Descoperiri uimitoare despre stres, dezvaluite de ultimele studii

stres

Foarte multa vreme s-a crezut ca stresul este rau, ca ne afecteaza in multe feluri, ca poate provoca o multime de boli si ca ne scurteaza viata. Dar studii recente au scos la lumina o alta realitate. Lucrurile nu stau asa cum am crezut cu totii, si se pare ca lumea medicala s-a inselat in ultimii ani. Am un mare respect pentru medicii sau specialistii care au curajul si profesionalismul sa admita ca s-au inselat ei si o intreaga comunitate medicala, atunci cand noi cercetari dovedesc acest lucru.

Kelly McGonigal este un psiholog care studiaza de mai bine de zece ani stresul si are puterea sa recunoasca public faptul ca a gresit in toti acesti ani. Ea vine sa ne explice cum stau lucrurile cu stresul si cum putem aplica noile descoperiri in viata noastra imediat, pentru a elimina efectele nocive al stresului, pentru a ni-l face prieten sau a-l evita. Te las sa-i urmaresti expunerea si sa retii cele doua lucruri pe care este bine sa le faci cand te confrunti cu situatii stresante.

Ultimele studii efectuate timp de mai multi ani arata ca stresul ne afecteaza doar in masura in care credem ca el ne afecteaza. Deci, daca credem ca el ne va face rau, exact acest lucru se va intampla. Pentru a evita aceasta, trebuie sa ne gandim ca reactiile fizice pe care le avem in fata unei situatii stresante sunt benefice si ca ele ne ajuta sa facem fata problemei cu care ne confruntam. Din nou, trebuie sa lucram cu propria minte, sa-i transmitem mesajul potrivit, adica mesajul care ne avantajeaza. Ajungem iar la subiectul meu favorit – puterea gandului asupra mintii, maleabilitatea creierului si felul in care el controleaza reactiile altor organe (in acest caz, raspunsul la stres si declansarea bolilor). Totul tine de felul in care alegem sa gandim si de mesajele pe care ni le transmitem mental legat de corpul nostru.

Al doilea detaliu extrem de important este faptul ca efectele nocive ale stresului dispar sau se diminueaza foarte mult daca suntem inconjurati de afectiunea celor dragi, daca socializam si suntem sprijiniti sa trecem peste problema in cauza. In conditii normale, intr-o situatie stresanta, organismul omului are un mecanism de aparare in fata stresului, prin care se secreta un hormon numit oxitocina. Acest hormon ne regleaza instinctele sociale ale creierului, ne face sa tanjim dupa contact fizic cu prietenii sau familia, ne mareste empatia, ne face sa vrem sa-i ajutam si sprijinim pe cei de care ne pasa. Glanda pituitara produce oxitocina ca raspuns la stres, iar acest lucru ne motiveaza sa cautam sprijin. Raspunsul nostru biologic la stres este cel care ne determina sa spunem cuiva ca ne este greu in loc sa ne reprimam trairile. Cand viata e grea, mecanismul uman de raspuns la stres a facut sa ne inconjuram de oameni carora le pasa de noi.

Pe de alta parte, oxitocina, acest hormon incredibil, protejeaza inima si sistemul cardiovascular de efectele stresului (impiedica stramtarea vaselor de sange, care survine in situatii stresante). Inima are receptori pentru acest hormon, iar oxitocina ajuta celulele inimii sa se regenereze si sa se vindece de orice afectiune provocata de stres. Practic, ne intareste inima, care pe viitor se va adapta mai usor la stres.

Acest hormon va face inima mai puternica, si toate aceste beneficii fizice datorate oxitocinei sunt intensificate de contactul social si de sprijinul social. Asadar, cand incercati sa comunicati cu altii care sunt stresati, fie pentru a cere ajutor, fie pentru a ajuta pe altcineva, eliberati mai mult din acest hormon, raspunsul vostru la stres devine mai sanatos, si, de fapt, va reveniti mai repede de pe urma stresului. Cand alegeti sa percepeti raspunsul vostru la stres ca folositor, creati biologia curajului. Cand alegeti sa comunicati in conditii de stres, va cresteti capacitatea de adaptare. Gasesc uimitor ca raspunsul la stres are un mecanism incorporat pentru revenire din stres, iar acel mecanism este contactul uman. (Kelly McGonigal)

In concluzie, este bine sa nu fim convinsi ca stresul ne face rau, ci sa credem ca reactiile fizice asociate stresului sunt benefice si ca ne ajuta sa facem fata situatiei. Si ori de cate ori ne simtim stresati, sa ne inconjuram de oameni dragi. De azi inainte putem aplica aceste noi descoperiri in viata noastra, putem deveni mai puternici si putem sa nu mai lasam stresul sa ne afecteze.

