30 de calitati ale unui lider in viziunea lui Tony Robbins

30 de calitati ale unui lider

De la Tony Robbins am invatat enorm in ultimii ani. Profesional vorbind, el este modelul meu numarul unu. E de ajuns sa-l ascult 5 minute ca sa-mi transform starea de spirit intr-una extraordinara si sa-mi ridic energia mentala. In plus, invat cate ceva din fiecare fraza pe care o spune.

Pentru a evalua calitatile de lider, Tony Robbins nu analizeaza persoana – intrucat fiecare om are criterii diferite dupa care ii vede pe altii – ci rezultatele pe care le obtine liderul. Ceea ce este capabil un lider sa faca sau sa obtina cu resurse multe sau putine, indiferent de situatie este cel mai important. Poti fi lider in cadrul propriei afaceri, in calitate de parinte, activand in conducerea unei institutii, a unei tari, ca membru al unei echipe. Indiferent de activitate, ceea ce conteaza sunt rezultatele.

Calitatile unui lider

  1. Liderul are o viziune mai mare decat el insusi si decat momentul actual.
  2. El ii inspira pe oameni prin viziune dublata de pasiunea cu care face orice.
  3. Grija profunda fata de oameni.
  4. Liderul asculta cu adevarat.
  5. Este prezent pentru oamenii cu care lucreaza, nu se gandeste la alte probleme.
  6. Crede cu tarie intr-o cauza.
  7. Simte nevoia de a contribui, de a avea o misiune si de a creste.
  8. Are scopuri nobile si se dedica unor cauze mai mari decat el insusi.
  9. Flexibilitatea si capacitatea de a se schimba si de a se adapta pentru a face fata problemelor.
  10. Isi creste standardele la un nivel mult mai mare decat al altor oameni.
  11. Isi respecta cuvantul dat.
  12. Spune adevarul, iar adevarul are putere si patrunde adanc in sufletele oamenilor. Foloseste adevarul in scopul de a servi.
  13. Nu se concentreaza pe proceduri, ci pe obiective si pe rezultate.
  14. Are certitudine, iar acest lucru ii atrage pe ceilalti, deoarece oamenii au o mare nevoie de certitudine.
  15. Liderul gaseste metode de a indeplini nevoile cele mai mari ale oamenilor, nu doar dorintele lor.
  16. Vede ceea ce altii nu vad. Este profund si vede progresul acolo unde nimeni altcineva nu il vede.
  17. Are constienta de sine si isi dezvolta un tipar de gandire si autoanaliza care ii permite sa se vada din exterior – daca este puternic sau slab – astfel incat poate conduce mai eficient.
  18. Invata constant, studiaza, patrunde in profunzimea lucrurilor, nu sta la suprafata si de aceea intelege fenomenele mai bine decat ceilalti oameni.
  19. Liderul conduce cu scopul de a servi, nu cu acela de a castiga ceva in schimb – bani sau atentie, pentru ca acestea vin in plan secundar, ca o consecinta a muncii.
  20. Traieste dupa principiile pe care le promoveaza.
  21. Este congruent (ceea ce gandeste este la fel cu ceea ce spune si cu ceea ce face).
  22. Pentru el esecul nu este o optiune.
  23. Imbratiseaza esecul, dar nu este niciodata un ratat pentru ca invata din esecuri.
  24. Liderul isi castiga abilitatea de a conduce, nu o dobandeste prin pozitia profesionala. Cel care este lider prin pozitia lui, de obicei nu este adevaratul lider.
  25. Liderii nu sunt manageri. Managerii ii determina pe subalterni sa faca unele lucruri cat timp ei sunt prezenti. Liderii ii determina pe oameni sa-si stabileasca propriile standarde dupa care sa traiasca chiar si atunci cand liderul nu este prezent.
  26. Liderul are o energie si o putere care vin de la cauzele in care crede. De aceea frica si slabiciunea nu il blocheaza, chiar daca le simte si el.
  27. Liiderul are puterea sa atraga si sa conduca.
  28. Cand este dedicat unei cauze in care crede, face ceea ce trebuie facut, indiferent daca altor oameni le place asta sau nu.
  29. Liderul ii ajuta pe oameni sa creasca, nu ii doboara.
  30. Liderul inspira. Este initiator si deschizator de drumuri.

