Cum ne afecteaza viata centrarea pe munca

Cum ne afecteaza viata centrarea pe munca

Da, sunt inca centrata pe munca la modul nesanatos. Pana acum ceva vreme as fi replicat la fel ca tine: „Si ce e rau in asta?” Este rau atunci cand munca te epuizeaza, cand muncesti doar ca sa fii ocupat, cand rezultatele nu sunt pe masura efortului, cand pornirea este una bolnavicioasa si vine de la preconceptii ca acestea: „Daca nu muncesti din greu nu poti dobandi nimic in viata”, „Urmeaza drumul drept” (al cui?), „Scurtaturile se infunda la un moment dat” (iti pot aduce argumente in sens opus).

Daca crezi ca am ajuns sa urasc munca, citeste materialul pe care l-am scris anul trecut Despre munca si vei vedea ca dimpotriva, ridic munca la nivel de virtute. Privind retrospectiv acel material observ tendinta mea inca nedescoperita pe atunci de a venera munca si pe cei care muncesc din greu.

Cand am citit cartea “Eficienta in sapte trepte sau un abecedar al intelepciunii” (“The Seven Habits Of Highly Effective People”) a lui Stephen Covey, mi-am dat seama cu tristete ca sunt workaholica si nu am stiut asta pana acum un an. Mi-am dat seama ca radacina este educatia primita in familie si modelele prea pozitive pe care le-am copiat prea fidel. Inca din copilarie am imitat comportamentul parintilor, in special al mamei, fara sa observ discrepanta dintre cantitatea de munca si rezultate. Singurele momente de luciditate erau cele in care tinerii de varsta mea se distrau, iar eu munceam. Dar nu dura mult; stiam ca m-as simti mai rau daca nu as proceda ca modelul din mintea mea. Cand am realizat aceste lucruri, ma imaginam la o intalnire a workaholicilor anonimi: „Buna, sunt Alina si sunt workaholica…” Stiu ca va dura o vreme dezintoxicarea dar sunt pregatita sa trec prin ea si sa nu ma mai intorc la vechiul stil de viata.

Nu voi dezvolta, dar la 35 pot spune ca centrarea pe munca si faptul ca am urmat tendinta din familie de a munci exagerat de mult mi-a facut mult mai mult rau decat bine. Era doar o chestiune de timp pana sa descopar ca se poate trai infinit mai bine muncind inteligent si eficient, decat muncind mult. De aici atractia pentru oameni ca Tim Ferriss si pentru concepte ca simplificarea vietii sau minimalism.

Pentru cei care nu cunosc termenul, dictionarul spune ca workaholicul este omul care are o nevoie compulsiva de a munci, o persoana obsedata de munca, un individ preocupat excesiv de activitatea sa profesionala. In cazul meu si al multora merge pana la a nu-ti acorda ragaz sa te odihnesti si la a-ti taia din orele de somn ca sa muncesti. Continue reading

Brené Brown despre povestile pe care ni le spunem cand avem un esec

Brene Brown despre povestile pe care ni le spunem cand avem un esec

In seria de filmulete de mai jos avem un interviu foarte interesant in care Oprah o are ca invitata pe Brené Brown – autoarea cartii „Rising Strong”, care studiaza vulnerabilitatea si rusinea si pe care am vazut-o si in materialul Vulnerabilitatea – slabiciune sau putere?

In acest interviu Brené raspunde la intrebari despre:

  • greseli, esecuri, regrete si ce inveti din ele
  • care este cel mai intelept lucru pe care l-a invatat
  • povestea pe care ne-o spunem atunci cand suntem la pamant sau am avut un esec (ele definesc relatia noastra cu noi insine in viitor, dar si relatia noastra cu ceilalti implicati in acea situatie)
  • pledoaria pentru viata pe care a scris-o in ultima ei carte – „Rising Strong”
  • despre cartile pe care le-a scris
  • adevarul care ii conduce viata
  • spiritualitate

Sursa foto

Cum ne afecteaza viata centrarea pe partener

Cum ne afecteaza viata centrarea pe partener

Oamenii au tendinta sa filtreze si sa interpreteze realitatea prin prisma valorilor in care cred si care, de obicei, sunt pozitive. Aceste tendinte pot fi mai mult sau mai putin exagerate. Dar pentru ca valorile centrale ale vietii noastre devin lentilele prin care vedem lumea, inseamna ca fiecare dintre noi vede deformat realitatea. Cu cat avem o perspectiva mai rigida, cu atat ea ne va afecta viata. Cel care valorizeaza frumusetea, de exemplu, va judeca totul din punct de vedere estetic – atat oamenii, cat si obiectele sau evenimentele.

