Formula pentru succes si formula pentru esec

Cand nu apar rezultatele

Little boy choosing between a cupcake and apple

Doar pentru ca nu vezi rezultate dupa o zi, sau dupa o saptamana, nu renunta. Poate nu vezi schimbari, dar fiecare alegere inteleapta pe care o faci, are efecte pe care nici nu ti le poti imagina acum.

Lasa viata sa curga, lasa lucrurile sa se lege intre ele, lasa sa vina spre tine lucrurile pe care le astepti. Schimba-ti perspectiva. Fa ceva diferit. Intotdeauna exista si alta cale. Deschide-ti inima si mintea si fii pregatit pentru abundenta. Relaxeaza-te. Respira.

Continue reading

De ce este important sa avem principii corecte dupa care sa ne conducem viata

Couple giving two young children piggyback rides smiling

Perceptia realitatii, perspectiva asupra lucrurilor si paradigmele care ne determina modul de a gandi sunt subiectele mele preferate. Sunt fascinata de cat de diferiti suntem din acest punct de vedere si cum se poate ca fiecare dintre noi sa vada realitatea din alt unghi. Aceeasi realitate capata, astfel, milioane de nuante si interpretari. Fiecare priveste viata, oamenii, realitatea, pe el insusi prin lentilele proprii. Iar aceste lentile sunt rareori obiective si conforme cu realitatea. De ce spun asta? Pentru ca daca am vedea cu totii lucrurile la fel, nu ar mai exista conflicte si haosul ce guverneaza lumea in care traim.

In alegerile pe care le facem suntem cu totii influentati de cultura in care traim, de parinti si de valorile care domina. (Jacque Fresco)

Oricum, aceste lentile, adica modul nostru de a privi lucrurile nu ne apartine in totalitate, deoarece se formeaza odata cu noi sub influenta mediului in care crestem si ne dezvoltam inca din copilarie. Familia, scoala si cultura in care traim ne inoculeaza idei si convingeri care traseaza drumul nostru in viata si ne modeleaza modul de gandire conform cu tendintele vremii si cu ceea ce se considera in masa a fi corect si conform cu realitatea. Dar cat timp masele de oameni de azi si dintotdeauna au trait greu, in neajunsuri, te intreb: faptul ca o multime de oameni crede un lucru, ne ofera garantia ca acel lucru este corect? Categoric, nu.

Cum imi dau seama daca perceptia mea asupra realitatii este cea corecta, daca realitatea este asa cum o vad eu?

Dupa cum tot mai multi oameni realizeaza, sa mergi cu turma inainte, sa adopti niste idei doar pentru ca mai multi oameni cred in ele, nu este bine. Aici intra in scena principiile universale. Trebuie sa caut acele principii de viata care raman valabile in timp, care nu se schimba si sunt adevaruri incontestabile.

Principiile sunt legi naturale ce nu pot fi incalcate. Dupa ele trebuie sa ma ghidez in viata si sa le iau drept reper. Ele sunt principii care au determinat evolutia societatilor civilizate de-a lungul istoriei si nu tin de vreo orientare religioasa anume – desi toate marile religii le contin – ci de orice sistem etic. Avem aceste principii in noi, chiar daca nu ne raportam mereu la ele din cauza conditionarilor societatii.

Exemple de principii corecte

Cateva dintre cele mai importante principii universal valabile sunt cinstea, onestitatea, integritatea, demnitatea umana, contributia (sau serviciul), calitatea, excelarea, posibilitatea dezvoltarii potentialului, evolutia (dezvoltarea), rabdarea, ingrijirea, incurajarea.

Principiile nu trebuie confundate cu practicile. O practica este o activitate sau o actiune specifica. O practica ce da rezultate bune intr-o anume imprejurare poate esua intr-o alta imprejurare — lucru pe care il pot confirma oricand parintii care au incercat sa-l creasca pe cel de-al doilea copil exact la fel ca pe primul. In vreme ce practicile sunt specifice pentru anumie situatii, principiile sunt adevaruri profunde, fundamentale, cu aplicare universala. (Stephen Covey)

Cum imi dau seama daca principiile mele de viata sunt adevaruri universal valabile? 

