Cum sa mentii vie flacara iubirii – 10 sfaturi nepretuite de la un cuplu fericit

iubire

Iubirea este motorul si sursa vietii. Dragostea partenerului, a familiei si a prietenilor este sursa noastra de energie zilnica. Pe de alta parte, dragostea naste viata; oamenii se nasc din dragoste. Aceste lucruri fac iubirea cel mai pretios dar pe care il primim si il oferim. Iubirea si pasiunea ne fac sa ne simtim vii, indiferent de vremuri si de problemele pe care le avem. Cu cat oferim mai multa iubire, cu atat mai multa primim.

In general avem mare grija de relatiile cu membrii familiei si cu prietenii, insa, paradoxal, avem mai putina grija de relatia cu partenerul de viata. Ni se pare adesea ca el/ea este acolo indiferent ce ar fi si ca ar fi dator/datoare sa ne iubeasca neconditionat.

Asta se intampla de obicei in relatiile de lunga durata in care avem tendinta sa uitam ca dragostea si armonia nu se pastreaza pur si simplu, ci se creeaza constant si constient de catre ambii parteneri. Usor de zis, greu de facut. Cum poti sa mentii vie flacara iubirii in cuplu, cand prea putini oameni reusesc asta? Cum poti trai si iubi cu pasiune chiar si dupa multi ani petrecuti impreuna? Invata de la cei care au o relatie fericita. Studiaza-i, copiaza si adapteaza relatiei si vietii tale.

In sprijinul acestei probleme, am extras din acest material cele mai importante 10 secrete ale cuplurilor fericite si pasionale la care poate ca nu te-ai gandit serios pana acum. Tony si Sage Robbins ne impartasesc secretele pasiunii si iubirii in viata de cuplu, indiferent de cat timp dureaza aceasta.

10 sfaturi pentru a mentine vie pasiunea in cuplu

1. Uita trecutul

Principalul motiv pentru care oamenii sunt nefericiti in relatiile lor este faptul ca filtreaza relatia si viata lor de acum prin ceea ce au trait in trecut, prin relatiile pe care le-au mai avut. Nu o data isi compara partenerul de acum cu cei din trecut. Curata trecutul, elimina ce nu iti mai foloseste si incepe sa traiesti in prezent si sa simti cine esti acum, aici. Asta face o mare diferenta.

2. Fii ca la inceput

Aminteste-ti ce atitudine si comportament aveai la inceputul relatiei. Cel mai probabil ca erai bucuros sa faci orice iti cerea partenerul sau partenera. Dupa o vreme (saptamani, luni, ani) ai impresia ca vrea sa te exploateze si ripostezi: „Ti se pare ca sunt menajera ta?”, sau „Eu nu sunt gunoierul”. Ei bine, daca la inceput faceai acel lucru din dragoste, de ce azi ti se pare ca e o corvoada, sau mai rau, o ambitie a celuilalt? Daca esti mai atent(a), ai putea observa ca era ocupat(a) si avea nevoie sa faci asta. Incearca sa fii din nou ca la inceputul relatiei, sa ai aceeasi atitudine binevoitoare si sa faci lucrurile cu dragoste.

La sfarsitul relatiei trateaza-ti partenera(ul) ca la inceput si nu va exista nici un sfarsit. (Tony Robbins)

3. Invatati sa reinventati relatia de cuplu

Traieste in prezent si creeaza atmosfera magica cu care ti-ai obisnuit partenerul/partenera la inceput. Intampina-l/o cu un zambet larg cand vine acasa, ofera-i cu caldura mici atentii, asculta-l cu adevarat, fii prezent(a) cand are nevoie de tine, priveste-l mai des si mai mult in ochi. Creeaza o atmosfera de dragoste si armonie in casa. Daca va place, foloseste lumanari parfumate in baie sau dormitor. Dati-va intalnire in oras si veniti din locuri diferite, nu de acasa; asta aduce un aer de prospetime si de noutate in relatie. Faceti gesturi mici care conteaza, de exemplu trimite-i cateodata un mesaj de dragoste din cealalta camera, sau ciupeste-l/o si zambeste-i complice cand nu se asteapta. Fa-i surprize, mici atentii, preferabil necostisitoare, eventual un obiect facut de mana ta. Ofera-te din cand in cand daca are multa treaba sa preiei una din sarcinile pe care in mod normal le face el/ea, fara sa-i reprosezi vreodata asta. Organizeaza o iesire surpriza intr-un loc nou. Folositi-va imaginatia si veniti unul in intampinarea celuilalt si a dorintelor lui. Magia este cuvantul de ordine.

4. Bucurati-va de diferentele dintre voi si valorificati-le

La inceput erai incantat(a) poate de faptul ca este misterios si tacut, iar cand relatia tinde sa se deterioreze, esti chiar enervat tocmai de aceste trasaturi ale partenerului tau. De obicei alegem parteneri de cuplu care ne completeaza, mai putin copia noastra fidela. Daca am fi la fel, ne-am plictisi repede unul de celalalt. Daca suntem diferiti si ne completam reciproc, vom avea mereu cate ceva de descoperit la cel pe care il iubim, nu va fi previzibil ce face el si avem de invatat suficiente lucruri de la el. Fiind diferit, inseamna ca are exact ce imi lipseste mie, are ceva ce la mine e latent si nu folosesc in mod activ. Suntem diferiti, gandim diferit si avem dorinte si nevoi contradictorii, asa cum explica Esther Perel (vezi articolul Relatiile sentimentale decodificate).

Daca ajungi sa te deranjeze la iubitul tau comportamentul care la inceput te-a atras la el, este pentru ca te deranjeaza faptul ca tu nu poti fi astfel. In loc sa te comporti asa, mai bine foloseste diferentele dintre voi pentru a reinvia acea parte adormita la tine, pentru a-ti creste la randul tau acele trasaturi si a le imbunatati. In acest caz, el/ea nu are nici o vina. Tu ai ajuns sa-l privesti diferit fata de inceputul relatiei.

5. Transforma enervarea in apreciere

Pentru fiecare om exista lucruri care il deranjeaza si il innebunesc la celalalt. Dar este bine sa le transformi in apreciere aducand in scena umorul si joaca. In loc sa te enervezi pe el, sa tipi, sa-l pedepsesti, incearca sa-i atragi atentia facand o gluma pe seama a ceea ce consideri a fi defectul lui. Va intelege si va corecta mai degraba asa decat daca reactia ta este agresiva. Cand il presezi, ar putea sa se incapataneze sa nu faca acel lucru doar pentru ca i-ai impus. Daca ii transmiti in gluma ce te deranjeaza, nu se va simti persecutat, fortat sa schimbe ceva si este mai putin probabil sa se incapataneze sau sa raspunda urat. Umorul este cea mai buna metoda de a face un repros fara a deranja.

6. Iesi in afara ta

Pentru a avea o relatie extraordinara, trebuie sa pui problema in termenii: „ce pot face pentru tine” si nu „ce faci pentru mine”. Iesi mental si emotional din corpul tau si pune-te in locul iubitului/iubitei tale. Vezi viata si relatia voastra prin ochii lui/ei. Si fa asta cat mai des. Zilnic ar fi perfect. Impingi relatia spre final in momentul in care incepi sa contorizezi ce a facut celalalt pentru tine si sa compari cu ce ai facut tu pentru el/ea. Concentreaza-te pe ce poti sa-i oferi. Si cel mai bun si mai frumos lucru pe care poti sa i-l oferi este dragostea ta neconditionata.

La inceputul relatiei, nu ai astfel de probleme. Simti din plin atractie, energie, senzulitate, sexualitate, care te fac sa daruiesti si sa te daruiesti. Nu te gandesti ca celalalt trebuie sa-ti ofere ceva, ci primesti dragostea ce vine spre tine asa cum este ea. Aminteste-ti ca daca partenerul tau nu te iubeste in felul in care vrei tu, nu inseamna ca nu te iubeste enorm. Mai tarziu, insa, cand pasiunea se estompeaza si o lasi sa fie acoperita de rutina si de problemele vietii, nu mai ai aceste stimulente care sa te faca sa daruiesti fara sa te gandesti la ce primesti in schimb. Cand intri intr-o relatie trebuie sa ai incredere ca poti oferi mult, ca esti in siguranta si ca celalalt va simti sa ofere si el foarte mult.

Este vorba de perspectiva si de mentalitatile cu care ai fost crescut. Undeva in subconstientul nostru exista ideea ca daca intr-o buna zi omul de langa mine m-ar parasi, mi-ar lua dragostea, iubirea, inima si tot ce i-am oferit candva. Fals. Toate acestea nu sunt pierdute in neant. Se pierde doar ceea ce nu ai oferit, desi ai fi putut s-o faci. Nimeni nu pleaca niciunde cu inima ta, chiar daca toate cantecele de dragoste nu inceteaza sa spuna asta. Ai oferit dragoste pentru ca asa ai vrut si asa ai simtit. Cu acea dragoste, ai construit si intretinut o relatie care ti-a adus fericire, energie, vitalitate, momente frumoase petrecute impreuna cu iubirea ta. Dragostea pe care ai investit-o in relatie ti-a adus o parte din viata ta. Iar acea parte din viata a contribuit la ceea ce ai devenit si la ceea ce esti azi. Deci poti considera ca dragostea ta este in tine.

