Cum ne afecteaza viata centrarea pe partener

Cum ne afecteaza viata centrarea pe partener

Oamenii au tendinta sa filtreze si sa interpreteze realitatea prin prisma valorilor in care cred si care, de obicei, sunt pozitive. Aceste tendinte pot fi mai mult sau mai putin exagerate. Dar pentru ca valorile centrale ale vietii noastre devin lentilele prin care vedem lumea, inseamna ca fiecare dintre noi vede deformat realitatea. Cu cat avem o perspectiva mai rigida, cu atat ea ne va afecta viata. Cel care valorizeaza frumusetea, de exemplu, va judeca totul Ce din punct de vedere estetic – atat oamenii, cat si obiectele sau evenimentele.

Cel mai des intalnite centre de interes sunt familia, partenerul, banii, munca, etc., iar ele ne determina perspectiva asupra realitatii. Omul priveste viata centrat pe una sau pe o combinatie de mai multe valori de acest fel. In articolul trecut am vazut cum ne afecteaza viata centrarea pe familie, iar astazi vom vedea in ce fel avem o perspectiva deformata daca suntem centrati pe partenerul de viata, care devine punct de reper si etalon pentru noi.

In cartea sa “Eficienta in sapte trepte sau un abecedar al intelepciunii” (“The Seven Habits Of Highly Effective People”), Stephen Covey identifica patru factori importanti asupra carora se rasfrang aceste centre de interes pe care le putem avea: securitatea personala, orientarea interioara, perspectiva asupra realitatii si puterea de actiune.

Securitatea personala, sau siguranta rezulta din sentimentul demnitatii personale, cel al identitatii, al valorii intrinseci, din ancorarea afectiva si din stima de sine.

Orientarea interioara este instinctul, care se bazeaza pe principiile care ne guverneaza viata si care ne determina deciziile si actiunile. Ea poate varia de la dependenta de oglinda sociala, pana la o directionare interna.

Perspectiva asupra realitatii, sau intelegerea lucrurilor si a vietii, porneste de la unghiul din care privim totul, de la lentilele prin care ne vedem atat pe noi, cat si pe ceilalti oameni si realitatea in general. Poate fi foarte aproape de realitatea obiectiva, sau foarte departe de ea (in cazul in care omul vede mereu lucrurile altfel decat sunt sau decat le vad toti ceilalti).

Puterea este forta de a actiona si energia vitala de a opta si de a lua decizii, de a renunta la unele obiceiuri si de a adopta altele. Putem sa ne lasam dusi de val si actionati ca marionetele de forte sociale sau de alta natura, sau putem sa ne folosim puterea interioara pentru a actiona conform propriilor noastre valori.

Acesti patru factori, impreuna cu altii ne determina calitatea vietii, sentimentul de implinire pe care il avem sau nu, realizarea menirii in viata si alte aspecte importante pentru noi toti.

Centrarea pe partener

Este frumos si recomandat sa-ti admiri sincer partenerul de viata. Dar cand partenerul devine centrul universului unui om, el isi va construi viata in jurul acestuia si situatia poate merge de la admiratie, la veneratie, dependenta emotionala pana la obsesie. In ultimele cazuri relatia nu mai este naturala si fireasca, ci bolnavicioasa. Continue reading

Asteptarile – otrava sufletului nostru

asteptari

Asteptarile ne otravesc sufletul mai mult ca orice altceva. Ne aduc numai frustrare, nemultumire, neimplinire, nefericire si ne distrug viata si relatiile cu ceilalti. Din pacate asta ni se intampla tututror, pentru ca asteptarile sunt idei limitative venite la pachet cu perceptia asupra realitatii si cu mentalitatea si se infiltreaza in mintea noastra fara sa ne dam seama. Impulsul firesc este sa ne asteptam ca ceilalti sa… –  orice tine de felul in care vedem noi lucrurile. In general ma astept ca altii sa gandeasca, sa vorbeasca si sa actioneze in felul in care as face-o eu, sau chiar mai bine. Cat timp ai asteptari de la altii, vei fi nefericit.