Pentru asta trebuie sa-mi dezvolt capacitatea de a gandi cu propriul meu creier, de a gandi singur ce e bine si ce e rau, de a analiza situatii diverse, a compara si a decide care dintre variante sau solutii este conforma cu principiile universale, deci cu realitatea obiectiva.

Cand nu reusesc sa-mi aliniez actiunile si deciziile principiilor obiective, risc sa merg intr-o directie gresita, care oricat de buna ar parea pe moment, pe termen lung nu-mi va aduce rezultatele cele mai bune.

Principiile sunt acele linii conducatoare ale conduitei umane care si-au dovedit valoarea permanenta. Sunt fundamentale. Sunt incontestabile, pentru ca sunt evidente. Calea de a intelege rapid caracterul evident al principiilor este de a imagina absurditatea incercarii de a trai o viata implinita bazata pe opusul lor. Ma indoiesc ca cineva sa considere cu seriozitate ca necinstea, minciuna, josnicia, parazitismul, mediocritatea sau degenerescenta ar constitui temelii solide pentru fericirea si succesul de durata. (Stephen Covey)

Pentru a-mi da seama daca principiile mele sunt cele corecte, tot ce am de facut este sa-mi schimb perspectiva cu una opusa: sa-mi imaginez probleme sau situatii diverse conform opusului principiului dupa care imi conduc viata. De exemplu, daca eu consider ca este bine sa imi fac munca exemplar pentru a fi promovat in cadrul companiei, pot sa imi imaginez situatia opusa, in care as fi promovat fara sa fiu foarte implicat in munca mea. Situatia a doua ar putea exista in realitate, s-ar putea intampla vreodata?

Dar inainte de a face acest exercitiu de schimbare a perspectivei cu una opusa, semnul ca principiile mele de viata nu sunt cele universale este calitatea vietii mele. Cand aceasta este alterata in unul sau mai multe aspecte, acest lucru se datoreaza unui mod de gandire gresit, care a dus cel mai probabil la decizii gresite, iar acum suport consecintele – efectele deciziilor mele luate conform cu ceea ce credeam a fi bine la acea ora. Este cazul sa-mi schimb acel principiu de viata cu altul mai bun.

Cum adopt principiile corecte?

In acest moment se impune o analiza clara a situatiei. Inainte de a ajunge sa ne schimbam principiul, trebuie sa vedem daca problema noastra se datoreaza unui principiu gresit, sau doar unei perspective care ne-a facut sa nu tinem cont de acel principiu intr-o situatie anume. Poate ca schimband perspectiva, dar pastrand principiul, vom vedea totul mai clar si vom lua decizii mai bune.

In realitate, ne conducem vietile dupa multe principii, unele corecte, altele mai putin. Nimeni nu are doar principii corecte si sanatoase, asa cum nimeni nu le are pe toate nesanatoase. Majoritatea oamenilor si-ar dori sa stie care este calea dreapta pe care s-o urmeze in diverse situatii, care ar fi solutiile si metodele ce le-ar aduce succesul, implinirea, fericirea, s.a.m.d. Insa aceleasi conditionari sociale formeaza in mintea noastra o tesatura de idei, principii si concepte – perspectiva noastra asupra lucrurilor. Perspectiva se poate schimba mai usor (vezi articolul Perceptia realitatii. Exercitiu de schimbare a perspectivei). Dar problema mai mare sunt ideile limitative si preconcepute care ne-au fost inoculate si care sunt scheletul perspectivei noastre asupra lucrurilor. Ele ne blocheaza mental sa vedem lucrurile si din alt unghi si ne ingreuneaza astfel schimbarea perspectivei si, deci, a principiilor de viata.

Aici avem nevoie de cateva unelte:

  • sa fim sinceri cu noi insine si sa constientizam ca nu suntem perfecti si ca avem o problema,
  • sa fim suficient de flexibili in gandire incat sa admitem ne putem insela in anumite privinte si sa ne schimbam atitudinea,
  • sa actionam.