Cum se invata leadership-ul si cum se dobandesc calitatile de lider

Nu te nasti lider. Leadership-ul se dezvolta intr-un om atunci cand acesta gaseste o cauza mai mare decat el in care crede si careia i se dedica. Leadership-ul se invata, insa esenta lui se traieste.

Cel mai bun training de leadership nu ti-l ofera o carte sau un curs, ci a sta cat mai mult in preajma unui adevarat lider, mai ales in vremuri grele, si a invata de la el. A fi parte a intregului proces. Cand petreci timp in apropierea unui lider te simti inspirat. Calitatile lui le avem cu totii in noi si cand le vedem la altii care le traiesc pe deplin, o parte din noi se trezeste, cel putin pentru o vreme.

Autoritatea de lider se poate obtine in 3 feluri: prin instituirea fricii (dictatorii), prin recompense (cumpararea pozitiei), sau prin stimularea oamenilor in a descoperi cauze in care sa creada si care sa le serveasca drept motivatie.

”Fii schimbarea pe care vrei s-o vezi in lume.” (Mahatma Gandhi)

Robin Sharma este de parere ca fiecare om poate sa fie lider in domeniul lui de activitate, indiferent cu ce se ocupa si ca a fi lider nu tine de o functie, ci de o atitudine exemplara. Cum ar fi daca cei care ne conduc la orice nivel ar fi adevarati lideri? Si ce s-ar intampla cu nivelul de performanta general daca ne-am comporta si am munci cu totii ca niste lideri?

Totul poate sa inceapa cu mine si cu tine.

Sursa foto

Cum ne face creierul sa luam decizii gresite pe baza unor asteptari eronate

alegeri1

Daca ma fascineaza ceva cu adevarat, este vorba de creierul uman si de fizica cuantica. Sunt impresionata de felul in care creierul nostru isi executa cu precizie sarcinile, dar si de situatiile in care “da gres”. Pentru ca de fapt nici atunci nu da gres. El isi face doar treaba pe care natura si evolutia speciei i-au atribuit-o: aceea de a raspunde comenzilor vointei, de a-si alinia activitatea cu cea a simturilor si de a se asigura ca il ajuta pe individul caruia ii apartine.

Te rog sa privesti pana in ultima secunda aceasta expunere extraordinar de interesanta a psihologului Dan Gilbert, profesor la Universitatea Harvard si expert in studiul fericirii, despre care vei mai auzi si in alte articole ale mele.

El analizeaza mecanismul nostru de gandire atunci cand prezicem viitorul si cand ne setam anumite asteptari. Identifica erorile de perceptie pe baza carora luam decizii zilnic, ceea ce demonstreaza inca o data complexitatea procesului gandirii, dar si a creierului ca organ al corpului.

Foarte interesante sunt analiza sanselor de castig la jocurile de noroc si explicatia modului de gandire gresit al pariorilor.

Din acest video ne dam seama cat de prost estimam probabilitatea sa se intample un anumit lucru, sau felul in care creierul foloseste amintirile pentru a face presupuneri, sau pentru a intui unele lucruri  si evenimente.

De asemenea, subestimam sau supraestimam unele evenimente, bazat tot pe amintiri. Ori, dupa cum stim deja, amintirile sunt pline de “goluri”, ne amintim unele detalii mai importante, iar restul evenimentului rememorat este umplut cu detalii de catre mintea noastra capabila astfel sa recreeze o poveste din trecut. Memoria noastra nu poate stoca toate detaliile si secundele tuturor evenimentelor trecute si de aceea retine ce i se pare mai important pentru noi, completand apoi singura povestea cu detalii bazate pe conexiuni.

Ceea ce ma socheaza pe mine cel mai mult este faptul ca luam decizii bazat pe previziuni ale viitorului, pe estimari, sau pe amintiri, care nici macar nu sunt precise. Nici nu ma mai mir de ce exista atata dezamagire in randul oamenilor legat de viata de zi cu zi, din moment ce toata lumea are asteptari, care nu sunt aproape niciodata realizate in realitate, deoarece aceste asteptari au fost gandite gresit. Ele s-au bazat pe argumente subiective, care nu au sustinere in realitate si pe presupuneri gresite.

