Hormonii si sistemul endocrin

sistemul endocrin 2

In timp ce creierul este conducatorul suprem in corpul nostru, hormonii sunt consilierii din umbra ai acestuia. Sistemul endocrin contine glande raspandite peste tot prin corp, iar acestea elibereaza hormoni esentiali pentru a ne mentine organismul in stare de functionare. Toate sistemele corpului sunt importante si au roluri precise, dar sistemul endocrin este unul din cele mai importante. Daca el ar lipsi, nu am putea face nimic: nu am simti placere, nu am putea sa ne miscam, sa luptam singuri cu bolile, sa facem copii, sa controlam stresul sau sa fim fericiti. Este si unul din cele mai complexe sisteme din organismul nostru.

Avem zece glande endocrine care ajuta la indeplinirea in organism a unor functii foarte diverse. Hormonii regleaza inclusiv unele senzatii care nu au explicatie psihologica, precum oboseala, atractia sexuala si preferinta pentru vremea calda sau cea rece. Una din cele mai importante legaturi este cea intre hormoni si tensiunea arteriala. In cazul multor glande endocrine, tensiunea arteriala crescuta are o importanta mare in disfunctia glandei sau, invers, disfunctia glandei duce la un risc crescut de a avea hipertensiune arteriala. Acest fapt este explicat de faptul ca imbatranirea arteriala are efecte nocive asupra organismului si a sanatatii in general. Ea aduce cu sine procesul de imbatranire si justifica faptul ca odata cu inaintarea in varsta se deregleaza functionarea foarte multor organe si sisteme ale corpului, deoarece acestea sunt strans legate intre ele.

Din ce este alcatuit sistemul endocrin

Sistemul endocrin este alcatuit din glande lipsite de canal de secretie (adica nu au canale directe cu organele). In schimb secretiile hormonale interne patrund in sange si influenteaza astfel organele si partile corpului. Anumiti hormoni determina rapid efecte de scurta durata, in timp ce altii actioneaza lent, insa efectele lor dureaza mai mult. Glandele endocrine sunt cele de mai jos.

Glanda pituitara se afla in creier si este considerata cea mai importanta glanda, deoarece produce hormoni care controleaza functia celorlalte glandeEste un mic organ oval, de dimensiunea unui bob de mazare si are doua parti: anterioara si posterioara. Partea anterioara (frontala) se afla in spatele cavitatii nazale si se intinde in sus spre creier; partea posterioara este cuprinsa intre hipotalamus (din creier) si un os numit ”saua turceasca”. Acest os se afla la baza craniului si protejeaza glanda pituitara, care sta asemenea unei mingi asezata intr-o adancitura. In acest fel mesajele chimice de la creier pot ajunge direct la corp.

O mare parte din celelalte glande endocrine se afla sub controlul si la comanda glandei pituitare. Ea influenteaza aspecte importante ale sanatatii noastre: dezvoltarea organismului si a celulelor straine, functionarea aparatului reproducator al femeii, cat si cel al barbatului, dezvoltarea si maturitatea sexuala, problemele menstruale, sterilitatea si impotenta, menopauza, sarcina, travaliul si nasterea fatului, concentratia mineralelor si a zaharului din sange, producerea laptelui mamar, dilatarea arterelor, temperatura corpului, forta musculara, irigarea cu sange a capului, functiile inimii, metabolismul, circulatia, retentia fluidelor.

Partea posterioara a glandei pituitare elibereaza hormoni care influenteaza tensiunea arteriala si stimuleaza secretia laptelui la femei. Partea anterioara a glandei controleaza o serie de sisteme hormonale de maxima importanta care influenteaza cresterea si dezvoltarea tiroidei, a glandelor suprarenale si sexuale.

Practic, la femei glanda pituitara produce hormonii ESH si LH, care stimuleaza producerea de progesteron, estrogen, prolactin si oxitocin. La barbati ea produce FSH si ISCH, care stimuleaza secretia hormonilor masculini. Atat in organismul barbatilor, cat si in cel al femeilor, aceasta glanda produce hormonul ACTH care stimuleaza cresterea, unul care influenteaza producerea adrenalinei, hormonul TSH care afecteaza producerea hormonului tiroidian, dar si alti hormoni.

Vasopresina influenteaza tonusul peretilor vaselor sanguine, mentine echilibrul fluidelor din organism, afectand si activitatea rinichilor.

Hormonul de crestere ii ajuta pe copii sa creasca. Un copil care produce o cantitate prea mica din acest hormon nu va ajunge la inaltimea normala, iar un copil care produce o cantitate prea mare, va fi prea inalt.

Hormonul luteinizant joaca un rol in ciclul menstrual si in sarcina si le spune barbatilor cand sa elibereze testosteron.

