Ce este timpul?

ce este timpul

Am putea lua orice carte de filozofie si am afla foarte multe raspunsuri la aceasta intrebare, pentru ca timpul este una din principalele preocupari ale filozofilor din toate timpurile. Dar eu nu vreau sa aflu parerea lor, ci a ta. Intrebarea este: ce e timpul pentru tine? Ce simti cand auzi acest cuvant? Cu ce il asociezi?

Ai un sentiment de liniste, de implinire si de relaxare? Te simti energizat? Sau dimpotriva, simti o mare presiune, deoarece timpul nu iti ajunge niciodata? Cu alte cuvinte, care este relatia ta cu timpul? Iti este prieten sau dusman?

Daca iti e greu sa raspunzi, ai in continuare si alte intrebari ajutatoare, care ar trebui sa scoata la lumina raspunsul la intrebarea principala din titlu.

Ce fac cu timpul meu in fiecare zi?

Il folosesc spre beneficiul meu pe termen lung, sau doar pentru nevoi de moment si distractie?

Timpul se scurge in folosul meu?

Cat de mult timp imi consuma distragerile?

Aloc suficient timp lucrurilor si oamenilor care ma fac cu adevarat fericit?

Am un timp al meu cu mine, in care sa nu fac nimic, doar sa fiu?

In ce masura folosesc timpul pentru a deveni, a trai, a simti – nu doar pentru a dobandi si a realiza?

Ce efect are fiecare ora a zilei asupra vietii mele? As putea nota rezultatul obtinut la sfarsitul fiecarei ore ca fiind un pas inainte spre o viata mai frumoasa?

Sau macar activitatea cu care am ales sa-mi umplu oricare dintre ore imi aduce satisfactie maxima? Contribuie ea la implinirea mea in unul din planurile importante ale vietii: fizic, emotional, social, spiritual?

”Problema este ca tu crezi ca ai timp.” (Buddha)

Implinirea o resimtim si pe moment, dar e la fel de important ce vom simti la batranete: cat de implinita a fost viata noastra. Principalele regrete ale oamenilor pe patul de moarte nu sunt legate de bani, de faptul ca nu au acumulat suficient, ci de familie si de satisfactia personala. Regretele lor sunt ca nu au petrecut suficient timp cu cei dragi, sau ca nu si-au acordat suficient timp pentru ei insisi, pentru a savura viata, a trai clipa, a se bucura de ceea ce au.

Traiesc in prezent, in trecut sau in viitor?

Eu am trait intotdeauna in viitor mai mult decat in prezent, vizualizandu-mi obiectivele atinse si concentrandu-ma mai mult la ce va fi, decat la ce traiesc acum. Mereu sunt evenimente importante din trecut pe care mi le amintesc vag, detalii pe care le-am uitat, pentru ca atunci cand s-au intamplat eu nu eram prezenta suta la suta in viata mea. Ea se derula cu prezenta mea fizica, iar mintea imi era in viitor. Din pacate uit sa ma bucur de viata, de natura, de mine, sa ma relaxez mai mult si mai des, sa ma las cucerita de posibilitatile prezentului in loc sa vanez doar sansele viitorului. Avem o singura viata si timpul e limitat. Trebuie sa-l folosim pentru fericirea noastra.

Traind prea mult in viitor, nu suntem atenti la evenimentele prin care trecem, la oameni si mai ales la oportunitati. Devenim frustrati de faptul ca viata mult dorita nu se arata. In asteptarea unui viitor luminos ratam sansele cele mai mari de a ne construi acel viitor, deoarece nu le vedem. Nu avem timp sa le vedem. Suntem ocupati cu proiectarea viitorului. Ne grabim spre el pentru ca va fi mai bun, dar ratam clipa. Unde oare ne grabim?

Daca in schimb traim mai mult in trecut si ne hranim cu amintiri, la fel nu vedem nimic din acest prezent, ni se pare sters fata de ceea ce era candva, o epoca de glorie apusa, o iubire stinsa, sau oameni si relatii care nu mai sunt. Vreau sa traiesc intr-un timp mort, sau sa-mi dau sansa la viata si la noi posibilitati?

Oamenii care traiesc in prezent sunt cei mai fericiti si mai impliniti. Ei stiu ca traind in prezent pot vindeca trecutul si ca viitorul isi are radacinile in ziua de azi. Mai precis, in ceea ce fac azi cu timpul lor.

Tu in ce moment traiesti? Si in ce masura timpul serveste scopurilor si valorilor tale?

Sursa foto