Cum ne afecteaza viata centrarea pe munca

Cum ne afecteaza viata centrarea pe munca

Da, sunt inca centrata pe munca la modul nesanatos. Pana acum ceva vreme as fi replicat la fel ca tine: „Si ce e rau in asta?” Este rau atunci cand munca te epuizeaza, cand muncesti doar ca sa fii ocupat, cand rezultatele nu sunt pe masura efortului, cand pornirea este una bolnavicioasa si vine de la preconceptii ca acestea: „Daca nu muncesti din greu nu poti dobandi nimic in viata”, „Urmeaza drumul drept” (al cui?), „Scurtaturile se infunda la un moment dat” (iti pot aduce argumente in sens opus).

Daca crezi ca am ajuns sa urasc munca, citeste materialul pe care l-am scris anul trecut Despre munca si vei vedea ca dimpotriva, ridic munca la nivel de virtute. Privind retrospectiv acel material observ tendinta mea inca nedescoperita pe atunci de a venera munca si pe cei care muncesc din greu.

Cand am citit cartea “Eficienta in sapte trepte sau un abecedar al intelepciunii” (“The Seven Habits Of Highly Effective People”) a lui Stephen Covey, mi-am dat seama cu tristete ca sunt workaholica si nu am stiut asta pana acum un an. Mi-am dat seama ca radacina este educatia primita in familie si modelele prea pozitive pe care le-am copiat prea fidel. Inca din copilarie am imitat comportamentul parintilor, in special al mamei, fara sa observ discrepanta dintre cantitatea de munca si rezultate. Singurele momente de luciditate erau cele in care tinerii de varsta mea se distrau, iar eu munceam. Dar nu dura mult; stiam ca m-as simti mai rau daca nu as proceda ca modelul din mintea mea. Cand am realizat aceste lucruri, ma imaginam la o intalnire a workaholicilor anonimi: „Buna, sunt Alina si sunt workaholica…” Stiu ca va dura o vreme dezintoxicarea dar sunt pregatita sa trec prin ea si sa nu ma mai intorc la vechiul stil de viata.

Nu voi dezvolta, dar la 35 pot spune ca centrarea pe munca si faptul ca am urmat tendinta din familie de a munci exagerat de mult mi-a facut mult mai mult rau decat bine. Era doar o chestiune de timp pana sa descopar ca se poate trai infinit mai bine muncind inteligent si eficient, decat muncind mult. De aici atractia pentru oameni ca Tim Ferriss si pentru concepte ca simplificarea vietii sau minimalism.

Pentru cei care nu cunosc termenul, dictionarul spune ca workaholicul este omul care are o nevoie compulsiva de a munci, o persoana obsedata de munca, un individ preocupat excesiv de activitatea sa profesionala. In cazul meu si al multora merge pana la a nu-ti acorda ragaz sa te odihnesti si la a-ti taia din orele de somn ca sa muncesti. Continue reading

Cum ne afecteaza viata centrarea pe partener

Cum ne afecteaza viata centrarea pe partener

Oamenii au tendinta sa filtreze si sa interpreteze realitatea prin prisma valorilor in care cred si care, de obicei, sunt pozitive. Aceste tendinte pot fi mai mult sau mai putin exagerate. Dar pentru ca valorile centrale ale vietii noastre devin lentilele prin care vedem lumea, inseamna ca fiecare dintre noi vede deformat realitatea. Cu cat avem o perspectiva mai rigida, cu atat ea ne va afecta viata. Cel care valorizeaza frumusetea, de exemplu, va judeca totul Ce din punct de vedere estetic – atat oamenii, cat si obiectele sau evenimentele.

Cel mai des intalnite centre de interes sunt familia, partenerul, banii, munca, etc., iar ele ne determina perspectiva asupra realitatii. Omul priveste viata centrat pe una sau pe o combinatie de mai multe valori de acest fel. In articolul trecut am vazut cum ne afecteaza viata centrarea pe familie, iar astazi vom vedea in ce fel avem o perspectiva deformata daca suntem centrati pe partenerul de viata, care devine punct de reper si etalon pentru noi.