Sa adoptam principiile corecte poate fi mai greu de realizat doar prin puterea gandului, insa e mai usor prin puterea exemplului. Ce avem de facut este sa cautam exemple in viata reala situatii similare cu a noastra care nu sunt problematice – sa le analizam si copiem. De exemplu, daca sunt un parinte care are probleme in a se intelege si a crea o legatura stransa cu copilul lui, pot studia familii in care exista armonie si un aer degajat in relatiile parinti-copii. Pot chiar sa intreb cum procedeaza ei, cum gandesc, cum vad lucrurile, ce reguli au, cum se comporta unii cu altii, ce obiceiuri au, etc. In acest fel sansele sunt mai mari sa reusesc mai repede sa-mi schimb lentila prin care imi privesc copilul si, daca este nevoie, principiul dupa care imi construiesc relatiile cu familia.

Orice schimbare de perspectiva sau adoptare a unui principiu de viata sanatos necesita timp, efort si concentrare. Dupa ce il aplicam intr-un aspect al vietii, trebuie sa o facem constient si in altele, pana cand, treptat, va deveni parte din noi, din modul nostru de gandire.

O viata frumoasa, fericita si armonioasa nu este un dar si nici o intamplare. Nimeni nu o primeste de-a gata. Oamenii impliniti si-au construit in mod constient vietile si la fel putem sa facem fiecare dintre noi. Zi dupa zi, caramida cu caramida, luand decizii pe termen lung si centrandu-ne viata pe principii solide, universal valabile, atemporale.

Sursa foto

De ce are nevoie lumea acum – lideri puternici

lideri puternici2

Patrick Awuah vorbeste despre o criza a liderilor in Africa, ceea ce este confirmat de faptul ca multe tari ale acestui continent sunt mult mai slab dezvoltate decat majoritatea tarilor lumii. Insa putem usor extrapola ideea la toate problemele omenirii si la toate zonele geografice. Liderii abili sunt capabili sa gaseasca cele mai bune solutii pentru orice problema si, foarte important, sa le puna in practica.

Continue reading

Managementul timpului in viata reala – exercitiu si studiu de caz

managementul timpului exercitiu 4

Incepem sa vorbim despre metode noi de management al timpului si de o abordare echilibrata a eficientei. Organizarea timpului este una din preocuparile mele principale, deoarece am tendinta sa aman, sa ma pierd in amanunte si sa ma blochez in faza de planificare. De aceea, la articolele despre managementul timpului imi iau un loc in primul rand si invat sa imi folosesc cat mai bine timpul.

Voi aduna in aceste articole informatii pretioase de la experti in domeniu, dar si exemple din viata reala. Teoriile nu au nici o valoare daca nu le gasim aplicabilitatea in practica. Pe de alta parte, nu este nevoie sa irosim timp cautand solutii pe care altii le-au gasit deja. Trebuie doar sa le preluam si sa le adaptam nevoilor noastre.

Studiu de caz

Laura Vanderkam este o tanara mamica a doi copii, care lucreaza de acasa. Cu siguranta ca femeile ca ea sunt unele dintre cele mai ocupate persoane, ele trebuind sa indeplineasca zilnic o multime de treburi, unele mai mari, altele mai mici, cele mai multe urgente si toate importante. O mama care lucreaza are si o multime de roluri pe care trebuie sa le indeplineasca in familie, la serviciu si in societate. Presiunea la care sunt supuse aceste femei este uriasa si au mare nevoie de sprijin din partea familiei. Daca situatia se prelungeste timp de mai multi ani, ele ajung sa aiba probleme de sanatate din cauza epuizarii si a stresului.

Laura este jurnalista la CBS, autoarea blogului lauravanderkam.com si a cartii ”168 Hours”. Ea ne impartaseste programul ei zilnic pe parcursul unei saptamani, asa cum l-a notat atunci cand a facut un experiment public impreuna cu cititorii ei, in scopul de a observa unde se pierde si se poate castiga timp liber. Ziua de luni la ea arata in felul urmator:

6 – Laura se trezeste

6-6:30 – isi hraneste bebelusul

6:30-8 – se joaca impreuna cu copiii si ii imbraca

8-8:45 – intervalul in care alearga

8:45-8:55 – face cafea si se pregateste pentru munca

8:55-10:15 – scrie (pentru serviciu)

10:15-10:25 – face dus

10:25-11:05 – raspunde la emailuri si scrie un articol pentru blogul personal

11:05-11:20 – isi hraneste bebelusul

11:20-13:20 – pleaca de acasa si participa la o activitate de voluntariat 

13:20-13:40 – se ocupa de emailuri

13:40-15:15 – scrie un eseu (pentru serviciu sau pentru un proiect personal)