Pe de alta parte, mi-a dat foarte mult de gandit felul in care obisnuim sa ne cheltuim banii, pe baza valorii pe care o atribuim obiectelor sau bunurilor. Imi dau seama ca nici macar nu valorizam corect lucrurile din viata noastra. Asta ma face sa ma gandesc daca valorizam corect oamenii din viata noastra.

Apoi mai sunt comparatiile, pe care nu le facem corect, oricat de greu ar fi sa credem asta. Pare banal sa compari calitatea a doua obiecte, sau valoarea lor, insa o facem dupa o logica incorecta si de obicei gresim.

Daca nu te-ai gandit niciodata pana acum la aceste aspecte legate de creierul tau, ai putea fi bulversat de ceea ce auzi. Acesta este motivul pentru care am ales sa te pregatesc mai intai cu articole ca cel despre perceptia realitatii, sau ca cel in care te avertizam ca ai putea sa te inseli in absolut orice ai crede vreodata.

In acest moment ai putea fi dezamagit de faptul ca acest mic computer, creierul, pe care te bazai, poate da erori atat de mari. Te gandesti probabil ca nu mai poti fi sigur pe judecata ta atunci cand iti faci planuri de viitor, cand iti imaginezi viitorul, sau cand iei decizii bazat pe ceea ce crezi ca se va intampla in viitor. Cam asta este ideea. Nu poti prezice viitorul cu certitudine, nimeni nu poate si de aceea trebuie sa nu fii extrem de convins ca ai dreptate atunci cand altcineva are o alta parere.

Se crede ca putem prezice doar viitorul foarte apropiat, cu sanse de a gresi. Viitorul indepartat nu poate fi ghicit, deoarece depinde de prea multi factori, prea imprevizibili. Oamenii au tendinta de a prezice viitorul pe baza prezentului, prin adaugarea unor elemente de noutate realitatii prezente. Este gresit, insa. Viitorul poate fi anticipat cat de cat pe baza directiilor de evolutie ale unui anumit domeniu de interes. Iar acest lucru se poate face din aproape in aproape, pe perioade scurte si reevaluate periodic.

Aceste ganduri si idei pot fi surse foarte mari de stres. In acest moment ai putea simti ca “ti-a fugit pamantul de sub picioare”, ca universul cu legile in care credeai a fost rasturnat cu susul in jos, ca lucrurile care pana acum pareau reale si logice, deodata nu mai sunt. Cum poti sa traiesti de acum inainte cu atata incertitudine?

Buna intrebare. De fapt, despre asta este vorba. De a invata sa traim fericiti in incertitudine. Unul din remediile stresului este sa gasesti un element cert pe care sa te bazezi si la care sa te raportezi. Certitudinea este medicamentul stresului.

Insa in completa certitudine, nu avem evolutie, lucrurile nu se misca din loc, stam in ceea ce numim “zona de confort”. Solutia nu este sa stam o viata intreaga in certitudine, dar nici in incertitudine, ci sa gasim un echilibru. Sa avem perioade in care ne facem curaj sa iesim de sub carapace, sa actionam chiar daca nu suntem siguri ca viitorul va fi cel la care ne asteptam. Apoi sa avem si perioade scurte de tatonare si de confort, in care ne inconjuram de lucruri certe.

Ceea ce incerc sa spun este ca nu trebuie sa dramatizam lucrurile, aceasta realitate era aceeasi si pana sa ascultam acest material, doar ca nu am constientizat-o. In schimb, putem face trei lucruri:

  • sa prezicem viitorul apropiat pe baza tendintelor din domeniul care ne intereseaza, nu pe baza prezentului. (Viitorul nu va fi o copie a prezentului).
  • sa invatam sa traim in incertitudine prin faptul de a fi pregatiti pentru cel mai rau scenariu posibil. Cand esti pregatit pentru ce poate fi mai rau si sti ce ai face daca s-ar intampla, atunci nu-ti mai este frica, stresul scade pentru ca sti ca ai face fata si altor situatii mai putin grave.
  • sa nu mai fim convinsi ca doar noi avem dreptate. Sa fim mai flexibili in gandire si mai deschisi altor variante si posibilitati.

Acum intreaba-ma cum va arata viitorul si iti voi raspunde ca nu stiu. Tu stii? Cum voi lua decizii legate de economiile mele, sau cum voi cheltui, ce alegeri voi face in general? Cu siguranta ca de acum inainte voi tine cont de ideile din acest material.

