Cum ne afecteaza viata centrarea pe familie

unitatea familiei

Majoritatea neintelegerilor si conflictelor dintre oameni pornesc de la faptul ca fiecare vede lucrurile intr-un fel unic, al lui, si in acelasi timp nu intelege punctul de vedere al celuilalt. Orice om crede ca el are dreptate, ca el vede corect lucrurile si ca ceilalti se inseala. De aceea reuseste cu greu sa priveasca o anumita situatie si din alt unghi, pentru a intelege alte rationamente. Si cu cat mai rigizi suntem in gandire, cu atat mai mult perspectiva noastra profund subiectiva ne afecteaza viata. Putem avea chiar o perspectiva sanatoasa, valori dintre cele mai nobile si principii corecte dupa care ne conducem viata si totusi sa gresim si calitatea vietii noastre si a relatiilor sa fie slaba.

In primul rand, exista posibilitatea sa ni se para doar ca valorizam ceea ce trebuie. Familia si mediul social in care traim ne-au influentat suficient de mult pe fiecare, incat sa fim convinsi ca ceea ce credem este adevarul absolut. Dar cred ca esti de acord cu mine ca exista multe familii in care copiii nu invata cele mai corecte lucruri si nu au exemple demne de urmat. Cu toate acestea, chiar si acesti oameni sunt convinsi de validitatea principiilor si a valorilor in care cred. Cel putin pana intr-un punct de deschidere sociala in viata lor, ei nu cunosc altceva, iar atunci cand vad alte modele sunt adesea incapabili sa le accepte ca fiind la fel de juste cu al lor.

Pot doi oameni sa vada diferit acelasi lucru si ambii sa aiba dreptate? Categoric. Aici este frumusetea si diversitatea vietii, a oamenilor si a relatiilor dintre ei. Exact despre asta este vorba in seria de articole pe care o incepem astazi. Vom analiza cele mai des intalnite perspective asupra realitatii. Majoritatea sunt corecte, normale, sanatoase, nobile chiar. Si cu toate acestea, vom vedea felul in care ne afecteaza ele calitatea vietii si relatiile cu alti oameni. Asta pentru ca nimeni nu poate sa aiba o perspectiva perfect echilibrata si orice om tinde sa priveasca lucrurile centrat pe unul din elementele pe care le vom discuta (familie, partener, bani, munca, etc.), pe altele, sau pe o combinatie de mai multe valori sau centre de interes. Cu alte cuvinte, cu totii deviem macar putin in felul in care privim realitatea si avem tendinta sa valorizam mai mult un element decat pe altele. Avem cate un centru de interes, fara sa ne dam seama de acest lucru, sau de efectele pe care acest fenomen le are asupra intregii noastre existente.

Centrarea pe familie

Incep aceasta serie de articole cu analiza situatiei in care un om are in centrul preocuparilor sale familia. Este, poate, cel mai frumos centru de interes, firesc, normal si, aparent, sanatos. Familia este principala sursa de iubire sincera si autentica, de daruire, de grija, de dragoste neconditionata, de relatii profunde. Dar cand devine centrul tuturor preocuparilor unui om, cand familia este o obsesie, acest sentiment poate distruge sansa unor relatii implinite. Continue reading

Ideile limitative, felul in care ne distrug viata si cum putem sa le eliminam

ideile limitative

Convingerile pe care ni le formam si valorile in care credem sunt factori decisivi in calitatea vietii noastre. Ele ne controleaza viata si stau la baza regulilor pe care le elaboram si dupa care traim. Unele dintre convingerile noastre sunt gresite, chiar daca par corecte: convingerea ca viata trebuie sa fie intr-un anume fel, ca nu sunt suficient (de bun), ca nu merit un anume lucru, ca merit mai mult („de ce nu am?”), convingerea ca este vina altuia, ori ca trebuie sa fie vina cuiva. Sau ca problema este una anume, cand de fapt problema este ca eu cred ca nu ar trebui sa am aceasta problema. Putem sa fim convinsi de anumite lucruri care nici macar nu au sens. 

Daca principiile pe care le aparam si dupa care ne conducem viata sunt gresite, neconforme cu realitatea, avem din start convingeri limitative care la un moment dat ne vor afecta. O idee in care crezi suficient de tare si pe care o repeti suficient de des, devine o convingere. Ideile limitative sunt foarte periculoase, deoarece ele ne controleaza viata si ne determina tiparul de gandire.

Cum ne afecteaza ideile limitative viata

  • Ne deformeaza realitatea. Percepem o realitate a noastra, nu pe cea obiectiva.
  • Ne limiteaza viziunea asupra lucrurilor la un unghi redus. Vedem doar prin lentilele proprii.
  • Ne ingreuneaza schimbarea perspectivei.
  • Ne afecteaza relatiile cu alti oameni, deoarece nu le intelegem punctul de vedere.
  • Ajungem sa fim depasiti de evenimente, sa nu putem tine pasul cu tendintele lumii moderne si cu progresul din jur.
  • Ne determina sa luam decizii care se dovedesc a fi gresite pe termen lung.
  • Ne saboteaza increderea in noi insine. Pot incerca oricate metode de crestere a increderii in mine, daca nu indepartez si ideile limitative, pentru ca acestea sunt convingeri ce stau la baza tiparului meu de gandire.
  • Duc la blocaje, care pot conduce la anxietate si depresie. Uneori nu vedem unde gandim gresit, pana cand ne simtim neimpliniti, sau singuri, deprimati, nefericiti.
  • Sunt o cauza a conflictelor interioare. De exemplu, vrei sa-ti faci o afacere, dar in acelasi timp ti-e teama ca iti va consuma tot timpul liber, sau ti-e teama ca nu ai suficient talent de antreprenor, ori crezi pe de alta parte ca a face bani nu este conform moralei crestine. In  mintea ta exista doua idei conflictuale si pe ambele le valorizezi la fel de mult. Efectul in viata reala este faptul ca te pregatesti sa-ti deschizi afacerea, faci planuri, dar nu reusesti sa le duci la indeplinire din cauza acestui conflict interior. Desigur, vei inventa alte motive pentru care nu ai reusit. Este greu sa admiti ca in interiorul tau nu e armonie.

Cum ajungem sa avem idei limitative

Subconstientul accepta orice vrem noi sa credem, adopta orice mesaj pe care i-l transmitem, adica orice gand pe care il gandim. Apoi face totul ca acea idee/gand/stare a lucrurilor sa devina realitate pentru noi. Asta este „puterea mintii” despre care vorbim atat de mult si pe care ne bazam sa ne indeplineasca dorintele, adica sa ne conduca spre indeplinirea obiectivelor. Noi emitem o dorinta (un gand), credem ca se va intampla, subconstientul il preia si creeaza situatii care sa conduca la indeplinirea lui, ne determina sa luam decizii in aceasta directie si profetia se implineste. Acesta este principiul legii atractiei. Insa in cazul ideilor limitative este vorba de felul in care subconstientul adopta gandurile noastre negative si le face sa devina realitate. Cum este posibil ca mintea mea sa lucreze impotriva mea?