In cartea sa “Eficienta in sapte trepte sau un abecedar al intelepciunii” (“The Seven Habits Of Highly Effective People”), Stephen Covey identifica patru factori importanti asupra carora se rasfrang aceste centre de interes pe care le putem avea: securitatea personala, orientarea interioara, perspectiva asupra realitatii si puterea de actiune.

Securitatea personala, sau siguranta rezulta din sentimentul demnitatii personale, cel al identitatii, al valorii intrinseci, din ancorarea afectiva si din stima de sine.

Orientarea interioara este instinctul, care se bazeaza pe principiile care ne guverneaza viata si care ne determina deciziile si actiunile. Ea poate varia de la dependenta de oglinda sociala, pana la o directionare interna.

Perspectiva asupra realitatii, sau intelegerea lucrurilor si a vietii, porneste de la unghiul din care privim totul, de la lentilele prin care ne vedem atat pe noi, cat si pe ceilalti oameni si realitatea in general. Poate fi foarte aproape de realitatea obiectiva, sau foarte departe de ea (in cazul in care omul vede mereu lucrurile altfel decat sunt sau decat le vad toti ceilalti).

Puterea este forta de a actiona si energia vitala de a opta si de a lua decizii, de a renunta la unele obiceiuri si de a adopta altele. Putem sa ne lasam dusi de val si actionati ca marionetele de forte sociale sau de alta natura, sau putem sa ne folosim puterea interioara pentru a actiona conform propriilor noastre valori.

Acesti patru factori, impreuna cu altii ne determina calitatea vietii, sentimentul de implinire pe care il avem sau nu, realizarea menirii in viata si alte aspecte importante pentru noi toti.

Centrarea pe partener

Este frumos si recomandat sa-ti admiri sincer partenerul de viata. Dar cand partenerul devine centrul universului unui om, el isi va construi viata in jurul acestuia si situatia poate merge de la admiratie, la veneratie, dependenta emotionala pana la obsesie. In ultimele cazuri relatia nu mai este naturala si fireasca, ci bolnavicioasa. Continue reading

Formula pentru succes si formula pentru esec

Cum ne afecteaza viata centrarea pe familie

unitatea familiei

Majoritatea neintelegerilor si conflictelor dintre oameni pornesc de la faptul ca fiecare vede lucrurile intr-un fel unic, al lui, si in acelasi timp nu intelege punctul de vedere al celuilalt. Orice om crede ca el are dreptate, ca el vede corect lucrurile si ca ceilalti se inseala. De aceea reuseste cu greu sa priveasca o anumita situatie si din alt unghi, pentru a intelege alte rationamente. Si cu cat mai rigizi suntem in gandire, cu atat mai mult perspectiva noastra profund subiectiva ne afecteaza viata. Putem avea chiar o perspectiva sanatoasa, valori dintre cele mai nobile si principii corecte dupa care ne conducem viata si totusi sa gresim si calitatea vietii noastre si a relatiilor sa fie slaba.

In primul rand, exista posibilitatea sa ni se para doar ca valorizam ceea ce trebuie. Familia si mediul social in care traim ne-au influentat suficient de mult pe fiecare, incat sa fim convinsi ca ceea ce credem este adevarul absolut. Dar cred ca esti de acord cu mine ca exista multe familii in care copiii nu invata cele mai corecte lucruri si nu au exemple demne de urmat. Cu toate acestea, chiar si acesti oameni sunt convinsi de validitatea principiilor si a valorilor in care cred. Cel putin pana intr-un punct de deschidere sociala in viata lor, ei nu cunosc altceva, iar atunci cand vad alte modele sunt adesea incapabili sa le accepte ca fiind la fel de juste cu al lor.

