent de tipologii umane, culminand cu hotul deghizat in om politic si cu alt hot deghizat in omul Domnului. Trebuia sa ma determine cu orice pret sa inteleg lectia. Mi-a spus ca pot sa mananc precum un porc, pentru ca pot bea la final o pilula minune ce ma scapa de eventualele probleme digestive. Asta dupa ce in urma cu un minut auzisem ca este bine sa evit excesul de sare, zahar si grasimi. Aici incepusem deja sa-mi pun intrebari. Cand ma aflu in fata unei contradictii de idei, fac un pas in spate si analizez situatia.
Observam ca televiziunea imi sugereaza faptul ca pot sa votez. Ca atunci cand nu-mi place ce vad, pot sa ma folosesc de cel mai puternic vot ce il am la indemana: alegerea produselor si serviciilor sanatoase si utile si ignorarea celor care imi fac rau. Am realizat atunci si faptul ca la televizor nu vad niciodata o strategie concreta care sa ma conduca spre succes in viata. Nici un cuvant despre dezvoltare personala, despre felul in care te poti educa si reeduca, despre potentialul uman si cum poate fi el scos la lumina, despre comunicare eficienta, despre marketing si branding personal, cresterea increderii in sine, finante personale, tehnici de imbogatire, autodisciplina, metode noi de invatare rapida, sau despre creativitate. Ne arata doar cum se pot distruge mai rapid relatiile sentimentale, nu cum se pot repara si innoi ele. Am vazut doar echipe disfunctionale, nu si unele model, care obtin rezultate. Pe scurt, nu se spune nimic despre ceea ce este esential in viata si in evolutia noastra ca oameni.
In schimb, primesc multa vulgaritate obscura, mediocritate si sugestia unei vieti conforme cu dogme de mult depasite. Am mentionat si stirile depresive? Cand a epuizat metodele de atentionare, a dat cartile pe fata. A inceput sa promoveze femeia din plastic, prezentata ca tranzitia dintre om si robotul-prostituata. Asta a fost o idee buna. A reusit sa starneasca repulsie feministei din mine. In sfarsit, am inteles…
Televiziunile mizeaza pe faptul ca voi fi la fel de selectiva ca la restaurant. De la cele care nu au in meniu educatie, dezvoltare sau orice alt fel pe care il prefer, plec la altele unde le gasesc nu doar foarte proaspete, ci si gatite si servite de cei mai buni chefi. Da, televiziunea este un bun profesor pentru ca are mare grija sa nu ma indobitocesc.
Acum ca am inteles metoda discreta a televiziunilor de a ma educa, recunosc ca s-au straduit mult sa scada calitatea programelor lor, pana cand am inteles subtilitatea lectiei. Inteleg si de ce au facut-o in acest fel: daca mi-ar fi spus direct morala, m-as fi simtit jignita. As fi considerat ca imi sfideaza inteligenta. Uneori ma simt ca in Truman Show. Atata efort doar pentru ca un om sa inteleaga ce are de facut cu timpul lui.
In continuare, ca in comunism, m-am dezvoltat foarte frumos in simplitatea unei vieti lipsita de tentatii. Pentru mine nu mai exista un mare consumator de timp si atentie. Mi-a ramas timp sa citesc, sa am grija de sanatatea mea, sa studiez mai mult, sa petrec mai mult timp de calitate cu familia si prietenii, sau in natura. Cel mai important insa, am putut sa-mi aloc timp si ragaz sa gandesc. Sa ma gandesc la viata mea, la viitor, la ce e important pentru mine. Sa ma gandesc la cum e viata mea fata de cum as vrea sa fie. La ce am de facut ca sa-mi ating obiectivele. Am timp sa muncesc mai mult pentru a-mi vedea visele implinite. Am timp sa scriu si sa ma ocup de pasiunile mele. Timp sa ma gandesc la ce pot face acum la tinerete pentru a imbatrani altfel decat bunicii si parintii mei. Cum as putea ca la 70 de ani sa fiu inca intr-o forma fizica si mentala buna si sa-mi petrec iernile in Thailanda sau in Mauritius.
