Cum scapi de pofta de dulciuri

Cum scapi de pofta de dulce

Multi oameni spun: „As slabi usor daca as putea sa scap de pofta de dulce. Pur si simplu nu ma pot abtine de la zahar.” Sigur ca ar slabi mai usor daca nu ar manca atat de mult zahar. Stiu ei ceva, dar e greu sa execute cat timp dulciurile ne dau o stare de bine si cat timp nu stiu ce au de facut. Nu te-ai gandit pana acum la zahar ca la un drog? Ar fi bine sa o faci.

Dulcele cere si mai mult dulce, dupa cum ai observat singur(a), iar explicatia este urmatoarea: cu cat consumam dulciuri mai concentrate, cu atat mai brusc ne creste glicemia (zaharul din sange), dar la fel de brusc scade peste circa 2 ore, cand simtim o nevoie nebuna de alt dulce si tot asa, pana cand creem cercul vicios al omului modern care mananca sau bea „ceva dulce” de 5-10 ori pe zi (mai numara o data). Daca vrei sa te sperii, uita-te pe eticheta mezelurilor de orice fel si vei gasi minim un indulcitor strecurat pe acolo pentru a da un gust „mai bogat”. Aici nu vorbim de zaharul din fructe; aceea este o discutie pentru cei avansati in ale nutritiei. Vorbim de zaharul ascuns si de cel „justificat”(?), cum ar fi cel din cafea/capucino/ceai, fresh-ul de la terasa (trage putin cu ochiul in bucataria lor), din „doar o cupa de inghetata”, o bombonica nevinovata, dressing-uri, etc.

De unde stiu toate astea? Din lupta cu zaharul pe care am purtat-o eu insami si am castigat-o. Redau in continuare un fragment despre cum poti scapa de dependenta de zahar pe care l-am cuprins in cartea „Cea mai buna metoda de a slabi sanatos si a te mentine in forma pe viata”, carte pe care poti s-o descarci gratuit aici.

Si nu, nu iti voi spune ca nu mai poti manca dulciuri vreodata. Dar iti voi spune sa incepi sa le mananci inteligent.

Cum scapi de dependenta de zahar

Continue reading

Ne inselam cu privire la obezitate si diabet?

Obese woman

Peter Attia este un medic dedicat profesiei sale si oamenilor. Discursul lui pune in lumina o problema foarte importanta: convingerile actuale despre relatia dintre obezitate, diabet si rezistenta la insulina ar putea fi gresite. Si-a dat seama de acest lucru dupa ce s-a ingrasat si a devenit el insusi rezistent la insulina, in ciuda faptului ca facea miscare timp de cateva ore pe zi si se alimenta corect si sanatos.

Se pare ca nu este neaparat adevarat ca obezitatea cauzeaza rezistenta la insulina. S-ar putea sa fie chiar invers: obezitatea sa fie un simptom al rezistentei la insulina. Attia se intreaba:

Daca ducem un razboi gresit si in loc sa ne luptam cu rezistenta la insulina, ne luptam cu obezitatea? Blamandu-i pe obezi inseamna ca blamam victimele. Daca o parte din ideile noastre fundamentale despre obezitate sunt gresite?”

Atunci cand un om se ingrasa subit, fara sa manance mai mult, sau sa schimbe ceva in regimul lui de viata si cand nu poate slabi, ar putea fi vorba de rezistenta la insulina a corpului lui.

Explicatia ipotezei lui Attia pare logica:

Daca te intrebi impotriva a ce incearca sa se protejeze o celula cand vine vorba de rezistenta la insulina, raspunsul nu e, cu siguranta, de prea multa mancare. E mai degraba de prea multa glucoza: glicemie. Stim ca cerealele rafinate si amidonul cresc temporar glicemia si ca zaharul ar putea cauza direct rezistenta la insulina. Daca pui cap la cap aceste procese fiziologice, reiese ca aportul crescut de cereale rafinate, zaharuri si amidon cauzeaza epidemia de obezitate si diabet, dar asta datorita rezistentei la insulina si nu neaparat a hranei in exces si a lipsei de miscare.”

La aceasta ora, oamenii de stiinta au diverse ipoteze despre cauza epidemiei de rezistenta la insulina. Unii cred ca de vina sunt caloriile consumate, altii – grasimile alimentare, in timp ce altii – cerealele rafinate si amidonul. Pana cand cercetarile vor scoate adevarul la lumina, problema ramane deschisa.

Programul de cercetare in care este implicat Peter Attia impreuna cu alti medici, se concentreaza in jurul a 3 mari teme sau intrebari.

  1. In ce masura diversele produse pe care le consumam influenteaza metabolismul, hormonii si enzimele si prin ce mecanisme moleculare?
  2. Pot face oamenii schimbarile necesare in dietele lor pe baza acestor perspective, intr-un mod sigur si practic?
  3. Odata verificate schimbarile sigure si practice, pe care oamenii le pot face la dieta lor, cum le putem influenta comportamentul in asa fel incat sa devina regula si nu exceptie?

Dincolo de ipoteza lui privind legatura dintre obezitate, diabet si rezistenta la insulina, este emotionanta vulnerabilitatea lui asumata, legata de pacienta obeza pe care o judecase gresit:

As vrea sa pot vorbi din nou cu acea femeie. As vrea sa-i spun cat de rau imi pare. I-as spune: am facut tot ce mi-a stat in putinta ca doctor, dar ca om te-am dezamagit. Nu aveai nevoie de judecata si dispretul meu.”

Peter Attia este profund uman inainte de a fi doctor si ne ofera o lectie de sinceritate si de profesionalism. Cred ca nu sunt multi medici care recunosc ca se pot insela:

„Am inteles ca nu putem continua sa-i blamam pe pacientii obezi si diabetici asa cum am facut eu. Majoritatea vor sa faca ceea ce trebuie, dar trebuie sa stie mai intai ce au de facut si ca au mult de lucru. Visez la o zi in care pacientii nostri vor putea scapa de kilogramele in plus si se vor vindeca de rezistenta la insulina, deoarece ca medici profesionisti si noi am scapat de surplusul de bagaj mental si ne-am vindecat suficient de neacceptarea noilor idei, ca sa revenim la idealurile originale: receptivitate, curajul de a renunta la ideile invechite cand acestea nu par a functiona si intelegerea faptului ca adevarul stiintific nu e definitiv, ci evolueaza constant. Alegand aceasta cale, va fi mai bine atat pentru pacienti, cat si pentru stiinta. Daca obezitatea nu e nimic mai mult decat un surogat pentru bolile metabolice, de ce sa ii pedepsim pe cei care sufera de obezitate? De ce ma simt indreptatit sa-l judec pe acest om?”

Ar trebui sa ne punem cu totii aceste intrebari si sa adoptam atitudinea lui Peter Attia, care spune:

Am decis ca nu voi mai putea sa pretind ca am raspunsuri, cand de fapt, nu le am. Am fost umilit destul de ceea ce nu stiuEu, personal, nu-mi mai permit luxul de a fi arogant, cu atat mai putin de a avea certitudini.”

Sursa foto