15:15-15:25 – emailuri/Facebook/Twitter (contactul cu cititorii)

15:25-15:45 – comanda online cosul cu alimente

15:45-16 – emailuri/Facebook/Twitter

16-16:30 – isi hraneste bebelusul

16:30-16:50 – parcurge cateva emailuri

16:50-17 – printeaza un formular

17-17:10 – emailuri

17:10-17:45 – merge la un birou de curierat impreuna cu baiatul cel mare

17:45-17:55 – isi hraneste bebelusul pentru cina si goleste masina de spalat vase

 17:55-18:50 – se joaca impreuna cu copiii, raspunde la cateva emailuri si ii serveste cina baiatului cel mare

18:50-19:50 – toata familia merge la locul de joaca

19:50-20:10 – hraneste bebelusul si il pune la culcare in timp ce sotul pregateste cina

20:10-20:30 – cina impreuna cu sotul

20:30-21 – email/Facebook/Twitter

21-22 – incearca sa il culce pe baiatul cel mare, in timp ce bebelusul se trezeste plangand; il alapteaza si le citeste povesti copiilor, etc.

22-22:30 – se ocupa de emailurile de la serviciu

22:30-23 – petrece timp impreuna cu sotul

23 – somn

In acest articol al Laurei gasim si programul ei din urmatoarele zile ale saptamanii. Ea noteaza si cateva observatii importante: ca tinerea unui jurnal de acest fel o ajuta sa se concentreze pe ceea ce e important pentru ea si ca are doua intervale de timp pe parcursul zilei cand este foarte eficienta si productiva, iar in acele intervale este bine sa-si programeze activitati ce necesita concentrare. Ea analizeaza felul in care poate combina diferite activitati (de exemplu sa ia o cina linistita in timp ce baiatul cel mare se joaca, iar bebelusul doarme deja). Este constienta de faptul ca petrece mult timp pe retelele de socializare, dar asta tine de specificul muncii pe care o face. Dat fiind faptul ca scrie pentru cateva publicatii si castiga bani din asta, timpul petrecut astfel se justifica. Oricum, ea strecoara foarte bine aceste activitati online scurte intre treburile importante si mari cum ar fi scrisul (munca in sine), timpul petrecut cu familia, sau sportul si activitatile recreative.

Exista doua abordari ale managementului timpului: una mai veche, in care se presupune ca trebuie sa fim foarte eficienti si sa rezolvam cat mai multe treburi in timp cat mai scurt si alta mai noua, in care se pune accent pe satisfactia personala, pe implinire – in paralel cu a actiona eficient pentru indeplinirea scopurilor. Cu alte cuvinte, in zilele noastre s-a ajuns la un model de organizare a timpului care are in centru omul, sanatatea acestuia, sentimentul de implinire, latura familiala si sociala in egala masura cu obiectivele si cu rezultatele obtinute. Nu ne este de nici un folos atingerea celor mai mari tinte, daca o facem cu pretul sanatatii si al relatiilor sociale si familiale la care am fi nevoiti sa renuntam. Scopul cel mai mare este sa ne simtim impliniti, nu frustrati.

Aceasta este directia in care voi merge cu articolele despre managementul timpului. Sunt tot mai convinsa ca echilibrul este cheia implinirii personale si a succesului de orice fel, a sanatatii si a fericirii. De aceea voi cauta metodele care sa tina cont de nevoia noastra de echilibru si care sa ofere o oarecare flexibilitate omului de a alege singur ceea ce este important pentru el.

Exemplul de mai sus al Laurei Vanderkam poate parea un program care respecta vechea abordare a managementului timpului, deoarece este foarte incarcat. Insa nu este asa. Programul ei este foarte incarcat pentru ca se afla intr-o perioada a vietii ei in care are de indeplinit multe roluri solicitante, toate importante. La o analiza mai atenta putem observa ca viata ei este destul de echilibrata, desi este o persoana foarte ocupata. Are activitati care includ oamenii apropiati (se joaca impreuna cu copiii, petrece timp cu sotul), activitati care ii fac placere (munca ei – scrisul) si activitati care sa-i ofere satisfactie in plan personal (voluntariat), dar si preocupari sanatoase (sportul). In plus, foloseste foarte bine tehnologiile actuale pentru a-si usura viata, cum ar fi comanda online a alimentelor sau a altor obiecte. Se subintelege faptul ca are o bona care o ajuta cu copiii.

