Semintele traditionale romanesti vor fi salvate

Banca-de-gene-1-web

Una din marile probleme ale alimentatiei moderne o reprezinta faptul ca nu se mai cultiva semintele traditionale decat la scara foarte mica. Acestea risca sa se piarda, in timp ce noi ne hranim cu fructe, legume si verdeturi lipsite de gust, provenite din seminte hibridate si chiar modificate genetic.

Romania este una din tarile in care inca mai exista culturi din seminte traditionale, macar in gradinile taranilor. Strainii ne apreciaza fructele si legumele pentru aroma lor puternica si gustul bun, iar noi tanjim dupa ele ori de cate ori plecam din tara, ori cumparam unele din supermarket.

Am fost foarte fericita sa aflu ca exista o banca de seminte traditionale la noi in tara, la Suceava. Ei furnizeaza oricui, in mod gratuit, seminte traditionale romanesti din mai multe soiuri, adunate si inmultite incepand cu anii ’80, la initiativa Dr. Mihai Cristea. Acest proiect s-a nascut in urma observatiilor ca soiurile traditionale vechi de plante sunt pe cale de disparitie si a fost inspirat si de practici similare desfasurate in alte tari.

Institutiile din domeniul agricol, sau persoanele fizice care doresc sa primeasca gratuit aceste seminte, completeaza o cerere, iar livrarea materialului semincer se face in baza unui Acord de Transfer, care trebuie acceptat si confirmat de catre solicitanti, inainte de expedierea probelor de seminte. Timpul de livrare este de circa 4-6 saptamani de la completarea cererii si banca de gene nu percepe nici o taxa, nici macar de expediere.

In baza acestui Acord de Transfer, solicitantul se angajeaza sa pastreze varietatile traditionale furnizate, prin cultivarea lor continua.

Livrarea de seminte se face in functie de stocul disponibil, prioritate avand institutele de cercetare si ameliorare a plantelor, comunitatile stiintifice si institutele de profil, iar apoi persoanele fizice. Se vor trimite maximum 25 de seminte.

Potrtivit Acordului de Transfer, cine doreste sa primeasaca aceste seminte are unele drepturi si obligatii:

  • sa primeasca asistenta tehnica de specialitate privind tehnologiile de cultura si de obtinere a semintelor;
  • sa multiplice, sa faca schimb de material genetic la nivel local sau zonal, precum si sa distribuie, in mod gratuit, material de reproducere (seminte);
  • sa valorifice produsele obtinute pe baza cultivarii formelor traditionale;
  • sa pastreze in cultura una sau mai multe varietati traditionale, cu respectarea tehnologiilor specifice de producere a semintei;
  • sa respecte legislatia naţionala privitoare la comercializarea semintelor acestor genotipuri locale;
  • sa nu revendice drepturi de proprietate asupra materialului, a partilor sau componentelor genetice ale acestuia, sau a informatiilor legate de el, precum si alte drepturi care ar putea limita accesul la resursele genetice vegetale primite de la Banca de Gene;
  • sa solicite ca prevederile acordului semnat cu banca de gene sa se aplice transferului resurselor genetice vegetale catre o altă persoana sau entitate, ca si tuturor transferurilor ulterioare a acestor surse de material genetic;
  • sa contribuie la imbogatirea colectiilor Bancii de Gene prin colectarea si expedierea catre Banca a unor varietati traditionale locale (probabil una pentru fiecare soi primit).

Pe site-ul lor gasesti toate informatiile necesare, in cazul in care doresti sa soliciti si sa cultivi aceste seminte.

Pentru ca solicitarile sunt de ordinul miilor si semintele sunt putine, a luat nastere si programul Eco Ruralis de colectare, multiplicare si distributie de seminte traditionale elaborat de Eco Ruralis, o asociatie non-guvernamentala aflata in sprijinul taranilor ecologici si traditionali. Eco Ruralis lucreaza din 2009 la revitalizarea patrimoniului de seminte traditionale si lupta pentru ca acestea sa circule si sa fie folosite liber in Romania.