Mintea subconstienta nu face diferenta intre un gand bun si unul rau. Mai bine spus, este gata sa adopte orice gand, pozitiv sau negativ, si sa te ajute sa-l duci la indeplinire. Orice gand repetat suficient de des, devine convingere. Daca gandul tau devine convingere, subconstientul are o putere si mai mare de a-l transpune in realitate. Cum? Asa cum am mai spus, cuvantul sau gandul nu au putere in absenta emotiei. Ea este cea care pune in miscare mintea subconstienta. Pentru a determina subconstientul sa te ajute sa-ti indeplinesti o dorinta, trebuie ca atunci cand emiti un gand, sa-i atasezi o emotie. Daca repeti des cuvintele respective, daca simti emotia corespunzatoare in timp ce faci asta si te vizualizezi in viitor in acea situatie pe care ai gandit-o, creierul te va ajuta sa ajungi in acea situatie. Acesta este mecanismul prin care creierul ne ajuta sa ne indeplinim dorintele si felul in care ne sprijina sa ne iubim pe noi insine, sau sa avem incredere in fortele proprii. Dar in acelasi fel ne „ajuta” sa transformam in convingeri si gandurile negative pe care le emitem, ideile care nu sunt in folosul nostru, dintre care unele ar putea fi chiar destructive.

Cea mai mare parte dintre noi avem idei ciudate despre cine suntem noi si multe, multe reguli rigide despre felul in care trebuie traita viata. Aceasta nu este ca sa ne autocondamnam, deoarece chiar in clipa aceasta fiecare face ceea ce crede ca este mai bine. Daca am fi stiut mai bine si daca am fi avut mai multa constiinta si intelegere, am face lucrurile diferit. (Louise Hay)

In copilarie invatam despre noi insine si depre viata de la adulti, prin imitarea comportamentului si a atitudinii lor. Daca am crescut inconjurati de adulti nefericiti, fricosi, care se simteau vinovati sau faceau pe victimele, ori prea autoritari, la maturitate vom fi la fel. Totul se leaga de emotiile pe care le-am trait in prima copilarie, pe care le consideram „acasa”. Adulti fiind, vom crea in jurul nostru un mediu emotional asemanator, deoarece asa ne simtim confortabil. Vom folosi adesea expresii de genul: „eu sunt de vina pentru…”, „nu sunt suficient de bun”, „mi-e teama ca…”, „niciodata nu fac lucrurile cum trebuie”, etc. Daca un parinte te certa, era prea perfectionist si prea autoritar, te vei certa la fel si tu. Invers, daca ti-au fost adresate laude si ai fost iubit, te vei aprecia, vei avea incredere in tine si te vei iubi mult mai mult.

Te-ai putea intreba acum: „exista parinti care inoculeaza cu buna stiinta vinovatia in mintea copiilor lor?” Sigur ca nu. Intentiile lor sunt cele mai bune. Ei incearca sa-si educe in cel mai bun mod posibil copiii si fac tot ce stiu mai bine in acest sens. Intentia este sa le transmita principii, valori si convingeri sanatoase. Doar ca de multe ori au crescut ei insisi in familii cu modele de gandire gresite, pe care le transmit mai departe pentru ca ei cred cu adevarat ca sunt adevarul absolut.

Totusi, la maturitate ne debarasam destul de mult de modelele invatate si ne cream singuri unele personale, bazate pe ce am invatat pana in acel moment, pe experienta noastra de viata, pe ceea ce preluam din influenta societatii (crezand ca e bun) si mai putin pe modelul parental. Tiparul de gandire al adultului este o combinatie intre aceste elemente si altele in proportii variabile.

Cum eliminam ideile limitative

Am vazut cat de daunatoare sunt pentru calitatea vietii noastre convingerile nesanatoase pe care le avem. Este evident cat de necesar este sa scapam de ele, sa le dizolvam si sa le inlocuim cu tipale mentale care sa lucreze in beneficiul nostru, nu in defavoarea noastra. Parcurge urmatorii pasi pentru a-ti da seama care sunt ideile care iti limiteaza viata si cum le poti inlocui sau transforma.

  1. Identifica-ti conflictele interioare. S-ar putea sa nu-ti dai seama imediat care sunt acestea, pentru ca nu le-ai acordat atentie pana acum, sau nu ai realizat ca doua credinte ale tale sunt conflictuale. Cauta blocajele din viata ta. Oriunde este un blocaj, acolo este o contradictie de idei, dintre care cel putin una iti este daunatoare. (Da, ar putea fi ambele.) Dupa ce ai gasit un blocaj si o idee limitativa care te tine in stadiul in care esti, treci cu el prin etapele urmatoare si urmeaza tiparul de gandire si actiune de mai jos in acest caz particular al tau.
  2. Cauta toate punctele in care esti nefericit sau nemultumit de viata ta. Oamenii sunt fericiti atunci cand modelul din mintea lor despre ceea ce este viata, relatiile, o anumita situatie se aliniaza cu realitatea. Sau cand realitatea intalneste modelul din mintea lor. Altfel, se declara nemultumiti si nefericiti. Exista situatii in care puterea este la noi, avem posibilitatea sa schimbam realitatea si s-o facem conforma cu ideea noastra despre cum trebuie sa fie acea situatie (de exemplu, daca nu suntem multumiti de felul in care aratam, putem sa adoptam un stil de viata mai sanatos, sa facem sport, sa mai slabim, sa ne ingrijim mai mult si dupa o vreme vom fi multumiti de noi insine si de imaginea noastra). Dar exista si situatii care nu depind de noi (daca e pace sau razboi, clima, ce iubit isi alege fiica mea, etc.), pe care nu le putem controla si nu e sanatos sa traim intr-o constanta nemultumire. In aceste situatii trebuie sa ne ajustam tiparul de gandire, sau poate doar anumite convingeri care se intersecteaza cu realitatea. Scopul este sa fim multumiti de viata noastra. Iar ideea este ca eu nu sunt centrul universului si lumea nu se invarte in jurul meu. Trebuie sa invat sa iau anumite lucruri asa cum sunt si in acelasi timp sa fiu fericit. Cu cat mai mult ma incapatanez sa gandesc: „lucrurile trebuie sa fie asa cum cred eu”, cu atat mai multe conflicte interioare voi avea. Fie modific realitatea incat sa se suprapuna peste convingerile mele (in masura in care este posibil), fie imi ajustez tiparul de gandire si convingerile. De obicei este nevoie de putin din fiecare.
  3. Gandeste-te: ce este cel mai important pentru tine azi, nu ceea ce crezi ca ar trebui sa faci bazandu-te pe tipare de gandire vechi (fie ale tale, fie dobandite din familie, sau din societate). Acest gand te ajuta sa te motivezi singur, sa-ti dai seama de ce este atat de important sa renunti la convingerile care nu iti mai folosesc. Ai nevoie de ceva palpabil, de un lucru evident care iti da certitudinea ca e bine ce faci, ca este necesar sa-ti schimbi gandirea. Daca nu tii cont de acest aspect si nu solutionezi conflictul din mintea ta, ai putea reusi in demersul tau, dar nu te vei simti implinit.
  4. Aliniaza-ti viata cu ceea ce este important pentru tine, cu ceea ce pretuiesti cel mai mult. Reprogrameaza-ti gandirea. Trebuie sa faci niste transformari la nivel de gandire, de idei. Asta nu este usor si trebuie facut cu atentie. Nu trebuie neaparat sa renunti la o idee care te limiteaza si la o convingere a ta, daca ea reflecta una dintre valorile tale in viata. Trebuie sa o transformi, pentru a o alinia cu toate valorile tale. Cum? Apelezi la principiile universal valabile, care reflecta corect realitatea si despre care am discutat intr-un articol trecut. Te raportezi la principii, la valorile tale si la ceea ce este important pentru tine acum, pentru a elimina ideile limitative care iti stau in cale. In realitate, le transformi, iti ajustezi convingerile treptat. Cand constientizezi ca ai gandit gresit pentru o vreme, ai putea sa fii suparat pe tine. Nu trebuie sa te simti vinovat; toata lumea are idei limitative, mai grave sau mai putin grave. Uneori ne putem insela in ceea ce credem. Trecutul nu mai poate fi schimbat, dar ai prezentul in care sa actionezi.
  5. Actualizeaza-ti imaginea de sine. De ce nu putem elimina brusc o idee limitativa? Pentru ca este o convingere a noastra, este puternica si chiar si atunci cand ajungem sa ne dam seama ca nu ne face bine, ne e greu sa renuntam la ea deodata; simtim ca ne fuge pamantul de sub picioare, ca nu mai avem stabilitate, ca suntem vulnerabili, ca nu mai avem certitudine. Oamenii au nevoie de certitudine ca de aer. Avem nevoie sa fim consecventi imaginii pe care o avem despre noi insine. Ea este o certitudine („stiu cu siguranta cine sunt”). Dar in viata evoluam, ne dezvoltam, ne transformam in mod intentionat sau nu si de aceea e nevoie sa ne actualizam periodic in minte imaginea noastra despre noi insine. Daca am in minte o imagine de sine veche de ani de zile, dar eu m-am transformat intr-un om nou, imi va fi cu atat mai greu sa elimin o idee limitativa. De aceea o transform treptat, o aliniez cu valorile si principiile mele de viata, conform cu imaginea de sine actuala, pana cand conflictul interior este eliminat. In acel moment, ideile limitative au disparut, nu ma mai blocheaza, ci ma ajuta sa ajung acolo unde imi doresc, pentru ca sunt transformate in noi convingeri, sanatoase.