Ce ai crezut pana acum despre stres? Ai fost convins si panicat, la fel ca si mine, ca stresul te poate imbolnavi? Distribuie acest material tuturor celor de care iti pasa. Contine informatii care ar putea salva vieti.

Sursa foto

Mentalistii – sau cat de usor poate fi pacalit creierul

mentalist Keith Barry

Keith Barry este mentalistul meu preferat. Oricare dintre cei pe care i-am vazut vreodata in actiune m-au impresionat, dar dintre toti, Keith mi-a ramas in minte. Este incredibil felul in care se joaca ei cu creierul nostru, mai ales ca sunt oameni simpli ca noi. Diferenta este ca ei si-au dezvoltat foarte mult atentia la detalii si au ajuns sa inteleaga cum functioneaza creierul uman, pentru ca apoi sa creeze experiente care pentru noi seamana cu magia. De fapt totul e stiinta.

In aceasta serie de clipuri video cu Keith Barry ai cateva episoade din emisiunea „Deception” difuzata pe canalul tv Discovery, plus altele din care sa-ti faci o idee despre ce stie sa faca un mentalist. Mai multe clipuri gasesti pe canalul lui TouTube. Iar mai jos ai discursul lui de la TED, in care face de asemenea cateva demonstratii.

Esti la fel de fascinat ca si mine de felul in care mentalistii, iluzionistii sau magicienii ne determina creierul sa faca altceva decat ceea ce vrem noi?

Sursa foto

Antioxidantii: cum ne protejeaza organismul

antioxidantii: cum ne protejeaza organismul

Pentru a intelege cum putem ramane sanatosi si tineri cat mai mult timp, este important de stiut care e mecanismul prin care antioxidantii ne protejeaza organismul. Ei au un rol crucial in pastrarea sanatatii, fie ca sunt produsi de catre organism, fie ca ii luam din alimente. Antioxidantii lupta cu radicalii liberi, cei care ne ameninta sanatatea si ne imbatranesc. 

In articolul trecut am prezentat cei mai importanti antioxidanti si alimentele in care se gasesc. Am vazut ca alimentele cele mai bogate in antioxidanti sunt vegetalele foarte colorate, mirodeniile, nucile si cerealele. Deci trebuie ca ele sa se gaseasca din abundenta pe masa noastra. Antioxidantii din alimente sunt considerati cei mai buni. Fiecare fruct sau leguma mai contine in plus si alte principii nutritive – cum ar fi enzimele, fibrele, vitaminele si mineralele – care impreuna au efecte si mai puternice asupra organismului nostru.

Dar ca sa intelegem cum actioneaza antioxidantii la nivel celular in corpul nostru, trebuie ca mai intai sa stim ce sunt radicalii liberi, de unde apar si cum actioneaza ei.

Ce sunt radicalii liberi si cum se formeaza

Radicalii liberi sunt atomi sau grupuri de atomi instabili produsi in urma unor fenomene normale din organism. Acestia pot provoca daune celulelor, proteinelor si ADN-ului, modificandu-le structura chimica.

Ei provin din substantele benefice ce se gasesc in corpul nostru, dar care au suferit transformari in urma proceselor naturale ce au loc in organism. Sunt rezultatul poluarii, al actiunii toxinelor, radiatiilor solare si al altor fenomene negative din exterior, la care suntem supusi si pe care ar trebui sa le evitam. Dar radicalii liberi pot rezulta si in urma unor procese normale din interiorul organismului, cum ar fi cele determinate de exercitiile fizice, mai ales daca sunt intense. Acest lucru nu inseamna, insa, ca nu e bine sa facem sport. Exercitiile fizice au multe efecte benefice asupra sanatatii, iar radicalii liberi formati in urma sportului sunt blocati de catre antioxidantii produsi in corp.

Reactiile ce duc la formarea radicalilor liberi se numesc reactii de oxidare sau de oxido-reducere. Moleculele diverselor substante din organismul nostru sunt stabile din punct de vedere chimic, adica se gasesc intr-un echilibru. Unele fenomene insa, le forteaza sa se dezintegreze in atomi sau grupuri de atomi care le compuneau inainte. Radicalii liberi sunt tocmai acesti atomi, sau parti de molecule, care au fost distruse sau dezintegrate in urma unor procese chimice la nivelul celulelor. Aceste fractiuni de molecule nu au stabilitate chimica. Ele au tendinta sa se ”lege” de alte molecule din jur, adica sa produca usor o reactie chimica.