Ei colaboreaza cu Banca de gene de la Suceava, dar colecteaza seminte vechi si de la tarani si gradinari. Au dezvoltat, de asemenea, legaturi si cu alte organizatii si asociatii de tarani din Europa, care salveaza si distribuie seminte traditionale.

In ultimii ani, echipa Eco Ruralis din Cluj, cu sprijinul profesorului Aurel Maxim si cu ajutor din partea voluntarilor Eco Ruralis si a studentilor de la Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara, a multiplicat seminte traditionale pe o bucata de teren din fosta gradina botanica din cadrul universitatii. Pe durata intregii perioade de crestere, varietatile locale au fost analizate pentru a afla ce calitati specifice au aceastea (productie, gust, rezistenta la boli și daunatori, rezistenta la seceta, etc.). Pe baza acestor observatii se intocmeste in fiecare an catalogul Eco Ruralis de seminte traditionale. La finalul sezonului, se aduna semintele pentru fiecare varietate si se depoziteaza la Biroul Eco Ruralis.

Incepand cu 2014, vor pune la Cluj bazele Gradinii de Seminte Traditionale Eco Ruralis. Pe un teren de 29 de ari, vor multiplica seminte traditionale, dar vor organiza si ateliere la care oricine poate participa ca sa invete practic despre gradinarit si salvarea semintelor.

La inceputul fiecarui an, inainte sa vina primavara, asociația Eco Ruralis face o distributie larga de seminte traditionale. Pe baza catalogului se poate face o comanda, iar ei distribuie gratuit semintele, prin posta, celor care le doresc.

Nu distribuie cantitati mari de seminte, dar suficiente cat acestea sa fie multiplicate de tarani si gradinari pentru a deveni autonomi in anii urmatori. Daca e posibil, cer inapoi o cantitate mica de seminte, pentru a avea mereu un stoc de seminte disponibil pentru urmatoarea distributie anuala.

Factori ai pierderii semintelor traditionale sau eroziunea genetica:

  • dezvoltarea industriei agroalimentare (inlocuirea soiurilor traditionale cu unele moderne)
  • la noi – colectivizarea (1947-1989)
  • globalizarea – care provoaca lipsirea consumatorilor de produse traditionale
  • tendinta actuala a tinerilor de a pleca din zonele rurale face ca odata cu pierderea vechilor generatii sa se piarda si vechile obiceiuri legate de practici traditionale, plante si semninte de plante
  • legislatia europeana – pentru a putea utiliza o samanta in Uniunea Europeana, trebuie ca varietatea sa fie inscrisa intr-un catalog oficial. Criteriile DUS (Distincţie, Uniformitate şi Stabilitate) la varietaţile locale, precum si costurile foarte mari de inregistrare si tratamentul chimic obligatoriu, vor declasa semintele taranesti care sunt in mod natural si istoric adaptate agriculturii ecologice. Prin extensie – interzice semintelor taranesti si varietatilor asociate sa faca obiectul schimbului intre agricultori.
  • situatia financiara a majoritatii cultivatorilor de seminte traditionale
  • lipsa promovarii importantei soiurilor traditionale
  • schimbarile climatice, etc.

“Noi militam pentru diversificarea culturilor si a paletei de soiuri la fiecare specie. Noi avem avanatjul ca mai avem tarani, din zonele necolectivizate, in care taranii si-au pastrat semintele. (…) Nu spun ca agricultura moderna trebuie sa dispara, Doamne fereste, ci pledez pentru convietuirea agriculturii moderna cu cea traditionala”, spune specialistul clujean in agrobiodiversitate, Aurel Maxim.

Pensiunile agroturistice ar putea sa devina piata de desfacere locala pentru agricultorii care folosesc seminte traditionale. “De multe ori soiurile sunt asociate cu anumite produse culinare. Cand vine neamtul, el vrea sa consume ceva specific zonei, nu ceva din putinele soiuri mondiale”, continua Maxim.

Din pacate, insa, la nivel national nu exista un registru in care sa fie inventariate soiurile existente, cum exista in alte tari. Banca de Gene de la Suceava nu inventariaza soiurile, doar le depoziteaza. In plus, lipsa banilor din cercetare adauga inca o problema agriculturii traditionale romanesti.