Cel mai des intalnite centre de interes sunt familia, partenerul, banii, munca, etc., iar ele ne determina perspectiva asupra realitatii. Omul priveste viata centrat pe una sau pe o combinatie de mai multe valori de acest fel. In articolul trecut am vazut cum ne afecteaza viata centrarea pe familie, iar astazi vom vedea in ce fel avem o perspectiva deformata daca suntem centrati pe partenerul de viata, care devine punct de reper si etalon pentru noi.

In cartea sa “Eficienta in sapte trepte sau un abecedar al intelepciunii” (“The Seven Habits Of Highly Effective People”), Stephen Covey identifica patru factori importanti asupra carora se rasfrang aceste centre de interes pe care le putem avea: securitatea personala, orientarea interioara, perspectiva asupra realitatii si puterea de actiune.

Securitatea personala, sau siguranta rezulta din sentimentul demnitatii personale, cel al identitatii, al valorii intrinseci, din ancorarea afectiva si din stima de sine.

Orientarea interioara este instinctul, care se bazeaza pe principiile care ne guverneaza viata si care ne determina deciziile si actiunile. Ea poate varia de la dependenta de oglinda sociala, pana la o directionare interna.

Perspectiva asupra realitatii, sau intelegerea lucrurilor si a vietii, porneste de la unghiul din care privim totul, de la lentilele prin care ne vedem atat pe noi, cat si pe ceilalti oameni si realitatea in general. Poate fi foarte aproape de realitatea obiectiva, sau foarte departe de ea (in cazul in care omul vede mereu lucrurile altfel decat sunt sau decat le vad toti ceilalti).

Puterea este forta de a actiona si energia vitala de a opta si de a lua decizii, de a renunta la unele obiceiuri si de a adopta altele. Putem sa ne lasam dusi de val si actionati ca marionetele de forte sociale sau de alta natura, sau putem sa ne folosim puterea interioara pentru a actiona conform propriilor noastre valori.

Acesti patru factori, impreuna cu altii ne determina calitatea vietii, sentimentul de implinire pe care il avem sau nu, realizarea menirii in viata si alte aspecte importante pentru noi toti.

Centrarea pe partener

Este frumos si recomandat sa-ti admiri sincer partenerul de viata. Dar cand partenerul devine centrul universului unui om, el isi va construi viata in jurul acestuia si situatia poate merge de la admiratie, la veneratie, dependenta emotionala pana la obsesie. In ultimele cazuri relatia nu mai este naturala si fireasca, ci bolnavicioasa. Continue reading

Sursa fericirii sau a nefericirii si cele 2 cai de a-ti schimba viata

sursa fericirii si nefericirii, cum sa-ti schimbi viata

Problemele ni le creem singuri. Sunt voci care ar spune ca viata te loveste uneori si nu ai unde sa te ascunzi. Adevarat, dar chiar si atunci poti alege cu ce atitudine intampini problemele. Problemele fac parte din viata si cand intelegem acest lucru, suntem pregatiti sa le facem fata si nu mai tremuram de frica lor. Sunt ceva firesc. Viata inseamna si sa rezolvi probleme. Prea des toate acestea creeaza blocaje in viata si in mintea noastra, iar noi asociem blocajele cu nefericirea. Cand lucrurile nu ies cum vrem noi, deci cand apare o problema, ne declaram nefericiti.

Dar fericirea si nefericirea au aceeasi sursa: intalnirea dintre imaginea din mintea noastra despre cum ar trebui sa fie lucrurile si realitate.