Cei mai multi oameni in acest moment deja se revolta: „Dar mi se pare normal sa am anumite asteptari”. Iar eu spun atat: cum te simti cand altii au asteptari de la tine? Cum te simti sub presiunea asteptarilor parintilor, partenerului de viata, societatii atunci cand tu simti sa faci altfel? Cand simti sa traiesti cum iti place tie, dupa propriile reguli? Daca nu ai curajul sa recunosti, iti spun eu: simti ca e nedrept, ca nu e normal ca tu sa-ti traiesti viata dupa principiile, conceptiile, standardele sau regulile altcuiva decat ale tale. Si ai mare dreptate. Nu poti sa-ti bazezi viata pe asteptarile altora. Atunci ti se pare normal si sanatos ca tu sa ai asteptari de la copiii tai, de la partenerul de viata, de la parinti, colegi, colaboratori, etc.? De ce ar trebui cineva sa-si traiasca viata asa cum crezi tu ca e bine si nu cum crede el ca e bine? Fiecare stie cel mai bine ce trebuie sa faca cu viata lui.

A ne elibera de asteptarile altora, a ne darui iarasi noua insine – in asta consta puterea respectului de sine. (Joan Didion)

De fapt, nu ti se pare „normal sa ai anumite asteptari”. Ai fost invatat ca e normal, sau copiezi modelul in care ai fost crescut. Daca parintii tai se asteptau sa urmezi aceeasi cariera ca si ei, poate ca la randul tau te astepti ca propriul tau copil sa urmeze aceeasi cariera ca si tine. Iar asta inseamna ca ii ingradesti libertatea copilului tau. Tu nu te-ai nascut sa faci pe plac nimanui. Dar in acelasi fel, nici copilul tau nu s-a nascut sa-ti faca pe plac tie, bunicilor lui sau altcuiva. Continue reading

Cum ne afecteaza viata centrarea pe familie

unitatea familiei

Majoritatea neintelegerilor si conflictelor dintre oameni pornesc de la faptul ca fiecare vede lucrurile intr-un fel unic, al lui, si in acelasi timp nu intelege punctul de vedere al celuilalt. Orice om crede ca el are dreptate, ca el vede corect lucrurile si ca ceilalti se inseala. De aceea reuseste cu greu sa priveasca o anumita situatie si din alt unghi, pentru a intelege alte rationamente. Si cu cat mai rigizi suntem in gandire, cu atat mai mult perspectiva noastra profund subiectiva ne afecteaza viata. Putem avea chiar o perspectiva sanatoasa, valori dintre cele mai nobile si principii corecte dupa care ne conducem viata si totusi sa gresim si calitatea vietii noastre si a relatiilor sa fie slaba.

In primul rand, exista posibilitatea sa ni se para doar ca valorizam ceea ce trebuie. Familia si mediul social in care traim ne-au influentat suficient de mult pe fiecare, incat sa fim convinsi ca ceea ce credem este adevarul absolut. Dar cred ca esti de acord cu mine ca exista multe familii in care copiii nu invata cele mai corecte lucruri si nu au exemple demne de urmat. Cu toate acestea, chiar si acesti oameni sunt convinsi de validitatea principiilor si a valorilor in care cred. Cel putin pana intr-un punct de deschidere sociala in viata lor, ei nu cunosc altceva, iar atunci cand vad alte modele sunt adesea incapabili sa le accepte ca fiind la fel de juste cu al lor.

Pot doi oameni sa vada diferit acelasi lucru si ambii sa aiba dreptate? Categoric. Aici este frumusetea si diversitatea vietii, a oamenilor si a relatiilor dintre ei. Exact despre asta este vorba in seria de articole pe care o incepem astazi. Vom analiza cele mai des intalnite perspective asupra realitatii. Majoritatea sunt corecte, normale, sanatoase, nobile chiar. Si cu toate acestea, vom vedea felul in care ne afecteaza ele calitatea vietii si relatiile cu alti oameni. Asta pentru ca nimeni nu poate sa aiba o perspectiva perfect echilibrata si orice om tinde sa priveasca lucrurile centrat pe unul din elementele pe care le vom discuta (familie, partener, bani, munca, etc.), pe altele, sau pe o combinatie de mai multe valori sau centre de interes. Cu alte cuvinte, cu totii deviem macar putin in felul in care privim realitatea si avem tendinta sa valorizam mai mult un element decat pe altele. Avem cate un centru de interes, fara sa ne dam seama de acest lucru, sau de efectele pe care acest fenomen le are asupra intregii noastre existente.