Prolactina este hormonul care stimuleaza secretia laptelui la femei si mentinerea celulelor sistemului imunitar la ambele sexe. Femeile au intotdeauna un nivel mult mai ridicat de prolactina decat barbatii.

Hormonii de stimulare tiroidiana, care determina glanda tiroida sa produca alti hormoni (hormonii tiroidieni) ce regleaza metabolismul si tensiunea arteriala.

Hormonul adrenocorticotrop stimuleaza productia de cortizon, aldosteron si de hormoni sexuali. Cortizolul ajuta la reglarea metabolismului, a tensiunii arteriale si a raspunsului la stres. Aldosteronul regleaza metabolismul apei si tensiunea arteriala.

Glanda pituitara are o relatie importanta cu tot restul corpului, nu doar cu sistemul endocrin. Unele persoane iau in ras ideea unei conexiuni minte-corp, punand-o pe seama vreunei filozofii orientale sau a vreunei religii si care nu are influente asupra vietii noastre. Insa glanda pituitara este legatura fiziologica dintre sange si creier. Aflata in creier, aceasta glanda reprezinta sistemul central de control al functiei endocrine: ea trimite semnale catre glandele din intregul corp ca sa elibereze diferiti hormoni ce dicteaza felul in care ne simtim. Este modul in care se realizeaza legatura intre minte si corp: toate senzatiile noastre sunt reactii psihologice, fiziologice si chimice. 

Hipotalamusul este acea parte a creierului situata imediat deasupra glandei pituitare, iar cele doua conlucreaza pentru a controla alte glande. Hipotalamusul influenteaza temperatura corpului, setea, apetitul, metabolismul grasimilor si impulsul sexual. Tot el poate influenta bataile inimii si tensiunea prin controlul pe care il are asupra anumitor reactii emotionale. Multe probleme emotionale si de ordin psihic ar putea avea legatura cu interactiunea dintre glanda pituitara si hipotalamus. Totusi, functia hipotalamusului nu este inca pe deplin inteleasa.

Glanda pineala este situata la baza creierului si a fost numita ”cel de-al treilea ochi”. Desi expertii in medicina nu se pot pronunta cu siguranta asupra tuturor functiilor acesteia, se stie ca ea este stimulata de lumina ultravioleta primita prin intermediul ochilor. Aceasta genereaza in interiorul glandei secretia hormonului numit melatonina, care influenteaza maturizarea glandelor sexuale si normalizeaza ciclul menstrual. Melatonina are efecte si asupra hipotalamusului si a rolului acestuia in reglarea ciclului somn/trezie al organismului. De aceea ritmurile naturale ale corpului depind de functionarea optima a glandei pineale. Se crede ca ea influenteaza memoria si buna functionare a muschilor si ca aceasta glanda ar avea legatura cu intuitia.

Glanda tiroida se afla la baza gatului, de ambele parti ale traheei si are forma unui fluture. Ea regleaza partial metabolismul si produce hormonul tiroidian dupa ce primeste semnale chimice de la glanda pituitara. Avand influenta asupra metabolismului, afecteaza si nivelul nostru de energie. In plus, influenteaza greutatea corpului, dezvoltarea normala a creierului, a muschilor si a oaselor, functionarea altor glande endocrine si organe ale corpului, activitatea sistemului nervos, functionarea aparatului reproducator si a glandei suprarenale, concentratia zaharului din sange.

Hormonul tiroidian tiroxin are ca functie principala reglarea metabolismului celulelor, adica schimbarile chimice din celulele noastre, care le fac sa se nasca, sa creasca si sa moara. Fiecare din noi folosim si consumam energia corpului in mod diferit, iar acest lucru joaca un rol cheie in reglarea metabolismului. Intr-o anumita masura metabolismul este determinat genetic, adica suntem predispusi sa avem arderi mai rapide sau mai lente. Acest lucru este controlat partial de hormonul tiroidian.

Cand tiroida se deregleaza, toate organele si sistemele din corp sunt afectate. Ea produce fie prea multi hormoni – caz in care se ajunge la boala hipertiroidism, fie prea putini hormoni – ducand la boala hipotiroidism. Pe acestea le vom analiza in articolele despre bolile diferitelor sisteme si parti ale corpului. Aici trebuie mentionat doar ca aceste dereglari ale functionarii tiroidei ne afecteaza sanatatea si ne dau stari dintre cele mai ciudate: de la variatii bruste in greutate, la degradarea parului, oboseala sau atacuri de panica nejustificate. Poate chiar ai auzit cazuri in care medicii au depistat cu greu o dereglare a tiroidei, deoarece in urma atacurilor de panica pacientul a fost investigat neurologic si nu endocrinologic.