Aici ar fi nevoie de interventia Ministerului Agriculturii cu un program de inventariere a soiurilor autohtone vechi. Insa din cauza ca primeaza interesele firmelor care detin monopolul semintelor comercializate la nivel mondial, s-ar putea ca aceasta inventariere sa nu aiba loc niciodata din initiativa statului, ci eventual din cea a unor institutii nonguvernamentale. Atunci cand se vor gasi banii necesari si probabil voluntari care s-o faca.

O alta problema in conservarea semintelor traditionale o reprezinta si legislatia foarte stricta si costisitoare. „Pentru a produce seminte traditionale pe care sa le si vanda, taranul trebuie sa isi inscrie varietatile intr-un catalog national. Acest lucru este imposibil pentru semintele traditionale, pentru ca trebuie sa respecte niste standarde pe care doar semintele propduse de companii, mai precis hibrizii, le respecta si doar acestea pot fi introduse pe piata. In plus, procedura este foarte costisitoare, iar taranii nu si-o permit”, a declarat Bogdan Buta, reprezentant al Asociaţiei Eco Ruralis.

“Taranul trebuie sa-si inscrie varietatea, or, pentru asta, trebuie sa plateasca foarte mult. Atunci, el prefera sa mearga in continuare pe ce a facut. Mai exista teama ca marile corporatii sa ia caracteristicile respective, asa cum s-a intamplat cu ardeiul. Ei dispun de tot personalul necesar ca sa breveteze o secventa de ADN cu caracteristicile respective, iar apoi, oricine cultiva un soi cu acele caracteristici va trebui sa plateasca companiilor “drepturile de autor”. (…) Este lupta asta intre corporatii si micii producatori. Forta nu este comparabila intre cele doua. Marile corporatii avand putere finanaciara pot capacita altfel decindentii politici. Avantajul nostru pe care il avem noi exista o nisa legislative care permite aceste lucru. In felul asta credem noi ca varietatile locale vor mai rezista o vreme”, a incheiat Maxim.

Am observat ca gospodarii si gradinarii au facut chiar o pagina de Facebook numita Piata Semintelor Traditionale, unde pare ca se pun anunturi pentru schimburi de seminte. Nu stiu cat de serioasa este pagina, dar poti verifica daca te intereseaza sa schimbi varietati autohtone de seminte.

Livrarea de seminte traditionale pentru anul 2014 s-a incheiat, dar poti sa-ti planifici cultivarea de astfel de seminte pentru primavara viitoare, in cazul in care doresti acest lucru.

Legumele din seminte traditionale au dezavantajul, daca pot spune asa, ca se degradeaza mai rapid decat cele din seminte hibride si au o viata mai scurta. In schimb au calitati gustative mult mai bune. Cred ca orice om, nu doar romanii, ar prefera sa mearga la piata mai des, dar sa aiba acces la produse mai calitative.

Alaturi de abonamentul la micii producatori, salvarea semintelor traditionale este un mod excelent prin care mai putem avea acces la alimente de calitate, mai curate, cultivate fara ingrasaminte sau alte substante chimice de sinteza si care au un gust mult mai bun.

Mi se pare una din cele mai bune initiative luate la noi in tara in ultimii ani, mai ales ca semintele sunt furnizate gratis catre alte institutii sau persoane fizice care vor sa multiplice semintele traditionale. Acest fenomen ar putea avea implicatii majore in alimentatia noastra in viitor si ar putea ajuta atat sanatatea romanilor, cat si turismul romanesc.

Sunt mandra ca avem asemenea oameni. Este mare nevoie de ei si de exemplul lor, deoarece domeniile in care avem nevoie de astfel de initiative sunt multe.

Acestia sunt oamenii despre care aleg sa scriu si sa vorbesc, pe care ii dau exemplu si ii studiez. Ei sunt liderii, cei care fac lucrurile sa se intample si nu asteapta vremuri favorabile, sau ca statul sa modifice legi, ori sa le dea cineva ceva, ci gasesc metode prin care sa rezolve ceea ce considera necesar. Se folosesc de resursele pe care le au fara sa se lase blocati de cele pe care nu le au si astfel duc lucrurile la bun sfarsit. Ii admir cand fac astfel de lucruri pentru propria persoana si ma inclin in fata lor atunci cand ajuta intreaga societate.