Daca ai oferit fara sa primesti nimic, este vina ta. Chiar si asa, nu ai pierdut, ci ai castigat experienta de viata. Data viitoare nu-ti vei mai alege un partener de piatra. Daca in urma unei despartiri te simti golit de iubire, este doar problema si vina ta. Nu partenerul tau ti-a golit rezervorul de iubire, ci asteptarile tale sa primesti ceva in schimb, impreuna cu faptul ca nu ti-ai creat surse sanatoase de incarcare a bateriilor (cum ar fi hobby-urile sau lucrurile care iti fac placere). De acum inainte vei sti ca partenerul de viata nu este centrul universului si ca tu trebuie sa ai o viata satisfacatoare ce iti va da energie sa iubesti.  Trebuie sa ai resursele tale, activitatile care iti fac placere si care nu il implica pe el, de unde iti extragi energia pe care o aduci in relatie. Si nu uita sa privesti mereu lucrurile si prin ochii lui/ei.

7. Reinvie pasiunea

Multe cupluri au iubire din belsug, dar nu mai au pasiune. Din nou, oamenii traiesc cu conceptia gresita ca pasiunea se pierde in timp, acoperita de rutina si obisnuinta si nu o mai poti readuce inapoi. Este principalul motiv pentru care oamenii inseala. Iar daca nu inseala, atunci traiesc zeci de ani din viata intr-o stare de letargie, intr-o monotonie criminala, care ii stoarce de pofta de viata, de creativitate, de vitalitate, de entuziasm. Oamenii sunt capabili de acte nebunesti pentru un strop de pasiune. Unii isi parasesc familia si copiii pentru asta. Pentru altceva. Este binecunoscuta scena in care sotia inselata refuza sa accepte situatia: „Macar daca era mai frumoasa decat mine.” Este prea tulburata ca sa realizeze ca si-a dat singura raspunsul. Nu te-a inselat pentru ca nu esti frumoasa, ci pentru ca era plictisit si pentru ca vroia altceva. Orice altceva.

Am vazut candva o emisiune (nu cu romani), in care tema principala era felul in care au depasit niste familii cate un episod de infidelitate. Cam 80% dintre barbatii care inselasera au declarat ca motivul lor a fost lipsa de atentie din partea sotiilor lor. Nu vreau sa judec pe nimeni. Vreau doar sa ii determin pe cei care se afla in situatia asta sa se gandeasca la un lucru: ce e mai bine pe termen lung: sa reinvii pasiunea sau sa o cauti in alta parte? Daca tu ajungi sa te plictisesti, sau sa vrei mai multa apreciere, gandeste-te ca si cel de langa tine s-ar putea sa se plictiseasca si sa vrea mai multa apreciere. Cum ar fi sa incerci mai intai sa i le oferi si sa vezi ce se intampla si ce vine inapoi spre tine?

Atat femeile, cat si barbatii inseala in general pentru ca le lipseste ceva in relatia de acasa. Si de obicei acest lucru este pasiunea. Dar pentru asta sunt in egala masura responsabili. Pasiunea poate sa fie vie pana la batranete. Am auzit de cazuri in care oameni de 60 de ani s-au cunoscut si sustineau ca nu au mai trait niciodata o dragoste si o pasiune mai mare. Cam la aceeasi varsta oamenii observa ca la tinerete avem impresia ca pofta de viata va disparea in a doua parte a vietii, dar in realitate nu este asa. Poate ca cei mai in varsta pot confirma asta.

Nu uita de sex. Sunt perioade in viata in care se aglomereaza atat de multe probleme, treburi si stres, incat uiti sa mai faci dragoste, sau nu ai timp si chef. Este dovedit faptul ca viata sexuala imbunatateste sanatatea, starea de spirit, vitalitatea si calitatea vietii in general. Nu ar trebui sa lasi nici un motiv sa anuleze placerea unei partide de sex. Daca sunteti stresati, ar fi bine sa va amintiti ca sexul elimina stresul, va deconecteaza si va relaxeaza. Iar timpul nu ar trebui sa fie o problema, pentru ca toata lumea pierde timp, chiar mai mult decat ar dura o partida de sex. Daca barbatul este cel delasator (mai rar), scoate la lumina lenjeria aceea speciala, care nici nu mai sti pe unde zace. Iar daca esti barbat, nu uita ca butonul ei de comanda este in creier. Aminteste-ti ce ii face mare placere si ajut-o sa se relaxeze.

8. Priveste-l ca la inceput

Priveste-l in ochi la fel ca in prima zi, cu privirea blanda, calda si plina de dragoste. Radiaza iubire prin ochi. Iar in alt plan, priveste-l ca si cum l-ai vedea pentru prima data. Admira-i din nou ochii, sau buzele, felul in care vorbeste, tot ce te-a atras de la inceput la el/ea. Aminteste-ti pentru ce il iubesti, ce te-a facut sa te indragostesti de el/ea. Flirteaza cu el/ea de parca ar fi cel mai sexy barbat/femeie si tocmai l-ai cunoscut.

9. Comunicati mai bine

Vorbiti mult. In timp, partenerii de cuplu ajung sa taca prea mult atunci cand sunt impreuna. Vorbiti despre orice, dar mai ales despre problemele pe care le aveti sau pe care le are unul dintre voi. Comunicarea eficienta incepe cu ascultarea empatica, cu a-l intelege cu adevarat pe celalalt. Asta te ajuta sa intelegi mai bine ce se petrece in sufletul si in mintea lui, iar celuilalt ii da increderea ca vrei sa-l asculti si sa-l ajuti. In acest fel vei avea o reactie mai potrivita cu ceea ce simte el si o abordare mai sanatoasa si mai potrivita situatiei, ceea ce poate sa te ajute sa eviti un posibil conflict. Cand sunt probleme, tensiunea este gata sa nasca certuri. Dar cu asa o abordare, fiecare isi controleaza iesirile si este mai atent la cum vorbeste si cum se comporta cu partenerul/a. Tonul este unul al dragostei si intelegerii, nu ofensiv sau defensiv.

10. Creste standardul in ceea ce oferi

Marele secret este sa ridici standardul a ceea ce esti tu pentru partener, a ceea ce ii oferi. Daruieste-i mai multa dragoste decat se asteapta sa primeasca. Fii pentru el mai mult decat a crezut ca poti fi vreodata. Nu te preocupa de faptul ca ar putea sa profite de „slabiciunea”, sau de vulnerabilitatea ta. Daca simti asa ceva, atrage-i atentia ca tu construiesti o relatie armonioasa si plina de respect si apreciere si ca ai nevoie de ajutorul si de participarea lui/ei. Daca te iubeste, isi va corecta si revizui atitudinea si il/o vei castiga de cealalta parte a baricadei. Va lasa deoparte indoiala si va face la fel: isi va creste standardul a ceea ce iti ofera. Deodata, avem doi oameni transformati de iubire, care au pornit de la indoieli si au ajuns la incredere, la o conexiune sufleteasca profunda si, in timp, la o relatie puternica si stabila.

Daca invatam sa mentinem vie pasiunea in cuplu, s-o reinviem din cand in cand, putem avea o viata frumoasa, implinita. Dar relatiile fericite pe termen lung, nu sunt intamplatoare. Ele sunt rezultatul efortului comun al celor doi parteneri. Relatiile fericite trebuie sa fie create, protejate si este nevoie sa mentinem aprinsa pasiunea. O relatie extraordinara inseamna sa fii zilnic deschis sufleteste, atent cu cel de langa tine, sa-l asculti, sa-l sustii, sa-l intelegi, sa vii in intampinarea dorintelor lui si mai ales sa-i oferi dragoste neconditionata. Secretul este sa oferi, fara sa astepti sa primesti.

Dragostea adevarata se refera la ceea ce dai. Adora-ti din nou iubitul/iubita. Si nu uita un lucru foarte important: fii la fel de pasional cum erai in prima noapte de dragoste si la fel de pasional cum ai vrea sa fie el/ea. Crezi ca ar putea ramane insensibil la atata pasiune?

Sursa foto

CITESTE SI:

Relatiile sentimentale decodificate

Cum poti salva o casnicie in 8 minute

Ce se intampla cu noi cand ne indragostim

Mancaruri afrodisiace

Cea mai frumoasa si mai profunda definitie a dragostei

Cum iti schimbi starea dupa o despartire (sau dupa orice cadere emotionala ori depresie)

Cele mai frumoase 80 de citate despre iubire

Cele mai frumoase 25 de citate despre sufletul pereche

250+ citate despre viata

200+ citate despre prietenie

Cum ne afecteaza viata centrarea pe partener

Cum ne afecteaza viata centrarea pe familie

unitatea familiei

Majoritatea neintelegerilor si conflictelor dintre oameni pornesc de la faptul ca fiecare vede lucrurile intr-un fel unic, al lui, si in acelasi timp nu intelege punctul de vedere al celuilalt. Orice om crede ca el are dreptate, ca el vede corect lucrurile si ca ceilalti se inseala. De aceea reuseste cu greu sa priveasca o anumita situatie si din alt unghi, pentru a intelege alte rationamente. Si cu cat mai rigizi suntem in gandire, cu atat mai mult perspectiva noastra profund subiectiva ne afecteaza viata. Putem avea chiar o perspectiva sanatoasa, valori dintre cele mai nobile si principii corecte dupa care ne conducem viata si totusi sa gresim si calitatea vietii noastre si a relatiilor sa fie slaba.