Pot doi oameni sa vada diferit acelasi lucru si ambii sa aiba dreptate? Categoric. Aici este frumusetea si diversitatea vietii, a oamenilor si a relatiilor dintre ei. Exact despre asta este vorba in seria de articole pe care o incepem astazi. Vom analiza cele mai des intalnite perspective asupra realitatii. Majoritatea sunt corecte, normale, sanatoase, nobile chiar. Si cu toate acestea, vom vedea felul in care ne afecteaza ele calitatea vietii si relatiile cu alti oameni. Asta pentru ca nimeni nu poate sa aiba o perspectiva perfect echilibrata si orice om tinde sa priveasca lucrurile centrat pe unul din elementele pe care le vom discuta (familie, partener, bani, munca, etc.), pe altele, sau pe o combinatie de mai multe valori sau centre de interes. Cu alte cuvinte, cu totii deviem macar putin in felul in care privim realitatea si avem tendinta sa valorizam mai mult un element decat pe altele. Avem cate un centru de interes, fara sa ne dam seama de acest lucru, sau de efectele pe care acest fenomen le are asupra intregii noastre existente.

Centrarea pe familie

Incep aceasta serie de articole cu analiza situatiei in care un om are in centrul preocuparilor sale familia. Este, poate, cel mai frumos centru de interes, firesc, normal si, aparent, sanatos. Familia este principala sursa de iubire sincera si autentica, de daruire, de grija, de dragoste neconditionata, de relatii profunde. Dar cand devine centrul tuturor preocuparilor unui om, cand familia este o obsesie, acest sentiment poate distruge sansa unor relatii implinite. Continue reading

De ce fericirea nu depinde de lucruri din exterior si cum o putem fabrica in mod constient

fericirea

Conceptia clasica despre atingerea fericirii este aceea ca unele lucruri din exterior ne fac fericiti (oameni, evenimente, obiecte, bani, statut, job, etc.). De aceea punem atat de mare pret pe toate aceste elemente externe despre care credem ca „ne fac fericiti”. Alergam o viata intreaga in cautarea fericirii si, in functie de valorile si de convingerile fiecaruia, oamenii sustin ca ea se afla intr-un lucru sau in altul. Fericirea, astfel, inseamna lucruri diferite pentru diversi oameni. Dar cercetarile ultimilor ani ne dovedesc faptul ca ne inselam cu totii.

Se pare ca fericirea poate fi sintetizata in creier. Exteriorul ne ofera o fericire superficiala, de moment, in timp ce interiorul, mintea noastra poate fabrica fericirea la un nivel mai profund, in mod constient. In acest fel, nu avem nevoie ca factori externi sa ne faca fericiti, pentru ca putem fi fericiti cand decidem asta. Fericirea noastra nu mai depinde de casa pe care o avem sau nu o avem, de statutul social, de bani sau posesiuni, nici macar de oamenii din jurul nostru. Toate acestea ne fac in continuare fericiti, dar in lipsa lor putem fi foarte fericiti si impacati cu noi insine si cu viata noastra.

Sunt cel mai fericit om in viata. Am in mine ceva ce poate transforma saracia in bogatie, greutatea in prosperitate. Sunt mai invulnerabil decat Ahile; destinul n-are niciun loc in care sa ma loveasca. (Sir Thomas Brown)

In continuare avem doua discursuri foarte interesante despre felul in care mintea noastra poate fabrica fericirea. In primul, calugarul budist Matthieu Ricard, fost biochimist la Institutul Pasteur, ne explica felul in care ne putem antrena mintea sa dezvolte un obicei al fericirii si al starii de bine si sa creeze un sentiment profund de seninatate si implinire.