Am nevoie sa-mi acord ceva timp pentru acest proces, pentru a ma putea obisnui cu noile mele convingeri. Poate fi un proces dureros sa renunt la convingeri vechi, unele dintre ele formate in copilarie, implantate in mintea mea de catre parinti, conform cu credintele si convingerile lor. Trebuie sa am un dialog interior foarte deschis cu mine insumi si un dialog imaginar cu parintii mei, in care sa rezolv eventuale conflicte interioare. Sa inteleg ca ei au facut ce au stiut mai bine atunci si ce au crezut ca e bine pentru ei si pentru mine, cu cele mai bune intentii, conform cu ceea ce li s-a transmis la randul lor.

Sa inteleg ca in plus, lumea se schimba, vremurile se schimba si unele conceptii nu mai sunt valabile cateva decenii mai tarziu. Si tocmai de aceea trebuie sa am intelegere pentru tot ce a fost in trecut si nu mai pot schimba. Inclusiv pentru propriile mele decizii si convingeri care mi-au guvernat pana azi viata, dar care au ajuns sa nu mai fie compatibile cu mine, cel de acum si cu cel care vreau sa devin.

Trebuie sa ne examinam un pic mai mult trecutul si sa ne uitam la cateva crezuri care ne-au condus. Unii gasesc aceasta curatire foarte dureroasa, dar nu trebuie sa fie asa. Inainte de toate, putem sa ne uitam acolo sa vedem ce este de curatit. Daca vrei sa faci curatenie intr-o incapere, vei analiza fiecare lucrusor din acea incapere. La unele lucruri te vei uita cu drag, le vei sterge de praf si le vei lustrui sa le dai o noua stralucire. Unele lucruri vei vedea ca au nevoie de finisare si de reparatii si iti vei nota sa le faci. Pe altele nu le vei mai folosi niciodata si a venit timpul sa te lipsesti de ele. Reviste si ziare vechi si farfurii murdare din carton pot fi aruncate cu calm la gunoi. Fii calm cand cureti gunoiul din incapere. Este exact la fel cand vrem sa ne curatam incaperea mentala. Nu este nevoie sa ne enervam cand unele din crezurile de acolo sunt bune de aruncat la gunoi. Lasa-le sa se duca, la fel de usor cum ai arunca la gunoi resturile de mancare de pe farfurie. Te-ai apuca sa scormonesti in gunoiul de ieri ca sa-ti pregatesti cina de astazi? Te apuci sa scormonesti gunoiul mental vechi ca sa-ti creezi experientele de viata de maine? (Louise Hay)

Trebuie sa inteleg ca am o responsabilitate fata de mine sa las in urma idei care nu ma mai servesc, sau imi fac rau si sa adopt cu inima deschisa convingeri noi, mai sanatoase, care imi vor aduce linistea interioara, sansa sa reusesc in viata si sentimentul de implinire de-a lungul drumului care ma asteapta. Calitatea vietii mele este mai importanta decat sa fiu captiv unor idei limitative. Pe de alta parte le sunt dator copiilor mei: sa fiu un model de flexibilitate in gandire, clarviziune, de armonie interioara si sa-i educ sa devina oameni liberi, care nu pornesc in viata cu un bagaj de programari mentale, ce i-ar impinge in cutia unor idei limitative. In schimb, sa-i ajut sa porneasca in viata cu principii sanatoase. Sau cel putin sa stie ca este normal si firesc ca oamenii sa se transforme, ca fara schimbare nu exista evolutie si ca e bine sa-si ajusteze periodic convingerile.

Cred ca „a da aripi” copiilor nostri inseamna sa-i inzestram cu libertatea de a transcende scenariile negative care ne-au fost transmise. Cred ca inseamna a deveni o „persoana de tranzitie”. In loc de a transfera vechile scenarii generatiei urmatoare, le putem transforma. (Stephen Covey)

Sursa foto 

De ce este important sa avem principii corecte dupa care sa ne conducem viata

Couple giving two young children piggyback rides smiling

Perceptia realitatii, perspectiva asupra lucrurilor si paradigmele care ne determina modul de a gandi sunt subiectele mele preferate. Sunt fascinata de cat de diferiti suntem din acest punct de vedere si cum se poate ca fiecare dintre noi sa vada realitatea din alt unghi. Aceeasi realitate capata, astfel, milioane de nuante si interpretari. Fiecare priveste viata, oamenii, realitatea, pe el insusi prin lentilele proprii. Iar aceste lentile sunt rareori obiective si conforme cu realitatea. De ce spun asta? Pentru ca daca am vedea cu totii lucrurile la fel, nu ar mai exista conflicte si haosul ce guverneaza lumea in care traim.

In alegerile pe care le facem suntem cu totii influentati de cultura in care traim, de parinti si de valorile care domina. (Jacque Fresco)

Oricum, aceste lentile, adica modul nostru de a privi lucrurile nu ne apartine in totalitate, deoarece se formeaza odata cu noi sub influenta mediului in care crestem si ne dezvoltam inca din copilarie. Familia, scoala si cultura in care traim ne inoculeaza idei si convingeri care traseaza drumul nostru in viata si ne modeleaza modul de gandire conform cu tendintele vremii si cu ceea ce se considera in masa a fi corect si conform cu realitatea. Dar cat timp masele de oameni de azi si dintotdeauna au trait greu, in neajunsuri, te intreb: faptul ca o multime de oameni crede un lucru, ne ofera garantia ca acel lucru este corect? Categoric, nu.

Cum imi dau seama daca perceptia mea asupra realitatii este cea corecta, daca realitatea este asa cum o vad eu?

Dupa cum tot mai multi oameni realizeaza, sa mergi cu turma inainte, sa adopti niste idei doar pentru ca mai multi oameni cred in ele, nu este bine. Aici intra in scena principiile universale. Trebuie sa caut acele principii de viata care raman valabile in timp, care nu se schimba si sunt adevaruri incontestabile.