Centrarea pe familie

Incep aceasta serie de articole cu analiza situatiei in care un om are in centrul preocuparilor sale familia. Este, poate, cel mai frumos centru de interes, firesc, normal si, aparent, sanatos. Familia este principala sursa de iubire sincera si autentica, de daruire, de grija, de dragoste neconditionata, de relatii profunde. Dar cand devine centrul tuturor preocuparilor unui om, cand familia este o obsesie, acest sentiment poate distruge sansa unor relatii implinite. Continue reading

De ce este important sa avem principii corecte dupa care sa ne conducem viata

Couple giving two young children piggyback rides smiling

Perceptia realitatii, perspectiva asupra lucrurilor si paradigmele care ne determina modul de a gandi sunt subiectele mele preferate. Sunt fascinata de cat de diferiti suntem din acest punct de vedere si cum se poate ca fiecare dintre noi sa vada realitatea din alt unghi. Aceeasi realitate capata, astfel, milioane de nuante si interpretari. Fiecare priveste viata, oamenii, realitatea, pe el insusi prin lentilele proprii. Iar aceste lentile sunt rareori obiective si conforme cu realitatea. De ce spun asta? Pentru ca daca am vedea cu totii lucrurile la fel, nu ar mai exista conflicte si haosul ce guverneaza lumea in care traim.

In alegerile pe care le facem suntem cu totii influentati de cultura in care traim, de parinti si de valorile care domina. (Jacque Fresco)

Oricum, aceste lentile, adica modul nostru de a privi lucrurile nu ne apartine in totalitate, deoarece se formeaza odata cu noi sub influenta mediului in care crestem si ne dezvoltam inca din copilarie. Familia, scoala si cultura in care traim ne inoculeaza idei si convingeri care traseaza drumul nostru in viata si ne modeleaza modul de gandire conform cu tendintele vremii si cu ceea ce se considera in masa a fi corect si conform cu realitatea. Dar cat timp masele de oameni de azi si dintotdeauna au trait greu, in neajunsuri, te intreb: faptul ca o multime de oameni crede un lucru, ne ofera garantia ca acel lucru este corect? Categoric, nu.

Cum imi dau seama daca perceptia mea asupra realitatii este cea corecta, daca realitatea este asa cum o vad eu?

Dupa cum tot mai multi oameni realizeaza, sa mergi cu turma inainte, sa adopti niste idei doar pentru ca mai multi oameni cred in ele, nu este bine. Aici intra in scena principiile universale. Trebuie sa caut acele principii de viata care raman valabile in timp, care nu se schimba si sunt adevaruri incontestabile.

Principiile sunt legi naturale ce nu pot fi incalcate. Dupa ele trebuie sa ma ghidez in viata si sa le iau drept reper. Ele sunt principii care au determinat evolutia societatilor civilizate de-a lungul istoriei si nu tin de vreo orientare religioasa anume – desi toate marile religii le contin – ci de orice sistem etic. Avem aceste principii in noi, chiar daca nu ne raportam mereu la ele din cauza conditionarilor societatii.

Exemple de principii corecte

Cateva dintre cele mai importante principii universal valabile sunt cinstea, onestitatea, integritatea, demnitatea umana, contributia (sau serviciul), calitatea, excelarea, posibilitatea dezvoltarii potentialului, evolutia (dezvoltarea), rabdarea, ingrijirea, incurajarea.

Principiile nu trebuie confundate cu practicile. O practica este o activitate sau o actiune specifica. O practica ce da rezultate bune intr-o anume imprejurare poate esua intr-o alta imprejurare — lucru pe care il pot confirma oricand parintii care au incercat sa-l creasca pe cel de-al doilea copil exact la fel ca pe primul. In vreme ce practicile sunt specifice pentru anumie situatii, principiile sunt adevaruri profunde, fundamentale, cu aplicare universala. (Stephen Covey)

Cum imi dau seama daca principiile mele de viata sunt adevaruri universal valabile? 

Pentru asta trebuie sa-mi dezvolt capacitatea de a gandi cu propriul meu creier, de a gandi singur ce e bine si ce e rau, de a analiza situatii diverse, a compara si a decide care dintre variante sau solutii este conforma cu principiile universale, deci cu realitatea obiectiva.

Cand nu reusesc sa-mi aliniez actiunile si deciziile principiilor obiective, risc sa merg intr-o directie gresita, care oricat de buna ar parea pe moment, pe termen lung nu-mi va aduce rezultatele cele mai bune.