La hipertiroidism (cand glanda tiroida secreta prea multi hormoni) se produce o hiperactivitate in organism. Omul are metabolism accelerat, batai rapide de inima, scade brusc in greutate, are apetit scazut, par subtire si casant, intoleranta la caldura, oboseala in timpul zilei, nervozitate, iritabilitate, tremuraturi, tulburari ale somnului. In caz de hipotiroidism (cand glanda secreta prea putini hormoni) – metabolismul scade, omul creste necontrolat in greutate, intra in depresie, are piele uscata, este intolerant la frig, are dureri musculare sau de incheieturi, simte oboseala si are mici umflaturi la nivelul gatului, care de obicei nu se simt si nu se vad.

Glandele paratiroide. Pe tiroida se afla patru glande micute – paratiroidele – care regleaza nivelul de calciu din sange si din oase. Cea mai mare parte a calciului este depozitata in oase. Cand concentratia calciului din sange scade, hormonii paratiroidieni comanda oaselor sa elibereze o cantitate mai mare de calciu. Ei ajuta si la imbunatatirea actiunii vitaminei D, care usureaza absorbtia calciului, stimuland si secretia de fosfor din rinichi. Daca paratiroidele nu produc destui hormoni, pot aparea spasme musculare severe (tetanie). (Calciul influenteaza functionarea muschilor si a nervilor, metabolismul si coagularea normala a sangelui, dar si somnul).

Timusul este o glanda foarte importanta pentru imunitate, care a fost denumita ”generalul sistemului imunitar”. Este situat deasupra inimii, sub stern. El stimuleaza producerea limfocitelor si a leucocitelor, recunoaste celulele straine ce invadeaza corpul si determina atacul impotriva acestora. De asemenea, timusul sustine splina, amigdalele, polipii nazali, apendicele si functionarea maduvei spinarii, participand la protectia impotriva cancerului. Cand organismul si psihicul este supus stresului, timusul nu-si poate indeplini functia in cadrul sistemului imunitar, ceea ce explica faptul ca unul din principalele efecte ale stresului pe termen lung este scaderea imunitatii.

Glandele suprarenale sunt niste glande de forma triunghiulara aflate deasupra rinichilor, cu o textura ca de cauciuc si care cantaresc aproximativ 3,5 g fiecare. Desi mici, ele indeplinesc peste 50 de functii, printre care: ajuta la reglarea metabolismului zaharului si al carbohidratilor, lupta impotriva inflamatiei, mentin tensiunea la nivelul normal, protejeaza organismul impotriva infectiilor, alergiei, bronsitei si artritei, regleaza nivelul de hidratare al corpului, mentin echilibrul mineralelor (al sodiului si al potasiului) si influenteaza secretia hormonilor sexuali impreuna cu glandele reproducatoare.

Mai mult ca oricare alta glanda, sunt afectate negativ de stres, dar in acelasi timp influenteaza reactia organismului la acest factor. Suprarenalele produc hormunul stresului – cortizolul, precum si alti hormoni care apoi se transforma in hormoni feminini (estrogen si progesteron), sau in hormoni masculini (testosteron). Testosteronul este produs atat in corpul barbatului, cat si in cel al femeii si se pare ca joaca un rol important in stimularea libidoului, mai ales la femei. Cortizolul controleaza si felul in care organismul prelucreaza carbohidratii, grasimile si proteinele si ajuta la reducerea inflamatiilor.

Partea interioara a glandei suprarenale (medula) produce alti hormoni precum adrenalina (norepinefrina), care ne ajuta sa iesim din situatii limita, fiind eliberata in momente de criza. Ea influenteaza tonusul muscular al intregului corp, inclusiv cel al inimii. Alti hormoni produsi sunt epinefrina si noradrenalina, ale caror niveluri cresc cand suntem agitati si controleaza reactia sistemului nervos la stres. De asemenea, stimuleaza metabolismul, respiratia, tensiunea arteriala, glicemia si energia musculara in reactia ”lupta sau fugi”.

Cand glandele suprarenale sunt suprasolicitate, toti factorii stresanti duc aceste glande si intregul organism la epuizare. Daca simti o oboseala cronica si extenuare zilnic, chiar si atunci cand te odihnesti, s-ar putea sa ai glandele suprarenale afectate. Dintre toti factorii stresanti, cofeina este cea mai daunatoare. Desi o folosim tocmai pentru a mai castiga putina energie, daca ajungem sa consumam prea multa cafea sau substante ce contin cofeina, vom induce de fapt oboseala cronica si epuizarea fizica a organismului. Oboseala cronica inseamna glande suprarenale obosite si disfunctionale.