Noi cate activitati reusim sa facem intr-o zi? Dar mai ales cate dintre ele ne implinesc, ne echilibreaza si ne armonizeaza viata personala in timp ce ne conduc spre obiectivele noastre?

”Nu mai spune ca nu ai timp. Avem acelasi numar de ore pe zi ca Hellen Keller, Pasteur, Michelangelo, Maica Teresa, Leonardo Da Vinci, Thomas Jefferson sau Albert Einstein.” (H. Jackson Brown)

Exercitiu

Exercitiul urmator ne este dat tot de Laura Vanderkam. Ea a scris cartea de managementul timpului ”168 Hours”, in care ideea principala este aceea ca o saptamana are 168 de ore si ca toti dispunem de acelasi timp, nici mai mult, nici mai putin. Insa difera foarte mult modurile in care ne petrecem acel timp. Atunci cand isi prezinta cartea, ea isi indeamna audienta sa faca urmatorul exercitiu, pe care trebuie neaparat sa-l facem si noi.

Ia o foaie alba de hartie si priveste-o. Ea este saptamana viitoare pentru ca pe ea vei scrie tot programul tau din saptamana care va incepe luni. Priveste-o si observa ca acum este goala. Nu contine nimic pana in momentul in care o umpli cu activitati. Incepe sa scrii activitatile pe care le vei avea saptamana viitoare, pana cand vei insuma 168 de ore. Timpul trece si va fi umplut cu ceva. Incepe cu orele de somn, apoi cu cele de masa si cu cele in care ai un program fix sau impus de munca. Poti sa notezi mai intai zilele, iar apoi sa scrii numarul de ore alocat fiecarei activitati din fiecare zi; sau poti sa notezi totalul de ore alocate pentru o anumita activitate pe saptamana. Dupa ce termini cu activitatile vitale, treci la cele urgente si importante, apoi la cele importante, apoi la cele urgente, iar daca iti mai ramane timp, aloca-l activitatilor neimportante.

Fa acest exercitiu la sfarsitul fiecarei saptamani pentru saptamana care urmeaza. In acest fel te asiguri ca iti vei petrece timpul cu activitati care sunt importante pentru tine, pentru familia sau cariera ta si ca vei petrece cat mai putin timp cu orice altceva. In final te vei simti mai implinit ca oricand, nu doar pentru ca ti-ai crescut eficienta si ca realizezi mai multe lucruri in timp mai scurt, ci si pentru ca ai timp pentru ceea ce e important in viata ta.

Concluzia este ca toate activitatile cu care ne umplem timpul sunt decizii. In general luam aceste decizii pe moment, in functie de numerosii stimuli ce ne influenteaza si care concureaza pentru atentia noastra. Alteori activitatile noastre sunt rezultatul unor decizii pe care le-am luat in trecut si care se materializeaza acum.

Orele si minutele sunt alegeri. Sunt decizii care alcatuiesc viata noastra. Daca nu suntem multumiti de viata noastra, de rezultate si de felul in care ne petrecem timpul, putem ca treptat sa luam decizii tot mai bune. Cand ne dam seama de acest lucru, incepem sa privim timpul diferit. El este deodata aliat, nu dusman. Depinde de cum alegem sa-l petrecem.

A invata sa luam aceste decizii poate fi uneori dificil pentru ca ne vom confrunta cu indignarea si surprinderea unor oameni legata de schimbarile care se petrec cu viata noastra. Dar oamenii care ne iubesc ne dau libertatea sa ne transformam in ceea ce ne dorim. Si nu in ultimul rand sa alegem cum vrem sa ne petrecem timpul. Ne putem confrunta si cu noi insine pentru ca uneori opunem rezistenta la schimbare. Ne vor lipsi unele activitati placute, dar care nu ne aduceau rezultate. Ne va lua timp sa adoptam unele obiceiuri bune pe care ni le impunem. Ar putea fi nevoie la unii de schimbarea locului de munca, de renegocierea sarcinilor casnice, de asumarea unor riscuri, sau de a spune ”nu” acolo unde pana acum era ”da”.