Practic se intampla urmatorul fenomen. Oxigenul din aerul respirat patrunde in plamani, apoi in sange, unde se intalneste cu globulele rosii care transporta oxigenul in toate celulele corpului. Ajuns in celule, oxigenul se grupeaza in molecule stabile pentru a intari si a proteja celula. Insa organismul nostru este supus permanent unui bombardament cu toxine, cu radiatii si alti poluanti care sparg uneori aceste molecule de oxigen si le transforma in radicali liberi. Acestia, fiind instabili chimic, nu pot rezista mult timp in aceasta stare si au tendinta sa reactioneze rapid cu alte formatiuni chimice din jurul lor. Adesea ei reactioneaza violent chiar cu ADN-ul care se gaseste in fiecare celula a noastra. Aceasta reactie chimica destabilizeaza echilibrul in care se gasea lantul de ADN si ajunge sa-l afecteze sau chiar sa-l distruga. In acest fel se produc boli grave, printre care cancerul.

Poti vedea mai bine fenomenul in aceasta animatie prezentata de Doctor Oz.

Radicalii liberi ar trebui sa ne preocupe in masura in care putem evita poluantii, toxinele si aceste fenomene care ne fac rau. Insa o mai mare atentie trebuie sa acordam antioxidantilor, cei care lupta cu radicalii liberi, le anihileaza actiunea in organism si care ne protejeaza sanatatea.

Mecanismul de actiune al antioxidantilor

Antioxidantii ”leaga” radicalii liberi, adica reactioneaza chimic cu ei si formeaza noi molecule stabile din punct de vedere chimic. Astfel ii impiedica sa atace si sa distruga moleculele altor substante sau ADN-ul din celule. Noile molecule formate sunt eliminate din corp de obicei prin urina.

Practic, antioxidantii readuc echilibrul chimic la nivel celular si previn unele reactii chimice haotice pe care le-ar putea provoca radicalii liberi. In acest fel, ei ne feresc de boli, de imbatranirea prematura si ne ajuta sa eliminam mai bine toxinele din organism.

Se poate considera ca antioxidantii previn oxidarea moleculelor, sau combat stresul oxidativ. Creierul contine multe lipide polinesaturate, care din punct de vedere chimic inseamna molecule mai instabile, ce reactioneaza relativ usor. Acest lucru le face vulnerabile la actiunea radicalilor liberi. Ei pot astfel ataca mai usor tesutul cerebral decat alte tipuri de tesut din corp. Deci creierul este primul organ care are nevoie sa fie protejat de catre antioxidanti. Se stie ca in cazul leziunilor creierului este recomandat consumul de antioxidanti, aditional unor tratamente care ii contin.

Studii recente arata ca antioxidantii proveniti din suplimente alimentare ar putea chiar dauna sanatatii si ca cea mai buna sursa de antioxidanti sunt alimentele. Bucura-te asadar de binefacerile fructelor, legumelor colorate, ale nucilor si mirodeniilor pentru ca ele contin cei mai buni antioxidanti care ne protejeaza organismul.

Sursa foto: Pinterest

Care este cel mai mare vis al tau?

dream

Sunt convinsa ca stii exact care este cea mai mare dorinta a ta. Ea iti da energie sa te ridici dimineata din pat si determinare sa-ti indeplinesti treburile. Daca inca nu te-ai gandit, acorda-ti putin timp sa stabilesti care este tinta ta, ce iti doresti cel mai mult de la viata, cum si unde te vezi in viitor.

”Nu renunta niciodata la un vis din cauza timpului necesar pentru a-l indeplini. Timpul va trece oricum.” (Earl Nightingale)

Cei care stiu ce vor sa realizeze in viata, au o directie data de visul lor. Ceilalti plutesc in deriva, lipsiti de motivatie interioara si de vitalitate. Se lasa dusi de val si isi traiesc viata de pe o zi pe alta, reactionand in loc sa actioneze. Ei ar trebui sa-si puna doua intrebari simple. Daca nu-mi urmez visele, cu ce imi umplu viata? Ce e mai important, scuzele sau visele mele?

Este tot ce am de spus despre cei care pana acum nu si-au pus cea mai importanta intrebare: ”Ce vreau sa fac cu viata mea?” Ma voi concentra intotdeauna in special pe nevoile oamenilor care vor sa-si transforme viata din una rea sau buna intr-una extraordinara. Vreau sa vad zilnic oameni care vor sa evolueze. Oameni care pana acum nu stiau ca e posibil sa-si construiasca o viata mult mai buna. Insa stiu ca sansele sunt minime sa determini un om sa se schimbe cat timp el nu vrea asta. Fiecare incepe sa se dezvolte mental, emotional, fizic, financiar abia dupa ce realizeaza singur ca are nevoie de asta, ca isi doreste cu adevarat o schimbare. Si isi va dori una doar atunci cand ”ar trebui” se transforma in ”trebuie”. Atunci cand se intampla ceva socant in viata lui. Sau cand ajunge suficient de frustrat de o anumita situatie. Atunci cand nu mai poate. Cand singurele alternative ramase sunt fie sa suporte toata viata conditii pe care deja le uraste, fie sa schimbe ceva. Abia atunci va vrea sa se transforme.