Cauta in viata ta in trecut sau in prezent exemple in care:

  • ai fost nemultumit de tine insuti sau de evolutia ta
  • ai fost nemultumit de viata ta, de anumite situatii si evenimente, de evolutia lucrurilor, sau de punctul in care esti acum
  • ai fost dezamagit de oameni
  • ai fost nemultumit de conditiile economice ale tarii, sau de evenimentele politice, etc.

Toate acestea au legatura cu asteptarile. Exista asteptari care sunt bune, cum ar fi asteptarile la tine insuti. Este bine sa-ti fortezi putin limitele si sa ai asteptari mari de la tine insuti, cu conditia sa fie realiste. In acest fel se produce evolutia. Dar daca asteptarile sunt nerealiste si nu reusesti sa le implinesti, vei ajunge sa te simti slab si sa-ti scada increderea in tine. Vei fi nefericit.

Orice alte asteptari nu sunt bune. Nu am dreptul sa am asteptari de la nimeni, pentru ca oamenii nu s-au nascut ca sa-mi faca mie pe plac, indiferent in ce relatie sunt ei cu mine. Daca mie nu mi se pare normal sa-mi traiesc viata dupa asteptarile altora (parinti, partener, copii, familie, prieteni, colegi, etc.), ci dupa cum simt eu, atunci nu este sanatos nici ca eu sa am asteptari la altii. Asteptarile sunt toxice pentru relatiile dintre oameni, dar mai ales pentru cel care le emite, pentru ca ii otravesc efectiv sufletul. Cel care are asteptari, inevitabil traieste nefericit pentru ca este imposibil sa ii fie indeplinite.

Pe baza asteptarilor noastre ne formam o imagine despre cum ar trebui sa fie lucrurile:

  • cum ar trebui sa fie viata mea in acest moment (si de obicei ne dorim sa fi avut realizari si succese rasunatoare)
  • cat de bogat ar trebui sa fiu pana la varsta asta sau ce statut ar trebui sa am
  • cum ar trebui sa se comporte partenerul meu,
  • cum ar trebui sa fie atmosfera in cuplul meu sau in familie,
  • ce ar trebui sa faca copilul meu cu viata lui,
  • ce atitudine ar fi normal sa aiba seful sau colegii de serviciu fata de mine
  • cine trebuia sa ne conduca tara acum, etc.

Imaginea din mintea noastra despre cum ar trebui sa fie lucrurile, sau filmul nostru, intalneste inevitabil realitatea. Iar lucrurile sunt foarte simple.

Cand filmul meu este acelasi cu realitatea, sunt fericit.

Cand filmul meu nu se potriveste cu realitatea, sunt nefericit.

Continue reading

15 afirmatii care te ajuta sa-ti schimbi viata

afirmatii

Exista argumente care dovedesc faptul ca afirmatiile au efecte benefice asupra psihicului nostru si a laturii emotionale. Dar dincolo de argumente, cei care folosesc in mod corect afirmatiile pot confirma ca ele functioneaza. Afirmatiile pozitive ne schimba constiinta, o remodeleaza, iar constiinta este sursa cea mai profunda a cunoasterii. Folosind afirmatiile, actionam la cel mai profund nivel, capabil sa ne transforme viata chiar fara sa ne dam seama. Apeleaza la afirmatii ori de cate ori vrei sa-ti schimbi viata.

A folosi in mod corect o afirmatie inseamna ca inainte de a o citi, sa respiram profund de cateva ori, sa ne linistim, sau sa meditam cateva minute pentru a ne calma mintea si a ne relaxa. Cu cat mai mult ne golim mintea de ganduri, mai ales de cele nocive, cu atat mai puternic va fi efectul afirmatiei. Linistiti fiind, putem sa ne concentram la semnificatia cuvintelor, sa le primim in suflet, sa le atasam o emotie. Emotia este cea care are puterea de a influenta creierul sa ne duca la ceea ce ne dorim.