Sursa foto

Te inseli cand crezi asta!…

wrong

Daca ti-as spune ca te inseli in privinta multor lucruri de care esti convins, nu m-ai crede. Poate ai accepta ca nu detii adevarul absolut in cateva subiecte sau idei, insa nu ai crede niciodata ca poti sa te inseli pana si in acele aspecte general acceptate ca fiind adevarate. Daca as insista, m-ai expedia in lumea mea filozofica de unde crezi ca am venit cu teoria asta.

Insa nu este o idee filozofica, ci una stiintifica. Dar mai bine ascult-o pe Kathryn Schulz explicand felul in care mintea noastra ne determina sa facem greseli de perceptie si de interpretare a evenimentelor din viata noastra.

Atunci cand ai dreptate, te simti mai intelept. Este unul din motivele pentru care oamenii tind sa mearga pe mana multimii, sa intre in ceea ce numim “turma”. Faptul ca mai multi oameni sunt de aceeasi parere, face ideea sa para adevarata. Multi dintre ei nu o mai verifica si nu o analizeaza, ci iau numarul mare de sustinatori drept garantie a adevarului. Ei considera riscant sa ai idei diferite de ale majoritatii oamenilor, pentru ca ai putea fi catalogat drept ciudat, ai putea fi chiar ridiculizat si marginalizat si ai pierde atentia si validarea societatii ca fiind “normal”.

Faptul de a avea dreptate ne ofera sentimentul de confort. De aceea cautam sa avem dreptate cat mai des posibil, iar atunci cand stim ca nu avem, ne simtim rau, parca ne fuge pamantul de sub picioare, parca nu mai suntem in siguranta si cineva ne-a rapit deodata puterea. Adevarul inseamna putere. Daca nu il detinem, ne simtim vulnerabili, slabi si neimportanti.

“Orice convingere este o inchisoare.” (Friedrich Nietzsche)

Dincolo de parerea societatii, chiar daca doar ne gandim la faptul de a ne insela intr-o privinta, tot rau ne simtim. Nu este vorba numai de recunoasterea valorii noastre de catre alti oameni, ci si de imaginea noastra de sine. Chiar si atunci cand nu ne stie nimeni gandurile si trairile interioare, nu vrem sa acceptam ca ne-am putea insela.

Cum ar fi de exemplu, daca ti s-ar spune deodata ca vecinul acela binevoitor, care iti deschide usa blocului cand vii cu copilul in brate, este un criminal, sau un pedofil? Probabil ca ai intra in panica. Ai putea avea o reactie de rau fizic, o senzatie de voma si dureri de cap. Organismul tau simte sa se apere de ideea noua, ca de o substanta straina sau toxica ce ar ajunge in stomac. Poti face chiar si febra, deoarece creierul fierbe din cauza contradictiei intre ceea ce credea ca este adevarat si ceea ce i se spune acum. Cele doua situatii sunt opuse si pe moment el nu stie cum sa reactioneze. Declanseaza deci, starea de panica.

Orice soc puternic la nivelul ideilor, are ca prima consecinta tendinta de negare. Ne simtim extrem de tulburati. Prima noastra replica va fi cel mai des: “nu este adevarat, nu cred”. Avem nevoie de timp pentru a ne obisnui cu unele conceptii noi. Pur si simplu nu putem accepta ca ne-am inselat. In  prima faza nici macar nu analizam daca ideea noua are fundamente reale, daca sunt argumente in favoarea ei, sau care ar fi ele. Asta se intampla mai tarziu. Uneori este nevoie de zile, saptamani sau luni ca sa intelegem si sa acceptam o situatie sau idee noua.

Este cu atat mai greu sa acceptam unele idei noi, diferite de ale noastre, cu cat credeam mai tare in cele vechi si cu cat acelea sunt acceptate de mai multi oameni. Mintea noastra nu este atat de deschisa incat sa asimileze din cand in cand concepte si idei care ne dau peste cap un intreg sistem de valori, construit poate intr-o viata. Pe scurt, suntem destul de rigizi la nivelul ideilor si al gandirii.

Totusi, de ce nu putem accepta mai usor faptul ca ne-am inselat? De obicei acceptam informatii noi care vin in contradictie cu credintele noastre doar pe baza unor fapte clare care atesta ca sunt reale. Dar sa nu uitam ca realitatea este subiectiva. Fiecare percepe realitatea tot in functie de trecut, de experientele personale si de capacitatea de gandire si de analiza.