Principiile sunt legi naturale ce nu pot fi incalcate. Dupa ele trebuie sa ma ghidez in viata si sa le iau drept reper. Ele sunt principii care au determinat evolutia societatilor civilizate de-a lungul istoriei si nu tin de vreo orientare religioasa anume – desi toate marile religii le contin – ci de orice sistem etic. Avem aceste principii in noi, chiar daca nu ne raportam mereu la ele din cauza conditionarilor societatii.

Exemple de principii corecte

Cateva dintre cele mai importante principii universal valabile sunt cinstea, onestitatea, integritatea, demnitatea umana, contributia (sau serviciul), calitatea, excelarea, posibilitatea dezvoltarii potentialului, evolutia (dezvoltarea), rabdarea, ingrijirea, incurajarea.

Principiile nu trebuie confundate cu practicile. O practica este o activitate sau o actiune specifica. O practica ce da rezultate bune intr-o anume imprejurare poate esua intr-o alta imprejurare — lucru pe care il pot confirma oricand parintii care au incercat sa-l creasca pe cel de-al doilea copil exact la fel ca pe primul. In vreme ce practicile sunt specifice pentru anumie situatii, principiile sunt adevaruri profunde, fundamentale, cu aplicare universala. (Stephen Covey)

Cum imi dau seama daca principiile mele de viata sunt adevaruri universal valabile? 

Pentru asta trebuie sa-mi dezvolt capacitatea de a gandi cu propriul meu creier, de a gandi singur ce e bine si ce e rau, de a analiza situatii diverse, a compara si a decide care dintre variante sau solutii este conforma cu principiile universale, deci cu realitatea obiectiva.

Cand nu reusesc sa-mi aliniez actiunile si deciziile principiilor obiective, risc sa merg intr-o directie gresita, care oricat de buna ar parea pe moment, pe termen lung nu-mi va aduce rezultatele cele mai bune.

Principiile sunt acele linii conducatoare ale conduitei umane care si-au dovedit valoarea permanenta. Sunt fundamentale. Sunt incontestabile, pentru ca sunt evidente. Calea de a intelege rapid caracterul evident al principiilor este de a imagina absurditatea incercarii de a trai o viata implinita bazata pe opusul lor. Ma indoiesc ca cineva sa considere cu seriozitate ca necinstea, minciuna, josnicia, parazitismul, mediocritatea sau degenerescenta ar constitui temelii solide pentru fericirea si succesul de durata. (Stephen Covey)

Pentru a-mi da seama daca principiile mele sunt cele corecte, tot ce am de facut este sa-mi schimb perspectiva cu una opusa: sa-mi imaginez probleme sau situatii diverse conform opusului principiului dupa care imi conduc viata. De exemplu, daca eu consider ca este bine sa imi fac munca exemplar pentru a fi promovat in cadrul companiei, pot sa imi imaginez situatia opusa, in care as fi promovat fara sa fiu foarte implicat in munca mea. Situatia a doua ar putea exista in realitate, s-ar putea intampla vreodata?

Dar inainte de a face acest exercitiu de schimbare a perspectivei cu una opusa, semnul ca principiile mele de viata nu sunt cele universale este calitatea vietii mele. Cand aceasta este alterata in unul sau mai multe aspecte, acest lucru se datoreaza unui mod de gandire gresit, care a dus cel mai probabil la decizii gresite, iar acum suport consecintele – efectele deciziilor mele luate conform cu ceea ce credeam a fi bine la acea ora. Este cazul sa-mi schimb acel principiu de viata cu altul mai bun.

Cum adopt principiile corecte?

In acest moment se impune o analiza clara a situatiei. Inainte de a ajunge sa ne schimbam principiul, trebuie sa vedem daca problema noastra se datoreaza unui principiu gresit, sau doar unei perspective care ne-a facut sa nu tinem cont de acel principiu intr-o situatie anume. Poate ca schimband perspectiva, dar pastrand principiul, vom vedea totul mai clar si vom lua decizii mai bune.

In realitate, ne conducem vietile dupa multe principii, unele corecte, altele mai putin. Nimeni nu are doar principii corecte si sanatoase, asa cum nimeni nu le are pe toate nesanatoase. Majoritatea oamenilor si-ar dori sa stie care este calea dreapta pe care s-o urmeze in diverse situatii, care ar fi solutiile si metodele ce le-ar aduce succesul, implinirea, fericirea, s.a.m.d. Insa aceleasi conditionari sociale formeaza in mintea noastra o tesatura de idei, principii si concepte – perspectiva noastra asupra lucrurilor. Perspectiva se poate schimba mai usor (vezi articolul Perceptia realitatii. Exercitiu de schimbare a perspectivei). Dar problema mai mare sunt ideile limitative si preconcepute care ne-au fost inoculate si care sunt scheletul perspectivei noastre asupra lucrurilor. Ele ne blocheaza mental sa vedem lucrurile si din alt unghi si ne ingreuneaza astfel schimbarea perspectivei si, deci, a principiilor de viata.

Aici avem nevoie de cateva unelte:

  • sa fim sinceri cu noi insine si sa constientizam ca nu suntem perfecti si ca avem o problema,
  • sa fim suficient de flexibili in gandire incat sa admitem ne putem insela in anumite privinte si sa ne schimbam atitudinea,
  • sa actionam.

Sa adoptam principiile corecte poate fi mai greu de realizat doar prin puterea gandului, insa e mai usor prin puterea exemplului. Ce avem de facut este sa cautam exemple in viata reala situatii similare cu a noastra care nu sunt problematice – sa le analizam si copiem. De exemplu, daca sunt un parinte care are probleme in a se intelege si a crea o legatura stransa cu copilul lui, pot studia familii in care exista armonie si un aer degajat in relatiile parinti-copii. Pot chiar sa intreb cum procedeaza ei, cum gandesc, cum vad lucrurile, ce reguli au, cum se comporta unii cu altii, ce obiceiuri au, etc. In acest fel sansele sunt mai mari sa reusesc mai repede sa-mi schimb lentila prin care imi privesc copilul si, daca este nevoie, principiul dupa care imi construiesc relatiile cu familia.

Orice schimbare de perspectiva sau adoptare a unui principiu de viata sanatos necesita timp, efort si concentrare. Dupa ce il aplicam intr-un aspect al vietii, trebuie sa o facem constient si in altele, pana cand, treptat, va deveni parte din noi, din modul nostru de gandire.

O viata frumoasa, fericita si armonioasa nu este un dar si nici o intamplare. Nimeni nu o primeste de-a gata. Oamenii impliniti si-au construit in mod constient vietile si la fel putem sa facem fiecare dintre noi. Zi dupa zi, caramida cu caramida, luand decizii pe termen lung si centrandu-ne viata pe principii solide, universal valabile, atemporale.

Sursa foto

Pericolul unei singure pareri

o singura parere2

Cand ne formam o prima impresie despre un om, ea poate fi profund gresita. De ce oare tindem sa ne formam o parere negativa despre cineva, mai degraba decat una pozitiva? De ce pornim de la premisa ca omul pe care tocmai l-am cunoscut este rau si nu bun? De ce catalogam oamenii si ii incadram in categorii inainte sa-i cunoastem bine? De ce ne multumim cu o singura poveste?