”Nu te lasa impins de probleme, ci lasa-te condus de visele tale.” (Ralph Waldo Emerson)

De aceea ma adresez celor care au trecut de aceasta faza a derivei. Daca citesti in continuare, inseamna ca stii deja care este cel mai mare vis al tau. Ti-ai stabilit probabil nu doar unul, ci mai multe obiective. Totusi, unul din ele este cel mai important. Apoi ti-ai facut un plan, ai stabilit niste pasi de urmat. Ai alocat si un interval de timp in care vrei sa realizezi acest tel al tau. In continuare ai incercat sa vizualizezi viitorul, asa cum ai vazut in documentarul ”Secretul”. Iti imaginezi cum va fi viata ta dupa ce vei fi ajuns sa-ti indeplinesti visul. Inchizi ochii si te imaginezi bogat sau faimos, cu o cariera de succes, calatorind prin lume, locuind la New York sau Paris, sau in orice ipostaza ce tine de realizarea acestui mare vis al tau. Deocamdata nu s-a intamplat mare lucru in directia obiectivului tau. Insa speri ca ”intr-o zi” sa se intample. Sunt zile sau chiar saptamani in care uiti de vizualizare, dar atunci cand iti amintesti de dorinta ta, te concentrezi foarte tare. Si astepti. Si speri. Cu siguranta ca intr-o zi se va intampla. Trebuie sa se intample.

Daca oamenii nu rad cand aud de visul tau, inseamna ca el nu este suficient de mare. (Robin Sharma)

In cartea si documentarul ”Secretul” au insistat mult asupra imaginatiei si vizualizarii. Ele au rolul lor important in procesul indeplinirii obiectivelor. Transpunandu-te mental in locul si momentul in care s-ar intampla ceea ce iti doresti, iti conditionezi creierul sa te conduca spre acea realitate. Ii comanzi si el va executa. De acum inainte te va ajuta sa iei decizii care sa te apropie de visul tau. Creierul este o masinarie extraordinara care te ajuta orice ii ceri, bun sau rau. Pe el te bazezi. Este adevarat ca uneori ti s-a rezolvat cate o problema parca din senin, iar lucrurile s-au asezat ”de la sine” fara sa-ti explici cum s-a intamplat? Creierul tau are capacitatea sa vada dincolo de realitatea imediata si sa te ghideze spre directia pe care ti-o doresti. Acesta este secretul din spatele ”Secretului”.

Insa in acel documentar nu au evidentiat si modul in care se ating obiectivele in viata. Drumul de parcurs se numeste munca. Cine asteapta si spera fara sa faca nimic concret pentru indeplinirea viselor sale, se va iluziona o viata intreaga. La sfarsitul ei va spune poate: ”Nu am fost printre norocosi”. Ei bine, acei norocosi muncesc. Foarte mult. Dupa ce au ajuns bogati si celebri toata lumea ii intreaba despre cum e sa fii bogat. Insa daca ii intrebi cum au atins succesul si cum a fost drumul pana acolo, vei afla ca a fost plin cu oportunitati, dar si cu esecuri. Ei spun adevarul, insa privit din unghiul lor. Un om simplu, cu un mod de gandire comun intelege ”oportunitati” si ”esecuri”. Pentru el acestea inseamna sa cunosti oamenii potriviti care te favorizeaza, sau sa ai noroc, iar esecurile inseamna ca uneori mai si pierzi sau dai cativa pasi inapoi. Dar omul care si-a atins obiectivul s-a confruntat cu probleme pe care le numeste oportunitati si a avut esecuri pe care le-a depasit de fiecare data. Ce intelegi tu depinde de cum interpretezi problemele-oportunitati si esecurile, de cum citesti printre randuri si cum reusesti sa vezi lucrurile din punctul lor de vedere. Practic, trebuie sa gandesti la scara mare. Sa schimbi perspectiva. Si sa muncesti.

”Nu-ti micsora visele, supradimensioneaza-ti curajul si abilitatile.” (Karen Salmansohn)

Munca poate fi facuta in multe feluri si in multe ritmuri. Omul are un mare talent de a amana si stim cu totii ce inseamna asta. Daca nu ne preseaza nimic, daca nu consideram ca un lucru trebuie facut neaparat, probabil ca nu ne vom grabi. Ori cel mai mare vis al oricui este suficient de mare incat sa necesite mult timp si multa munca. Munca facuta zilnic cu seriozitate, pasiune si dedicare.

”Nu renunta niciodata la ceea ce vrei cu adevarat sa faci. Cine are vise mari e mai puternic decat cel care infaptuieste totul.” (Albert Einstein)

Intrebarea care ramane este: faci zilnic cate ceva care sa te apropie de realizarea visului tau?

