De ce are nevoie lumea acum – sa ne schimbam modul de a gandi legat de binefacere (consolidarea organizatiilor nonprofit)

binefacere filantropie organizatii nonprofit

Organizatiile nonprofit sunt privite cu scepticism, pentru ca sunt reprezentate de multe ori de persoane care nu inspira incredere, sau nu stiu sa inspire incredere. Sau pentru ca sectorul nonprofit nu este suficient de transparent, ori este asociat cu cazurile in care banii adunati nu ajung la destinatie (cazurile sociale pentru care sunt stranse fondurile, in cercetare medicala, etc.).

Multi oameni privesc ONG-urile ca pe o joaca, nu le iau in serios, le considera activitatea sortita esecului si le asociaza strict cu voluntariatul. Iar aceasta problema se pare ca este globala.

Te invit sa-l urmasesti pe Dan Pallotta, care ne prezinta felul gresit in care privim actele de caritate si mai ales organizatiile nonguvernamentale care se ocupa de ele.

Dan Pallotta identifica cinci aspecte importante sub care legislatia discrimineaza sectorul nonprofit. El se refera la SUA, dar problemele sunt generale si se aplica si la noi.

Compensatia pentru cei care lucreaza in sectorul nonprofit. Ni se pare ca cei care lucreaza in ONG-uri ar trebui sa faca obligatoriu voluntariat, sau sa fie platiti minimal, spre deosebire de conceptia pe care o avem despre sectorul pentru profit, unde ni se pare normal sa castigi cu atat mai mult cu cat produci mai multa valoare. In acest fel, ii tinem la distanta de sectorul nonprofit pe cei mai valorosi lideri si manageri, care, firesc, vor opta pentru a castiga bani.

Avem o reactie viscerala la ideea ca cineva va face foarte multi bani ajutand alti oameni. E interesant ca nu avem o reactie viscerala la notiunea ca oamenii fac multi bani neajutand alti oameni. Vrei sa faci 50 de milioane de dolari din vanzarea de jocuri video violente pentru copii, da-i bataie! Te vom pune pe coperta revistei Wired. Vrei sa faci jumatate de milion de dolari incercand sa tratezi copii cu malarie si tu insuti esti considerat un parazit. (Dan Pallotta)

Publicitatea si marketingul sunt privite ca motorul vanzarilor in sectorul pentru profit, dar nu ne place sa cheltuim deloc pe publicitate in sectorul nonprofit.

“Daca poti obtine publicitate pe gratis, dimineata la 4, sunt de acord cu asta. Dar nu vreau ca donatiile mele sa fie cheltuite pe publicitate. Vreau ca ele sa mearga la cei nevoiasi.” Ca si cum banii investiti in publicitate nu ar putea aduce sume mai mari de bani ca sa ajute pe cei nevoiasi. (…) Daca spunem marcilor de consum: “Puteti face reclama la beneficiile produsului vostru”, iar organizatiilor filantropice: “Nu puteti face reclama la tot binele pe care-l faceti”, unde credeti ca se vor duce banii consumatorilor? (Dan Pallotta)

Asumarea riscului in cautarea noilor idei care sa genereze venit. Orice actiune caritabila care nu isi atinge scopul, este privita de oameni cu scepticism.

Sectoarele nonprofit devin reticente in a incerca sa stranga fonduri curajoase, provocatoare, la scara uriasa de teama ca, daca esueaza, reputatia lor va fi tarata in noroi. Cand interzici esecul, omori si inovatia. Daca omori inovatia in strangerea de fonduri, nu poti obtine profit. Daca nu faci profit, nu poti creste. Daca nu poti creste, nu poti rezolva marile problemele sociale. (Dan Pallotta)

Timpul. Ni se pare ca orice actiune caritabila trebuie sa se deruleze rapid.

Amazon a functionat 6 ani fara sa inapoieze vreun profit investitorilor si oamenii au avut rabdare. Stiau ca era un obiectiv pe termen lung in planul extinderii dominatiei pe piata. Daca vreodata o organizatie nonprofit ar avea un vis sa construiasca o scara nemaipomenita care necesita 6 ani si niciun ban nu ar ajunge la cei nevoiasi, ci totul ar fi investit in construirea acestei scari, ne-am astepta la o crucificare. (Dan Pallotta)

Profitul. Oamenii nu se simt confortabil la gandul ca o parte din donatiile lor nu ar merge direct la cauza pe care o sustin, ci mai intai ar fi folosita pentru a produce si mai multi bani.