In primul rand, exista posibilitatea sa ni se para doar ca valorizam ceea ce trebuie. Familia si mediul social in care traim ne-au influentat suficient de mult pe fiecare, incat sa fim convinsi ca ceea ce credem este adevarul absolut. Dar cred ca esti de acord cu mine ca exista multe familii in care copiii nu invata cele mai corecte lucruri si nu au exemple demne de urmat. Cu toate acestea, chiar si acesti oameni sunt convinsi de validitatea principiilor si a valorilor in care cred. Cel putin pana intr-un punct de deschidere sociala in viata lor, ei nu cunosc altceva, iar atunci cand vad alte modele sunt adesea incapabili sa le accepte ca fiind la fel de juste cu al lor.

Pot doi oameni sa vada diferit acelasi lucru si ambii sa aiba dreptate? Categoric. Aici este frumusetea si diversitatea vietii, a oamenilor si a relatiilor dintre ei. Exact despre asta este vorba in seria de articole pe care o incepem astazi. Vom analiza cele mai des intalnite perspective asupra realitatii. Majoritatea sunt corecte, normale, sanatoase, nobile chiar. Si cu toate acestea, vom vedea felul in care ne afecteaza ele calitatea vietii si relatiile cu alti oameni. Asta pentru ca nimeni nu poate sa aiba o perspectiva perfect echilibrata si orice om tinde sa priveasca lucrurile centrat pe unul din elementele pe care le vom discuta (familie, partener, bani, munca, etc.), pe altele, sau pe o combinatie de mai multe valori sau centre de interes. Cu alte cuvinte, cu totii deviem macar putin in felul in care privim realitatea si avem tendinta sa valorizam mai mult un element decat pe altele. Avem cate un centru de interes, fara sa ne dam seama de acest lucru, sau de efectele pe care acest fenomen le are asupra intregii noastre existente.

Centrarea pe familie

Incep aceasta serie de articole cu analiza situatiei in care un om are in centrul preocuparilor sale familia. Este, poate, cel mai frumos centru de interes, firesc, normal si, aparent, sanatos. Familia este principala sursa de iubire sincera si autentica, de daruire, de grija, de dragoste neconditionata, de relatii profunde. Dar cand devine centrul tuturor preocuparilor unui om, cand familia este o obsesie, acest sentiment poate distruge sansa unor relatii implinite. Continue reading

Cum trebuie sa ne comportam cu persoanele dificile (II). Paranoicii

paranoicii

Relationarea cu o persoana dificila este obositoare si frustranta, fie ca e vorba despre cineva din familie, despre un sef sau coleg de serviciu, colaborator sau o simpla cunostinta. Daca nu intelegem cum gandeste acea persoana, din ce categorie face parte si in ce fel vede realitatea diferit de noi, este putin probabil sa reusim sa comunicam si sa avem o relatie buna vreodata. In schimb, daca le intelegem modul de gandire si stim logica din spatele lui, putem sa-i abordam pe fiecare in cel mai potrivit mod, care sa ne ajute sa colaboram si sa evitam conflictele cu ei.

In mod cert, nu trebuie sa ne comportam la fel cu toti, pentru ca fiecare dintre ei gandeste si se comporta diferit, pornind de la anumite fixatii pe care le au si care tin de perspectiva lor asupra lucrurilor. Astazi descoperim ce se ascunde in spatele mintii paranoicului, cum percepe el lumea si cum este bine sa il abordam.

Paranoicii

Personalitatea paranoica

Suspiciune

  • Ii suspecteaza pe ceilalti ca ar fi rau intentionati in ceea ce il priveste.
  • Se protejeaza in permanenta, este foarte atent la ceea ce se petrece in jur, nu are incredere, este suspicios.
  • Pune la indoiala loialitatea altora, chiar a celor apropiati; este adesea gelos.
  • Cauta energic si in detaliu dovezi in sprijinul banuielilor sale, fara a tine seama de situatie in intregul ei.
  • Daca acest tip de personalitate se simte ofensata, este gata de represalii disproportionate.
  • Preocupat de propriile drepturi, ca si de problemele de prioritate, se simte usor ofensat.
  • Paranoicul este mereu banuitor, ii considera pe altii drept posibili dusmani si nu vrea sa-si expuna vreun puct vulnerabil in fata acestora.

Rigiditate

  • Se arata rational, rece, logic si rezista oricaror argumente ce vin din partea celorlalti.
  • Ii este greu sa manifeste tendinte ori emotii pozitive; nu prea are simtul umorului.
  • Interpreteaza evenimentele neplacute ca pe efecte ale unor acte rau-voitoare, chiar daca nu este cazul.
  • Ia totul personal, chiar si evenimente neutre, ce nu au legatura cu el.
  • Rigiditatea il ajuta sa aiba o mare putere de convingere.
  • Cand este vorba sa-si revendice drepturile, este de neclintit.

Cum percepe paranoicul lumea

Principala convingere a paranoicului este aceea ca lumea e un loc primejdios, ca el insusi e vulnerabil si, prin urmare, trebuie sa se protejeze. Axioma sa de baza ar putea fi: „Lumea e plina de oameni rau intentionati, care ma forteaza sa fiu in permanenta atent”. Paranoicul semana, oarecum, cu o masina ce are un sistem de alarma prost reglat si care se declanseaza la cea mai mica atingere.

In fata unei amenintari nestiute este mai anxios decat in fata uneia bine identificate, ce poate fi combatuta. Se simte usurat cand descopera un dusman, pentru ca acest lucru ii confirma propria teorie despre lume. Are nevoie de dusmani pentru a se simti linistit in banuiala lui, de unde si tendinta de a-i cauta si a-si verifica suspiciunile. In general, paranoicul sfarseste prin a avea dreptate. Fiind ostil si banuitor, el va starni ura oamenilor care, obositi de comportamentul lui vor incerca, poate, sa-i faca rau, iar el va gandi victorios: „Aveam dreptate sa fiu neincrezator”.

Multi dintre marii dictatori din istorie au fost paranoici, cel mai bun exemplu fiind Stalin. Acestia au fost, in general paranoici agresivi si megalomani, numiti si „paranoici de lupta”. Exista insa multe persoane care prezinta doar cateva dintre trasaturile paranoicilor si care ies la lumina mai ales in situatii stresante. Ei mai sunt denumiti „personalitati senzitive” si manifesta o forma mai discreta de paranoia.

Paranoicul ia totul in tragic, se supara de la glume nevinovate si accepta cu greu criticile. Poate uneori sa nu-si asume responsabilitatea greselilor pe care le face, invinovatind mai degraba pe altii pentru o situatie negativa.

Cand paranoia devine o maladie

Rareori un paranoic cere ajutor si tratament, pentru ca el se considera perfect normal. Totusi cand intra in conflicte si fac cate o depresie, sau se simt abandonati, acestia simt nevoia sa vorbeasca si cer ajutorul unui medic. Consilierea psihologica este destul de dificila, deoarece este greu sa-i castigi increderea paranoicului. Se pot administra si tratamente medicamentoase, dar unii paranoici raman neschimbati chiar si in urma ajutorului specializat.

Cand paranoicul depaseste atat stadiul neincrederii excesive, cat si pe cel al interpretarii eronate, el traieste ceea ce se numeste „delir de persecutie”. Aceste stari exacerbate dispar prin tratament si consiliere mai repede decat trasaturile personalitatii paranoice.

Pentru ca un om sa fie diagnosticat cu tulburare de personalitate de tip paranoic, el trebuie sa prezinte urmatoarele semne:

  • sa fie constant convins ca oamenii il mint sau il inseala intr-un fel sau altul
  • mereu preocupat daca oamenii sunt loiali si de incredere
  • nu poate avea incredere in altii de frica sa nu fie tradat
  • interpreteaza gresit replici sau evenimente neutre, ca fiind amenintatoare pentru el
  • resentimente pe termen lung la adresa altora, despre care crede ca il ameninta sau il insulta
  • percepe actiunile si vorbele oamenilor ca pe atacuri la adresa lui si de aceea riposteaza
  • presupune mereu ca partenerul de viata este infidel.

Cauzele care duc la paranoia

Paranoia este un simptom care apare in mai multe boli psihice (schizofrenia) si tulburari mentale si neurologice (atac cerebral, dementa, Parkinson, Alzheimer), dar si in comportamentul unor oameni sanatosi mental, care au doar anumite fixatii.

Nu se cunosc cu exactitate cauzele care duc la paranoia, insa se crede ca urmatorii factori ar putea declansa episoade paranoice.