Sursa foto: Pinterest

Limbajul nonverbal: secretul din spatele emotiilor

limbajul corpului

Autocontrolul si stapanirea secretelor limbajului non-verbal sunt esentiale. Ele sunt trasaturi care ne diferentiaza in concurenta pentru diverse pozitii sociale sau profesionale. In acelasi timp ne ajuta sa avem relatii sociale de calitate prin faptul ca ne ofera o perceptie mai buna a oamenilor. Nu este suficient sa sti sa vorbesti, sa te exprimi coerent in scris, sau sa ai carisma. A fi un bun comunicator implica sa fii un maestru al gesturilor.

Cea mai elaborata carte de vizita a unui om este limbajul sau corporal. Nici macar cuvintele nu ne descriu mai bine personalitatea decat gesturile, postura si atitudinea noastra. Ele sunt cel mai greu de controlat, insa nu imposibil. Cu exercitiu, poti ajunge sa-i pacalesti chiar si pe unii psihologi.

Atitudinea salveaza de multe ori aparente, lipsa de talent si de calitati, sau mascheaza emotii. Te poate ajuta chiar sa-ti cresti increderea in tine si sa devii popular. In anumite circumstante, asociata cu cuvintele potrivite, ea cucereste orice femeie. Unii ar spune ca atitudinea este totul.

Oamenii devin tot mai constienti de faptul ca limbajul non-verbal este o arma si daca invata s-o foloseasca, ii pot influenta pe cei din jur in deciziile pe care le iau. Pot atrage simpatie, favoruri, atentie.

Amy Cuddy ne spune o poveste emotionanta despre puterea vointei, atitudine si folosirea limbajului corporal pentru a obtine in viata ceea ce ar putea parea imposibil. Este un discurs care ar trebui vazut de toata lumea.

Pe langa faptul ca gesturile si mimica noastra ii pot influenta pe cei din jur, ceea ce este cu adevarat fascinant e faptul ca ele ne influenteaza si propriile emotii. Creierul reactioneaza la limbajul corporal si sintetizeaza emotiile si starile sufletesti corespunzatoare. Intr-un interval de timp scurt poti obtine singur orice stare emotionala doresti, buna sau rea, doar controlandu-ti mimica si gesturile.

Vestea si mai buna este faptul ca aceste gesturi au efect asupra creierului chiar si atunci cand ne prefacem si ne impunem anumite comportamente. Creierul nu face diferenta intre un comportament natural si unul impus. El stie doar ca atunci cand zambim, inseamna ca suntem fericiti. Daca muschii fetei schiteaza un zambet, creierul intelege ca esti fericit si declanseaza o stare de bine. In acest fel putem sa ne inducem orice emotie vrem, oricand. In cateva minute.

Miscarile corpului si gesturile ne influenteaza creierul, iar el la randul lui declanseaza reactii chimice care au ca efect secretia de hormoni ai fericirii, atasamentului, stresului si asa mai departe. Daca suntem capabili sa ne controlam gesturile, iar prin ele emotiile, inseamna ca suntem capabili de orice. Este unul din aspectele care ne permit sa spunem ca puterea este in intregime in noi.

Se pare ca in timp putem sa transformam un comportament impus in obicei. Putem obtine acelasi efect de fiecare data cand avem o anumita mimica si gestica. Dupa o perioada vom simti in mod natural sa avem acel comportament sau acele gesturi.

Am spus si cu alta ocazie ca suntem mai relaxati si mai creativi atunci cand ne comportam natural, deoarece ne simtim in largul nostru. Pe de alta parte spun acum ca este bine sa ne controlam comportamentul. Insa nu sugerez ca ar trebui sa ne controlam continuu de acum inainte. Imi mentin indemnul la naturalete in gandire si in comportament. Ceea ce vreau sa spun este ca trebuie sa fim atenti la gesturile noastre si sa le corectam acolo unde ele nu se aliniaza imaginii pe care ne dorim s-o avem in lume. Sa modificam doar acele gesturi ce nu ne reprezinta, ori demasca un gand sau o emotie care nu vrem sa fie vizibila.

De exemplu, daca ai obiceiul sa nu privesti in ochi omul cu care vorbesti, probabil ca vrei sa corectezi asta. Vei dori sa te obisnuiesti ca de acum inainte sa privesti in ochi pe toata lumea. Se crede in general ca sunt nesinceri si au ceva de ascuns cei care nu isi privesc in ochi partenerul de discutie. Insa tu sti ca in cazul tau asta este rareori adevarat, poate doar cu cateva persoane pe care nu le agreezi. In rest, daca te gandesti bine, cand se intampla sa nu privesti omul in ochi este pentru ca te intimideaza atitudinea sau autoritatea lui, ori pentru ca nu esti dispus sa ai acea conversatie in acel moment. Ti se pare nedrept ca cineva sa creada despre tine ca minti sau ca spui altceva decat ce simti. Despre acest gen de gesturi  vorbesc. Ele trebuie controlate si corectate.