Cum pornim in cautarea fericirii? Adesea cautam in afara. Credem ca putem aduna una si alta, toate conditiile, orice pentru a fi fericiti. A avea totul, a fi fericit. Aceasta sintagma dezvaluie deja blestemul ce destrama fericirea. A avea totul. Daca ne lipseste ceva, totul se destrama. Iar cand lucrurile nu merg cum trebuie, incercam atat de mult sa le reparam in exterior, dar controlul nostru asupra lumii exterioare este limitat, temporar si adesea iluzoriu. Sa privim premisele interioare. Nu sunt oare mai puternice? Nu e oare mintea cea care transforma premisele exterioare in fericire sau suferinta? Si nu e mintea mai puternica? Stim, din experienta, ca putem fi intr-un mic paradis si, cu toate astea, sa fim complet nefericiti in interior.

Exista posibilitatea de schimbare, caci toate emotiile sunt trecatoare. Acesta este terenul propice pentru antrenamentul mintii. Antrenamentul mintii se bazeaza pe ideea ca doi factori mentali opusi nu pot avea loc in acelasi timp. Poti trece de la dragoste la ura, dar nu le poti simti pe amandoua, in acelasi timp, fata de acelasi obiect sau aceeasi persoana – nu poti sa vrei sa-i faci rau si, totodata, bine. Nu poti, cu acelasi gest, sa dai mana si sa lovesti pe cineva. Exista antidoturi naturale pentru emotiile distructive fata de starea noastra interioara de bine. Asa trebuie actionat, comparand bucuria cu gelozia. Simtul libertatii interioare in opozitie cu lacomia si obsesia. Bunavointa, bunatatea iubitoare ca opus al urii. Bineinteles, fiecare emotie are nevoie de un anumit antidot.

O alta cale este aceea de a incerca sa gasesti un antidot general pentru toate emotiile, privind chiar la natura acestora. De obicei, cand ne simtim agasati, uram sau suntem suparati pe o anumita persoana ori suntem obsedati de ceva, mintea se intoarce iar si iar asupra acestui lucru. De fiecare data cand o face, intareste acea obsesie sau acea agasare. Prin urmare, este un proces de autoperpetuare. Asa ca, in loc sa privim in exterior, trebuie sa privim in interior. Sa privim la supararea insasi; pare foarte amenintatoare, ca un nor musonic sau o furtuna. Credem ca putem sta pe nor, insa, daca te apropii, este doar ceata. La fel, daca privesti gandul de manie, va disparea precum gheata sub soarele diminetii. Daca faci asta iar si iar, inclinatia, tendinta maniei de a aparea iar va fi din ce in ce mai slaba de fiecare data cand o dizolvi. In final, desi s-ar putea sa apara, va strabate doar mintea, precum o pasare care strabate cerul fara sa lase nicio urma. Acesta este principiul de baza al antrenarii mintii. (Matthieu Ricard)

In urmatorul discurs, Dan Gilbert, psiholog la Harvard, ne provoaca sa ne gandim la ideea generala ca ne vom simti rau daca nu obtinem ceea ce ne dorim. El sustine si dovedeste faptul ca „sistemul nostru imunitar psihologic” ne ajuta sa fim cu adevarat fericiti, chiar si atunci cand lucrurile nu decurg conform planului.

Fericirea sintetica este intru totul la fel de reala si de durabila ca fericirea peste care dati atunci cand obtineti exact ceea ce va propuneati. (Dan Gilbert)

Dan Gilbert (pe care l-am ascultat vorbind si despre felul in care creierul ne determina sa luam decizii gresite), este autorul cartii In cautarea fericirii, pe care ti-o recomand.