Afirmatiile de mai jos sunt scrise de Louise Hay in cartea „Poti sa-ti vindeci viata”, pe care v-o recomand din tot sufletul. Este una dintre cartile care ar trebui sa existe in fiecare casa si care mie mi-a transformat viata, modul de a gandi, de a ma raporta la lume, la mine, la divinul din mine si m-a facut sa inteleg importanta iubirii de sine. Louise Hay ne recomanda sa ne oprim 2-3 zile asupra fiecarui aspect din cele de mai jos si sa repetam de mai multe ori pe zi atat afirmatia de inceput, cat si succesiunea de afirmatii ce o urmeaza. Ca sa obtii rezultate maxime, citeste intreaga carte.

Imbratisez schimbarea.

In infinitatea vietii unde sunt eu, totul este perfect, intreg si complet si totusi viata este in continua schimbare.

Nu exista inceput si sfarsit, numai un ciclu constant si o reciclare a materiei si experientelor. Viata nu este niciodata blocata sau statica sau tintuita, pentru ca fiecare moment este vesnic nou si proaspat.

Sunt una cu insasi Puterea care m-a creat si aceasta putere mi-a dat si mie puterea de a-mi crea propriile circumstante. Ma bucur la gandul ca pot folosi puterea mintii mele in orice mod doresc. Fiecare moment al vietii este un nou punct de inceput care ne indeparteaza de ceea ce este vechi.

Momentul acesta este un nou punct de inceput pentru mine, chiar aici si chiar acum.

TOTUL ESTE BINE IN LUMEA MEA! Continue reading

De ce acceptam cu greu ca ne putem insela

Uneori ne razgandim fara nicio rezistenta sau emotie intensa, insa daca ni se spune ca ne inselam, ne simtim ofensati si inima ni se invartoseaza. Suntem incredibil de nepasatori fata de formarea credintelor noastre, insa ne trezim ca le aparam cu pasiune fata de orice incearca sa ni le schimbe. Este evident ca nu ideile in sine sunt pretioase pentru noi, ci stima de sine amenintata (…). Mica lume a lui “al meu sau a mea” e cel mai important dintre toate aspectele umane si a-ti da bine seama de acest lucru e inceputul intelepciunii. Are aceeasi forta, indiferent ca e masa “mea” de pranz, cainele “meu” si casa “mea”, sau tatal “meu”, patria “mea” si Dumnezeul “meu”.

Nu ne displace doar observatia ca ceasul nostru nu merge bine, sau ca masina noastra e o rabla, ci ca notiunile noastre despre canioanele de pe Marte, despre pronuntarea corecta a numelui filozofului Epictet, despre valoarea medicinala a salicinei, (…) au nevoie de revizuire. Ne place sa continuam sa credem ceea ce ne-am obisnuit sa acceptam ca adevar, iar resentimentul simtit atunci cand oricare dintre presupunerile noastre sunt supuse indoielii, ne determina sa cautam orice scuza pentru atasamentul fata de opiniile personale. Rezultatul e ca majoritatea asa-numitelor noastre rationamente constau in gasirea argumentelor pentru a continua sa credem ceea ce credem deja. (James Harvey Robinson)

Schimbarea este crestere deghizata

schimbare si crestere

Anumite perioade ale cresterii noastre sunt atat de confuze, incat nici nu ne dam seama ca se intampla aceasta crestere. Ne putem simti ostili, sau furiosi, plangaciosi sau isterici, ori chiar deprimati. Nu am realiza singuri, decat daca dam peste o carte sau un om care ne explica faptul ca ne aflam in plin proces de schimbare, in care ne largim orizontul spiritual. In perioadele in care crestem si ne dezvoltam vom simti asta la fel cum o samanta simte greutatea si inertia pamantului in care a fost plantata, in timp ce cauta sa le sparga si sa iasa afara din invelisul ei spre a deveni planta. Adeseori sentimentul nu este deloc placut. Dar cel mai neplacut este faptul ca nu stii ce se intampla. Acele perioade lungi – cand ceva din interiorul nostru pare sa astepte, tinandu-si respiratia, nesigur despre care sa-i fie urmatorul pas – pana la urma devin perioadele pe care le asteptam, pentru ca in aceste perioade realizam ca suntem pregatiti pentru urmatoarea faza a vietii noastre si ca, foarte probabil, urmeaza sa fie dezvaluit un nou nivel al personalitatii noastre. (Alice Walker)

Sursa foto