Esther Perel si Tim Ferriss despre iubire, sex, cuplu, relatii poliamoroase, casatorie

Va recomand astazi cel mai bun podcast pe care l-am ascultat in ultimul an. Il asteptam de mult, de cand am ascultat-o prima data fara sa respir pe Esther Perel vorbind despre iubire, cuplu si relatii (ai doua exemple in materialul Despre dinamica relatiilor sentimentale (15 discursuri TED despre iubire si relatii)). Asculta interviul daca esti dispus(a) sa accepti si sa intelegi complexitatea relatiilor sentimentale adulte. Ai putea gasi in el perspective noi si binefacatoare propriei tale relatii de cuplu.

Voi reveni cu un material dupa ce ii voi citi si cartile (bestseller-uri internationale): Mating in Captivity: Unlocking Erotic IntelligenceThe State of Affairs: Rethinking Infidelity si cea mai recenta: Where Should We Begin?

Despre ce este vorba in acest interviu?

  • Problemele cuplurilor care cauta sa-si reimprospateze relatia (Esther vorbeste din experienta de peste 30 de ani ca terapeut de cuplu)
  • Se poate vorbi despre prea multa sinceritate intr-un cuplu?
  • Putem sa dorim ceea ce avem deja?
  • De ce inseala oamenii fericiti?
  • Ce inseamna monogamia si ce inseamna relatiile poliamoroase
  • Ce este erotismul, etc.

Continue reading

Cum trebuie sa ne comportam cu persoanele dificile (IV). Personalitatile obsesionale

cum ne comportam cu obsesionistii 2

In aceasta serie de articole despre comunicarea cu persoanele dificile, incercam sa intelegem care este logica din spatele comportamentului unor categorii de oameni si de ce gandesc asa. Numai in acest fel ne putem adapta tehnica de comunicare fiecaruia dintre ei si putem sa-i abordam in cel mai potrivit mod, in acord cu personalitatea lor, in scopul de a ne imbunatati relatiile cu ei.

Dupa ce am analizat anxiosii, paranoicii si histrionicii, astazi incercam sa-i intelegem pe obsesionali – acei oameni care sunt obsedati de detalii si de perfectiune.

Obsesionalii

Obsesionalii sunt preocupati ca totul sa fie facut ireprosabil, sunt perfectionisti si acorda o atentie atat de mare detaliilor, incat de multe ori pierd din vedere imaginea de ansamblu.

Personalitatea obsesionala

  • Perfectionism: este exagerat de atenta la detalii, proceduri, reguli si la organizare, adesea in detrimentul rezultatului final.
  • Obstinatie: incapatanata, insista cu inversunare ca lucrurile sa fie facute dupa cum considera ea si respectandu-se regulile.
  • In relatiile cu ceilalti este rezervata: ii este greu sa-si exteriorizeze emotiile pozitive; adesea foarte formala, glaciala, timida.
  • Nehotarare: ii este greu sa ia decizii din teama de a nu comite vreo greseala, tergiverseaza lucrurile si le analizeaza exagerat de mult.
  • Rigoare morala: este extrem de constiincioasa, onesta, modesta si scrupuloasa.
  • Lucreaza la standarde inalte de calitate.
  • Este foarte implicat in munca lui.
  • Elaboreaza proceduri extrem de riguroase.
  • Isi argumenteaza vehement punctul de vedere si stilul de lucru, dar nu ca sa arate ca e mai destept, ci din grija de a face totul bine.
  • Crede ca metodele lui sunt singurele care garanteaza perfectiunea.
  • Manifesta interes pentru proceduri si verificari.

Cum percepe obsesionalul lumea

Continue reading

Cum ne afecteaza viata centrarea pe partener

Cum ne afecteaza viata centrarea pe partener

Oamenii au tendinta sa filtreze si sa interpreteze realitatea prin prisma valorilor in care cred si care, de obicei, sunt pozitive. Aceste tendinte pot fi mai mult sau mai putin exagerate. Dar pentru ca valorile centrale ale vietii noastre devin lentilele prin care vedem lumea, inseamna ca fiecare dintre noi vede deformat realitatea. Cu cat avem o perspectiva mai rigida, cu atat ea ne va afecta viata. Cel care valorizeaza frumusetea, de exemplu, va judeca totul din punct de vedere estetic – atat oamenii, cat si obiectele sau evenimentele.