Important este ca antrenamentul mintii conteaza. Ca asta nu e doar un lux. Nu e o vitamina suplimentara pentru suflet; e ceva care va hotari calitatea fiecarei secunde din viata noastra. Suntem pregatiti sa petrecem 15 ani educandu-ne. Ne place sa facem jogging, fitness. Facem tot felul de lucruri pentru a ramane frumosi. Si, cu toate astea, petrecem surprinzator de putin timp avand grija de ceea ce conteaza mai mult: felul in care functioneaza mintea noastra. Care este, in ultima instanta, lucrul care determina calitatea experientelor noastre. (Matthieu Ricard)

Sursa foto

In ce fel anxietatea si depresia sunt utile

anxietatea si depresia sunt utile

Anxietatea si depresia, frustrarile, nemultumirile, angoasa si supararea. Cu greu poti sa-ti imaginezi ca ar putea fi utile in viata noastra. Cu atat mai putin cand le simti din plin si esti in mijlocul unui eveniment neplacut. Totusi, expresia „in tot raul exista si un bine” a fost spusa de un intelept si merita sa-i cautam mai atent sensul. 

Viata oamenilor rareori merge in linie dreapta. Avem parte de suisuri si coborasuri, de pante si de obstacole de multe feluri. Unul dintre ele il reprezinta starile sufletesti proaste, cum ar fi anxietatea si depresia. Cred ca suntem cu totii de acord ca aceste sentimente fac parte din evolutia si dezvoltarea normala a omului. Nu exista cineva care sa nu fi fost atins macar o data in viata de una dintre aceste stari sufletesti. De ce oare ne confruntam din cand in cand cu ele? Care este rolul lor in viata noastra?

Anxietatea si depresia sunt pereti care ne ghideaza cand viata pare un labirint. Daca vrei, poti trece si prin perete, dar de obicei te opresti langa el si cauti prima iesire. Cand cadem in stari de melancolie si depresie, inseamna ca gresim in ce facem si in ce gandim acum, sau in ce am gandit cu ceva vreme in urma. Trebuie sa schimbam urgent modul de gandire si de actiune. Aceste stari de proasta dispozitie sunt semnalul de alarma ca in viata noastra ceva nu este bine, ca ceva interfereaza cu sinele nostru autentic si cu constiinta noastra, care stiu cel mai bine care este drumul nostru. Cand ne e bine, ochii ne rad, radiem lumina in jur, iar armonia noastra interioara confirma asta. Indiferent ce aratam in exterior, cel mai important este cum ne simtim in interior, fiecare cu el insusi si cu viata lui. Este foarte important sa ne dam seama ca depresia nu apare intamplator si ca ne este de mare ajutor.

Depresia si frustrarea actioneaza ca parapetul de pe marginea drumului, care ma ghideaza sa nu ies de pe sosea. Cand viata mea se loveste de depresie e ca si cand masina se loveste de parapet. Accident. Am gresit o manevra – o actiune, un gand. Acesta este felul in care depresia ne ajuta si este necesara in viata noastra. Ea nu ma lasa sa fac un accident mai grav, sa ies de pe sosea, sa accidentez si alti oamani, sa ies in camp fara cale de intoarcere, sa ma opresc in copac unde as putea muri. Sunt multe situatii de viata in care oamenii iau decizii atat de proaste, incat depresia este doar prima consecinta, urmand ca apoi sa se adanceasca in ea si efectele deciziilor lor sa se agraveze. Unii ajung aproape sa-si distruga viata, sa nu mai aiba cale de intoarcere. Trebuie sa ne folosim de depresie, sa o luam ca pe un semnal de alarma care ne spune sa pornim in alta directie, sa schimbam ceva in viata noastra.

Dar cum stiu ca motivul depresiei este o decizie gresita, o actiune, sau un mod de gandire defectuos si nu este un lucru superficial, ca iesirea din zona de confort? De exemplu, cand vrem sa facem sport, sau sa incepem un proiect nou, daca nu ne place si ni se pare greu, avem tendinta sa-l amanam. Tot procesul este insotit de anxietate, care ascunde in acest caz teama de nou, sau de schimbare. Nu ne place sa iesim din zona de confort, chiar daca rational stim ca ar fi bine sa facem sport. Insa cand motivul anxietatii, frustrarii si depresiei este o decizie proasta pe care am luat-o in trecut sau un mod de gandire gresit, ne simtim vinovati, iar asta ne scade stima de sine. Toata viata ne este data peste cap, ne afecteaza si alte domenii ale vietii si ne blocheaza emotional.