Am fost invatati ca organizatiile caritabile ar trebui sa cheltuie cat mai putin posibil pe cheltuieli de regie, precum strangerea de fonduri conform teoriei ca, cu cat cheltui mai putini bani pe strangerea de fonduri, cu atat mai multi bani sunt disponibili pentru cauza. Asta e adevarat intr-o lume deprimanta unde placinta nu poate fi facuta mai mare. Dar daca e o lume logica unde investitia in strangerea de fonduri, de fapt, aduna mai multe fonduri si face placinta mai mare, atunci e exact invers si ar trebui sa investim mai multi bani, nu mai putini, in strangerea de fonduri, pentru ca strangerea de fonduri e singurul lucru care are potentialul de a multiplica suma de bani disponibila pentru cauza de care ne pasa atat de mult. (Dan Pallotta)

Dan Pallotta merge cu analiza pana la originile filantropiei, unde motivatia insasi care sta la baza actului caritabil era gresita. De aici, primul argument in favoarea ideii ca trebuie sa ne schimbam modul de a privi organizatiile nonprofit.

Fiecare dintre noi sprijinim, macar la nivel teoretic, o cauza, ne identificam cu ea si o avem la suflet. Facem asta fie pentru ca se leaga de o boala de care a suferit cineva din familie, fie pentru ca acest lucru ne face sa ne simtim umani. Poate chiar ne-am propus sa contribuim cu bani la o organizatie nonprofit. Insa acesta este varful aisbergului.

Problemele sectorului nonprofit sunt mai profunde si trebuie rezolvate daca vrem sa mai avem actiuni caritabile si in viitor. Pana la urma nu actiunile caritabile vor schimba neaparat lumea. Insa in lumea in care traim, in care multe categorii sociale sunt dezavantajate de legi, ONG-urile ar putea ajuta foarte mult o multime de cauze mari si importante, influentand legislativul, fortandu-l la nevoie. Dar pentru asta, ar trebui ca mai intai tot sectorul nonprofit sa devina puternic. Noi il facem sa devina puternic, incepand cu a ne schimba mentalitatea cu privire la caritate, filantropie, binefacere, adunare de fonduri si tot ce tine de existenta unui ONG, a unei fundatii.

Generatia noastra nu vrea sa scrie pe epitaful ei: “Am tinut cheltuielile de regie pentru caritate scazute.” Vrem sa scrie ca am schimbat lumea si ca o parte din asta am facut-o prin schimbarea modului in care gandeam aceste lucruri. Data viitoare cand va uitati la o organizatie caritabila, nu intrebati de rata cheltuielilor de regie. Cui ii pasa cat sunt cheltuielile de regie daca aceste probleme chiar sunt rezolvate? Daca putem avea acel tip de generozitate, o generozitate a gandului, atunci sectorul nonprofit poate juca un rol urias in schimbarea lumii pentru acei cetateni care au nevoie cel mai mult ca ea sa se schimbe. (…) Asta poate fi mostenirea trainica a generatiei noastre, ca ne-am luat responsabilitatea pentru gandirea care ne-a fost lasata, ca am revizuit-o si am reinventat intregul mod in care umanitatea gandeste despre schimbarea lucrurilor. (Dan Pallotta)

Sursa foto

Daca ai avea toate resursele necesare, care ar fi cauza pentru care ai lupta?

care este cauza ta

Avem cu totii in minte o cauza pe care o sprijinim, macar la nivelul ideilor. Credem in ea, suntem implicati emotional, o urmarim, ne exprimam opinia si cam atat. Nu trecem la fapte din cauza ca ne lipseste ceva: timpul, banii, relatiile si contactele necesare pentru a putea face ceva concret. Pe scurt, ne lipsesc resursele. Ni se pare ca astfel de cauze mari trebuie sa ramana in grija celor capabili sa se ocupe de ele si sa schimbe cu adevarat ceva. Ca filantropia poate fi facuta doar de oamenii bogati si ca la batranete, cand eventual ne vom imbogati, vom putea sa ne alaturam actiunilor caritabile ale lui Bill Gates sau Warren Buffet. Atunci vom putea sprijini cauzele in care credem. Oare chiar asa stau lucrurile?

Nu resursele sunt problema, ci disponibilitatea. (Tony Robbins)

Ce parere ai despre Maica Teresa? Era chiar saraca, dar si-a pus intreaga viata in slujba omului. Singurele ei resurse erau iubirea, grija si empatia. Dar le-a folosit exceptional si a schimbat in bine vietile a milioane de oameni. Chiar si pe ale noastre, prin faptul ca atunci cand ne gandim la ea, ne inunda sentimente de admiratie, respect si dorinta de a face la fel. Resursele pe care le putem folosi in slujba cauzelor in care credem nu trebuie sa fie neaparat materiale. Ele pot fi talentele si abilitatile noastre (capacitatea de a stabili conexiuni, puterea de convingere, stiinta de a obtine informatii pretioase, leadership-ul), dragostea, empatia, curajul, clarviziunea si multe altele.

Nu este vorba despre cat de mult daruiesti, ci despre cat de multa dragoste pui in daruire. (Maica Teresa)

Intrebarea de azi este: daca ai avea toate resursele necesare, care ar fi cauza pentru care ai lupta?