Cu astfel de oameni putem spera ca vom inainta in directia buna si pe ei vreau sa-i vad lucrand si la alte proiecte de care Romania si lumea in general are nevoie.

Surse:

Banca de Resurse Genetice Vegetale Suceava

Ecoruralis

Sursa foto: www.financiarul.ro

Cum putem consuma produse naturale de la fermieri

Cum poti consuma alimente naturale de la fermieri

Peste tot in lume exista piete locale cu produse alimentare de la taranii sau micii fermieri din zona respectiva. Ne-am dori ca ele sa fie organice, sa contina mai putine substante chimice decat cele produse industrial. In realitate, insa, acest lucru nu prea este posibil.

Daca discutam despre produse vegetale, in productia industriala se doreste atat obtinerea unor cantitati cat mai mari de produse, cat si evitarea daunatorilor. Aceasta implica folosirea fertilizatorilor, dar si a pesticidelor, insecticidelor si a altor substante chimice, care asigura o productie mare si produse cu aspect frumos, intacte, neintepate de insecte.

In productia la scara mica in ferme sau in gospodarii este mai greu de obtinut acest rezultat, deoarece costurile de productie ar fi prea mari. Taranii sau micii fermieri nu isi pot permite sa foloseasca prea multe substante chimice, din fericire pentru consumatori, care in acest fel pot beneficia de produse putin mai sanatoase. Trebuie insa sa acceptam fructe si legume uneori inestetice, care au o viata mai scurta si trebuie consumate in cateva zile de la recoltare.

In ultimii ani toata lumea a inteles aceste diferente si cred ca orice roman cauta in piata produsele de la tarani. Am invatat sa alegem fructe si legume inegale, cu imperfectiuni, sa le mirosim, daca se poate sa le gustam. Ba mai mult, ne uitam cu atentie la persoana care vinde, incercam sa ne dam seama daca este taran si daca mainile sale arata faptul ca a muncit in gradina. Inca un detaliu important: daca are la vanzare putine categorii de produse, este mai degraba taran care vinde surplusul de produse din gospodarie.

O persoana straina care ar citi asta poate nu ar intelege ce spun, insa orice roman stie despre ce vorbesc. Se stie ca exista o mafie a pietelor, care cumpara intreaga cantitate de produse de la tarani dimineata, la prima ora, pentru ca apoi sa le vanda mai scump, impreuna cu altele importate si cu calitati senzoriale mai slabe. De acesti comercianti ne ferim in piata, sau mai bine zis, de produsele pe care le vand ei si care sunt aceleasi cu cele din supermarket: importate si mai slabe calitativ sau gustativ.

Asa cum am mai spus, pietele locale exista peste tot in lume, dar in alte tari in aceste piete isi vand marfa chiar micii agricultori si micii fermieri, astfel incat cumparatorii au garantia a ceea ce cumpara. La noi nu mai este asa. Desi sunt atenta la toate aceste detalii cand merg la piata, mi s-a mai intamplat sa ma insel si sa ajung acasa cu fructe sau legume fara gust. Nu fusesem suficient de atenta.

Pe de alta parte ne dorim si preturi cat mai mici la aceste produse naturale si mai sanatoase. Acest lucru este insa imposibil. Trebuie sa ne gandim ca orice se produce in cantitati mici, are costuri mari.

In general in lume, acolo unde se cultiva si comercializeaza produse organice, acestea au preturi mult mai mari decat cele normale. Preturile sunt cel putin duble si este evident ca oamenii de rand nu si le pot permite. Subiectul alimentatiei organice merita, insa, sa-i dedicam un alt articol.

Cred ca in Romania produsele organice raman doar un vis chiar si pentru oamenii care si le-ar permite. Ceea ce incerc eu sa prezit este alimentul cu mai putine substante chimice in el si cu un gust mai bun, daca se poate din seminte vechi, traditionale.