Cel mai des intalnite centre de interes sunt familia, partenerul, banii, munca, etc., iar ele ne determina perspectiva asupra realitatii. Omul priveste viata centrat pe una sau pe o combinatie de mai multe valori de acest fel. In articolul trecut am vazut cum ne afecteaza viata centrarea pe familie, iar astazi vom vedea in ce fel avem o perspectiva deformata daca suntem centrati pe partenerul de viata, care devine punct de reper si etalon pentru noi.

In cartea sa “Eficienta in sapte trepte sau un abecedar al intelepciunii” (“The Seven Habits Of Highly Effective People”), Stephen Covey identifica patru factori importanti asupra carora se rasfrang aceste centre de interes pe care le putem avea: securitatea personala, orientarea interioara, perspectiva asupra realitatii si puterea de actiune.

Securitatea personala, sau siguranta rezulta din sentimentul demnitatii personale, cel al identitatii, al valorii intrinseci, din ancorarea afectiva si din stima de sine.

Orientarea interioara este instinctul, care se bazeaza pe principiile care ne guverneaza viata si care ne determina deciziile si actiunile. Ea poate varia de la dependenta de oglinda sociala, pana la o directionare interna.

Perspectiva asupra realitatii, sau intelegerea lucrurilor si a vietii, porneste de la unghiul din care privim totul, de la lentilele prin care ne vedem atat pe noi, cat si pe ceilalti oameni si realitatea in general. Poate fi foarte aproape de realitatea obiectiva, sau foarte departe de ea (in cazul in care omul vede mereu lucrurile altfel decat sunt sau decat le vad toti ceilalti).

Puterea este forta de a actiona si energia vitala de a opta si de a lua decizii, de a renunta la unele obiceiuri si de a adopta altele. Putem sa ne lasam dusi de val si actionati ca marionetele de forte sociale sau de alta natura, sau putem sa ne folosim puterea interioara pentru a actiona conform propriilor noastre valori.

Acesti patru factori, impreuna cu altii ne determina calitatea vietii, sentimentul de implinire pe care il avem sau nu, realizarea menirii in viata si alte aspecte importante pentru noi toti.

Centrarea pe partener

Este frumos si recomandat sa-ti admiri sincer partenerul de viata. Dar cand partenerul devine centrul universului unui om, el isi va construi viata in jurul acestuia si situatia poate merge de la admiratie, la veneratie, dependenta emotionala pana la obsesie. In ultimele cazuri relatia nu mai este naturala si fireasca, ci bolnavicioasa. Continue reading

Cum trebuie sa ne comportam cu persoanele dificile (III). Personalitatile histrionice

cum sa ne comportam cu persoanele dificile - histrionicii

In primul articol din seria dedicata comunicarii cu persoanele dificile am stabilit ca acesti oameni sunt foarte diferiti si una dintre cauzele faptului ca nu reusim sa ne intelegem cu ei este si tendinta noastra de a-i trata pe toti la fel, in timp ce oamenii dificili se incadreaza in multe categorii diferite, percep diferit realitatea, au reactii diverse si anumite fixatii.

Daca reusim sa-l intelegem pe fiecare in parte cu logica din spatele modului lui de gandire, putem ameliora considerabil relatia cu el invatand ce abordare este mai potrivita pentru fiecare categorie de persoane dificile. Pornind de la faptul ca acel om vede realitatea diferit de mine, daca inteleg cum gandeste, pot alege tehnica de comunicare adecvata care sa ma ajute sa relationez cu el.

Azi vorbim despre personalitatea histrionica, despre cum percepe aceasta lumea, cand este util si cand dauneaza histrionismul, cum este bine sa ne comportam cu histrionicul, dar si ce trebuie sa evitam in comunicarea cu el.