La fel ca la celelalte glande endocrine, problemele apar atunci cand se produc prea multi sau prea putini hormoni. In cazul cortizolului, glanda pituitara secreta hormonul adrenocorticotrop ca raspuns la situatii stresante pentru a declansa reactia ”lupta sau fugi” prin secretia de cortizol. Cand glanda pituitara secreta acest hormon in exces, glandele suprarenale reactioneaza si secreta si ele cortizol in exces. O cantitate prea mare de cortizol poate duce la simptomele clasice ale bolii Cushing: crestere in greutate, acnee, depunere de grasime pe umeri, urinare frecventa si cresterea parului facial. Daca se produce prea putin cortizol, putem sa ne simtim extrem de obositi si sa ne scada tensiunea arteriala. (Problema poate fi cauzata de infectii, dar si de o boala autoimuna in care celulele de aparare ale corpului ataca si ucid glanda suprarenala).

Ovarele sunt glandele sexuale feminine, au forma ovala, marimea unui bob de fasole, se gasesc in zona pelviana si produc ovulele. Pe masura ce inainteaza in varsta, femeile ajung intr-o perioada in care ovarele nu mai elibereaza ovule in vederea fertilizarii, iar atunci se instaleaza menopauza. Menopauza nu este o boala, ci un proces firesc prin care trece corpul femeii cand imbatraneste. Ea nu trebuie tratata neaparat; depinde de severitatea simptomelor si daca ele afecteaza sau nu calitatea vietii.

Estrogenul si progesteronul sunt hormonii sexuali ai femeii, care confera caracteristicile secundare feminine si ajuta in timpul sarcinii. Acesti hormoni influenteaza ciclul menstrual, eliberarea ovulului, formarea mucoasei uterine si tot ei raspund de transformarile organismului in perioada pubertatii sau in cea a sarcinii (dezvoltarea sanilor si a uterului si formarea straturilor adipoase). De asemenea ne influenteaza dispozitiile, impulsul sexual si starea generala de sanatate. Odata cu varsta si menopauza, corpul produce mai putin estrogen si progesteron, ceea ce duce la simptome diferite de la o femeie la alta. La multe femei fluctuatiile hormonale conduc la bufeuri, transpiratii nocturne, insomnii, libidou scazut, lubrifiere slaba si schimbari severe de dispozitie. Estrogenul fortifica oasele, iar lipsa lui duce la osteoporoza prin pierderi de substanta osoasa.

Testiculele sunt cele doua organe reproducatoare masculine adapostite in scrot (in spatele penisului), care produc hormonul testosteron – dupa ce primesc semnalul de la glanda pituitara. Barbatii au un nivel maxim de testosteron intre 20 si 30 de ani. In tinerete barbatii au nevoie de testosteron ca sa aiba putere fizica (sa munceasca), sa-si dezvolte muschii si organele genitale si sa perpetueze specia. Pe masura ce inainteaza in varsta, testosteronul serveste altor scopuri: sa mentina libidoul, erectia si forta musculara.

O usoara scadere a nivelului de testosteron nu are efecte importante, dar o deficienta majora este ingrijoratoare si poate chiar sa accelereze imbolnavirea arterelor coronare. Important este ca acest proces poate fi oprit prin restabilirea nivelului hormonal. Administrarea de testosteron poate imbunatati libidoul, erectiile si poate creste forta musculara, insa mai este nevoie de cercetari care sa certifice daca nu cumva tratamentul cu testosteron poate duce la cancer de prostata. Daca nivelul de testosteron din organism scade, barbatii pot observa ca in timp ajung sa se barbiereasca mai rar, deoarece testosteronul stimuleaza mai putin cresterea barbii.

Pancreasul ajuta la reglarea nivelului de glucoza din sange. Insulina este hormonul secretat de pancreas, iar aceasta ajuta organismul sa stocheze si sa utilizeze glucoza. De cate ori mancam, aparatul nostru digestiv transforma carbohidratii (zaharurile) din mancare in glucoza. Insulina este responsabila sa transporte din fluxul sanguin in corp aceasta glucoza rezultata in urma digestiei. Astfel, glucoza ajunge la muschi, la creier, la ficat (unde o parte din ea este stocata de rezerva) si la majoritatea celulelor din corp care o folosesc drept combustibil.

Dereglarea pancreasului este tot mai frecventa si ea duce in cele mai multe din cazuri la diabet. Daca pancreasul nu poate secreta suficienta insulina care sa transporte glucoza prin corp, se ajunge la hiperglicemie, adica o cantitate prea mare de zahar in sange. Acest lucru duce la diabet. Un alt motiv ar putea fi faptul ca muschii, grasimea sau ficatul impiedica insulina sa transporte glucoza catre celule. Obezitatea este principala cauza a dereglarii functiei pancreasului. Revenirea la o greutate normala si putina activitate fizica pot imbunatati spectaculos capacitatea insulinei de a transporta glucoza catre celule.