Este si pledoaria lui Amy Cuddy, care ne convinge ca daca la inceput iti impui sa ai un anume comportament, cu timpul el devine obisnuinta si vei simti in mod natural sa te comporti in acel fel. Chiar daca la inceput pacalesti, dupa o vreme vei ajunge sa si simti ceea ce exprimi prin gesturi. Cel mai important este ca treptat sa te transformi in cel care iti doresti sa devii.

Asa cum ne ajuta sa ne controlam emotiile, limbajul corporal poate fi folosit si pentru a manipula si induce in eroare unele persoane. Daca stapanesti anumite gesturi, ai putea influenta oamenii sa creada unele lucruri despre tine. Totul este insa pentru un moment. Daca te prefaci, dar alte aspecte ale comportamentului tau spun contrariul, vei fi descoperit. Foloseste-ti cunostintele despre limbajul corporal mai degraba pentru a te feri de manipularea altora, a o recunoaste sau a te descurca mai bine atunci cand esti evaluat, cum ar fi la un interviu, de exemplu. Acolo vei vrea sa pari sincer, puternic si un adevarat profesionist. Este un eveniment important si merita sa acorzi cateva minute din timpul dinaintea plecarii la interviu pentru a te pregati. Adopta o pozitie, o atitudine si gesturi de invingator pentru a ti le imprima in creier si a te simti puternic si stapan pe tine in timpul interviului.

Puterea este in mintea si in gesturile noastre. Ea este legata de doi hormoni: testosteron – hormonul dominantei si cortizol – hormonul stresului. Gesturile ce tin de manifestarea puterii pot influenta secretarea in organism a celor doi hormoni. Daca vrei sa pari si sa te simti puternic, vei avea gesturi largi si ample. In acest fel iti vei determina creierul sa comande secretia de testosteron. Dar in situatii practice trebuie nu doar sa fii puternic, ci si sa faci fata stresului. Astfel, vei avea nevoie ca in plus sa-ti scada nivelul de cortizol. In acest scop te ajuta atat adoptarea gesturilor care denota putere, cat si schimbarea de rol sau imaginarea unei schimbari de rol. Iti imaginezi ca esti un lider, ca ai o functie de conducere, de exemplu, si te transpui mental in locul lui. Schimbarea de rol induce o atitudine dominanta, ceea ce ajuta la cresterea secretiei de testosteron si la scaderea celei de cortizol. Creierul nu face diferenta intre imaginatie si realitate si va percepe totul ca fiind real. Te va face sa te simti puternic si capabil sa faci fata sarcinilor acelei pozitii de conducere prin faptul ca va determina secretarea de mai mult testosteron si mai putin cortizol decat in mod normal. Totul este atat de simplu.

”Nu te preface pana cand reusesti, ci pana cand devii asa cum vrei sa fii. Mici modificari pot duce la schimbari majore.” – Amy Cuddy

Orice atitudine se invata, pana si puterea.

Esti de acord cu mine?

Sursa foto: Pinterest

Cum ne face creierul sa luam decizii gresite pe baza unor asteptari eronate

alegeri1

Daca ma fascineaza ceva cu adevarat, este vorba de creierul uman si de fizica cuantica. Sunt impresionata de felul in care creierul nostru isi executa cu precizie sarcinile, dar si de situatiile in care “da gres”. Pentru ca de fapt nici atunci nu da gres. El isi face doar treaba pe care natura si evolutia speciei i-au atribuit-o: aceea de a raspunde comenzilor vointei, de a-si alinia activitatea cu cea a simturilor si de a se asigura ca il ajuta pe individul caruia ii apartine.

Te rog sa privesti pana in ultima secunda aceasta expunere extraordinar de interesanta a psihologului Dan Gilbert, profesor la Universitatea Harvard si expert in studiul fericirii, despre care vei mai auzi si in alte articole ale mele.

El analizeaza mecanismul nostru de gandire atunci cand prezicem viitorul si cand ne setam anumite asteptari. Identifica erorile de perceptie pe baza carora luam decizii zilnic, ceea ce demonstreaza inca o data complexitatea procesului gandirii, dar si a creierului ca organ al corpului.

Foarte interesante sunt analiza sanselor de castig la jocurile de noroc si explicatia modului de gandire gresit al pariorilor.

Din acest video ne dam seama cat de prost estimam probabilitatea sa se intample un anumit lucru, sau felul in care creierul foloseste amintirile pentru a face presupuneri, sau pentru a intui unele lucruri  si evenimente.