Anxietatea si depresia fac parte din proces. Ele definesc viata la fel ca prietenia, timpul liber, sau a avea un serviciu. Doar ca trebuie sa invatam sa le folosim in avantajul nostru. Consider ca este esential sa vedem partea plina a paharului si apoi sa extragem partea buna din situatiile neplacute. Cand constientizezi ca in orice rau exista si un bine si crezi realmente asta, mai ramane doar sa te concentrezi ca sa gasesti care este avantajul in evenimentul negativ ce tocmai ti s-a intamplat. Sau cum poti sa-l transformi in avantaj.

Exercitiu 

Este bine sa facem un exercitiu simplu saptamanal, sau chiar zilnic, seara inainte de culcare.

Sa rememoram sentimentele si starile sufletesti cele mai puternice pe care le-am trait cel mai des in ziua sau saptamana respectiva. In acest fel putem detecta alterarea starilor noastre de spirit de la primele semne, pe care in mod normal le ignoram (pentru ca nu vrem sa admitem fata de noi insine ca nu ne simtim bine). Apoi sa patrundem mai adanc in propriul suflet si sa ne intrebam care este motivul acelui sentiment. Dar motivul din spatele motivului? Azi, cand un coleg de serviciu m-a sabotat, am fost trist pentru ca nu am reactionat suficient de prompt si nu l-am batut cu armele lui? Sau pentru ca l-am considerat indreptatit sa o faca, deoarece i-am facut si eu la fel luna trecuta? Acest exercitiu ne ajuta sa nu atingem prea des parapetul, sa evitam cat de mult putem anxietatea si depresia.

Identificand cauzele, putem actiona asupra lor din timp si ne putem imbunatati calitatea vietii, folosind starile sufletesti ca semne de orientare si principiile corecte de viata drept piloni. In plus, daca nu am fi din cand in cand deprimati si anxiosi, nu am simti fericirea la intensitate maxima.

Fii vigilent si tine drumul drept. Nu al meu, nici al parintilor tai si nici al grupului din care faci parte, ci al tau. Construieste-ti o viata de calitate (indiferent ce inseamna de calitate pentru tine). Fii inteligent si foloseste in avantajul tau chiar si cele mai nefavorabile situatii. Acesta este apanajul inteleptilor. Si nu uita: gandeste cu propriul creier, dezvolta-ti instinctul si traieste viata la potential maxim!

Sursa foto

De ce este important sa avem principii corecte dupa care sa ne conducem viata

Couple giving two young children piggyback rides smiling

Perceptia realitatii, perspectiva asupra lucrurilor si paradigmele care ne determina modul de a gandi sunt subiectele mele preferate. Sunt fascinata de cat de diferiti suntem din acest punct de vedere si cum se poate ca fiecare dintre noi sa vada realitatea din alt unghi. Aceeasi realitate capata, astfel, milioane de nuante si interpretari. Fiecare priveste viata, oamenii, realitatea, pe el insusi prin lentilele proprii. Iar aceste lentile sunt rareori obiective si conforme cu realitatea. De ce spun asta? Pentru ca daca am vedea cu totii lucrurile la fel, nu ar mai exista conflicte si haosul ce guverneaza lumea in care traim.