  • Ereditatea
  • Loviturile la cap
  • Dezechilibre chimice in creier (ca cele provocate de administrarea de metamfetamine)
  • Depresia si anxietatea (care pot face ca omului sa i se para totul nesigur, sau ca ar fi atacat)
  • Situatiile extrem de stresante
  • Tradarea increderii in copilarie
  • Evenimente traumatizante neasteptate (pierderea jobului, pierderea unei persoane dragi)
  • Consumul anumitor medicamente (medicamente corticosteroidiene, unele medicamente anti-HIV, antidepresive, etc.)
  • Consumul de droguri (alcool, cocaina, marijuana, ecstasy, amfetamine).

Avantajele pe care le aduce o persoana paranoica

Intr-un grup, sau intr-o echipa, un paranoic poate fi folositor, chiar daca este si dificil. Gratie neincrederii, el nu poate fi luat prin surprindere si evita capcanele si tradarile. Putina paranoia ajuta in joburi ca politist, judecator, sau functionar public, prin faptul ca esti inflexibil in aplicarea legii. Ajuta, de asemenea, cand trebuie sa stii cum sa-ti aperi drepturile intr-un conflict, sau cand trebuie sa faci fata unor adversari abili si primejdiosi (daca lucrezi in politie, la vama, etc.).

Cum sa ne comportam cu persoanele paranoice

  • Sa ne exprimam limpede motivele si intentiile. Paranoicul are tendinta de a-si imagina ca vrem sa-i facem rau si de aceea mesajele noastre nu trebuie sa lase loc interpretarii. Daca trebuie sa-l critici, fii limpede, ferm, clar, descrie-i precis comportamentul lui care te deranjeaza si ce sa faca in situatii similare („I-ai cerut sefului sa-ti incredinteze acest dosar, fara sa-mi spui si asta ma supara. Data viitoare as prefera sa ma anunti mai intai.”). Nu-i aduce critici evazive si amenintatoare („Nu mai merge asa. Nu se mai poate lucra cu tine. Data viitoare nu te mai baza pe mine”).
  • Sa respectam convenientele. Daca dai mana cu un paranoic, de exemplu, si te uiti in alta parte, el nu o va considera drept impolitete si neatentie, ci batjocura si dispret fata de el. Cand ai de a face cu un paranoic, nu-l lasa sa astepte, raspunde-i rapid la mesaje, evita sa-l intrerupi cand vorbeste, fii politicos. Nu e vorba sa devii umil sau excesiv de binevoitor, caci ai parea in ochii lui nesincer si ar putea crede ca urzesti ceva prin spatele lui.
  • Sa mentinem un contact regulat cu el (ea). Daca poti pastra distanta fara parere de rau fata de un paranoic, fa-o. Dar daca imprejurarile nu te lasa (poate e un membru al familiei, coleg, sef, vecin), cauta sa ai un contact regulat cu el, dar nu prea apropiat. Vorbiti pe teme neutre, insa nu il evita, pentru ca va crede ca il urasti, sau ca ti-e frica de reactia lui la un rau pe care probabil ca i l-ai facut, dar inca nu l-a descoperit (De exemplu, l-a certat seful, iar tu il eviti de cateva zile, deci tu trebuie sa fii cel care l-a turnat). Paranoicul tese scenarii imaginare, care pot fi evitate, sau rescrise daca nu te arati ostil sau nelinistit.
  • Sa facem referiri la legi si la regulamente. Paranoicul se crede un om care respecta legea si vrea doar dreptatea; are chiar o fascinatie pentru legi si regulamente si o atractie pentru procedurile juridice. Cunoaste, in general, legile si regulamentele si stie sa le foloseasca in avantajul lui, deci nu te aventura intr-un domeniu pe care nu il cunosti, sau consulta un specialist daca e cazul.
  • Sa le lasam unele mici victorii, dar sa ne gandim bine care. Pentru a-si mentine echilibrul, paranoicul are nevoie de victorii. Este important sa ii cedezi in punctele care ti se par neesentiale, dar nu si in ce ti se pare important. Daca il privezi cu totul de aceste succese, ii amplifici furia. La serviciu, lasa-ti colegul paranoic sa-si atribuie ce considera ca i se cuvine de drept si nu te dezavantajeaza. Dar daca depaseste limita pe care ai impus-o, arata-i acest lucru.
  • Sa ne cautam aliati in alta parte. Daca e vorba despre o echipa, putem cere sfatul si sprijinul celorlalti colegi care se confrunta cu acelasi paranoic. Insa uneori am putea sa nu obtinem acel sprijin, mai ales daca respectivii colegi au mai avut conflicte cu el. Relatia cu un paranoic este foarte obositoare si poate sa se transforme oricand intr-un camp de lupta, daca nu reusim sa evitam acest lucru si sa intelegem felul lui de a gandi si actiona.

Nerecomandat in relatia cu un paranoic

  • Sa renunti la a lamuri neintelegerile. Paranoicul este obositor si ai putea fi tentat sa renunti la a explica sau justifica. Trebuie sa clarifici lucrurile, in primul rand pentru interesul tau, dar si pentru a-i da sansa de a se schimba si a-si reconsidera si modifica viziunea pesimista asupra relatiilor umane. In tot acest timp, daca respectiva conjunctura permite, ia mai bine asupra ta raspunderea pentru acea neintelegere, decat sa o arunci asupra paranoicului, pentru a reusi sa-l destinzi si sa-l faci mai deschis discutiei. Pe de alta parte, nu incerca sa-l faci sa recunoasca faptul ca e suparat pe tine (ar insemna sa recunoasca si ca a gresit suparandu-se). Asigura-l doar de bunele tale intentii, ca ai observat ca situatia nu ii convine si ca nu vrei sa strici relatia cu el, pentru a intelege ca nu-i esti dusman.
  • Sa le ataci imaginea pe care o au despre sine. Prin faptul ca sunt indarjiti si par rau intentionati, ne determina sa vrem sa-i insultam si sa ne certam cu ei. Este mai bine, insa, sa rezistam acestei tentatii, deoarece le-am creste agresivitatea, pornirile violente, dorinta de a ne invinge, de a ne domina si le-am intari convingerile gresite ca ceilalti le vor raul si ca nu merita sa aiba incredere in ei.
  • Sa comiti greseli. La munca, daca un paranoic va crede ca ii esti adversar, nu va pierde nici o ocazie pentru a te ataca. Se va folosi de cea mai mica greseala, stangacie, neatentie a ta si in baza lor te va acuza, sau chiar te va da in judecata, daca e cazul. Arata-i doar ce este impecabil. In prezenta lui fii atent la ce vorbesti sau, mai bine nu spune prea multe.
  • Sa-i barfesti, caci vor afla. Cum paranoicul este hipersensibil la adversari ipotetici si vrea neaparat sa-si confirme banuielile, va sti intotdeauna ca l-ai barfit. In plus, daca afla un adversar de-al tau ca l-ai barfit pe paranoic, se va folosi de potentialul acestuia de a-ti face rau si ii va povesti, mai mult sau mai putin denaturat, ceea ce ai spus despre el.
  • Sa discutati politica. In discutiile despre politica, daca parerile difera, conversatia se poate schimba usor in controversa, ceea ce nu este de dorit cu un paranoic. Acesta, daca nu isi apara opiniile pana la capat, se considera invins.
  • Sa devii tu paranoic. Cu o persoana paranoica este bine sa iei putina distanta, sa-i lasi ceva mai mult spatiu si sa incerci sincer sa lamuresti o neintelegere, pentru a dezamorsa un conflict care pluteste in aer. Trebuie sa eviti sa reactionezi ca el (sa te enervezi la culme, sa continui cearta din nimic, sau sa treci la atac), ceea ce nu e simplu, pentru ca acest gen de om te aduce la capatul puterilor. Intr-un anumit fel, paranoicul ne face si pe noi sa fim putin paranoici.

Cum sa ne comportam in unele cazuri particulare

Daca paranoicul este seful tau: schimba-ti locul de munca sau simuleaza ca esti angajat loial.

Daca este cineva apropiat: apeleaza la un psiholog pentru a te sfatui si a te ajuta.

Daca iti este coleg sau colaborator: inainte de a merge mai departe, consulta un avocat bun si tine cont de toate aceste detalii legate de persoanele paranoice.

Cum sa-ti manifesti furia in fata unui paranoic

Spune-i: „M-am saturat de pretentiile tale”, sau „Ma faci sa spun mereu acelasi lucru”. Trebuie sa-i critici comportamentul, nu persoana.

Nu-i spune: „Esti un idiot!”, sau „Ar cam fi cazul sa te tratezi!”, pentru ca i-ai aduce o ofensa persoanei, iar paranoicul va considera inadmisibil si va riposta disproportionat.

Semnele ca eu sunt o persoana paranoica

  •  Nu-mi place sa se glumeasca pe seama mea.
  • Deja am stricat definitiv relatiile cu mai multe persoane, deoarece mi se parea ca acestea nu se comportau normal fata de mine.
  • Sunt sceptic in privinta celor pe care tocmai i-am cunoscut.
  • Se intampla adesea sa am mai multi dusmani decat imi pot inchipui.
  • Cand se intampla sa spun cuiva un secret, mi se face apoi teama ca acesta sa nu foloseasca impotriva mea ceea ce i-am marturisit.
  • Mi se reproseaza ca as fi neincrezator.
  • Cred ca pentru a o scoate la capat, in viata trebuie sa fii dur si inflexibil.
  • Cand cineva imi arata ca ma apreciaza, eu ma gandesc ca nu vrea decat sa obtina ceva de la mine.
  • Ma gandesc deseori la toti cei pe care i-as pedepsi pentru faptele lor.
  • Chestionarul acesta ma face sa ma simt prost.