Oricine a vazut cum se cultiva legumele si fructele, intelege de ce costurile sunt ridicate si cat de importanti sunt factorii naturali: solul, precipitatiile sau temperatura. In conditiile in care mama mea nu reuseste de multe ori sa cultive cateva legume suta la suta natural, pentru consumul propriu, eu nu pot sa ma amagesc ca altcineva poate sa o faca la un pret normal. Mi s-a rupt sufletul in cativa ani sa vad toata munca mamei pierduta: toate rosiile s-au imbolnavit si au putrezit inainte sa se coaca. Asta in conditiile in care folosise de cateva ori insecticide. Eu nu cred ca se pot cultiva fructe si legume suta la suta organice in tara noastra.

Motivele pentru care caut produsele de la tarani sunt gustul mai bun si speranta ca au fost folosite mai putine substante chimice la cultivarea lor. Insa este tot mai greu sa ajungem la aceste produse locale, din motivele pe care le-am expus mai sus. Totusi, mai avem o varianta.

Mihaela Vetan, o tanara timisoreanca, incearca de cativa ani sa faca legatura intre consumatori si micii agricultori din zona. A vazut modelul in Franta si in America si incearca sa-l implementeze si la noi. Este vorba despre un parteneriat intre cativa consumatori si un producator, care urmeaza sa le furnizeze acestora un cos saptamanal cu produse de sezon din gospodarie: legume, fructe, oua, lactate, etc. Cumparatorii achita o suma de circa 200 de lei toamna, in avans, cu care producatorul acopera o parte din cheltuielile cu productia. Produsele vor fi furnizate incepand cu luna martie a anului urmator, timp de 8 luni. Riscul de compromitere a recoltei este impartit, fiind suportat atat de producator, cat si de cumparatori. Se stabileste de la inceput o lista cu circa 20 de alimente ce urmeaza sa fie livrate in mod constant, iar cumparatorii mai achita cate 120 de lei lunar.

Acest fenomen se desfasoara in cadrul programului de comert agricol prin parteneriate intre producatori si consumatori, lansat in anul 2008 de Asociatia Pentru Sustinerea unei Agriculturi Taranesti (ASAT) din Timisoara si care se extinde de la an la an.

Mihaela a dus acest sistem si in alte orase, incercand sa-l implementeze in toata tara. Mi se pare o initiativa extraordinara si demna de toata lauda. Fara astfel de proiecte riscam sa pierdem productia de produse agricole la scara mica. Fermele mici si mai ales taranii agricultori nu isi pot sustine traiul si nu isi pot asigura desfacerea produselor in absenta unei sustineri constante. Din pacate, aceasta problema exista si in celelalte tari, chiar si acolo unde legislatia este mult mai favorabila productiei agricole la scara mica. Pur si simplu micii producatori nu au unde sa-si vanda produsele. La noi este chiar mai greu, deoarece legile nu ii sprijina suficient de mult pe micii fermieri.

Scopul acestui blog este nu sa sanctioneze, ci sa gaseasca solutii. Consider ca este pierdere de vreme de cele mai multe ori sa stam si sa ne plangem de mila, sau sa injuram statul si legile gresite. Este mai bine sa ne concentram pe a gasi solutii la astfel de probleme. Daca statul nu ne ajuta, trebuie sa gasim singuri solutii care sa avantajeze pe toata lumea: atat pe producatori, cat si pe consumatori.

Aceasta initiativa este o solutie foarte buna si sper sa fie dezvoltata cat mai mult in urmatorii ani. Am mai auzit ca se practica de asemenea cumpararea de carne de porc de la tarani, mai ales in preajma sarbatorilor de iarna. Clientii de la oras prefera sa cumpere porcul crescut traditional la curte, datorita gustului mai bun al carnii si al felului in care a fost hranit, fara furaje pline de substante chimice. In general ei il primesc sacrificat si portionat de catre membrii familiei de la care il cumpara, iar totul se petrece sub ochii lor.