De asemenea, subestimam sau supraestimam unele evenimente, bazat tot pe amintiri. Ori, dupa cum stim deja, amintirile sunt pline de “goluri”, ne amintim unele detalii mai importante, iar restul evenimentului rememorat este umplut cu detalii de catre mintea noastra capabila astfel sa recreeze o poveste din trecut. Memoria noastra nu poate stoca toate detaliile si secundele tuturor evenimentelor trecute si de aceea retine ce i se pare mai important pentru noi, completand apoi singura povestea cu detalii bazate pe conexiuni.

Ceea ce ma socheaza pe mine cel mai mult este faptul ca luam decizii bazat pe previziuni ale viitorului, pe estimari, sau pe amintiri, care nici macar nu sunt precise. Nici nu ma mai mir de ce exista atata dezamagire in randul oamenilor legat de viata de zi cu zi, din moment ce toata lumea are asteptari, care nu sunt aproape niciodata realizate in realitate, deoarece aceste asteptari au fost gandite gresit. Ele s-au bazat pe argumente subiective, care nu au sustinere in realitate si pe presupuneri gresite.

Pe de alta parte, mi-a dat foarte mult de gandit felul in care obisnuim sa ne cheltuim banii, pe baza valorii pe care o atribuim obiectelor sau bunurilor. Imi dau seama ca nici macar nu valorizam corect lucrurile din viata noastra. Asta ma face sa ma gandesc daca valorizam corect oamenii din viata noastra.

Apoi mai sunt comparatiile, pe care nu le facem corect, oricat de greu ar fi sa credem asta. Pare banal sa compari calitatea a doua obiecte, sau valoarea lor, insa o facem dupa o logica incorecta si de obicei gresim.

Daca nu te-ai gandit niciodata pana acum la aceste aspecte legate de creierul tau, ai putea fi bulversat de ceea ce auzi. Acesta este motivul pentru care am ales sa te pregatesc mai intai cu articole ca cel despre perceptia realitatii, sau ca cel in care te avertizam ca ai putea sa te inseli in absolut orice ai crede vreodata.

In acest moment ai putea fi dezamagit de faptul ca acest mic computer, creierul, pe care te bazai, poate da erori atat de mari. Te gandesti probabil ca nu mai poti fi sigur pe judecata ta atunci cand iti faci planuri de viitor, cand iti imaginezi viitorul, sau cand iei decizii bazat pe ceea ce crezi ca se va intampla in viitor. Cam asta este ideea. Nu poti prezice viitorul cu certitudine, nimeni nu poate si de aceea trebuie sa nu fii extrem de convins ca ai dreptate atunci cand altcineva are o alta parere.

Se crede ca putem prezice doar viitorul foarte apropiat, cu sanse de a gresi. Viitorul indepartat nu poate fi ghicit, deoarece depinde de prea multi factori, prea imprevizibili. Oamenii au tendinta de a prezice viitorul pe baza prezentului, prin adaugarea unor elemente de noutate realitatii prezente. Este gresit, insa. Viitorul poate fi anticipat cat de cat pe baza directiilor de evolutie ale unui anumit domeniu de interes. Iar acest lucru se poate face din aproape in aproape, pe perioade scurte si reevaluate periodic.

Aceste ganduri si idei pot fi surse foarte mari de stres. In acest moment ai putea simti ca “ti-a fugit pamantul de sub picioare”, ca universul cu legile in care credeai a fost rasturnat cu susul in jos, ca lucrurile care pana acum pareau reale si logice, deodata nu mai sunt. Cum poti sa traiesti de acum inainte cu atata incertitudine?

Buna intrebare. De fapt, despre asta este vorba. De a invata sa traim fericiti in incertitudine. Unul din remediile stresului este sa gasesti un element cert pe care sa te bazezi si la care sa te raportezi. Certitudinea este medicamentul stresului.

Insa in completa certitudine, nu avem evolutie, lucrurile nu se misca din loc, stam in ceea ce numim “zona de confort”. Solutia nu este sa stam o viata intreaga in certitudine, dar nici in incertitudine, ci sa gasim un echilibru. Sa avem perioade in care ne facem curaj sa iesim de sub carapace, sa actionam chiar daca nu suntem siguri ca viitorul va fi cel la care ne asteptam. Apoi sa avem si perioade scurte de tatonare si de confort, in care ne inconjuram de lucruri certe.

Ceea ce incerc sa spun este ca nu trebuie sa dramatizam lucrurile, aceasta realitate era aceeasi si pana sa ascultam acest material, doar ca nu am constientizat-o. In schimb, putem face trei lucruri:

  • sa prezicem viitorul apropiat pe baza tendintelor din domeniul care ne intereseaza, nu pe baza prezentului. (Viitorul nu va fi o copie a prezentului).
  • sa invatam sa traim in incertitudine prin faptul de a fi pregatiti pentru cel mai rau scenariu posibil. Cand esti pregatit pentru ce poate fi mai rau si sti ce ai face daca s-ar intampla, atunci nu-ti mai este frica, stresul scade pentru ca sti ca ai face fata si altor situatii mai putin grave.
  • sa nu mai fim convinsi ca doar noi avem dreptate. Sa fim mai flexibili in gandire si mai deschisi altor variante si posibilitati.