Trebuie sa ramanem consecventi hotararii de a alege constient cu ce ne umplem timpul. Daca luam aceste decizii pe moment, vom fi distrasi de o multime de factori. In schimb, daca luam deciziile in avans si le scriem pe hartie, ne vom umple timpul cu activitatile care conteaza pentru noi. Vor fi decizii constiente. Si vor reflecta ceea ce ne dorim de la viata noastra, directia spre care ne indreptam si ceea ce este cel mai important pentru fiecare dintre noi.

Exercitiul de mai sus este unul foarte puternic;el ne face sa constientizam ca sta in puterea noastra sa eliberam timp pentru orice ne dorim sa facem. Noi ne umplem timpul, noi ne creem viata, nu altii. Asta inseamna putere – puterea de a alege. In acest moment milioane de oameni care nu constientizeaza acest lucru isi lasa timpul in voia altor oameni si in voia influentelor din exterior. Ei permit ca prietenii, rudele, colegii, televiziunea, retelele de socializare sa le dicteze ce decizii sa ia si cum sa-si petreaca timpul. Daca nu esti stapanul vietii tale, in scurt timp cineva se va oferi sa fie; daca nu esti stapanul timpului tau, se vor gasi oameni care iti vor spune cum sa-l petreci.

Tu esti stapanul vietii tale si al timpului tau?

Sursa: Laura Vanderkam, cbsnews.com

Sursa foto

Cum ne face creierul sa luam decizii gresite pe baza unor asteptari eronate

alegeri1

Daca ma fascineaza ceva cu adevarat, este vorba de creierul uman si de fizica cuantica. Sunt impresionata de felul in care creierul nostru isi executa cu precizie sarcinile, dar si de situatiile in care “da gres”. Pentru ca de fapt nici atunci nu da gres. El isi face doar treaba pe care natura si evolutia speciei i-au atribuit-o: aceea de a raspunde comenzilor vointei, de a-si alinia activitatea cu cea a simturilor si de a se asigura ca il ajuta pe individul caruia ii apartine.

Te rog sa privesti pana in ultima secunda aceasta expunere extraordinar de interesanta a psihologului Dan Gilbert, profesor la Universitatea Harvard si expert in studiul fericirii, despre care vei mai auzi si in alte articole ale mele.

El analizeaza mecanismul nostru de gandire atunci cand prezicem viitorul si cand ne setam anumite asteptari. Identifica erorile de perceptie pe baza carora luam decizii zilnic, ceea ce demonstreaza inca o data complexitatea procesului gandirii, dar si a creierului ca organ al corpului.

Foarte interesante sunt analiza sanselor de castig la jocurile de noroc si explicatia modului de gandire gresit al pariorilor.

Din acest video ne dam seama cat de prost estimam probabilitatea sa se intample un anumit lucru, sau felul in care creierul foloseste amintirile pentru a face presupuneri, sau pentru a intui unele lucruri  si evenimente.

De asemenea, subestimam sau supraestimam unele evenimente, bazat tot pe amintiri. Ori, dupa cum stim deja, amintirile sunt pline de “goluri”, ne amintim unele detalii mai importante, iar restul evenimentului rememorat este umplut cu detalii de catre mintea noastra capabila astfel sa recreeze o poveste din trecut. Memoria noastra nu poate stoca toate detaliile si secundele tuturor evenimentelor trecute si de aceea retine ce i se pare mai important pentru noi, completand apoi singura povestea cu detalii bazate pe conexiuni.

Ceea ce ma socheaza pe mine cel mai mult este faptul ca luam decizii bazat pe previziuni ale viitorului, pe estimari, sau pe amintiri, care nici macar nu sunt precise. Nici nu ma mai mir de ce exista atata dezamagire in randul oamenilor legat de viata de zi cu zi, din moment ce toata lumea are asteptari, care nu sunt aproape niciodata realizate in realitate, deoarece aceste asteptari au fost gandite gresit. Ele s-au bazat pe argumente subiective, care nu au sustinere in realitate si pe presupuneri gresite.

