80+ citate despre suferinta

80+ citate despre suferinta

Aceasta colectie de citate si reflectii despre suferinta nu are scopul de a te intrista, ci de a te ajuta sa treci mai usor peste micile sau marile suparari ale vietii, intelegandu-le. Suferinta poate avea sens si putem invata enorm din ea, iar unde nu il are, i-l cream noi.

In prima parte a materialului ne insusim intelepciunea, observatiile si experienta unui om mult prea incercat de viata: Viktor Frankl. Reflectiile lui profunde asupra suferintei sunt preluate din cartea sa – „Omul in cautarea sensului vietii”, pe care v-o recomand din toata inima si care a schimbat viziunea a milioane de oameni asupra sensului vietii. Viktor Frankl (1905-1997) a fost supravietuitor al lagarelor naziste ale mortii, profesor de neurologie si psihiatrie la Universitatea din Viena si fondator al Logoterapiei – stiinta cautarii si insusirii sensului vietii. Aceste ganduri l-au ajutat sa reziste deznadejdii, chinurilor Holocaustului, dezumanizarii si pierderii familiei.

In a doua parte a materialului avem alte cateva zeci de citate, proverbe si adevaruri despre suferinta.

Reflectii ale lui Viktor Frankl despre suferinta

„Sunt situatii cand omul nu mai poate sa lucreze sau sa se bucure de viata; caci inevitabilitatea suferintei nu poate fi niciodata controlata. Acceptand provocarea de a suferi cu curaj, viata are sens pana la ultima sa clipita si isi pastreaza literalmente sensul pana la capat. Cu alte cuvinte, sensul vietii este unul neconditionat, pentru ca include chiar si sensul potential al suferintei ce nu poate fi evitata.

Dati-mi voie sa va confrunt cu o definitie, intrucatva stranie, a disperarii. Disperarea poate fi pusa intr-o formula matematica: Disperarea = Suferinta-Sens, adica disperarea este o suferinta fara sens. De indata ce omul gaseste un sens pentru suferinta lui sau un sens pentru viata sa in pofida suferintei, el devine capabil sa o indure si nu ajunge la disperare.

Dati-mi voie sa spun cat se poate de clar faptul ca suferinta nu este sub nicio forma necesara pentru a gasi sensul. Dar insist asupra faptului ca sensul este posibil in pofida suferintei, daca, desigur, suferinta este inevitabila. Daca ea poate fi insa evitata, cel mai plin de sens lucru este sa ii indepartam cauza, fie ea una psihologica, filozofica sau politica. A suferi fara sa fie nevoie este o chestiune mai degraba de masochism decat de eroism.

Un om care se lasa sa decada pentru ca nu mai putea vedea niciun scop in viitor se descoperea potopit de ganduri retrospective. Am vorbit deja, intr-un alt context, despre tendinta de a privi spre trecut pentru a face prezentul, dimpreuna cu toate ororile lui, mai putin real. Dar in jefuirea prezentului de propria-i realitate zace un oarecare pericol. Devenea usor sa treci cu vederea prilejurile de a face ceva pozitiv cu viata de lagar – prilejuri care chiar existau. A privi „existenta provizorie” ca ireala constituia in sine insasi, un factor important care determina prizonierul sa renunte la a se mai agata de viata; intr-un fel, totul devenea fara sens. Astfel de oameni uita ca adeseori tocmai o atare situatie exterioara exceptional de dificila ii ofera omului sansa de a creste spiritual dincolo de sine insusi. In loc sa fi luat greutatile din lagar ca pe un test al propriei tarii launtrice, ei nu-si luau viata in serios si o dispretuiau ca pe ceva fara insemnatate. Preferau sa-si inchida ochii si sa traiasca in trecut. Pentru astfel de oameni, viata devenea lipsita de sens. Continue reading