Rinichii au rolul de a elimina din corp reziduurile lichide, dar au si o functie-cheie in productia de hormoni precum renina, eritropoietina, bradikinina, natriferina si medulina.

Renina: intervine in procesul de formare a angiotensinei II (cel mai puternic vasoconstrictor din organism).

Eritropoietina: stimuleaza formarea de globule rosii, dar ajuta si la conservarea altor celule, precum celulele inimii si celulele din creier afectate de lipsa fluxului sanguin. Prin urmare secretia hormonala a rinichilor are un rol esential, chiar daca indirect, in transportul oxigenului catre toate celulele.

Medulina: are actiune anti-hipertensiva – scade presiunea arteriala.

Bradikininele, se mai numesc plasmakine si au rol in producerea unei vasodilatatii locale si cresterea permeabilitatii capilarelor – datorita plasmakinelor in timpul efortului fizic in urina apar proteine in cantitate mai mare.

Cum functioneaza sistemul endocrin

Sistemul endocrin ne ajuta sa ne adaptam mediului in care traim, sa facem fata stresului si sa avem un sistem reproducator in stare perfecta de functionare.

Sistemul endocrin impreuna cu cel nervos influenteaza majoritatea activitatilor organismului. Glandele endocrine produc si descarca hormoni in sange sau in sistemul limfatic, cai pe care acestia ajung ulterior in toate partile corpului.

Daca vrei sa intelegi si mai bine felul in care functioneaza sistemul endocrin, poti viziona documentarul BBC ”The Fantastical World of Hormones” (”Lumea fantastica a hormonilor”).

In cadrul sistemului nervos neuronii sunt mesagerii care coordoneaza functiile organismului. In ceea ce priveste sistemul endocrin, hormonii sunt mesagerii de natura chimica trimisi prin sange catre anumiti receptori de la nivelul tesuturilor si organelor. Reactiile hormonale sunt mai lente decat cele neurale, deoarece hormonii sunt transmisi pe cale lichida. Mesagerii neurali si hormonali determina mii de raspunsuri automate in corp.

Functiile sistemului endocrin

Privite in ansamblu, glandele endocrine regleaza functii ale corpului precum :

  • cantitatea de zahar din sange
  • cantitatile de sare si de apa din organism
  • metabolismul
  • cantitatile de calciu si de fosfor
  • cresterea oaselor
  • functionarea muschilor
  • tonusul pielii
  • cresterea organismului si maturizarea sexuala
  • functiile sexuale si fertilitatea
  • reproducerea
  • menstruatia si menopauza
  • ritmul cardiac
  • functiile imunitare
  • reactia de lupta sau de fuga
  • dispozitiile
  • emotiile
  • nivelurile de energie
  • ciclurile somn-trezie.

Cu ce interactioneaza sistemul endocrin

  • Cu sistemul nervos – sistemul endocrin impreuna cu cel nervos influenteaza aproape toate procesele care au loc in organism.
  • Cu aparatul reproducator – cele doua sisteme au in comun ovarele si testiculele, pe langa o serie de functii reproducatoare.
  • Cu intregul corp si cu Sinele – secretiile hormonale influenteaza sanatatea intregului organism, emotiile si psihicul.

Conexiunea minte/corp

Disfunctiile glandulare ar putea avea legatura cu probleme care tin de control, de respectul de sine, cu senzatii de reprimare, de inadaptare, de umilire si de neliniste.

Secretia normala a hormonilor este foarte importanta, iar absenta sau secretia lor anormala are efecte dezastruoase asupra functionarii organismului. Bolile endocrine sunt greu de diagnosticat pentru ca simptomele sunt vagi si aparent nu au legatura intre ele. Insa odata depistate, sunt simplu de tratat si omul revine de obicei la viata normala dinainte. Ideal este sa ne pastram sanatatea glandelor si sa avem grija de buna lor functionare pentru a evita sa suportam efectele disfunctiilor lor.

Intre sistemul endocrin si cel nervos exista o legatura stransa, iar cele doua impreuna au influente foarte mari asupra intregului organism. In cadrul sedintelor de reflexologie, de exemplu, un reflexolog care stie cum sa actioneze asupra reflexelor corespunzatoare acestor doua sisteme poate ajuta la alinarea a jumatate dintre problemele de sanatate pe care le-ar putea avea un om. In corpul uman se secreta mai multi hormoni, insa cei de mai sus sunt cei mai importanti.