Pe de alta parte, mi-a dat foarte mult de gandit felul in care obisnuim sa ne cheltuim banii, pe baza valorii pe care o atribuim obiectelor sau bunurilor. Imi dau seama ca nici macar nu valorizam corect lucrurile din viata noastra. Asta ma face sa ma gandesc daca valorizam corect oamenii din viata noastra.

Apoi mai sunt comparatiile, pe care nu le facem corect, oricat de greu ar fi sa credem asta. Pare banal sa compari calitatea a doua obiecte, sau valoarea lor, insa o facem dupa o logica incorecta si de obicei gresim.

Daca nu te-ai gandit niciodata pana acum la aceste aspecte legate de creierul tau, ai putea fi bulversat de ceea ce auzi. Acesta este motivul pentru care am ales sa te pregatesc mai intai cu articole ca cel despre perceptia realitatii, sau ca cel in care te avertizam ca ai putea sa te inseli in absolut orice ai crede vreodata.

In acest moment ai putea fi dezamagit de faptul ca acest mic computer, creierul, pe care te bazai, poate da erori atat de mari. Te gandesti probabil ca nu mai poti fi sigur pe judecata ta atunci cand iti faci planuri de viitor, cand iti imaginezi viitorul, sau cand iei decizii bazat pe ceea ce crezi ca se va intampla in viitor. Cam asta este ideea. Nu poti prezice viitorul cu certitudine, nimeni nu poate si de aceea trebuie sa nu fii extrem de convins ca ai dreptate atunci cand altcineva are o alta parere.

Se crede ca putem prezice doar viitorul foarte apropiat, cu sanse de a gresi. Viitorul indepartat nu poate fi ghicit, deoarece depinde de prea multi factori, prea imprevizibili. Oamenii au tendinta de a prezice viitorul pe baza prezentului, prin adaugarea unor elemente de noutate realitatii prezente. Este gresit, insa. Viitorul poate fi anticipat cat de cat pe baza directiilor de evolutie ale unui anumit domeniu de interes. Iar acest lucru se poate face din aproape in aproape, pe perioade scurte si reevaluate periodic.

Aceste ganduri si idei pot fi surse foarte mari de stres. In acest moment ai putea simti ca “ti-a fugit pamantul de sub picioare”, ca universul cu legile in care credeai a fost rasturnat cu susul in jos, ca lucrurile care pana acum pareau reale si logice, deodata nu mai sunt. Cum poti sa traiesti de acum inainte cu atata incertitudine?

Buna intrebare. De fapt, despre asta este vorba. De a invata sa traim fericiti in incertitudine. Unul din remediile stresului este sa gasesti un element cert pe care sa te bazezi si la care sa te raportezi. Certitudinea este medicamentul stresului.

Insa in completa certitudine, nu avem evolutie, lucrurile nu se misca din loc, stam in ceea ce numim “zona de confort”. Solutia nu este sa stam o viata intreaga in certitudine, dar nici in incertitudine, ci sa gasim un echilibru. Sa avem perioade in care ne facem curaj sa iesim de sub carapace, sa actionam chiar daca nu suntem siguri ca viitorul va fi cel la care ne asteptam. Apoi sa avem si perioade scurte de tatonare si de confort, in care ne inconjuram de lucruri certe.

Ceea ce incerc sa spun este ca nu trebuie sa dramatizam lucrurile, aceasta realitate era aceeasi si pana sa ascultam acest material, doar ca nu am constientizat-o. In schimb, putem face trei lucruri:

  • sa prezicem viitorul apropiat pe baza tendintelor din domeniul care ne intereseaza, nu pe baza prezentului. (Viitorul nu va fi o copie a prezentului).
  • sa invatam sa traim in incertitudine prin faptul de a fi pregatiti pentru cel mai rau scenariu posibil. Cand esti pregatit pentru ce poate fi mai rau si sti ce ai face daca s-ar intampla, atunci nu-ti mai este frica, stresul scade pentru ca sti ca ai face fata si altor situatii mai putin grave.
  • sa nu mai fim convinsi ca doar noi avem dreptate. Sa fim mai flexibili in gandire si mai deschisi altor variante si posibilitati.