Este esential sa ne facem si noi aceasta autoanaliza, nu doar sa cautam alte persoane care se incadreaza in categoria paranoicilor. Fiecare dintre noi am putea avea in modul de gandire si in comportament tendinte spre una sau mai multe dintre aceste paradigme. In timp ce ii intelegem pe altii, putem de asemenea sa corectam propria tendinta de a exagera intr-o directie sau alta ca tipar de gandire sau comportament.

In acelasi timp, acest ultim subtitlu ne arata nu doar enumerarea succinta a trasaturilor paranoicului, ci ne ajuta sa privim totul din unghiul personal, sa observam cum se vad lucrurile prin ochii paranoicului. In acest fel ne dam seama mai usor daca suntem sau nu paranoici.

Cunosti persoane paranoice? Poti sa relatezi o intamplare in care s-au comportat astfel?

Surse: Francois Lelord, Christophe Andre – Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile, Mind Disorders, Wise Geek

Sursa foto

Cum trebuie sa ne comportam cu persoanele dificile (I). Anxiosii

200447888-001

Toti oamenii, fara exceptie, au avut sau vor avea de a face cel putin o data in viata cu o persoana dificila. De fapt, persoanele ciudate si dificile cu care intram in contact reprezinta una din principalele surse de stres pentru majoritatea oamenilor. O persoana dificila este acel om cu care relationezi greu, nu reusesti sa comunici si cu atat mai putin sa lucrezi in echipa, iar acest lucru li se intampla si altor persoane care intra in contact cu ea. Poate fi un coleg de serviciu, un amic, seful tau, o ruda, sau chiar cineva din familie. Indiferent de situatie, relatia cu el este obositoare, enervanta si te aduce la capatul puterilor si al rabdarii.

Initial mi-am propus sa fac acest articol cu gandul ca voi gasi inspiratie in experienta mea de viata si prin observarea oamenilor din jurul meu. Dar cand am inceput sa ma documentez, mi-am dat seama ca subiectul este mult mai complex decat pare. Oamenii dificili sunt de multe feluri, au reactii si comportamente diferite, in functie de temperamentul lor, de anumite fixatii pe care le au, de felul in care percep realitatea si de multi alti factori. De aceea nu putem sa-i abordam pe toti la fel, iar ameliorarea relatiilor cu astfel de oameni nu se poate realiza prin metoda generala a tactului, a rabdarii si diplomatiei. Oamenii au probleme mari cu persoanele dificile pentru ca ii incadreaza pe toti in aceeasi categorie si se comporta la fel cu toti.

Insa pentru a putea sa il abordam pe fiecare in felul potrivit, care sa ne ajute sa avem relatii mai bune cu el, este nevoie ca mai intai sa cunoastem tipologiile principale de oameni dificili si sa-i intelegem. Abia apoi vom putea sa apelam la tactica cea mai buna cu fiecare in parte, care aduce si rezultate.

Urmeaza, deci, o serie de articole care ne vor ajuta sa intelegem aceste personalitati dificile, modul lor de gandire, logica din spatele lui si tehnicile pe care este bine sa le aplicam cu fiecare in parte. Este o ocazie buna de a ne face si o autoanaliza. Oamenii dificili au de obicei anumite idei fixe si un mod mai rigid si ingust de a vedea lucrurile si de multe ori nu reusesc sa priveasca realitatea si din punctul de vedere al altora. Toate acestea ii fac ”dificili” pentru ceilalti oameni. Insa relatiile cu ei sunt ingreunate si de faptul ca restul oamenilor din jur au si ei o perspectiva a lor, care este subiectiva si merge intr-o anumita directie; au si ei modul lor de gandire, care chiar daca nu este la fel de rigid, poate fi suficient de inflexibil incat sa contribuie la neintelegerile cu persoana dificila.

Atunci cand vom analiza fiecare categorie de personalitati dificile si cand ne vom gandi unde ii incadram pe cei pe care ii cunoastem, ar fi bine si sa ne autoevaluam, pentru a ne da seama daca avem tendinta de a exagera intr-o anume atitudine dominanta sau in vreun comportament despre care ni se spune ca ne defineste. Daca suntem sinceri cu noi insine, putem nu doar sa ne corectam comportamentul si modul de gandire, ci si sa ii intelegem pe cei cu adevarat dificili, pentru a relationa mai bine cu ei.

Anxiosii

Personalitatea anxioasa

  • Pentru sine sau pentru cei apropiati, isi face griji mult prea intense si frecvente, raportat la riscurile vietii cotidiene
  • Tensiune fizica adesea excesiva
  • Permanenta atentie la riscuri: vigilenta fata de tot ce ar putea lua o turnura neplacuta, pentru a controla chiar situatii cu un risc redus (fapt putin probabil sau lipsit de importanta).

Anxiosii pot fi, de exemplu, parintii hiperprotectori, care de frica unor posibile accidente sau probleme, isi sufoca adesea copiii cu grija lor, nepermitandu-le sa faca nici un pas singuri, iar apoi cand devin adulti incearca sa le controleze viata de frica neprevazutului.

Cum percepe anxiosul lumea

Convingerea lui fundamentala ar putea fi formulata astfel: “Lumea este un loc in care pandesc tot soiul de primejdii si dezastre.” O persoana depresiva care ar impartasi aceasta parere, s-ar pregati pentru a amortiza loviturile, pentru a evita orice surprize. Anxiosul, dimpotriva, va face totul pentru a le preveni, incercand sa controleze tot ce il inconjoara.

O alta convingere a lui ar putea fi aceasta: “Daca esti prudent, poti evita multe accidente si incidente.” Lumea este un loc cu multe pericole, dar nu traim obsedati de ele. De fapt, convingerile anxiosului si cele ale unei persoane ce nu este anxioasa se deosebesc doar prin frecventa si intensitatea lor. In mod cert, o nenorocire poate veni oricand, suntem fiinte vulnerabile si pieritoare, dar cei mai multi dintre noi traiesc pierzand din vedere tocmai acest fapt. Ceea ce nu ne impiedica sa luam precautii in ceea ce priveste riscurile pe care le putem controla. La volan, de exemplu, fixam centura de siguranta, dar fara vreo anxietate deosebita si fara a tremura de teama unui accident la fiecare intersectie. In privinta riscurilor al caror control nu ne sta in putere, cum ar fi o boala grea, accidentul de masina al unei persoane apropiate, refuzam sa ne gandim la ele cata vreme nu suntem pusi in acea situatie. Pe de alta parte, riscurile minore ale vietii, ca pierderea unui tren, intarzierea sau nereusita prepararii unei mese, cu siguranta ca ne vor spori anxietatea, dar la o intensitate moderata.

Persoanele anxioase sufera de o reglare un pic cam sensibila a”sistemului lor de alarma”: gandurile lor anxioase, tensiunea fizica si comportamentul de control se declanseaza mult prea adesea si cu prea mare intensitate in raport cu evenimentul.

Anxietatea este o emotie fireasca. Cu totii suntem mai mult sau mai putin anxiosi in fata unor situatii ce comporta un anumit risc, cand dam un examen, inainte de a lua cuvantul in fata unei adunari, cand se intampla sa zabovim in drumul spre gara, etc. Si, cum nu este prea placut sa incerci o emotie precum anxietatea, vom cauta sa o ocolim procedand in asa fel incat sa evitam orice risc: cei mai anxiosi se vor pregati cat pot mai bine pentru examene, isi vor pregati discursul si vor face totul pentru a ajunge din timp la gara. Ei vor incerca sa previna riscul de a pierde controlul situatiei. Dar persoanele mult prea anxioase vor evita dezagreabilul anxietatii pur si simplu neprezentandu-se la examene, pe care le considera (uneori in mod nejustificat) prea grele, sau refuzand sa-si sustina discursul, ori renuntand la calatorie, caci toate aceste situatii le-ar pricinui mult prea multe griji.

Cand anxietatea devine o maladie

Simptomele anxietatii generalizate:

  • Ingrijorari excesive si nejustificate
  • Hiperactivitate a sistemului nervos vegetativ (sistemul nervos dirijeaza reactiile involuntare): palpitatii, transpiratii, bufeuri, nevoia de a urina des, “nod in gat”
  • Tensiune musculara: zvacnituri, contractii dureroase (spate, umeri) ce dau adesea senzatia de oboseala
  • Scrutare hipervigilenta a ceea ce este imprejur: senzatia de a fi permanent la panda, intr-o continua excitatie, dificultati de concentrare, perturbari ale somnului, iritabilitate.

Sindromul anxios generalizat este o adevarata maladie la care pot ajunge persoanele anxioase si care trebuie tratata. Cele mai eficiente tratamente sunt cele in care psihoterapia este insotita de medicatie.