Surse: Joan Cosway-Hayes – “Reflexologia pentru toti”; Dr. Michael F. Roizen, Dr. Mehmet C. Oz – “Tu, ghid de functionare”

Sursa foto

Rinichii si sistemul renal

sistemul renal 5

De sanatatea rinichilor si a sistemului renal depinde si sanatatea celorlalte organe ale corpului. Rinichii sunt responsabili cu filtrarea sangelui si a fluidelor, care apoi iriga si hranesc intregul organism. Masurile pe care le putem lua pentru a pastra sanatatea aparatului renal sunt simple si la indemana oricui.

Insa daca rinichii se imbolnavesc, ei trebuie tratati cu seriozitate, deoarece slaba lor functionare poate deregla si alte organe. Se intampla deseori ca bolile rinichilor sa apara ca urmare a altor afectiuni cum ar fi diabetul sau hipertensiunea arteriala.

Din ce este alcatuit sistemul renal

Aparatul renal, sau aparatul urinar, este alcatuit din doi rinichi, doua uretere, vezica urinara si uretra.

Rinichii filtreaza sangele si indeparteaza ureea – un produs secundar al digestiei proteinelor, precum si alte substante reziduale. Fiecare rinichi este irigat separat cu sange de arterele renale ce provin din aorta descendenta (abdominala), iar venele renale transporta sangele de la rinichi la vena cava inferioara.

Rinichii sunt situati in dreptul primelor vertebre lombare, de o parte si alta a coloanei vertebrale, sub diafragma, aparati de un strat de grasime. Forma lor este asemanatoare bobului de fasole, avand lungimea de 10 – 12 cm, o latime de 5 – 6 cm, grosimea de 3 – 5 cm si o greutate de 120 – 200 grame. Ambii rinichi sunt inveliti intr-o membrana (Capsula fibrosa), si impreuna cu glandele suprarenale sunt inveliti intr-un tesut gras (Capsula adiposa). Aceasta capsula adipoasa care captuseste rinichii este mai groasa in regiunea spatelui, rinichii fiind sustinuti de o foita in forma de sac deschis spre abdomen. Rinichii si glandele suprarenale sunt in contact cu organele din abdomen.

Astfel rinichiul stang vine in contact cu stomacul, splina, pancreasul, si colonul descendent, pe cand rinichiul drept este in contact mai ales cu ficatul, colonul ascendent si duodenul. Din cauza spatiului redus pe partea dreapta, rinichiul drept este mai coborat decat cel stang.

This slideshow requires JavaScript.

Rinichii contin un milion de nefroni, unitati microscopice care filtreaza sangele, reabsorb apa si substantele nutritive si produc urina in vederea indepartarii reziduurilor.

Doua uretere, care sunt niste tuburi cu o lungime de 25-30 de centimetri, pornesc de la rinichi si transporta urina catre vezica. Vezica retine urina pana in momentul in care aceasta este eliminata prin uretra. La femei uretra este mai scurta decat la barbati, ceea ce creste riscul infectiilor urinare.

Urina contine uree, acid uric, creatinina, sodiu, potasiu, calciu, fier, magneziu si alte minerale. Componenta principala a acesteia este apa, in proportie de 95%.

Cum functioneaza aparatul renal

Urina formata in rinichi trece prin uretere spre vezica, unde stationeaza putin timp, iar apoi este eliminata prin uretra.

In orice moment aproximativ un sfert din cantitatea de sange din organism se afla in plin proces de filtrare. Filtrarea se produce in doua etape:

  • filtrarea primara, fara resturi celulare, cand rezulta o urina diluata
  • filtrarea secundara, cand se resoarbe din urina primara o parte din lichidul eliminat, impreuna cu glucide, aminoacizi si electroliti, rezultand o urina mai concentrata, care este eliminata din organism.

Din aceasta animatie poti vedea mai bine cum functioneaza aparatul renal.

Daca vrei sa intelegi mai bine structura sistemului renal, poti urmari acest tutorial.

Functiile aparatului renal

  • Purificarea si filtrarea sangelui
  • Eliminarea produsilor reziduali si a cantitatii de apa aflata in exces. Astfel ei mentin constant nivelul de apa din corp.
  • Mentinerea echilibrului lichidelor si electrolitilor (intervine in procesul de absorbtie al calciului)
  • Reciclarea apei, a mineralelor si a substantelor nutritive
  • Reglarea tensiunii arteriale pana la nivelul care permite ca prin rinichi sa treaca o cantitate suficienta de sange
  • Rinichii produc hormonul numit renina – care regleaza tensiunea arteriala – si pe cel numit eritropoietina – care stimuleaza producerea hematiilor de catre maduva rosie.