Histrionicii

Termenul „histrionic” vine de la latinul „histrio”, care il desemna pe actorul care, in sunetul flautului juca pantomima.

Personalitatea histrionica

  • Cauta sa atraga atentia celorlalti, nu agreeaza situatiile in care nu este obiectul atentiei generale. Cauta insistent afectiunea propriului anturaj.
  • Are un fel dramatic si teatral de a-si exterioriza emotiile, care sunt foarte schimbatoare.
  • Stilul discursului sau este mai degraba emotional, caci evoca impresii si este lipsit de precizie si detaliu.
  • Are tendinta de a idealiza sau, dimpotriva, de a deprecia excesiv persoanele din anturajul sau.

Majoritatea sunt buni oratori si isi folosesc sarmul personal ca sa impresioneze, insa joaca in permanenta un rol. Cauta sa atraga atentia tuturor si pentru asta ar face orice. Daca ii spui ca intrece limita incercand sa atraga atentia asupra sa, cel mai probabil va nega ca facea asta, se va simti chiar lezat si va sustine ca asta a fost dispozitia lui de moment. Histrionicul crede ce spune si nu isi da seama ca functioneaza si gandeste astfel.

Personalitatile histrionice au destul de putin conturata atat capacitatea de autoobservare, cat si pe aceea de a-si accepta propriile emotii. Ei pot sustine ca fac pe bufonii pentru ca sunt intr-o dispozitie exuberanta, in timp ce emotia lor este mai degraba de teama de a nu placea, care ii si impinge sa se dea in spectacol. A constientiza aceasta teama este poate mult prea angoasant pentru el si atunci o indeparteaza printr-un mecanism de aparare, al carui rol este acela de a proteja constiinta de emotii negative.

Cum percepe histrionicul lumea

Continue reading

Tata, iarta! (parintilor care isi critica prea aspru copiii)

Handsome man playing checkers with his son lying on the floor

„Asculta, fiule. Iti spun acest lucru in timp ce dormi cu o mana sub obraz si cu buclele tale blonde lipite de fruntea umeda. M-am strecurat singur in camera ta. Cu cateva minute mai inainte, in timp ce citeam ziarul in birou, m-a cuprins un val inabusitor de remuscare. Simtindu-ma vinovat, am venit langa patul tau.

Iata lucrurile la care ma gandeam, fiul meu. Am fost nedrept cu tine. Te-am certat in timp ce te imbracai pentru scoala pentru ca abia daca te-ai sters pe fata cu un prosop. Te-am luat la rost pentru ca nu ti-ai curatat pantofii. Am strigat la tine furios atunci cand ti-ai aruncat unele lucruri pe podea.

La micul dejun ti-am gasit iarasi cusur. Ai rasturnat diverse lucruri. Ai inghitit hrana pe nemestecate. Ti-ai pus coatele pe masa. Ti-ai pus prea mult unt pe paine. Si atunci cand ai inceput sa te joci, iar eu m-am pregatit sa ma indrept catre tren, te-ai intors, mi-ai facut cu mana si ai spus: „La revedere, tati!”, iar eu m-am incruntat si am raspuns: „Tine-ti umerii drepti!”

Apoi totul a inceput iarasi dupa-amiaza. Cand am venit, te-am urmarit cum stateai in genunchi, jucandu-te cu bile. Erau gauri in ciorapii tai. Te-am umilit in fata prietenilor, chemandu-te fortat in casa. Ciorapii erau scumpi, iar daca ar fi trebuit sa-i cumperi tu, ai fi fost mai atent cu ei! Imagineaza-ti asa ceva, fiule, din partea unui tata! Continue reading

Ce inseamna sa fii un parinte bun

Mother has a good time with son

„Cu cativa ani in urma, sotia mea, Sandra si cu mine ne-am confruntat cu o situatie critica. Unul dintre baietii nostri o ducea greu cu studiile scolare; nu era in stare sa inteleaga instructiunile testelor, dar sa le mai si prelucreze! Stangaci in contactele sociale, ii punea deseori pe cei apropiati in situatii penibile. Marunt, firav, incapabil sa-si coordoneze miscarile, provoca rasul tuturor pe terenul de sport.