Atunci cand refuzam ideea povestii unice, cand ne dam seama ca niciodata nu exista o singura poveste despre un loc, regasim intr-un fel paradisul. (Chimamanda Ngozi Adichie)

Chimamanda Ngozi Adichie pune foarte bine in lumina aceasta problema, atat din punctul de vedere al celui care analizeaza, cat si a celui care este evaluat.

De prea multe ori ne formam o parere despre un om si ne-o mentinem, fara sa ne mai intereseze si alte aspecte ale personalitatii lui sau ale vietii lui. Uneori aceasta parere este prima impresie, care se formeaza in primele secunde sau minute in care cunoastem un om. Ori aceasta este superficiala, pentru ca nu avem suficiente detalii despre acest om. Totusi, ne multumim cu ea si etichetam persoana, o incadram intr-o categorie de unde cu greu o mai eliberam.

Si mai grav, alteori ne formam o impresie despre un om din spusele altora, fara ca macar sa-l cunoastem. Daca avem incredere in parerea cuiva apropiat, tindem sa credem pe cuvant orice spune. Insa acest om vede lucrurile prin lentilele lui, nu prin ale mele; prin perspectiva lui, nu a mea. Daca as avea acces la informatii despre persoana asupra careia imi formez o opinie, poate ca eu as percepe-o diferit.

Mereu am crezut ca este imposibil sa fii cu adevarat interesat de un loc sau de o persoana fara sa fii interesat de toate povestile despre acel loc sau acea persoana. Consecinta povestii unice este aceasta: ii priveaza pe oameni de demnitate. Ne face sa ne privim cu dificultate ca fiind la fel de umani cu totii. Evidentiaza diferentele mai degraba decat similitudinile. (Chimamanda Ngozi Adichie)

Si atunci de ce sa ne multumim cu putine informatii despre un om? De ce sa nu il lasam sa ne surprinda placut, sa se dezvaluie si sa ne lasam purtati in lumea lui? Nimeni nu este doar necivilizat, dificil sau rau. Oricine are si laturi bune. Eu sunt cel care are de pierdut daca nu ii dau omului sansa sa-mi arate ce are mai bun, mai frumos si mai valoros. Cate relatii interumane sunt blocate inainte sa se dezvolte, din cauza unor simple pareri formate pe baza unor informatii incomplete si a unor idei preconcepute? Nici macar nu stim ce pierdem din cauza faptului ca ne multumim cu o singura parere.

Sa insist doar asupra povestilor negative inseamna sa consider ca experienta mea este monotona si sa ignor multe dintre celelalte povesti care m-au format. Povestea unica creeaza stereotipuri. Iar problema cu stereotipurile nu este ca nu sunt adevarate, ci ca sunt incomplete. Ele fac ca o poveste sa devina singura poveste. (Chimamanda Ngozi Adichie)

Dar oare cate povesti extraordinare ratam despre oameni si locuri, povesti care ne-ar deschide mintea, ne-ar imbogati si ne-ar ajuta sa vedem lucrurile mai clar? Vom sti vreodata cu adevarat? Depinde de fiecare dintre noi sa ne deschidem mintea si sufletul in fata oamenilor.

Povestile conteaza. Multe povesti conteaza. Povestile au fost folosite ca sa deposedeze si sa raneasca. Dar povestile pot fi folosite si ca sa dea putere, sa umanizeze. Povestile pot stirbi demnitatea oamenilor. Dar povestile pot sa si repare demnitatea stirbita. (Chimamanda Ngozi Adichie)

Sursa foto

Daca nu ar exista riscul sa esuezi si teama ca esti judecat de oameni, ce ai face in acest moment cu viata ta?

 

teama de esec si de judecata oamenilor

Cand iti pui aceasta intrebare, imagineaza-ti cum ar fi viata ta daca ai face acel lucru pe care ti-l doresti. Transpune-te in noua realitate. Cum te-ai simti? Cat de fericit ai fi? Ce atitudine ai avea? Cum ar fi sa poti ignora riscul sa esuezi si teama ca esti judecat de altii?

Fiecare om are cate o dorinta puternica blocata de ceea ce crede a fi obstacole. Oamenii ar face lucruri extraordinare cu viata lor daca nu ar avea temeri. Tu poate ca ai invita in oras fata pe care o placi. Poate ai renunta la jobul ce nu iti place, pentru a-ti urma visul si a face ceea ce te pasioneaza. Ori poate ca ai incepe proiectul pe care il amani de mult timp. Sau te-ai muta impreuna cu iubitul tau homosexual, scapand o data pentru totdeauna de povara ce-ti apasa sufletul. Sau ai dedica urmatorul an din viata ta explorarii lumii, plecand intr-o calatorie lunga cu bicicleta.

Grija de a te feri de esecuri si de judecata oamenilor are la baza frica. Iar cea mai buna cale de a scapa de frica este s-o infrunti, sa treci prin situatia de care iti e teama. Dincolo de ea iti vei gasi curajul, increderea in tine si puterea.

”Nu exista esec, cu exceptia faptului de a nu mai incerca o data.” (Elbert Hubbard)

Fricile se depasesc mental. Frica de esec este dobandita, nu te-ai nascut cu ea. Cand erai copil faceai orice iti trecea prin minte, deoarece nu aveai notiunea de pericol. Insa odata cu explicarea pericolelor de care trebuie sa te feresti, ti s-a spus si ca nu este bine sa gresesti, pentru ca vei avea de suferit. Elimina acum aceasta idee limitativa si incepe sa-ti dai voie sa gresesti. Incet, vei vedea cum esecul va deveni prietenul tau, deoarece din el inveti adevaratele lectii in viata. Exerseaza asta la inceput in situatii simple, cu riscuri si pericole minime. Treptat, nu-ti va mai fi frica de esec si vei avea tot mai mult curaj si determinare s-o iei de la capat ori de cate ori ar fi nevoie.

Frica de parerile altora nu este vina ta. Ea ti-a fost plantata adanc in creier de catre familie si societate. Insa poti scapa de ea. Ceilalti oameni te analizeaza si te judeca in functie de experietele lor de viata, nu in functie de circumstantele din viata ta. Ei de obicei te privesc dintr-un singur unghi: al lor. Putini sunt cei care incearca sa vada lucrurile din punctul tau de vedere inainte de a-ti pune o eticheta. Oamenii te vor judeca oricum. Nu-ti trai viata impresionandu-i pe ei, ci impresionandu-te pe tine.

”Daca incerci mereu sa fii normal, nu vei sti niciodata cat de extraordinar ai putea fi.” (Maya Angelou)

Gandeste-te ca toata lumea se poate insela, chiar si tu sau cei care te judeca. Adevarul absolut nu exista. Realitatea are o multime de nuante si fiecare vedem una diferita. Daca ei se pot insela in ceea ce cred despre tine, merita sa-ti irosesti sansa, dorintele si viata de teama ca te vor judeca? Poti sa te linistesti si sa nu-ti mai faci griji pentru ce ar putea spune ceilalti oameni despre tine. Repet: menirea ta in viata nu este sa faci pe plac cuiva, ci sa traiesti asa cum simti.

”In momentul in care simti ca trebuie sa-i demonstrezi cuiva valoarea ta, este timpul sa pleci mai departe si sa-l lasi in urma.” (Alysia Harris)

Pe de alta parte, vulnerabilitatea ar putea sa te sperie. Invata sa ti-o asumi, sau chiar s-o afisezi, iar viata ta va fi mult mai linistita. Intelegand ca vulnerabilitatea iti da putere, vei fi tu insuti in orice situatie. Aceasta este calea spre a-ti asculta inima si a trai implinit. Imperfectiunea este frumoasa. Iar autenticitatea eliberata de inhibitii te duce acolo unde iti doresti.