Cum de nu mi-am dat seama mai demult ca era totul in beneficiul meu si ca televiziunea incearca sa-mi transmita un mesaj ascuns? Am inteles in sfarsit ca vrea sa-mi arate ce ma asteapta daca nu iau deciziile corecte legate de timpul meu. Distractia se administreaza cu masura. Dupa ce am inteles asta, viata mea s-a transformat enorm in ultimii ani. La fel prioritatile si felul in care imi petrec timpul liber.
Simt unele zvacniri din cand in cand incercand sa ma tenteze. Sunt constienta ca sunt doar teste. Stiu ca se joaca punandu-mi in fata zaharelul. Vor sa se convinga ca am inteles cum stau lucrurile si ca m-au impins definitiv pe drumul meu spre un viitor luminos. Este o adevarata atitudine de parinte care isi arunca la un moment dat copilul in focul luptei, il lasa sa se descurce singur in situatii limita spre a-l pregati pentru viata. Vor sa vada daca am invatat cum sa traiesc cu adevarat. Strategia subtila a televiziunii de a educa este atat de buna, incat ar putea fi aplicata in educatia copiilor.
Imi incolteste in minte o intrebare fireasca: ce se va intampla de acum inainte? Cat de desteapta voi deveni? Aproape ca ma sperie gandul la cat de multa informatie de calitate voi asimila in continuare. Este oare posibil mai mult de atat?
Ti s-a intamplat vreodata sa incerci sa faci ceva in mod constant si sa abandonezi totul dupa scurt timp? Cand vrei sa faci un lucru o singura data este mai usor sa te mobilizezi, desi de multe ori amanam sau gasim scuze sa nu-l facem. Insa cand e vorba sa facem o activitate in mod constant, poate zilnic, ni se pare prea greu, mai ales la inceput, pana cand ne obisnuim si pana cand acea activitate devine o rutina.
Exista situatii in care vointa nu te ajuta suficient. Daca nu consideri foarte placuta acea activitate pe care o ai de facut, daca este noua, reticenta ta in fata ei va invinge dupa un timp vointa. Cantitatea de vointa pe care o ai este limitata si intrebarea este ce faci in aceasta situatie. Cum reusesti sa realizezi ce ti-ai propus?
Raspunsul este prin puterea obiceiurilor. Insa pentru a reusi, trebuie sa sti care sunt mecanismele prin care formezi orice obicei vrei sau elimini oricare altul, ce nu iti mai este de folos sau iti face rau.
”Ceea ce conteaza este ce facem in mod constant, nu ce facem din cand in cand.” (Tony Robbins)
In articolul trecut spuneam ca cele trei elemente ale unui obicei sunt triggerii, comportamentul si recompensa. Astazi vom vedea cum putem sa jonglam cu aceste elemente pentru a putea adopta noi obiceiuri, sau pentru a renunta la unele vechi.
Stiinta a dovedit ca daca iti identifici obiceiurile, le poti schimba.
Pentru a putea elimina un obicei, urmeaza pasii urmatori:
Ca sa renunti la un prost obicei, iti iei direct recompensa adevarata (socializarea), iar astfel nu vei mai simti nevoia de recompensa falsa (desert).
Pana la urma nu este chiar atat de complicat sa rupi un prost obicei. Cu atentie si concentrare, in cateva zile vei fi pe drumul cel bun in a scapa de orice obicei care nu te mai serveste sau iti face rau. Daca reusesti chiar sa-l inlocuiesti cu un obicei bun, este si mai bine.
Obiceiurile noi pot fi implementate prin doua metode.
Prima metoda este urmand tiparul de mai sus, adica prin eliminarea unui obicei vechi si inlocuirea lui cu altul nou. Aceasta este o metoda foarte buna prin care castigi de doua ori: scapi de un obicei prost si il adopti pe cel bun in acelasi timp. Trebuie insa sa fii atent pentru a nu adopta un nou obicei care este tot prost. Cel mai cunoscut exemplu este, poate, cel al fumatorilor care renunta la fumat si inlocuiesc acest obicei cu mancatul bomboanelor, iar in scurt timp se ingrasa.