In alegerile pe care le facem suntem cu totii influentati de cultura in care traim, de parinti si de valorile care domina. (Jacque Fresco)

Oricum, aceste lentile, adica modul nostru de a privi lucrurile nu ne apartine in totalitate, deoarece se formeaza odata cu noi sub influenta mediului in care crestem si ne dezvoltam inca din copilarie. Familia, scoala si cultura in care traim ne inoculeaza idei si convingeri care traseaza drumul nostru in viata si ne modeleaza modul de gandire conform cu tendintele vremii si cu ceea ce se considera in masa a fi corect si conform cu realitatea. Dar cat timp masele de oameni de azi si dintotdeauna au trait greu, in neajunsuri, te intreb: faptul ca o multime de oameni crede un lucru, ne ofera garantia ca acel lucru este corect? Categoric, nu.

Cum imi dau seama daca perceptia mea asupra realitatii este cea corecta, daca realitatea este asa cum o vad eu?

Dupa cum tot mai multi oameni realizeaza, sa mergi cu turma inainte, sa adopti niste idei doar pentru ca mai multi oameni cred in ele, nu este bine. Aici intra in scena principiile universale. Trebuie sa caut acele principii de viata care raman valabile in timp, care nu se schimba si sunt adevaruri incontestabile.

Principiile sunt legi naturale ce nu pot fi incalcate. Dupa ele trebuie sa ma ghidez in viata si sa le iau drept reper. Ele sunt principii care au determinat evolutia societatilor civilizate de-a lungul istoriei si nu tin de vreo orientare religioasa anume – desi toate marile religii le contin – ci de orice sistem etic. Avem aceste principii in noi, chiar daca nu ne raportam mereu la ele din cauza conditionarilor societatii.

Exemple de principii corecte

Cateva dintre cele mai importante principii universal valabile sunt cinstea, onestitatea, integritatea, demnitatea umana, contributia (sau serviciul), calitatea, excelarea, posibilitatea dezvoltarii potentialului, evolutia (dezvoltarea), rabdarea, ingrijirea, incurajarea.

Principiile nu trebuie confundate cu practicile. O practica este o activitate sau o actiune specifica. O practica ce da rezultate bune intr-o anume imprejurare poate esua intr-o alta imprejurare — lucru pe care il pot confirma oricand parintii care au incercat sa-l creasca pe cel de-al doilea copil exact la fel ca pe primul. In vreme ce practicile sunt specifice pentru anumie situatii, principiile sunt adevaruri profunde, fundamentale, cu aplicare universala. (Stephen Covey)

Cum imi dau seama daca principiile mele de viata sunt adevaruri universal valabile? 

Pentru asta trebuie sa-mi dezvolt capacitatea de a gandi cu propriul meu creier, de a gandi singur ce e bine si ce e rau, de a analiza situatii diverse, a compara si a decide care dintre variante sau solutii este conforma cu principiile universale, deci cu realitatea obiectiva.

Cand nu reusesc sa-mi aliniez actiunile si deciziile principiilor obiective, risc sa merg intr-o directie gresita, care oricat de buna ar parea pe moment, pe termen lung nu-mi va aduce rezultatele cele mai bune.

Principiile sunt acele linii conducatoare ale conduitei umane care si-au dovedit valoarea permanenta. Sunt fundamentale. Sunt incontestabile, pentru ca sunt evidente. Calea de a intelege rapid caracterul evident al principiilor este de a imagina absurditatea incercarii de a trai o viata implinita bazata pe opusul lor. Ma indoiesc ca cineva sa considere cu seriozitate ca necinstea, minciuna, josnicia, parazitismul, mediocritatea sau degenerescenta ar constitui temelii solide pentru fericirea si succesul de durata. (Stephen Covey)

Pentru a-mi da seama daca principiile mele sunt cele corecte, tot ce am de facut este sa-mi schimb perspectiva cu una opusa: sa-mi imaginez probleme sau situatii diverse conform opusului principiului dupa care imi conduc viata. De exemplu, daca eu consider ca este bine sa imi fac munca exemplar pentru a fi promovat in cadrul companiei, pot sa imi imaginez situatia opusa, in care as fi promovat fara sa fiu foarte implicat in munca mea. Situatia a doua ar putea exista in realitate, s-ar putea intampla vreodata?