Trebuie doar sa-ti asumi faptul ca esti asa cum esti in ciuda parerilor altora. Viata este prea scurta si frumoasa ca sa nu faci ceea ce-ti place si sa nu traiesti asa cum simti. Daca nu acum, atunci cand?

Daca au trecut luni sau ani de cand iti doresti ceva, ce sanse sunt sa nu mai treaca alti ani pana sa realizezi acel lucru? Facand ce ai facut pana acum, vei obtine ceea ce ai obtinut si pana acum. Ca sa se intample ceva nou si ca viata ta sa se schimbe, trebuie sa faci ceva diferit.

Fiecare se considera fericit atunci cand are ceea ce isi doreste cel mai mult. Unii oameni au in aparenta totul, mai putin acel ceva pe care si-l doresc mult. Ei se vor declara nefericiti. Tu ce iti doresti cel mai mult de la viata?

”Exista un singur succes: sa fii capabil sa-ti traiesti viata in modul in care vrei tu.” (Cristopher Morley)

Implinirea ta depinde de tine, nu de soarta, nu de noroc si nici de circumstante. Cu totii am putea esua, dar unii aleg sa isi urmeze visele invatand din greseli. Cu totii traim inconjurati de oameni care ne judeca, insa unii aleg sa nu-i asculte. Tu iti traiesti viata cum vrei, sau cum cred altii ca e bine? Daca nu ar exista riscul sa esuezi si teama ca esti judecat, ce ai face cu viata ta?

Foto: Pinterest

Te agati de ceva anume, la care ar trebui sa renunti pentru a putea merge inainte?

let go

Se spune ca intrebarea bine adresata contine jumatate din raspuns. Foarte buna observatie. Acesta este motivul pentru care de la o vreme intrebarile ocupa un loc important in dialogul meu cu mine insami si motivul pentru care le acord multa atentie in acest blog. Sunt fascinata de intrebari, dupa cum ti-ai dat seama. Mi se pare incredibil de cat de bune instrumente psihologice si de coaching sunt ele. Cred ca atunci cand cineva incearca sa-si modeleze psihologia, adica mentalitatea, intrebarile revelatoare singure pot sa aduca cel putin jumatate din rezultat.

Este de ajuns sa pui intrebarea potrivita, pentru ca omul sa fie capabil sa priveasca lucrurile din alta perspectiva si sa dea un raspuns diferit de cel pe care l-ar fi dat inainte de a-i fi adresata intrebarea. In 1-2 minute orice om poate sa-si schimbe singur viziunea despre o anume situatie, doar raspunzand la o intrebare.

Intrebarea de azi este una foarte importanta, deoarece de multe ori vrem sa evoluam, invatam, ne pregatim pentru asta, ne facem un plan de actiune, invingem frica, ne facem curaj si pornim la drum. Insa in scurt timp ne dam seama ca nu putem inainta, ca parca ceva ne blocheaza, ca oricat am munci, nu avem nici un rezultat si nici un pas inainte. Care sa fie cauza?

De cele mai multe ori este mintea noastra cea care ne pune piedici. Sunt multe motivele pentru care creierul nostru pare ca lucreaza impotriva noastra, desi nu este asa. Unul din ele, insa, este faptul ca desi am dat comanda de a progresa, mental ne lasam atrasi inapoi de ceva anume care se opune la ceea ce am inceput sa facem. Creierul primeste mesaje contradictorii si pentru ca nu stie ce sa faca, va munci si va favoriza directia mai puternica.

De exemplu, daca vrei sa incepi un proiect si cineva apropiat nu este de acord sau nu te sustine in asta, in mintea ta va fi o lupta intre dorinta ta si sentimentele pentru acea persoana. Daca sentimentele de apreciere sunt mai puternice, sunt sanse mari sa nu incepi niciodata acel proiect, sau daca il incepi, sa nu ai rezultate din cauza ca nu poti fi suta la suta implicat in acel proiect. Ceea ce te trage inapoi sunt sentimentele, care implica faptul ca nu vrei sa superi acea persoana. O intrebare ca aceasta poate scoate la lumina un conflict interior intre doua atitudini contradictorii din mintea ta, de care poate nici nu ti-ai dat seama inainte.

“In procesul renuntarii vei pierde multe lucruri ce apartin trecutului, dar in felul acesta te vei regasi pe tine.” (Deepak Chopra)

Dupa ce gasesti raspunsul, intotdeauna trebuie sa alegi. Problema se solutioneaza doar dupa ce iei o decizie si o aplici. Trebuie sa te hotarasti in ce directie vrei mai mult sa mergi: inainte spre progres, sau inapoi in confort. Daca nu iei nici o decizie, problema ta va fi de acum inainte doar constientizata, dar nu si rezolvata.

“Nu ai nevoie de putere pentru a renunta, ci ai nevoie de intelegere.” (Guy Finley)

Lucrurile de care ne agatam si care ne tin in trecut pot fi foarte diverse: o relatie sentimentala toxica, frica de schimbare, necunoscut si esec, vina, ideile limitative, unele obiceiuri, un conflict nerezolvat cu cineva din familie si multe altele.

Este nevoie de mai multe intrebari. Este o problema reala, sau e doar o perceptie gresita a ta? Esti sigur(a) ca e un obstacol, sau e doar lipsa de comunicare? Dar daca te sabotezi singur si iti place sa traiesti din amintiri?

Care este lucrul de care te agati tu, care te trage inapoi si nu te lasa sa evoluezi?

Sursa foto: Flickr

Imaginea de sine si increderea in tine (IV). 10 metode pentru a depasi obstacolele interioare

guilt

Imaginea de sine a unui om este cu atat mai buna si corecta cu cat este mai mare increderea lui in sine. Imaginea de sine este un concept mai larg decat increderea, deoarece nu se refera doar la cat de mult poate realiza si dobandi un om, nu doar la potential, ci si la felul in care se vede el fizic, ca imagine, emotional, comportamental, ca intreg. Iar imaginea din mintea noastra este totul.

Imaginea de sine se ajusteaza constant pe toata perioada vietii. La maturitate putem sa analizam cu mult mai multa luciditate comportamentul parintilor nostri, modelul pe care ni l-au transmis si cat de multa incredere au avut in noi raportat la cat ar fi trebuit sa aiba. Putem, astfel, sa ne detasam de ceea ce ne-a fost insuflat sa credem despre valoarea noastra ca oameni. Putem sa ne crestem singuri increderea in noi.

“Este usor sa ai incredere in tine si sa fii ordonat cand esti castigator, cand esti primul. Insa trebuie sa ai incredere in tine si sa fii ordonat atunci cand nu esti castigator inca.” (Vince Lombardi)

In articolul trecut am gasit metode de a depasi obstacolele ce tin de realitatea exterioara, in drumul notru spre o imagine de sine sanatoasa. Astazi analizam metodele prin care depasim problemele create de propria noastra minte si de emotiile noastre. Acestea sunt cel putin la fel de mari ca si primele si ne pot sabota increderea in noi insine.

10 metode pentru a depasi obstacolele interioare

Scapa de vinovatie. Asa cum am spus, incepand din copilarie suntem facuti sa ne simtim vinovati de parinti si familie, de societate, de copii, de partenerii de cuplu, de biserica, sau chiar de noi insine.