In mod normal, sacrificarea unui animal in gospodaria proprie nu respecta normele de igiena impuse de autoritatile sanitare. De aceea, cumparatorii ar trebui sa se asigure ca producatorul are conditii de igiena bune in spatiul in care se proceseaza carnea sau alte produse animale. De asemenea, trebuie facut un test care depisteaza Trichinella din carne. Acesta este un parazit periculos pe care porcul il ia de la sobolani si care poate ajunge in organismul omului prin consumul de carne cruda sau insuficient gatita, provocand boala trichineloza. Testul presupune ca macelarul sa ia o mostra de cateva zeci de grame de muschi intercostal sau din diafragma, care trebuie dus la cabinetul veterinar din localitate pentru analiza. Aceasta dureaza cateva minute de obicei, din cate stiu eu este gratuita si se primeste rezultatul imediat. In cazul in care este pozitiv, iar carnea este infestata cu paraziti, ea nu poate fi consumata.

Aceasta varianta are riscurile ei, dar tot mai multi o prefera. Eu ma bucur sa vad oameni tot mai preocupati de ceea ce mananca, de gustul si de calitatea alimentelor pe care le pun pe masa. Acest fapt va duce in timp la gasirea unor solutii tot mai bune prin care sa asiguram alimente de calitate la preturi decente.

In Franta se intampla un fenomen asemanator, dar ei au facut un site unde producatorii afiseaza produsele disponibile, iar consumatorii comanda si platesc online. Livrarea se face de catre producator intr-un punct de intalnire prestabilit, in localitatea cumparatorului.

In masura in care poti verifica in ce conditii sunt produse alimentele, ce substante se folosesc si cat de igienic sunt procesate, parteneriatele cu micii fermieri sunt o solutie pentru a beneficia de alimente mai curate.

Daca stii si alte sisteme asemanatoare care favorizeaza accesul consumatorilor la produse locale, te rog sa le scrii intr-un comentariu mai jos. Daca poti inova, daca ai in minte ideea unui sistem mai bun decat acesta, care ar putea fi dezvoltat in viitor, suntem onorati sa o auzim si s-o promovam. Nu se stie niciodata cine este dispus sa investeasca intr-un proiect care are sanse sa fie extins la scara mai mare.

Cum ti se pare ideea aceasta de parteneriat intre consumatori si micii producatori locali? Preturile ti se par corecte? Crezi ca are sanse sa fie extinsa si  sa reziste in timp?

Surse: agrointel.ro, debanat.ro

Update 10.11.2015:

Vezi in acest material care este realitatea agriculturii romanesti azi. Tu ce parere ai?

Sursa foto

Ferma de langa casa ta

cutting_crops the farmery

Cum ar fi daca am putea sa producem si sa vindem alimente in aceeasi cladire? Ei bine, Benjamin Greene, un tanar american a reusit. El a construit o mini-ferma numita The Farmery, in Carolina de Nord, unde creste verdeturi, fructe, plante aromatice si ciuperci pe verticala, intr-un sistem compact, modular. Ferma poate fi usor amplasata si in orase. Conceptul reprezinta o combinatie excelenta intre o piata si o sera, reducand costurile de productie, transport, salarizare si consumurile energetice la minim.

De ce costa atat de mult alimentele pe care le consumam? Unul dintre motive este faptul ca le transportam de foarte departe, de multe ori de la mii de kilometri distanta, de pe alte continente. Cauzele acestui fapt sunt multiple. Consecintele le suportam cu totii: semintele sunt modificate genetic pentru ca produsele sa fie mai tari si mai rezistente la transport, pentru a le prelungi durata de viata; fructele si legumele sunt culese necoapte, din aceleasi motive, pentru ca apoi sa fie coapte prin expunere la anumite lampi cu radiatie speciala si care nu este tocmai sanatoasa; gustul abia imita produsele din seminte vechi, traditionale; costul produselor este crescut din cauza transportului si a firmelor intermediare prin care ajung pe masa noastra, etc.

Se vehiculeaza tot mai mult ideea de a consuma pe cat posibil produse locale, de a alege sa cumparam de la fermele mici din zona in care locuim, direct de la tarani, sau chiar sa ne cultivam singuri o parte din legume. Sunt destul de multi oameni care au inceput sa cultive cateva legume in balcon, atat in Romania, cat si in alte tari. Acesta este, insa, un subiect pe care il voi dezvolta in alte articole.

Ferma lui Ben Greene, The Farmery, arata asa: Continue reading