Aceasta metoda este eficienta mai ales in eliminarea obiceiurilor vechi, deoarece faptul ca inlocuiesti vechiul obicei cu altul ajuta la ruperea legaturii vechi trigger-recompensa prin consolidarea unei noi legaturi de acest fel in cadrul noului obicei. Cu cat mai mult te concentrezi pe a implementa noul obicei, cu atat mai usor iti va fi sa renunti la cel vechi si sa-l uiti.
A doua metoda prin care poti implementa noi obiceiuri este cea care presupune adoptarea unui obicei nou fara a renunta la altul vechi. Exista multe situatii de acest fel.
In acest caz, pasii de urmat sunt urmatorii:
Aceasta metoda de a adopta obiceiuri bune poate fi folosita si ca element complementar in primul caz, in care incerci sa renunti la un obicei vechi prin inlocuirea lui cu altul.
Foarte important este sa nu incerci sa adopti mai multe obiceiuri deodata, mai ales la inceput, cand nu esti obisnuit cu acest fenomen si inca nu ai experienta. Nu incerca sa adopti mai mult de un obicei deodata nici in cazul in care este unul greu, care iti solicita foarte mult vointa, sau care sti ca va dura mai mult de cateva saptamani pana va deveni rutina. Pur si simplu nu vei avea suficienta energie si nu te vei putea concentra pe adoptarea mai multor obiceiuri deodata.
Dupa ce vei fi adoptat cateva obiceiuri si vei fi familiarizat cu aceste tipare de actiune, vei putea sa incerci sa implementezi in paralel doua obiceiuri usoare, sau pe al doilea la distanta de 1-2 saptamani. Sansele sunt mai mici sa reusesti, dar nimic nu este imposibil cu vointa si determinare.
Chiar daca ai trait pana acum in ignoranta si viata ta a fost marcata de vicii si delasare, iar acum ai descoperit aceasta metoda a adoptarii de obiceiuri si vrei s-o folosesti ca arma in a-ti schimba viata, nu te grabi. Nu aceasta este solutia. Pentru a reusi si pentru ca efectele sa fie de durata, trebuie sa ai rabdare si sa te ocupi de cate un singur obicei, in ordinea prioritatii, pana cand viata ta va deveni cea pe care ti-o doresti.
Dupa ce ai irosit poate ani din viata ta fara sa te gandesti ca ai putea avea o viata mai buna, acum nu te ajuta sa te grabesti, ci sa te organizezi, sa prioritizezi bine si sa programezi atent schimbarile pe care vrei sa le faci. Apoi mai trebuie sa fii foarte atent si concentrat, iar in trei saptamani de acum inainte, viata ta poate fi mai saraca cu un obicei prost si mai bogata cu un obicei bun.
Ce obicei este primul pe lista prioritatilor tale si pe care vei incepe de maine sa-l implementezi in viata ta?
Sursa foto: Pinterest
”Un adevarat cadou cuprinde o parte din tine insuti.” (Ralph Waldo Emerson)
Darurile sunt motive de fericire. Singura problema este ca le primim cam rar. Si totusi, …
Atunci cand primesti ceva, simti ca esti important pentru cel de la care vine cadoul, ca valorezi ceva, te emotioneaza situatia in sine cu ritualul ei, dar mai ales atentia care ti se acorda.
Cadoul este cea mai puternica forma de apreciere pe care o primim. Iar oamenii au mare nevoie de validare. Chiar si cei mai echilibrati mental, emotional si spiritual sunt miscati de gestul daruirii.
Oricine a facut vreodata un cadou stie ce inseamna bucuria celui care primeste si cat de fericit il face asta pe cel care daruieste. Lumina si sclipirea din ochii celui surprins, fac sa merite efortul daruirii. Pur si simplu gestul de a face un cadou te umple de fericire.