Cauzele anxietatii

  • Ereditatea
  • Educatia 
  • Mediul. Studiile au aratat ca la pacientii ce sufera de tulburari anxioase, cum ar fi sindromul de panica sau agorafobia, “evenimentele de viata” (despartiri, decese, mutatul, schimbarea profesiei) se succedasera rapid in lunile ce au precedat aparitia sindromului. Alti autori se intereseaza de numarul deceselor sau al divorturilor parintilor survenite in timpul copilariei.

Ca si in cazul altor personalitati dificile, pentru ca o personalitate anxioasa sa se formeze, este nevoie de fiecare data de o imbinare variabila intre o predispozitie ereditara, experiente educative si, uneori, evenimente traumatizante.

Pentru psihanalisti, anxietatea excesiva, numita de ei “anxietate nevrotica”, este simptomul conflictelor inconstiente, neadecvat rezolvate si datand din prima copilarie. Pentru ei, persoana anxioasa se angoaseaza tocmai pentru a combate o angoasa mult mai profunda, inconstienta, ce tine de unul sau de mai multe evenimente din primii ani de viata.

Avantajele pe care le aduce o persoana anxioasa

Pentru a avea relatii bune cu persoanele dificile, nu este de ajuns ca oamenii echilibrati din jurul lor sa le inteleaga si sa le abordeze in modul cel mai potrivit, ci si sa invete sa foloseasca „defectul” acelora in beneficiul ambelor parti, sau al echipei din care fac parte. Este vorba de a valorifica diferentele in scop nobil si de a transforma unicitatea persoanei dificile in avantaj.

Dintr-un punct de vedere evolutionist, daca exista azi atat de multe persoane anxioase, este pentru ca anxiosii au rezistat vicisitudinilor selectiei naturale, deci anxietatea a avut o valoare anume pentru supravietuire. Si nu este greu sa ne inchipuim cum s-a intamplat: in fata riscului aparitiei unui pradator, probabil ca vanatorul anxios era mult mai prudent, mereu la panda, nu se lasa surprins, cauta cele mai ferite poteci, reactiona la cel mai mic pericol. O mama anxioasa trebuie sa fi fost mult mai atenta la copii, nu-i pierdea o clipa din ochi, facea provizii. Aceste comportamente le sporeau sansele de a supravietui si de a avea urmasi. La nivelul grupului este posibil ca anxiosii sa fi temperat elanurile celor mai cutezatori, care au avut un rol anume in descoperirea de noi teritorii sau in tentativa de a gasi si alte tehnici de vanatoare, experiente ce s-ar fi putut totusi dovedi primejdioase. O buna imbinare de cutezanta si anxietate trebuie sa fi contribuit la supravietuirea tribului.

Pentru orice proiect al unui grup, un anxios poate fi pavaza, gandindu-se la riscuri pe care nimeni nu le ia in seama si veghind pentru ca masurile de precautie sa fie luate.

Cum sa ne comportam cu persoanele anxioase

  • Sa le inspiram incredere. Unui anxios trebuie sa-i aratam ca nu reprezentam un risc sau o amenintare, ca nu suntem sursa unor posibile neplaceri. In acest fel, nu ne va mai vorbi de nelinistea lui si relatiile cu el pot fi mai bune. Putem sa-i dam aceasta impresie avand grija la detalii: sa venim la ora stabilita, sa raspundem fara intarziere mesajelor lui, sa ne aratam prevazatori. Acest lucru nu este simplu, caci anxiosii sunt adesea foarte sacaitori si ne trezesc dorinta de a face exact pe dos decat se asteapta ei, ceea ce nu este indicat daca vrem sa avem o relatie buna cu ei.
  • Sa le ajutam sa relativizeze. Cand anxiosul ne spune ce il ingrijoreaza (de exemplu, ca va arde friptura), trebuie sa-l intrebam: „Si ce s-ar intampla daca s-ar arde?” In acest fel il determinam sa isi formeze imaginea tuturor consecintelor propriului scenariu-catastrofa (al fripturii arse). Trebuie sa facem acest lucru in speranta ca se va desensibiliza (se va obisnui cu acest gand si va fi mai putin anxios) si ca va relativiza treptat (nu va mai lua in tragic consecintele fripturii arse). Scopul este ca anxiosul sa realizeze ca nu poate controla totul si ca daca s-ar intampla „nenorocirea”, ar fi poate penibil sau jenant, dar nu catastrofic. Punandu-i persoanei anxioase intrebarea „Sa zicem ca s-ar arde friptura. Ar fi asa de grav?” – il facem sa se concentreze asupra consecintelor reale ale faptului de a arde friptura si asupra posibilelor solutii (sa gatesti ceva rapid in loc). In acest fel il ajutam sa se detaseze si sa reduca din anxietate.
  • Sa le aratam un umor binevoitor. Anxiosii sunt enervanti si exasperanti, iar tendinta celor din jur este de a-i ironiza. Ceea ce trebuie sa facem, insa, este sa glumim cu ei, dar intr-un mod lipsit de sarcasm sau ironie; sa-i facem sa simta bunavointa dincolo de nota corijatoare, sa le aratam bunele noastre intentii.
  • Sa le determinam sa se trateze. Putem sa-i sfatuim sa apeleze la un psihoterapeut, care cel mai probabil i-ar invata sa se relaxeze si in plus ar recurge la terapii cognitive. Tehnicile de relaxare pot merge de la cele simple – ca respiratia profunda sau yoga, pana la cele mai complexe ca tehnica Schultz. Tehnicile de relaxare sunt foarte eficiente in cazul unui anxios pentru ca el poate sa faca scurte relaxari in orice moment in care simte ca ii creste tensiunea nervoasa (dupa o sedinta, inainte de a da un telefon, la volan, etc.). Terapiile cognitive urmaresc trei lucruri: primul – ca persoana anxioasa sa-si descopere acele ganduri asociate starii sale anxioase, „discursul interior” („Daca nu termin raportul acesta la timp, este dezastru!”). Al doilea obiectiv este ca acesta sa-si elaboreze un discurs interior alternativ, menit sa-i relativizeze gandurile anxioase spontane, adica niste fraze proprii cu valoare moderatoare, care macar sunt mai putin anxioase („Ar fi bine sa termin la timp raportul acesta, dar daca nu o sa reusesc, pot sa mai cer un ragaz”). Al treilea obiectiv este ca anxiosul sa-si discute principalele convingeri anxioase despre lume si viata.

Nerecomandat in relatia cu un anxios

  • Sa ne lasam subjugati. Anxiosii au tendinta sa-i implice si pe altii in politica lor nesfarsita de prevenire a riscurilor, dar nu trebuie sa ne lasam influentati de punctul lor de vedere.
  • Sa il luam prin surprindere. Persoanele anxioase au o reactie puternica, de tresarire, la surprize – chiar si la cele placute. In situatii imprevizibile, sistemul lor de alarma le da emotii puternice. De aceea nu este bine sa ne jucam cu nervii lor. O veste neasteptata, o vizita neanuntata, o gluma, sunt tot atatea cai pentru a-i vedea pe anxiosi tresarind panicati in doar o fractiune de secunda.
  • Sa-i impartasim propriile noastre nelinisti. Marturiseste-i ce te preocupa doar daca te poate realmente ajuta, caci altfel te va considera o alta sursa de neliniste. Pentru el nimic nu este mai angoasant decat sa realizeze ca lumea este un loc mai primejdios si mai incert decat credea el.
  • Sa abordam subiecte de conversatie penibile. In fata anxiosului sau anxioasei nu povesti ca unul din colegi sufera de SIDA, ca vecinul care s-a dus la medic din cauza a ceea ce el credea a fi o migrena, a fost internat pentru tumoare cerebrala, sau ca dimineata ai fost martorul unui ingrozitor accident de circulatie. Evita sa-i povestesti un reportaj televizat buleversant despre ultimul genocid sau un articol inspaimantator despre ucigasii in serie. Dealtfel, unii medici chiar recomanda personalitatilor anxioase sa nu urmareasca stirile televizate. Anxiosilor le este mult mai greu sa-si intoarca privirea de la aceste prapastii ce se pot deschide sub pasii nostri. Ei se gandesc la primejdiile ce ne pandesc mult mai des decat noi. Iar pentru ei, a vorbi despre un pericol inseamna a-l trai deja si a suferi.

Cum sa ne comportam in unele cazuri particulare

Daca anxiosul este patronul tau: fii pentru el un fel de semnal linistitor.
Daca este o persoana apropiata: nu-i spune ca te-ai inscris la un curs de parasutism.
Daca este coleg sau colaborator: foloseste-te de calitatile lui de anxios pentru a preveni si prevedea totul.