Cu ce interactioneaza sistemul renal

  • Cu sistemul cardiovascular – rinichii filtreaza sangele.
  • Cu sistemul nervos – procesul de eliminare a urinei este de multe ori influentat de starea sistemului nostru nervos.
  • Cu sistemul endocrin.
  • Cu aparatul reproducator – la barbati uretra transporta atat urina, cat si lichidul seminal.
  • Cu intregul organism – eliminarea reziduurilor celulare si mentinerea echilibrului acido-bazic si al fluidelor din tesuturile corpului sunt functii vitale.

Conexiunea minte/corp

Rinichii sunt corelati cu respectul de sine si sunt influentati de senzatii de esec sau de rusine. Nelinistile de ordin sexual, mania sau tendinta de acuzare fata de sexul opus, precum si agatarea de idei si trairi invechite pot afecta vezica si intregul aparat urinar.

Cum ne pastram sanatatea si buna functionare a rinichilor si sistemului renal

Pentru a ajuta la purificarea aparatului urinar si la prevenirea infectiilor sau a calculilor renali (pietrelor la rinichi), trebuie sa respectam cateva reguli simple.

Trebuie sa bem multa apa. Ideal este sa bem minim 2 litri de apa pe zi, sau chiar mai mult vara cand transpiram intens. Apa ajuta ca urina sa fie suficient de diluata si impiedica mineralele din ea sa se aglomereze sub forma de nisip sau pietre. Apa trebuie sa fie proaspata si de buna calitate; ar fi de preferat cea de izvor sau cea imbuteliata si purificata. Este bine de stiut faptul ca apa bauta des si cu inghitituri mici se absoarbe bine in tesuturi si hidrateaza corpul, iar daca o bem in cantitate mai mare (o cana deodata), ea spala rinichii si ajuta la buna lor functionare.

Ceaiurile diuretice ajuta la mentinerea sanatatii rinichilor.

Matasea de porumb – favorizeaza eliminarea apei si a sarurilor aflate in exces in organism si calmeaza durerile renale. Se beau 2 cani pe zi de infuzie de matase de porumb (2 lingurite la o cana de apa, 5 minute). Cand bem ceai de matase de porumb trebuie sa evitam alimentele acide.

Cozile de cirese – ajuta la eliminarea toxinelor din organism si au efect antiinflamator. Se beau 3 cani de infuzie pe zi, inaintea meselor principale (2 lingurite la o cana de apa, 15 minute).

Coada-soricelului – trateaza infectiile si inflamatiile aparatului renal. Se bea cate o cana de infuzie de doua ori pe zi timp de cateva luni (1 lingura de planta la o cana de apa).

Frunzele de merisor – sunt antiseptice si diuretice. Infuzia din frunze trateaza cistita, iar decoctul te scapa de pietrele la rinichi. Pentru prepararea decoctului ai nevoie de o lingurita de planta si o cana cu apa. Isi va face efectul daca bei doua cani pe zi. Atenţie, este contraindicat femeilor insarcinate.

Patrunjelul – creste rata de filtrare a urinei la nivelul rinichiului, creste cantitatea de apa eliminata din tesuturi si previne formarea calculilor, mai ales a uratilor. De asemenea, contine substante care dilata usor caile urinare, ajutand la eliminarea calculilor de mici dimensiuni, care prin acest tratament sunt “spalati” si antrenati prin diureza. Aceasta terapie este foarte buna si in tratarea retentiei de urina. Se bea zilnic timp de 2 saptamani sub forma de suc (50 ml suc de patrunjel amestecat cu 300 ml suc de morcov). Se poate bea si sub forma de ceai (o legatura de patrunjel se fierbe 10 minute intr-un litru de apa).

Papadia este un puternic depurativ natural, recomandat in caz de infectii ale aparatului renal. Se beau doua cani pe zi, una dimineata pe nemancate si una seara inainte de culcare.

Urzica – favorizeaza irigarea rinichilor, fiind utila in caz de inflamare a acestora si de cistita cronica. Se ia cate o lingura de tinctura de urzica diluata in putina apa, de 3-4 ori pe zi, sau se beau zilnic cate 2-3 cani de ceai de urzica. Se poate folosi si sub forma de pudra (o mana de urzici uscate si macinate din care se ia de 3 ori pe zi cate o lingurita de pulbere diluata in putina apa).

Semintele de morcovi – sunt utile in tratarea pietrelor la rinichi. Peste 3 linguri de seminte de morcov macinate se toarna apa fierbinte si se lasa la infuzat cateva minute. Se consuma 6 pahare mici pe zi, inainte de masa.