Dar inainte de a face acest exercitiu de schimbare a perspectivei cu una opusa, semnul ca principiile mele de viata nu sunt cele universale este calitatea vietii mele. Cand aceasta este alterata in unul sau mai multe aspecte, acest lucru se datoreaza unui mod de gandire gresit, care a dus cel mai probabil la decizii gresite, iar acum suport consecintele – efectele deciziilor mele luate conform cu ceea ce credeam a fi bine la acea ora. Este cazul sa-mi schimb acel principiu de viata cu altul mai bun.

Cum adopt principiile corecte?

In acest moment se impune o analiza clara a situatiei. Inainte de a ajunge sa ne schimbam principiul, trebuie sa vedem daca problema noastra se datoreaza unui principiu gresit, sau doar unei perspective care ne-a facut sa nu tinem cont de acel principiu intr-o situatie anume. Poate ca schimband perspectiva, dar pastrand principiul, vom vedea totul mai clar si vom lua decizii mai bune.

In realitate, ne conducem vietile dupa multe principii, unele corecte, altele mai putin. Nimeni nu are doar principii corecte si sanatoase, asa cum nimeni nu le are pe toate nesanatoase. Majoritatea oamenilor si-ar dori sa stie care este calea dreapta pe care s-o urmeze in diverse situatii, care ar fi solutiile si metodele ce le-ar aduce succesul, implinirea, fericirea, s.a.m.d. Insa aceleasi conditionari sociale formeaza in mintea noastra o tesatura de idei, principii si concepte – perspectiva noastra asupra lucrurilor. Perspectiva se poate schimba mai usor (vezi articolul Perceptia realitatii. Exercitiu de schimbare a perspectivei). Dar problema mai mare sunt ideile limitative si preconcepute care ne-au fost inoculate si care sunt scheletul perspectivei noastre asupra lucrurilor. Ele ne blocheaza mental sa vedem lucrurile si din alt unghi si ne ingreuneaza astfel schimbarea perspectivei si, deci, a principiilor de viata.

Aici avem nevoie de cateva unelte:

  • sa fim sinceri cu noi insine si sa constientizam ca nu suntem perfecti si ca avem o problema,
  • sa fim suficient de flexibili in gandire incat sa admitem ne putem insela in anumite privinte si sa ne schimbam atitudinea,
  • sa actionam.

Sa adoptam principiile corecte poate fi mai greu de realizat doar prin puterea gandului, insa e mai usor prin puterea exemplului. Ce avem de facut este sa cautam exemple in viata reala situatii similare cu a noastra care nu sunt problematice – sa le analizam si copiem. De exemplu, daca sunt un parinte care are probleme in a se intelege si a crea o legatura stransa cu copilul lui, pot studia familii in care exista armonie si un aer degajat in relatiile parinti-copii. Pot chiar sa intreb cum procedeaza ei, cum gandesc, cum vad lucrurile, ce reguli au, cum se comporta unii cu altii, ce obiceiuri au, etc. In acest fel sansele sunt mai mari sa reusesc mai repede sa-mi schimb lentila prin care imi privesc copilul si, daca este nevoie, principiul dupa care imi construiesc relatiile cu familia.

Orice schimbare de perspectiva sau adoptare a unui principiu de viata sanatos necesita timp, efort si concentrare. Dupa ce il aplicam intr-un aspect al vietii, trebuie sa o facem constient si in altele, pana cand, treptat, va deveni parte din noi, din modul nostru de gandire.

O viata frumoasa, fericita si armonioasa nu este un dar si nici o intamplare. Nimeni nu o primeste de-a gata. Oamenii impliniti si-au construit in mod constient vietile si la fel putem sa facem fiecare dintre noi. Zi dupa zi, caramida cu caramida, luand decizii pe termen lung si centrandu-ne viata pe principii solide, universal valabile, atemporale.

Sursa foto