Semnele ca sunt o persoana anxioasa

  • Adesea nu pot dormi din cauza grijilor
  • Riscul de a pierde un tren ma angoaseaza teribil
  • Mi se reproseaza adesea ca imi fac prea multe griji pentru orice
  • Intotdeauna ma achit de obligatii (facturi, impozite, chitante) cat pot de repede
  • Cand se intampla ca o persoana pe care o astept sa intarzie, nu pot sa nu ma gandesc la un accident
  • Am tendinta de a verifica de doua ori mersul trenurilor, rezervarile si intalnirile
  • Adesea imi dau seama prea tarziu ca mi-am facut prea multe griji pentru un lucru putin semnificativ
  • Cateodata, in timpul zilei, simt nevoia sa iau un calmant
  • Cand sunt luat prin surprindere, am palpitatii
  • Uneori ma simt tensionat fara sa stiu de ce.

Studentii la Psihologie sau Psihiatrie, atunci cand invata despre tulburarile nervoase si bolile psihice, marturisesc ca tind sa se identifice cu unele trasaturi ale tipologiilor despre care studiaza. Au impresia ca ar putea fi schizofrenici, dementi sau ca ar avea alte tulburari de acest fel. Daca ai usoare tendinte spre una sau spre mai multe dintre tipologiile despre care vom discuta in aceasta serie de articole, nu inseamna ca esti bolnav si nici neaparat o persoana dificila. Insa este bine sa te cunosti si sa te analizezi cat mai obiectiv posibil, cat mai „din afara”, pentru a putea sa iti corectezi unele impulsuri gresite in relatiile cu ceilalti oameni. Oricum, scopul principal al acestor articole este intelegerea psihologiei si comportamentului oamenilor dificili cu care interactionam, pentru a putea veni in intampinarea lor si a evita conflictele cu acestia, sau a imbunatati comunicarea si relatiile cu ei.

Oamenii dificili se afla in dificultate. Fiecarei tipologii ii lipseste ceva, iar acest lucru duce la frustrare si refulare in afara. Ei au nevoie de ajutor si pentru ca majoritatea nu sunt constienti de asta si nu ar accepta acest lucru, au nevoie sa-i ajutam noi, cei apropiati. Intelegerea noastra este un prim mare ajutor, dar si abordarea potrivita. Toate detaliile cu privire la modul lor de a gandi sunt importante si ne pot oferi informatii pretioase, care ne ajuta sa-i ajutam.

Sursa: Francois Lelord, Christophe Andre – Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile

Sursa foto

Pericolul unei singure pareri

o singura parere2

Cand ne formam o prima impresie despre un om, ea poate fi profund gresita. De ce oare tindem sa ne formam o parere negativa despre cineva, mai degraba decat una pozitiva? De ce pornim de la premisa ca omul pe care tocmai l-am cunoscut este rau si nu bun? De ce catalogam oamenii si ii incadram in categorii inainte sa-i cunoastem bine? De ce ne multumim cu o singura poveste?

Atunci cand refuzam ideea povestii unice, cand ne dam seama ca niciodata nu exista o singura poveste despre un loc, regasim intr-un fel paradisul. (Chimamanda Ngozi Adichie)

Chimamanda Ngozi Adichie pune foarte bine in lumina aceasta problema, atat din punctul de vedere al celui care analizeaza, cat si a celui care este evaluat.

De prea multe ori ne formam o parere despre un om si ne-o mentinem, fara sa ne mai intereseze si alte aspecte ale personalitatii lui sau ale vietii lui. Uneori aceasta parere este prima impresie, care se formeaza in primele secunde sau minute in care cunoastem un om. Ori aceasta este superficiala, pentru ca nu avem suficiente detalii despre acest om. Totusi, ne multumim cu ea si etichetam persoana, o incadram intr-o categorie de unde cu greu o mai eliberam.

Si mai grav, alteori ne formam o impresie despre un om din spusele altora, fara ca macar sa-l cunoastem. Daca avem incredere in parerea cuiva apropiat, tindem sa credem pe cuvant orice spune. Insa acest om vede lucrurile prin lentilele lui, nu prin ale mele; prin perspectiva lui, nu a mea. Daca as avea acces la informatii despre persoana asupra careia imi formez o opinie, poate ca eu as percepe-o diferit.

Mereu am crezut ca este imposibil sa fii cu adevarat interesat de un loc sau de o persoana fara sa fii interesat de toate povestile despre acel loc sau acea persoana. Consecinta povestii unice este aceasta: ii priveaza pe oameni de demnitate. Ne face sa ne privim cu dificultate ca fiind la fel de umani cu totii. Evidentiaza diferentele mai degraba decat similitudinile. (Chimamanda Ngozi Adichie)

Si atunci de ce sa ne multumim cu putine informatii despre un om? De ce sa nu il lasam sa ne surprinda placut, sa se dezvaluie si sa ne lasam purtati in lumea lui? Nimeni nu este doar necivilizat, dificil sau rau. Oricine are si laturi bune. Eu sunt cel care are de pierdut daca nu ii dau omului sansa sa-mi arate ce are mai bun, mai frumos si mai valoros. Cate relatii interumane sunt blocate inainte sa se dezvolte, din cauza unor simple pareri formate pe baza unor informatii incomplete si a unor idei preconcepute? Nici macar nu stim ce pierdem din cauza faptului ca ne multumim cu o singura parere.

Sa insist doar asupra povestilor negative inseamna sa consider ca experienta mea este monotona si sa ignor multe dintre celelalte povesti care m-au format. Povestea unica creeaza stereotipuri. Iar problema cu stereotipurile nu este ca nu sunt adevarate, ci ca sunt incomplete. Ele fac ca o poveste sa devina singura poveste. (Chimamanda Ngozi Adichie)

Dar oare cate povesti extraordinare ratam despre oameni si locuri, povesti care ne-ar deschide mintea, ne-ar imbogati si ne-ar ajuta sa vedem lucrurile mai clar? Vom sti vreodata cu adevarat? Depinde de fiecare dintre noi sa ne deschidem mintea si sufletul in fata oamenilor.

Povestile conteaza. Multe povesti conteaza. Povestile au fost folosite ca sa deposedeze si sa raneasca. Dar povestile pot fi folosite si ca sa dea putere, sa umanizeze. Povestile pot stirbi demnitatea oamenilor. Dar povestile pot sa si repare demnitatea stirbita. (Chimamanda Ngozi Adichie)

Sursa foto

De ce seful tau e mereu furios

de ce seful tau e mereu furios

Unii oameni sunt mereu furiosi, certareti, nemultumiti de orice si de oricine. Daca au si oameni in subordine, atitudinea lor poate afecta viata multora dintre cei cu care lucreaza zilnic. Parca nimic nu le este pe plac, orice ai face nu ii multumeste si gasesc tot timpul motive sa te critice. Adopta un aer de superioritate si te privesc de parca nu sti sa faci nimic. Nu le poti intra in gratii si cel mai rau lucru dintre toate este ca tipa si uneori chiar isi jignesc subalternii. Iar cand nu o fac, fata lor incruntata este de ajuns ca sa-ti strice ziua.

Exista doua motive care ar putea fi cauza acestui comportament.

Vrea sa para dominant. Furia este unul dintre semnele dominarii, ceea ce inseamna ca nu se simte neaparat important si dominant, asa cum ar vrea sa fie perceput si ca face eforturi ca sa-si ajusteze imaginea. De aceea incearca gesturi fortate, artificiale, menite sa-i induca pe ceilalti in eroare si sa-i mascheze slabiciunea. Acest gen de om incearca din rasputeri sa demonstreze ca este puternic si ca ii domina pe cei din jur. Cu cat mai slab se simte, cu atat mai disperate sunt gesturile de furie si nemultumire la adresa tuturor. Unii oameni cu atitudine de dominare fortata nu gasesc o cale mai buna de a iesi in fata, decat aceea de a-i injosi pe altii. Astfel, prin comparatie, ei ar parea mai buni, mai destepti, mai competenti, etc. Incercam sa demonstram ceva atunci cand credem ca nu este deja vizibil si cand nu suntem convinsi ca este adevarat.

Este depasit de situatie. Nu e sigur pe el si de aceea ii este frica sa nu greseasca el insusi sau subalternii, pentru a nu fi nevoit sa plateasca din aceasta cauza. Cel mai probabil ii este frica de superiori, pentru ca nu are incredere ca ar putea face fata provocarilor pozitiei pe care o detine. Nu are curaj si nici incredere in fortele proprii. In acest caz furia este o forma de aparare. De multe ori acesti oameni nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele lor – asa cum ar trebui sa faca un lider, sau un manager – ci cauta sa dea vina pe cei de sub ei si sa gaseasca un tap ispasitor pentru a iesi ei curati din problema. Incompetenta impreuna cu ambitia de a urca in ierarhia profesionala il fac sa calce peste oameni.

Nimeni nu vrea sa fie uracios. Nu s-a nascut asa. Poate chiar se uraste in secret pentru asta. Furia vine din neputinta, din incapacitatea de a face fata unor situatii si de a le gestiona eficient, sau din instinct de aparare.

Ce poti sa faci

Cand este vorba despre colegi – oameni aflati profesional pe aceeasi treapta cu noi – este mai simplu sa le baram iesirile. Putem pur si simplu sa le spunem ca nu le permitem sa ne vorbeasca in acest fel si evitam contactul cu ei. Insa cand e vorba de un sef, nu mai este la fel de simplu. In general, oamenii aflati pe pozitii de conducere, care se comporta abuziv cu colegii si cu subalternii, sfarsesc prin a face o gafa la un moment dat si a sparge singuri bula de sapun pe care au creat-o in jurul lor. Alteori situatia devine atat de insuportabila pentru cei care lucreaza cu el, incat se aliaza impotriva lui, se plang superiorilor acestuia si aduna dovezi incriminatoare care il exclud din firma, sau din departamentul unde lucreaza.