Prea multi pun atat de mare accent pe parerile oamenilor din jur, incat ajung sa traiasca vietile altora. Oamenii care au suficienta incredere in ei, nu acorda importanta parerilor altora despre ei. Dar cum ajungi acolo?

Aminteste-ti de ceea ce spuneam in primul articol despre lentilele prin care vedem lumea si pe ceilalti, despre criteriile dupa care ii judecam. Ei bine, asa cum tu ai propriile lentile prin care ii judeci pe altii, accepta ca si ei au lentilele lor prin care te judeca pe tine si pe ceilalti, dar mai ales accepta ca nu poti sa schimbi nimic la ei, nici nu ai dreptul s-o faci. Ei pot pur si simplu sa vada lucrurile altfel, pentru ca te analizeaza pe tine din alte puncte de vedere decat te analizezi tu. Si cum nimeni nu este perfect, se poate sa-ti vada mai degraba defectele, sau sa nu-ti observe calitatile, asa cum ti le sti tu.

Cand prezentam astfel lucrurile, ni se pare chiar firesc ca oamenii sa aiba pareri diferite despre noi, si, foarte important, ne dam seama ca nu trebuie sa facem o tragedie din parerea cuiva despre noi, pentru ca s-ar putea sa fie gresita. Aceasta concluzie este o mare usurare. Analiza clara este una din metodele prin care scapam de frica de parerile altora, de vinovatie si ne intarim increderea in noi.

In esenta trebuie sa te detasezi, sa te relaxezi si sa te gandesti ca daca realitatea este relativa, nu poti sa sti cu siguranta daca ei au dreptate, sau daca se inseala. Poti avea tu dreptate, sau niciunul din voi. In acest caz, vinovatia pe care o simti este de-a dreptul nefondata si trebuie s-o elimini din viata ta, inainte sa-ti scada si mai mult increderea in tine.

Nu te minti. Tu esti cea mai importanta persoana pentru tine si nu trebuie sa te minti niciodata. Este foarte important sa-ti tii promisiunile fata de tine, pentru ca altfel iti va scadea increderea in tine. Daca zici ca te apuci de sport, sau ca vei manca sanatos si nu o faci, asta iti submineaza puterea si propria imagine de sine. Este valabil cu orice promisiuni pe care ti le faci si pe care nu le respecti.

Invinge-ti frica. Asa cum am mai spus, frica este cea care te blocheaza. Acesta este motivul pentru care unul din primele articole pe care le-am scris a fost despre cum sa-ti invingi frica.

Cea mai mare frica pe care poti s-o ai este de ceea ce este “dincolo”, de cum ar fi si ce s-ar intampla daca ai actiona, sau daca ai puterea sa faci ce trebuie facut. Ce ai descoperi, cum s-ar schimba viata ta? Cum ar fi daca ai avea incredere in tine? La ce ar duce asta?

Raspunsurile se afla in trecut. Gandeste-te bine la aceste intrebari si apoi la o situatie din trecut in care ai actionat cu curaj si ai reusit, chiar daca ti-a fost frica. Aminteste-ti ce s-a intamplat. Aminteste-ti cat de bine te-ai simtit dupa aceea, cat de energizat ai fost de propriul succes si mai ales cata incredere in tine ti-a dat acest lucru. 

Despre asta este vorba: a actiona, a trece prin frica, a o infrunta iti da incredere in tine. Cu cat mai multe experiente de acest fel ai, cu atat mai increzator devii in fortele proprii.

In concluzie, frica este doar un paravan, care trebuie dat la o parte, prin care trebuie sa treci. Abia atunci iti vei da seama ca “dincolo”, dincolo de frica, este puterea. Puterea ta. Frica este un obstacol doar pana cand ti-o faci prietena. Apoi ea devine oportunitate de dezvoltare.

Cunoaste-te foarte bine. Daca nu te cunosti suficient de bine, risti sa te subevaluezi sau sa te supraevaluezi. Dezvoltarea ta trebuie sa inceapa cu autocunoasterea. Este bine sa ai incredere mare in tine, chiar daca ai avut si esecuri, insa aceasta incredere sa nu depaseasca mult realitatea.

Uneori,  a avea incredere excesiva in tine este un lucru periculos. De fapt este lipsa de clarviziune. Ai putea avea o falsa incredere in tine intr-un anumit domeniu in baza recunoasterii meritelor tale in alt domeniu.

De exemplu, daca esti un om foarte corect, lumea te apreciaza pentru asta si iti recunoaste aceasta calitate. La un moment dat faci parte dintr-un proiect in care ti se incredinteaza sarcina sa administrezi niste bugete foarte mari. Se intampla tocmai pentru ca superiorii au incredere in tine si in corectitudinea ta. Tu ai de asemenea incredere in tine, din acelasi motiv, dar si datorita faptului ca ai fost apreciat, iar aceasta incredere in tine mai creste inca o data prin faptul ca seful tau iti incredinteaza o sarcina grea. Te simti important si valoros. Chiar daca iti este putin teama si esti coplesit de complexitatea proiectului, iti spui plin de curaj: “O sa ma descurc. Trebuie sa ma descurc!” Si ai putea sa te descurci, sau nu. Daca nu esti bun la partea de organizare, estimare si previziune si daca nu te concentrezi suficient, exista sansa sa gresesti si sa nu iti achiti sarcina la nivelul asteptarilor. In unele situatii a fi corect nu este suficient.

In cazul unui esec, risti ca increderea in tine sa scada brusc, sau chiar sa ajungi in extrema cealalta, lipsit de incredere in tine. Unde ai gresit? In faptul ca ai avut o incredere prea mare in capacitatile tale intr-un domeniu in care nu aveai suficienta experienta. Gresesti daca ai o incredere in tine exagerata si nesustinuta de realitate.

Este bine sa fii increzator, sa-ti depasesti limitele si sa pasesti cu curaj in incercari noi, pentru ca actiunea este cea mai buna metoda prin care dobandesti increderea in tine. Insa in problemele dificile este bine sa fii realist. Chiar daca increderea in tine nu va fi la cote maxime, chiar daca ti-e frica de esec, trebuie sa iti faci curaj prin hotararea de a te concentra foarte tare la rezolvarea problemei.

Cauta sa ai o gandire flexibila. Aroganta si lipsa de modestie te pot face uneori sa nu vezi corect realitatea, oamenii si pe tine insuti. Ambele sunt atitudini care tradeaza o falsa incredere in tine. Atunci cand esti arogant, o faci pentru ca incerci cu disperare sa le arati ostentativ oamenilor ca esti valoros. Vrei doar sa fii valoros, dar sti si tu ca faptele nu sustin impresia pe care vrei sa o creezi despre tine. Si atunci adopti o atitudine fortata de superioritate sperand ca vei impresiona.

Nu te obosi si nu iti mai face rau. Oamenii stiu si simt ca un om care are cu adevarat incredere in el este modest, dar activ si in urma lui se vad rezultate. Acesta nu are nevoie sa demonstreze nimanui nimic, nici ca are valoare, nici ca are o viata frumoasa, sau posesiuni scumpe si superficiale. Lui ii este de ajuns faptul ca se simte increzator in el, puternic, ca este fericit si realist. El stie ca nu are toate raspunsurile, dar ca este capabil sa le gaseasca in orice situatie.

Aceasta este una din directiile in care poti fi rigid in gandire, sabotandu-ti astfel imaginea de sine. Cand nu esti flexibil in gandire si realist, nu sti daca esti capabil sa rezolvi o anumita problema sau nu. Asta din cauza ca te concentrezi mai mult pe a crea o falsa impresie a valorii si puterii tale, decat pe a te cunoaste si accepta cu bune si rele.