Ce idee sau problema a unui grup de oameni te sensibilizeaza si iti da impulsul sa te implici in rezolvarea ei? Ce nevoi sociale sau de sanatate ai vrea sa vezi rezolvate cat mai repede? Ce categorie de oameni sprijini prin donatii de orice fel? Sau de ce progres medical sau stiintific crezi ca are nevoie lumea cat mai urgent? Care este cauza ta?

Cauzele mele sunt mai multe si nu stiu in care m-as implica mai intai. Ma misca foarte tare o categorie sociala cu sanse mai mici decat ale altor oameni: copiii din orfelinate si in mod special cei ajunsi la 18 ani cand trebuie sa se integreze in societate. Cred ca au mare nevoie de sprijin, de informatii si de caldura sufleteasca. Ei trebuie ajutati sa se ajute apoi singuri, sa-si creeze o viata de calitate. Apoi ar fi nevoia de educare si reeducare a unor categorii defavorizate, cum ar fi familiile foarte sarace, mamele singure, delincventii eliberati din inchisori, persoanele ramase fara serviciu in anii dinaintea pensionarii, sau cei nevoiti sa schimbe domeniul in care activeaza, dar nu au informatia si resursele necesare. Ma gandesc la cursuri de specializare sau reorientare profesionala pentru cei care nu si le permit si nu au acces la ele, bazate pe informatii si tehnologii de ultima ora, cu care au sanse mai mari sa obtina un job. Consider ca doar educatia are puterea de a reduce diferentele tot mai mari dintre diferitele categorii sociale.

Cauzele conteaza. Iar lumea este schimbata de oameni carora le pasa de ele, de lucrurile importante. Nu trebuie sa fim destepti sau talentati. Nu avem nevoie de multi bani sau educatie. Tot ce avem nevoie este sa fim pasionati de ceva important, de ceva mai mare decat noi insine. Iar angajamentul fata de o cauza va schimba lumea. (Steve Goodier)

Conform piramidei nevoilor umane a lui Maslow, nevoia umana aflata in varful piramidei este aceea de autoimplinire, de atingere a potentialului propriu, de contributie. Nevoile superioare se satisfac de obicei dupa ce sunt satisfacute nevoile de baza (cele fiziologice, de securitate, de apartenenta, sau de recunoastere). Omul nu se poate gandi la nevoile superioare si nu le poate acorda timp, spatiu si energie cat timp nevoile lui elementare nu sunt satisfacute. De aceea avem nevoie sa ne asiguram necesitatile primare si sa ajungem la un echilibru si la o siguranta, care ne vor permite sa ne dezvoltam la un nivel superior, sa ne maximizam potentialul, sa ne slefuim si apoi sa aducem o contributie lumii.

Manifestarea potentialului maxim este tinta cea mai mare in viata. A deveni un om superior. A evolua, a contribui, a lupta pentru cauze mai mari decat noi insine. Aceasta este si directia pe care i-o voi imprima blogului Inima Fericita in continuare. De aceea scriu azi despre una din manifestarile cele mai elevate ale potentialului nostru: dedicarea unei cauze nobile si contributia pe care o avem la lumea in care traim. Despre nevoia superioara de a schimba lumea in bine. Un om evoluat este capabil sa se dedice altora si sa se implineasca prin ceea ce ofera. Iar oamenii pot oferi doar atunci cand au de unde, cand resursele lor au un izvor: potentialul propriu.

Sunt foarte fericita pentru ca blogul meu implineste azi un an de existenta! Pentru mine asta inseamna una dintre cele mai frumoase calatorii, o experienta noua care imi ofera satisfactii diferite de cele din alte activitati. Blogging-ul imi da sentimentul contributiei si imi satisface nevoia superioara a autoimplinirii. Deocamdata nivelul la care fac asta este unul mic, dar vreau sa devina foarte mare. Atat de mare, incat sa aiba puterea de a transforma tot mai multi oameni in Inimi Fericite si de a aduce contributii semnificative celor care au nevoie de ajutor. Imi doresc sa te am alaturi, daca te regasesti in dorinta de a aduce fericire in jurul tau si a inspira oamenii sa traiasca la potential maxim.

Si astept sa aud despre cauzele in care crezi si te implici, sau ai vrea sa o faci daca ai avea resursele necesare.

La sfarsitul vietii nu vom fi judecati dupa cate diplome am primit, cati bani am adunat, sau cate lucruri am facut. Vom fi judecati dupa „Mi-a fost foame si mi-ai dat ceva sa mananc, am fost dezbracat si mi-ai dat haine, nu am avut locuinta si m-ai gazduit.” (Maica Teresa)

Credem ca ceea ce facem este o picatura intr-un ocean, dar oceanul ar fi mai mic fara acea picatura. (Maica Teresa)

Sursa foto