Cand oamenii devin abuzivi la adresa noastra, cea mai buna cale de a stopa acest fenomen este de a adopta atitudinea potrivita. Daca nu vrei sa se ajunga la situatii atat de tensionate, dar totusi sa limitezi comportamentul sefului tau, atunci cand te critica si e nemultumit cere-i argumente palpabile in modul cel mai pertinent posibil si pe tonul cel mai calm. Chiar daca el tipa, fii cat mai calm, dar ferm. Impune respectul pe care el nu stie sa-l impuna. Intreaba-l simplu pe ce se bazeaza acuzatiile pe care ti le aduce.

Nu lasa loc de disputa. Dar in acelasi timp adopta si tu o postura dominanta, care emana siguranta de sine: stai drept, cu privirea in fata si nu in jos, picioarele usor departate si „infipte in pamant”, nu apropiate, nu-ti aduna umerii si cauta sa-l privesti in ochi si sa ai gesturi ample ale bratelor, fara sa fii agitat, sau tensionat. Ar trebui ca dupa cateva episoade de acest fel sa-si dea seama ca are de a face cu un om peste care nu se trece, mai dominant chiar decat el. Ai putea avea surpriza ca in loc sa te sicaneze in continuare in alt fel, sa te respecte si sa se comporte civilizat cu tine.

Tu cum faci fata, sau cum ai gestionat candva relatia cu un sef ingrozitor?

Sursa foto

Televiziunea m-a facut mai desteapta

televiziunea m-a facut mai desteapta

Sunt inca uimita de lectia de viata pe care am primit-o in ultimii ani. Televiziunea este un profesor bun, care m-a facut mai desteapta. Doar ca are metode de predare atat de subtile, incat mi-a luat ceva timp sa inteleg ce vrea sa-mi spuna. A fost un proces de predare-invatare dinamic, dar a meritat tot efortul.

Televiziunea nu stia cum sa trezeasca in mine idei. De parca voia sa-mi transmita un mesaj pe care eu ma incapatanam sa-l ignor. Cu cat mai mult ma prefaceam ca nu inteleg, cu atat mai mult insista sa imi dea indicii. A inceput usor, sperand ca pot sesiza nuante. Mi-a prezentat umor ieftin, filme de duzina, personaje carora le lipsea ceva ca sa fie demne de atentie. Nu a fost suficient; eu nu dadeam semne ca ma dumiresc. Apoi mi-a pus in fata ochilor categorii sociale si intelectuale care ar trebui ascunse de ochii Europei si ai lumii. Eu tot nu aveam nici o reactie. A continuat cu metode mai explicite.

A inceput sa-mi arate tot mai multi oameni care se autocondamna zilnic la suferinta si neajunsuri prin propriile decizii. Mi-a starnit compasiune. Apoi am vazut intelectuali de carton care isi petrec timpul cu activitati care nu le folosesc la nimic. Am inceput sa ma compar cu altii si sa ma simt bine ca eram pe drumul cel bun. Dar nu asta era lectia televiziunii pentru mine; tot nu intelegeam. A scos apoi artileria grea.

Mi-au fost prezentate situatii de viata inventate de dragul placerii de a savura o poveste buna. Majoritatea erau relatii sentimentale intre oameni lipsiti de moralitate si respect, regizate la pret minim de studenti sau amatori si menite sa satisfaca gustul pentru picanterie. Am vazut un excedent de tipologii umane, culminand cu hotul deghizat in om politic si cu alt hot deghizat in omul Domnului. Trebuia sa ma determine cu orice pret sa inteleg lectia. Mi-a spus ca pot sa mananc precum un porc, pentru ca pot bea la final o pilula minune ce ma scapa de eventualele probleme digestive. Asta dupa ce in urma cu un minut auzisem ca este bine sa evit excesul de sare, zahar si grasimi. Aici incepusem deja sa-mi pun intrebari. Cand ma aflu in fata unei contradictii de idei, fac un pas in spate si analizez situatia.

Observam ca televiziunea imi sugereaza faptul ca pot sa votez. Ca atunci cand nu-mi place ce vad, pot sa ma folosesc de cel mai puternic vot ce il am la indemana: alegerea produselor si serviciilor sanatoase si utile si ignorarea celor care imi fac rau. Am realizat atunci si faptul ca la televizor nu vad niciodata o strategie concreta care sa ma conduca spre succes in viata. Nici un cuvant despre dezvoltare personala, despre felul in care te poti educa si reeduca, despre potentialul uman si cum poate fi el scos la lumina, despre comunicare eficienta, despre marketing si branding personal, cresterea increderii in sine, finante personale, tehnici de imbogatire, autodisciplina, metode noi de invatare rapida, sau despre creativitate. Ne arata doar cum se pot distruge mai rapid relatiile sentimentale, nu cum se pot repara si innoi ele. Am vazut doar echipe disfunctionale, nu si unele model, care obtin rezultate. Pe scurt, nu se spune nimic despre ceea ce este esential in viata si in evolutia noastra ca oameni.

In schimb, primesc multa vulgaritate obscura, mediocritate si sugestia unei vieti conforme cu dogme de mult depasite. Am mentionat si stirile depresive? Cand a epuizat metodele de atentionare, a dat cartile pe fata. A inceput sa promoveze femeia din plastic, prezentata ca tranzitia dintre om si robotul-prostituata. Asta a fost o idee buna. A reusit sa starneasca repulsie feministei din mine. In sfarsit, am inteles…

Televiziunile mizeaza pe faptul ca voi fi la fel de selectiva ca la restaurant. De la cele care nu au in meniu educatie, dezvoltare sau orice alt fel pe care il prefer, plec la altele unde le gasesc nu doar foarte proaspete, ci si gatite si servite de cei mai buni chefi. Da, televiziunea este un bun profesor pentru ca are mare grija sa nu ma indobitocesc.

Acum ca am inteles metoda discreta a televiziunilor de a ma educa, recunosc ca s-au straduit mult sa scada calitatea programelor lor, pana cand am inteles subtilitatea lectiei. Inteleg si de ce au facut-o in acest fel: daca mi-ar fi spus direct morala, m-as fi simtit jignita. As fi considerat ca imi sfideaza inteligenta. Uneori ma simt ca in Truman Show. Atata efort doar pentru ca un om sa inteleaga ce are de facut cu timpul lui.

In continuare, ca in comunism, m-am dezvoltat foarte frumos in simplitatea unei vieti lipsita de tentatii. Pentru mine nu mai exista un mare consumator de timp si atentie. Mi-a ramas timp sa citesc, sa am grija de sanatatea mea, sa studiez mai mult, sa petrec mai mult timp de calitate cu familia si prietenii, sau in natura. Cel mai important insa, am putut sa-mi aloc timp si ragaz sa gandesc. Sa ma gandesc la viata mea, la viitor, la ce e important pentru mine. Sa ma gandesc la cum e viata mea fata de cum as vrea sa fie. La ce am de facut ca sa-mi ating obiectivele. Am timp sa muncesc mai mult pentru a-mi vedea visele implinite. Am timp sa scriu si sa ma ocup de pasiunile mele. Timp sa ma gandesc la ce pot face acum la tinerete pentru a imbatrani altfel decat bunicii si parintii mei. Cum as putea ca la 70 de ani sa fiu inca intr-o forma fizica si mentala buna si sa-mi petrec iernile in Thailanda sau in Mauritius.

Cum de nu mi-am dat seama mai demult ca era totul in beneficiul meu si ca televiziunea incearca sa-mi transmita un mesaj ascuns? Am inteles in sfarsit ca vrea sa-mi arate ce ma asteapta daca nu iau deciziile corecte legate de timpul meu. Distractia se administreaza cu masura. Dupa ce am inteles asta, viata mea s-a transformat enorm in ultimii ani. La fel prioritatile si felul in care imi petrec timpul liber.

Simt unele zvacniri din cand in cand incercand sa ma tenteze. Sunt constienta ca sunt doar teste. Stiu ca se joaca punandu-mi in fata zaharelul. Vor sa se convinga ca am inteles cum stau lucrurile si ca m-au impins definitiv pe drumul meu spre un viitor luminos. Este o adevarata atitudine de parinte care isi arunca la un moment dat copilul in focul luptei, il lasa sa se descurce singur in situatii limita spre a-l pregati pentru viata. Vor sa vada daca am invatat cum sa traiesc cu adevarat. Strategia subtila a televiziunii de a educa este atat de buna, incat ar putea fi aplicata in educatia copiilor.

Imi incolteste in minte o intrebare fireasca: ce se va intampla de acum inainte? Cat de desteapta voi deveni? Aproape ca ma sperie gandul la cat de multa informatie de calitate voi asimila in continuare. Este oare posibil mai mult de atat?

Sursa foto