Principiile sunt acele linii conducatoare ale conduitei umane care si-au dovedit valoarea permanenta. Sunt fundamentale. Sunt incontestabile, pentru ca sunt evidente. Calea de a intelege rapid caracterul evident al principiilor este de a imagina absurditatea incercarii de a trai o viata implinita bazata pe opusul lor. Ma indoiesc ca cineva sa considere cu seriozitate ca necinstea, minciuna, josnicia, parazitismul, mediocritatea sau degenerescenta ar constitui temelii solide pentru fericirea si succesul de durata. (Stephen Covey)

Pentru a-mi da seama daca principiile mele sunt cele corecte, tot ce am de facut este sa-mi schimb perspectiva cu una opusa: sa-mi imaginez probleme sau situatii diverse conform opusului principiului dupa care imi conduc viata. De exemplu, daca eu consider ca este bine sa imi fac munca exemplar pentru a fi promovat in cadrul companiei, pot sa imi imaginez situatia opusa, in care as fi promovat fara sa fiu foarte implicat in munca mea. Situatia a doua ar putea exista in realitate, s-ar putea intampla vreodata?

Dar inainte de a face acest exercitiu de schimbare a perspectivei cu una opusa, semnul ca principiile mele de viata nu sunt cele universale este calitatea vietii mele. Cand aceasta este alterata in unul sau mai multe aspecte, acest lucru se datoreaza unui mod de gandire gresit, care a dus cel mai probabil la decizii gresite, iar acum suport consecintele – efectele deciziilor mele luate conform cu ceea ce credeam a fi bine la acea ora. Este cazul sa-mi schimb acel principiu de viata cu altul mai bun.

Cum adopt principiile corecte?

In acest moment se impune o analiza clara a situatiei. Inainte de a ajunge sa ne schimbam principiul, trebuie sa vedem daca problema noastra se datoreaza unui principiu gresit, sau doar unei perspective care ne-a facut sa nu tinem cont de acel principiu intr-o situatie anume. Poate ca schimband perspectiva, dar pastrand principiul, vom vedea totul mai clar si vom lua decizii mai bune.

In realitate, ne conducem vietile dupa multe principii, unele corecte, altele mai putin. Nimeni nu are doar principii corecte si sanatoase, asa cum nimeni nu le are pe toate nesanatoase. Majoritatea oamenilor si-ar dori sa stie care este calea dreapta pe care s-o urmeze in diverse situatii, care ar fi solutiile si metodele ce le-ar aduce succesul, implinirea, fericirea, s.a.m.d. Insa aceleasi conditionari sociale formeaza in mintea noastra o tesatura de idei, principii si concepte – perspectiva noastra asupra lucrurilor. Perspectiva se poate schimba mai usor (vezi articolul Perceptia realitatii. Exercitiu de schimbare a perspectivei). Dar problema mai mare sunt ideile limitative si preconcepute care ne-au fost inoculate si care sunt scheletul perspectivei noastre asupra lucrurilor. Ele ne blocheaza mental sa vedem lucrurile si din alt unghi si ne ingreuneaza astfel schimbarea perspectivei si, deci, a principiilor de viata.

Aici avem nevoie de cateva unelte:

  • sa fim sinceri cu noi insine si sa constientizam ca nu suntem perfecti si ca avem o problema,
  • sa fim suficient de flexibili in gandire incat sa admitem ne putem insela in anumite privinte si sa ne schimbam atitudinea,
  • sa actionam.

Sa adoptam principiile corecte poate fi mai greu de realizat doar prin puterea gandului, insa e mai usor prin puterea exemplului. Ce avem de facut este sa cautam exemple in viata reala situatii similare cu a noastra care nu sunt problematice – sa le analizam si copiem. De exemplu, daca sunt un parinte care are probleme in a se intelege si a crea o legatura stransa cu copilul lui, pot studia familii in care exista armonie si un aer degajat in relatiile parinti-copii. Pot chiar sa intreb cum procedeaza ei, cum gandesc, cum vad lucrurile, ce reguli au, cum se comporta unii cu altii, ce obiceiuri au, etc. In acest fel sansele sunt mai mari sa reusesc mai repede sa-mi schimb lentila prin care imi privesc copilul si, daca este nevoie, principiul dupa care imi construiesc relatiile cu familia.

Orice schimbare de perspectiva sau adoptare a unui principiu de viata sanatos necesita timp, efort si concentrare. Dupa ce il aplicam intr-un aspect al vietii, trebuie sa o facem constient si in altele, pana cand, treptat, va deveni parte din noi, din modul nostru de gandire.

O viata frumoasa, fericita si armonioasa nu este un dar si nici o intamplare. Nimeni nu o primeste de-a gata. Oamenii impliniti si-au construit in mod constient vietile si la fel putem sa facem fiecare dintre noi. Zi dupa zi, caramida cu caramida, luand decizii pe termen lung si centrandu-ne viata pe principii solide, universal valabile, atemporale.

Sursa foto