Mai exista si motive ascunse in subconstient pentru care daruim: dorinta de a ne simti generosi, sau de a ne crea imaginea de oameni generosi, credinta ca daca facem un bine anulam un rau pe care l-am facut candva, ca “spalam pacate”. In general, oamenii lipsiti de incredere in ei sunt caracterizati de aceasta atitudine, oamenii care simt ca au ceva de demonstrat sau de justificat lumii. Aceste motive nu sunt in totalitate vina noastra, ele sunt sentimente rezultate din tesatura de evenimente si emotii a vietii. Insa cel mai bine este sa le identificam, sa ne intarim increderea in noi si sa le eliminam. Este de dorit sa mai pastram doar sentimentul ca vrem sa facem cuiva un dar numai pentru efectul pe care acest lucru il are asupra celuilalt si pentru ca reactia acestuia ne face fericiti.
Adevaratele cadouri sunt ieftine, nu costa chiar nimic, pentru ca cel mai pretios dar pe care poti sa-l faci este atentia ta. Ea poate sa se manifeste in multe feluri: un cadou facut de mana ta, o vizita, o discutie in care il privesti pe celalalt in ochi si il asculti cu adevarat, grija sincera pe care o manifesti pentru cineva aflat in momente grele, un apel telefonic catre cineva care este singur si lista poate continua.
Daca faci cuiva un dar trebuie ca tu sa nu ramai lipsit de acel lucru. Obiectul cadoului si valoarea lui trebuie sa respecte aceasta conditie, altfel se numeste sacrificiu, care este cu totul altceva.
Pe de alta parte, pentru ca efectul sa fie maxim, este bine sa simti ca faci asta, sa daruiesti cu bucurie, cu un zambet larg, sincer si plin de caldura, sa arati apreciere, incat celalalt sa simta ca este un dar din suflet.
Cel care primeste cadoul ar trebui sa aprecieze sincer atentia pe care o primeste si sa arate aceeasi deschidere, returnand zambetul, impartasind bucuria momentului.
Valoarea cadoului este data de felul in care este primit, de atitudinea celui care primeste, de ceea ce reprezinta pentru el. Iti voi spune o povestioara veche ce m-a pus pe ganduri cand am citit-o:
Intr-o primavara, un mosier a trecut cu trasura pe langa campurile sale in drumul spre conac. Un taran care muncea pamantul a oprit trasura si vroia cu disperare sa-i ceara ajutorul. Mosierul a tipat la el, dar taranul a insistat. Enervat peste masura, boierul a aruncat cu o bucata de paine in el si a plecat mai departe.
Toamna, taranul a venit plin de recunostinta la conac, cu un cos plin cu fructe si legume, pe care i l-a dat mosierului in dar, spunandu-i:
– Iti multumesc pentru ca in primavara m-ai hranit! Primeste rasplata mea.
Boierul s-a mirat si a recunoscut:
– Dar nu te-am hranit, te-am alungat.
Taranul a raspuns:
– Nu stiu cum a pornit de la dumneata, dar la mine a ajuns ca un cadou nesperat.
… putem spune ca primim zilnic daruri de la viata si de la oameni. Secretul este sa ne dam seama in ce fel putem profita de ceea ce vine catre noi, in ce fel putem sa-l vedem si sa-l interpretam ca pe un cadou, indiferent in ce scop a plecat inspre noi.
Inseamna ca pentru a fi fericiti in mod constant trebuie doar sa vedem darul (partea buna, avantajul) din tot ce ni se intampla.
Nu lasa sa treaca aceasta sarbatoare fara sa imbratisezi pe cineva, sa spui cuiva o vorba buna, sa faci cuiva un cadou sau sa ajuti pe cineva care are nevoie. Nu pentru ca ai tu nevoie sa te simti uman, crestin, generos, bun, etc., ci pentru fericirea pe care ti-o va aduce chipul acelui om atunci cand primeste darul tau.