Acum intreaba-ma cum va arata viitorul si iti voi raspunde ca nu stiu. Tu stii? Cum voi lua decizii legate de economiile mele, sau cum voi cheltui, ce alegeri voi face in general? Cu siguranta ca de acum inainte voi tine cont de ideile din acest material.

Sursa foto

Te agati de ceva anume, la care ar trebui sa renunti pentru a putea merge inainte?

let go

Se spune ca intrebarea bine adresata contine jumatate din raspuns. Foarte buna observatie. Acesta este motivul pentru care de la o vreme intrebarile ocupa un loc important in dialogul meu cu mine insami si motivul pentru care le acord multa atentie in acest blog. Sunt fascinata de intrebari, dupa cum ti-ai dat seama. Mi se pare incredibil de cat de bune instrumente psihologice si de coaching sunt ele. Cred ca atunci cand cineva incearca sa-si modeleze psihologia, adica mentalitatea, intrebarile revelatoare singure pot sa aduca cel putin jumatate din rezultat.

Este de ajuns sa pui intrebarea potrivita, pentru ca omul sa fie capabil sa priveasca lucrurile din alta perspectiva si sa dea un raspuns diferit de cel pe care l-ar fi dat inainte de a-i fi adresata intrebarea. In 1-2 minute orice om poate sa-si schimbe singur viziunea despre o anume situatie, doar raspunzand la o intrebare.

Intrebarea de azi este una foarte importanta, deoarece de multe ori vrem sa evoluam, invatam, ne pregatim pentru asta, ne facem un plan de actiune, invingem frica, ne facem curaj si pornim la drum. Insa in scurt timp ne dam seama ca nu putem inainta, ca parca ceva ne blocheaza, ca oricat am munci, nu avem nici un rezultat si nici un pas inainte. Care sa fie cauza?

De cele mai multe ori este mintea noastra cea care ne pune piedici. Sunt multe motivele pentru care creierul nostru pare ca lucreaza impotriva noastra, desi nu este asa. Unul din ele, insa, este faptul ca desi am dat comanda de a progresa, mental ne lasam atrasi inapoi de ceva anume care se opune la ceea ce am inceput sa facem. Creierul primeste mesaje contradictorii si pentru ca nu stie ce sa faca, va munci si va favoriza directia mai puternica.

De exemplu, daca vrei sa incepi un proiect si cineva apropiat nu este de acord sau nu te sustine in asta, in mintea ta va fi o lupta intre dorinta ta si sentimentele pentru acea persoana. Daca sentimentele de apreciere sunt mai puternice, sunt sanse mari sa nu incepi niciodata acel proiect, sau daca il incepi, sa nu ai rezultate din cauza ca nu poti fi suta la suta implicat in acel proiect. Ceea ce te trage inapoi sunt sentimentele, care implica faptul ca nu vrei sa superi acea persoana. O intrebare ca aceasta poate scoate la lumina un conflict interior intre doua atitudini contradictorii din mintea ta, de care poate nici nu ti-ai dat seama inainte.

“In procesul renuntarii vei pierde multe lucruri ce apartin trecutului, dar in felul acesta te vei regasi pe tine.” (Deepak Chopra)

Dupa ce gasesti raspunsul, intotdeauna trebuie sa alegi. Problema se solutioneaza doar dupa ce iei o decizie si o aplici. Trebuie sa te hotarasti in ce directie vrei mai mult sa mergi: inainte spre progres, sau inapoi in confort. Daca nu iei nici o decizie, problema ta va fi de acum inainte doar constientizata, dar nu si rezolvata.

“Nu ai nevoie de putere pentru a renunta, ci ai nevoie de intelegere.” (Guy Finley)

Lucrurile de care ne agatam si care ne tin in trecut pot fi foarte diverse: o relatie sentimentala toxica, frica de schimbare, necunoscut si esec, vina, ideile limitative, unele obiceiuri, un conflict nerezolvat cu cineva din familie si multe altele.

Este nevoie de mai multe intrebari. Este o problema reala, sau e doar o perceptie gresita a ta? Esti sigur(a) ca e un obstacol, sau e doar lipsa de comunicare? Dar daca te sabotezi singur si iti place sa traiesti din amintiri?

Care este lucrul de care te agati tu, care te trage inapoi si nu te lasa sa evoluezi?

Sursa foto: Flickr