Acum intreaba-ma cum va arata viitorul si iti voi raspunde ca nu stiu. Tu stii? Cum voi lua decizii legate de economiile mele, sau cum voi cheltui, ce alegeri voi face in general? Cu siguranta ca de acum inainte voi tine cont de ideile din acest material.

Sursa foto

Te agati de ceva anume, la care ar trebui sa renunti pentru a putea merge inainte?

let go

Se spune ca intrebarea bine adresata contine jumatate din raspuns. Foarte buna observatie. Acesta este motivul pentru care de la o vreme intrebarile ocupa un loc important in dialogul meu cu mine insami si motivul pentru care le acord multa atentie in acest blog. Sunt fascinata de intrebari, dupa cum ti-ai dat seama. Mi se pare incredibil de cat de bune instrumente psihologice si de coaching sunt ele. Cred ca atunci cand cineva incearca sa-si modeleze psihologia, adica mentalitatea, intrebarile revelatoare singure pot sa aduca cel putin jumatate din rezultat.

Este de ajuns sa pui intrebarea potrivita, pentru ca omul sa fie capabil sa priveasca lucrurile din alta perspectiva si sa dea un raspuns diferit de cel pe care l-ar fi dat inainte de a-i fi adresata intrebarea. In 1-2 minute orice om poate sa-si schimbe singur viziunea despre o anume situatie, doar raspunzand la o intrebare.

Intrebarea de azi este una foarte importanta, deoarece de multe ori vrem sa evoluam, invatam, ne pregatim pentru asta, ne facem un plan de actiune, invingem frica, ne facem curaj si pornim la drum. Insa in scurt timp ne dam seama ca nu putem inainta, ca parca ceva ne blocheaza, ca oricat am munci, nu avem nici un rezultat si nici un pas inainte. Care sa fie cauza?

De cele mai multe ori este mintea noastra cea care ne pune piedici. Sunt multe motivele pentru care creierul nostru pare ca lucreaza impotriva noastra, desi nu este asa. Unul din ele, insa, este faptul ca desi am dat comanda de a progresa, mental ne lasam atrasi inapoi de ceva anume care se opune la ceea ce am inceput sa facem. Creierul primeste mesaje contradictorii si pentru ca nu stie ce sa faca, va munci si va favoriza directia mai puternica.

De exemplu, daca vrei sa incepi un proiect si cineva apropiat nu este de acord sau nu te sustine in asta, in mintea ta va fi o lupta intre dorinta ta si sentimentele pentru acea persoana. Daca sentimentele de apreciere sunt mai puternice, sunt sanse mari sa nu incepi niciodata acel proiect, sau daca il incepi, sa nu ai rezultate din cauza ca nu poti fi suta la suta implicat in acel proiect. Ceea ce te trage inapoi sunt sentimentele, care implica faptul ca nu vrei sa superi acea persoana. O intrebare ca aceasta poate scoate la lumina un conflict interior intre doua atitudini contradictorii din mintea ta, de care poate nici nu ti-ai dat seama inainte.

“In procesul renuntarii vei pierde multe lucruri ce apartin trecutului, dar in felul acesta te vei regasi pe tine.” (Deepak Chopra)

Dupa ce gasesti raspunsul, intotdeauna trebuie sa alegi. Problema se solutioneaza doar dupa ce iei o decizie si o aplici. Trebuie sa te hotarasti in ce directie vrei mai mult sa mergi: inainte spre progres, sau inapoi in confort. Daca nu iei nici o decizie, problema ta va fi de acum inainte doar constientizata, dar nu si rezolvata.

“Nu ai nevoie de putere pentru a renunta, ci ai nevoie de intelegere.” (Guy Finley)

Lucrurile de care ne agatam si care ne tin in trecut pot fi foarte diverse: o relatie sentimentala toxica, frica de schimbare, necunoscut si esec, vina, ideile limitative, unele obiceiuri, un conflict nerezolvat cu cineva din familie si multe altele.

Este nevoie de mai multe intrebari. Este o problema reala, sau e doar o perceptie gresita a ta? Esti sigur(a) ca e un obstacol, sau e doar lipsa de comunicare? Dar daca te sabotezi singur si iti place sa traiesti din amintiri?

Care este lucrul de care te agati tu, care te trage inapoi si nu te lasa sa evoluezi?

Sursa foto: Flickr