Sandra şi cu mine ardeam de dorinta de a-l ajuta. Simteam ca daca “succesul” e important in orice domeniu al vietii, importanta lui devenea covarsitoare in rolul nostru de parinti. In consecinta, ne straduiam din rasputeri sa gasim atitudinea si comportamentul adecvate acestui scop.

Daca voiam sa schimbam situatia, se impunea in mod imperios sa incepem prin a ne schimba noi. Si pentru a ne schimba in mod efectiv, trebuia intai si intai sa ne modificam felul de a percepe. Am inteles ca Sandra si cu mine, neavand nici un fel de dificultati cu ceilalti copii ai nostri, ii luasem drept un criteriu social, iar fiul acesta nu intra pur si simplu in barem. Imaginea ce-o aveam despre noi insine ca parinti buni si atenti era mai profund intiparita decat imaginea pe care ne-o facusem despre fiul nostru — si probabil ca o influenta. Felul in care priveam si tratam acest caz avea o pondere mult mai mare decat grija ce o purtam baiatului.

Pe masura ce analizam situatia, Sandra si cu mine am realizat cu durere puternica influenta pe care caracterul, optica si motivatiile noastre le exercitau asupra lui. Criteriile comparative de ordin social nu se acordau — o stiam prea bine — cu valorile autentice; puteau conditiona iubirea dintre parinti si copii si amplifica sentimentul de subapreciere de care suferea baiatul.

Asa ca ne-am hotarat sa ne concentram atentia si eforturile asupra noastra — nu mai era vorba de tehnici, ci de motivatiile noastre si de felul de a-l percepe pe fiul nostru. In loc sa incercam sa-l reformam, am incercat sa stam deoparte — sa ne distantam de el — si sa-i cercetam identitatea, individualitatea de fiinta separata, si valoarea. Ne-am concentrat cu maxima atentie, am meditat cu credinta, ne-am rugat intens si, incetul cu incetul, am inceput sa intrezarim unicitatea fiului nostru. Am vazut ca rolul nostru firesc era sa fim afirmativi, sa ne bucuram de el, si sa-l apreciem. In consecinţta, am lucrat constiincios asupra motivatiilor noastre, ne-am cultivat propriile resurse de securitate psihica, pentru ca simtul valorii noastre personale sa nu mai depinda de comportamentul “acceptabil” al copiilor noştri.

Pe masura ce ne desprindeam de vechiul mod de a-l percepe pe baiatul nostru, cultivandu-ne concomitent alte motivatii, bazate pe considerentul valorii, sentimentele noastre s-au schimbat. Am inceput sa ne bucuram de el, in loc sa-l judecam prin comparatie sau sa-l criticam. Am renuntat sa-l mai modelam “dupa chipul si asemanarea noastra” sau sa-l masuram dupa criteriile expectativelor sociale. Am incetat de a-l manipula — fie chiar delicat si in mod pozitiv — pentru a-l integra intr-un tipar social acceptabil. Privindu-l acum ca pe o fiinta structural normala si capabila de a se descurca in viata, nu l-am mai protejat de cei care il luau peste picior. Dar cum aceasta protectie fusese hrana lui, s-a simtit adanc frustrat; ni s-a plans, dar nu i-am oferit niciun fel de compensare. “Nu-i nevoie sa te protejam”, suna mesajul non-verbal. “Esti apt si perfect okay.”

Au trecut saptamani si luni, si a inceput sa manifeste o calma incredere in sine si sa se afirme. Inflorea vazand cu ochii, in ritmul lui. Cu timpul s-a si evidentiat, depasind standardul fixat de criteriile sociale — in plan scolar, social si sportiv — cu pasi mult mai rapizi decat prevedea procesul de dezvoltare asa-zis normal. In anii urmatori a fost selectionat pentru numeroase posturi de lider studentesc, s-a calificat ca un bun polisportiv si a inceput sa vina acasa numai cu calificative maxime. A devenit o personalitate atragatoare si deschisa, capabila de a mentine relatii firesti, neintimidante, cu oameni de toate categoriile.