Totul porneste de la flexibilitatea in gandire. Dar aceasta este o performanta la care ajungi cu exercitiu si in timp. Trebuie mai intai sa intelegi cat de important este sa accepti idei noi, chiar daca sunt opuse credintelor tale, iar apoi sa incerci sa iti insusesti unele, atunci cand te vei confrunta cu o situatie de acest fel. Cu timpul ajungi sa nu mai ai stari de panica si negare la gandul ca te-ai inselat intr-o privinta.

Am fost invatati ca a gresi este rau. Probabil ca aceasta convingere ne urmareste din copilarie si ma tem ca nu este buna. Daca ii spui copilului tau ca nu are voie sa greseasca, asta il va determina sa te minta atunci cand va sti ca fapta lui atrage critica ta. Frica se instaleaza acolo unde ar trebui construita increderea in sine. Cel mai grav insa, este faptul ca aceeasi convingere ii anihileaza curajul de a incerca lucruri noi, de a experimenta, de a esua si a o lua de la capat. Ori acestea sunt atribute esentiale ale tinerilor. Daca la tinerete nu au curaj sa traiasca si sa se simta liberi, mai tarziu vor deprinde mai greu exercitiul creativitatii.

Ca sa putem fi flexibili, trebuie sa ne gandim la avantajele pe care le avem daca ne dam voie sa gresim. In primul rand, vom elimina mult stres din viata noastra. Stresul de a avea dreptate cu orice pret. Vom fi mult mai relaxati si deschisi la a accepta parerile altora si viziunea lor asupra realitatii. Asta inseamna ca ne vom creste sansele sa percepem realitatea cat mai aproape de adevar, ceea ce aduce cu ea decizii mai bune, deci sanse mai mari de a atinge succesul in orice facem. Faptul de a-ti da voie sa gresesti aduce cu sine situatii noi, oportunitati, oameni si relatii noi. Atunci cand ramanem blocati in ideile noastre vechi, ne traim zilnic viata dupa acelasi tipar. Daca permitem ideilor noi sa intre in viata noastra, ele aduc schimbare. Doar schimbarea poate sa ne transforme viata din ceea ce este in ceea ce vrem sa fie. Aminteste-ti ca daca faci ceea ce ai facut, vei obtine ceea ce ai obtinut si pana acum. Valabil si la nivelul ideilor: daca gandesti cum ai gandit pana acum, vei avea rezultatele pe care le-ai mai avut.

Exista si momente in care este periculos sa gresim si sa ne inselam. Este vorba mai ales despre situatii care ne-ar afecta noua sau altora viata in mod practic, nu doar la nivel de idei. Un exemplu foarte bun ne prezinta Scott Fraser in acest video, legat de declaratiile unor martori oculari intr-un caz de crima. Atunci cand de noi depinde viata sau libertatea cuiva, trebuie sa avem grija sa nu ne inselam si sa percepem realitatea asa cum este.

Pana la urma cum stim care sunt situatiile in care este bine sa ne dam voie sa gresim si care sunt cele in care nu este bine sa gresim? Ei bine, nimeni nu are luxul de a detine aceasta certitudine. Acesta este un subiect in care trebuie sa invatam sa traim in incertitudine si sa ne folosim capacitatea de analiza la momentul in care trebuie sa decidem. Uneori suntem nevoiti sa lasam unele aspecte ale vietii nerezolvate si sa le abordam abia in momentul in care ne confruntam cu ele. Nimeni nu poate sa-ti spuna cum este bine sa faci intr-o situatie sau alta. De aceea trebuie sa ai grija de mintea ta, sa inveti sa gandesti cu propriul creier, pentru ca la nevoie sa te poti baza pe clarviziunea ta.

Nu vreau sa-mi spun nici eu parerea despre acest subiect: cand e mai bine sa avem dreptate, sa fim cat mai aproape de adevar in perceptia realitatii si cand e mai bine sa ne dam voie sa gresim. De ce? Pentru ca s-ar putea sa ma insel.

Ti s-a intamplat vreodata sa afli ca te-ai inselat intr-o situatie in care erai convins ca ai dreptate? Cat de greu ti-a fost sa accepti ca ai gandit gresit? Astept opiniile tale in comentariu mai jos.

Sursa foto: Flickr