Brusturele – are efect depurativ, diuretic, sudorific si antiinflamator; ajuta la buna functionare a aparatului urinar si este foarte benefic in tratarea afectiunilor renale. Peste o lingurita de radacina maruntita de brusture se toarna o cana de apa fierbinte si se lasa la infuzat cateva minute. Se consuma 3 – 4 cani de ceai pe zi.

Mesteacanul – are proprietati depurative, contribuind la reducerea nivelului de acid uric si de colesterol; dizolva piatra la rinichi. O lingura de frunze maruntite se infuzeaza cateva minute cu o cana de apa fierbinte. Se bea dimineata, inainte de micul dejun.

Sucul natural de mere padurete ajuta de asemenea sistemul renal.

Consuma alimente bogate in vitamina C cum sunt fructele si vegetalele proaspete: portocale, lamai, fructe Goji, kiwi, broccoli, ardei, patrunjel proaspat, macese, rosii, cartofi, mango, papaya, etc.

Consuma cu moderatie alimente bogate in acid oxalic. Din categoria alimentelor cu un continut ridicat de acid oxalic fac parte: ciocolata, cafeaua, spanacul, sfecla, ceaiul negru, rubarba, bauturile de tip cola, sparanghelul, fructele de padure, taratele de grau, stevia, macrisul, rosiile, smochinele, coacazele, afinele, nucile si arahidele.

Este bine sa reducem consumul de proteine din carne. Proteinele sunt un nutrient esential pentru numeroase functii din organism, insa unele cercetari demonstreaza o asociere directa intre formarea calculilor de calciu si dietele bogate in proteine animale. Soia, tofu, lintea, cerealele integrale, nucile si semintele pot constitui surse alternative de proteine.

Trebuie redus consumul de sare. Studiile arata ca sodiul din sare duce la cresterea cantitatii de calciu excretata in urina, ceea ce ulterior provoaca aparitia pietrelor la rinichi. Pe de alta parte, sarea favorizeaza cresterea tensiunii arteriale, care poate duce la boli renale.

Mananca echilibrat si fa exercitii fizice pentru a preveni obezitatea, deoarece aceasta este adesea asociata cu diabetul si implicit cu bolile renale. Inactivitatea face ca oasele sa elibereze un surplus de calciu.

Evita automedicatia, deoarece anumite medicamente administrate pe o perioada mai mare de timp pot fi nocive pentru rinichi: antiinflamatoarele nesteroidiene, anumite analgezice, medicamente imunosupresoare etc.

Renunta la fumat. In cazul in care fumezi, trebuie sa sti ca tutunul accelereaza evolutia bolilor renale.

Controleaza-ti regulat tensiunea arteriala. Tensiunea arteriala foarte ridicata poate dezvalui o problema renala sau poate duce ulterior la aparitia uneia.

Mai sunt cateva sfaturi de care este bine sa tii cont, in plus fata de cele de mai sus. Evita excesul de alcool si cafea si tine sub observatie nivelul colesterolului. Daca ai predispozitie la pietre de calciu, nu reduce consumul de alimente bogate in calciu dar nu mai lua suplimente de calciu. Deficientele de magneziu si vitamina B6 au fost puse pe seama pietrelor la rinichi. Suplimentele de magneziu pot reduce dimensiunea unei pietre deja existente si le previne pe cele viitoare, in timp ce suplimentele de vitamine (B6) luate impreuna cu magneziul ajuta la reducerea productiei de oxalat.

Este foarte bine sa se consume cantitati insemnate de fructe si legume proaspete, tocmai pentru ca determina o alcalinizare a urinei, ducand la cresterea cantitatii de citrat eliminata de rinichi. Alimentele bogate in oxalati trebuie consumate in cantitati reduse sau impreuna cu cele bogate in calciu (branzeturi sau alte derivate lactate). In acest fel oxalatii de calciu formati in tubul digestiv, nefiind absorbiti, se elimina direct in scaun.

Bauturile tip cola sunt acide si vor favoriza cristalizarea pietrelor. Si berea este de evitat, pentru ca stimuleaza eliminarea de acid uric si acid oxalic. Consumul exagerat de dulciuri rafinate se asociaza cu o crestere a eliminarii de calciu prin urina.

Orice supliment de vitamine sau minerale trebuie luat doar la recomandarea medicului. S-a dovedit ca un aport crescut de vitamina C, vitamina D si suplimente de minerale continand calciu creste riscul aparitiei litiazei renale. Se pare ca vitaminele din grupul B si restul de vitamine liposolubile (vitaminele A, E, K) nu interfereaza cu formarea calculilor renali.

Sursa: Joan Cosway-Hayes – ”Reflexologia pentru toti”

Sursa fotografiilor