Sandra si cu mine suntem incredintati ca realizarile sale, cu “impresionant” ecou social, rezultau mai curand din sentimentele ce le avea fata de sine, decat dintr-un raspuns dat recunoasterii sociale. A fost pentru Sandra si mine o experienta sesizanta, foarte instructiva pentru comportamentul nostru fata de alti copii si pentru celelalte roluri asumate de noi. ” (Stephen Covey – „Eficienta in 7 trepte, sau un abecedar al intelepciunii”)

Cati dintre noi nu am fost educati la fel de parintii nostri?

Cati dintre parintii de azi isi cresc copiii pentru a deveni oameni liberi, plini de incredere in ei insisi, capabili sa traiasca dupa propriile standarde si care se simt confortabil in pielea lor, cu capacitatile lor si cu rolul pe care si-l aleg?

Si cati parinti cresc inca niste copii care sa onoreze imaginea lor de parinti buni sau standardele sociale si nu unicitatea si valoarea reala a copilului?

Sursa foto

Despre lipsa de rezistenta in relatiile interumane

Relatiile dvs. se vor schimba profund prin abandonare. Daca nu puteti accepta ceea ce este, prin deductie, nu veti putea accepta pe nimeni asa cum este. Il veti evalua, critica, eticheta, respinge sau veti incerca sa-l schimbati. Mai mult, daca transformati mereu Clipa de acum intr-un mijloc pentru atingerea unui scop viitor, veti transforma fiecare persoana pe care o intalniti sau cu care intrati in relatie intr-un mijloc pentru atingerea unui scop. Relatia — fiinta umana — va avea atunci o importanta secundara pentru dvs. sau niciuna. Ceea ce puteti obtine din relatie este pe primul loc – un castig material, un sentiment de putere, placere fizica sau o forma de gratificare a sinelui fals.

Dati-mi voie sa va exemplific modul in care functioneaza abandonarea in relatiile umane.

Cand va aflati implicat intr-o cearta sau intr-o situatie conflictuala, poate cu partenerul sau cu o persoana apropiata, incepeti prin a observa cat de defensiv deveniti cand va este atacata pozitia sau prin a simti forta agresiunii in timp ce atacati pozitia celuilalt. Observati cat de atasat sunteti de perspectiva si opiniile dvs. Simtiti energia mental-emotionala din spatele nevoii dvs. de a avea dreptate si de a-i dovedi celuilalt ca greseste. Aceasta este energia mintii conduse de sinele fals. O constientizati recunoscand-o, simtind-o cat puteti de mult. Apoi, intr-o zi, in mijlocul unei certe, va veti da brusc seama ca aveti posibilitatea de a alege si ca puteti hotari sa va abandonati propriile reactii — numai ca sa vedeti ce se intampla. Va abandonati. Nu vreau sa va abandonati reactia numai verbal, spunand: „Bine, tu ai dreptate”, cu o privire care spune: „Sunt deasupra acestei inconstiente copilaresti”. Aceasta nu ar insemna decat sa deplasati rezistenta la un alt nivel, mintea si sinele fals fiind inca la conducere si reclamandu-si superioritatea.

Eu ma refer la abandonarea intregului camp energetic mental-emotional din interior, care lupta pentru putere. Sinele fals este viclean, asa ca trebuie sa fiti foarte vigilent, foarte prezent si complet sincer cu dvs. insiva pentru a vedea daca ati abandonat intr-adevar identificarea cu o pozitie mentala si v-ati eliberat de minte. Daca va simtiti brusc foarte usor, clar si profund impacat, acesta este un semn inconfundabil ca intr-adevar v-ati abandonat. Apoi observati ce se intampla cu pozitia mentala a celuilalt, daca nu o mai energizati prin rezistenta. Cand identificarea cu pozitiile mentale a fost eliminata, incepe adevarata comunicare.

(Eckhart Tolle – „Puterea Prezentului”)