Ignoranta este o alta atitudine nesanatoasa pornita din lipsa de flexibilitate in gandire. Cu cat esti mai ignorant, cu atat iti scapa mai multe detalii si risti sa ai o vedere ingusta asupra lucrurilor. In acest fel nu vei putea sa te raportezi corect la oameni si realitate, sau sa anticipezi capacitatea ta de a realiza anumite lucruri.

Flexibilitatea in gandire este o trasatura a oamenilor de succes. Ea presupune sa privesti lucrurile din mai multe unghiuri pentru a putea gasi perspectiva cea mai corecta si avantajoasa intr-o anumita situatie. Incearca sa faci asta si vei vedea ca iti va elimina foarte mult stres din viata, iti va da claritate si incredere in tine.

Scapa de ideile limitative. Aceste idei care nu ne lasa sa evoluam, pe care ni le-a inoculat familia, societatea si cultura in care traim, sunt otrava pentru gandurile noastre. Ele se opun flexibilitatii, fiind semne ale rigiditatii in gandire.

Uneori ne formam si impunem singuri idei care ne blocheaza progresul, caz in care este chiar mai greu sa ne dam seama ca gresim. Fiecare om crede ca el are dreptate si schimbarile de mentalitate sunt cele mai lente, daca au loc vreodata.

Ideea este ca trebuie sa ai mereu in minte obiectivul catre care te indrepti si motivul pentru care vrei sa ajungi acolo. Apoi sa-ti analizezi gandurile si ideile legate de acel lucru, punandu-ti o intrebare simpla: “aceasta gandire ma ajuta sa imi ating acest obiectiv sau nu?” Este filtrul care iti spune daca o idee te limiteaza, sau te propulseaza inainte.

Poate parea dificil sa-ti dai seama daca ai sau nu idei limitative intr-o anumita problema. Insa nu este atat de greu daca iti amintesti un lucru: realitatea este relativa si subiectiva. Daca fiecare o vede diferit si daca nu sti niciodata cu certitudine daca ai dreptate sau nu, atunci de ce sa adopti atitudinea care te blocheaza si de ce sa nu o adopti pe cea care te avantajeaza si care te duce rapid spre rezultatul dorit? Nu conteaza foarte mult daca o idee este corecta, insa conteaza sa fie in avantajul tau.

Pregateste-te pentru viitor. Anticiparea viitorului nu poate fi facuta de nimeni cu precizie, deoarece sunt prea multe aspecte imprevizibile. Totusi, nu poti trai in voia sortii. Incertitudinea este una din marile surse de stres din viata oamenilor si putini sunt cei care reusesc sa traiasca increzatori ca vor face fata provocarilor si problemelor ce pot aparea.

Avem doi pasi prin care sa ne pregatim pentru ca viitorul sa nu ne ia total prin surprindere.

  • Primul este sa fim pregatiti pentru cel mai rau scenariu care s-ar putea intampla si sa ne gandim ce am face in acea situatie. Acest lucru va aduce relaxare si curaj ca totul are o solutie si ca orice se poate rezolva. Daca suntem pregatiti mental pentru ce poate fi mai rau, orice altceva s-ar intampla, am gasi cu siguranta o cale de iesire.
  • Al doilea pas este sa anticipam viitorul apropiat si foarte apropiat, fara sa ne hazardam in a-l ghici pe cel indepartat. Apoi periodic sa ne actualizam previziunea, bazandu-ne pe tendintele din acel domeniu, nu pe prezent. Viitorul nu este o alta forma a prezentului, iar oamenii gresesc in anticiparea viitorului tocmai pentru ca il aseamana prea mult cu prezentul. Sunt prea multe detalii imprevizibile in orice domeniu, incat sa poti anticipa viitorul indepartat fara sa gresesti.

Cand ai pregatite solutii pentru viitor, chiar si pentru cel mai rau scenariu, iti creste increderea in fortele proprii. Sti ca te vei descurca orice ar fi si scazi enorm de mult riscul de a avea un esec ce ti-ar scadea increderea in tine.

Seteaza-ti obiective in viata. Cei care nu au nici o tinta pentru viitor si nu stiu incotro se indreapta, se confrunta cu mult mai multa nesiguranta si incertitudini decat oamenii care au cateva obiective pentru care muncesc in viata.

Daca nu ai teluri, stai comod si te complaci in viata ta in deriva, nu esti nevoit sa actionezi, iar fara actiune nu prea ai sanse sa-ti cresti increderea in tine.

Cand ai o dorinta foarte mare si un ideal, vei gasi intotdeauna o cale de a ajunge acolo. Daca ai un obiectiv pe care iti doresti foarte mult sa-l atingi, acest lucru iti va da curajul necesar sa o faci. Vei gasi in tine resursele si increderea necesara, dar si energia de a face orice este nevoie ca sa ajungi acolo unde iti doresti.

Simte-te bine in pielea ta. Daca nu esti ingrijit si nu te intereseaza imaginea ta in lume, oamenii vor intelege ca nu te respecti si vor avea tendinta sa te ignore, indiferent de cata valoare, sau ce talente si abilitati ai. Exista insa un efect chiar mai nociv al acestui lucru: te vei vedea chiar si tu insuti neatragator si neimportant, iar asta in timp iti va scadea increderea in tine.

Trebuie sa ajungi sa te simti bine in pielea ta si sa faci efortul de a slabi cand este cazul, de a avea grija de sanatatea ta, sau de a te imbraca frumos. Asta nu inseamna a avea haine dupa ultima moda, ci unele potrivite varstei tale, statutului si care sa-ti puna in valoare linia corpului. 

Un obez este intotdeauna vazut din pacate ca un om care nu are grija de el insusi si care nu se pretuieste pe el suficient de mult. Absolut toti oamenii care au nevoie si reusesc sa slabeasca, sustin ca le-a crescut increderea in ei si ca se simt mult mai bine in pielea lor, ca au mult mai multa motivatie si pofta de viata.

Ar trebui ca toate aceste metode sa te ajute sa-ti cresti treptat increderea in tine si sa-ti ajustezi imaginea de sine, daca este nevoie, intr-una realista.

Trebuie sa ajungi in punctul in care iti constientizezi valoarea. Nu vorbesc de iluzionari, nici de gandire pozitiva, ci de realism, de a deveni constient si apoi convins ca esti un om plin de calitati si de potential. Despre asta este vorba de fapt. Fiecare om are si puncte slabe, iar solutia nu este sa pretinzi ca nu le ai, ci sa le recunosti si sa lucrezi la imbunatatirea lor. Insa toata lumea are si puncte forte de care trebuie sa devina constient si pe care trebuie sa le amplifice. Acest lucru nu se intampla daca te amagesti spunandu-ti: “sunt bun”, “pot”. Punctele tale forte se amplifica atunci cand le folosesti.

Actioneaza, cu riscul sa dai gres uneori, iar din asta vei invata de fiecare data si vei deveni mai puternic. Lasa-ti sinele autentic sa iasa la lumina, mergi pe mana lui si vei avea o viata implinita si lipsita de stresul autocontrolului. Apoi iesi in lume si straluceste!

Iti doresc mult succes in noua ta viata plina de posibilitati!

Sursa foto: Flickr

Citeste si:

Imaginea de sine si increderea in tine (I)

Imaginea de sine si increderea in tine (II). 17 obstacole care iti blocheaza dezvoltarea increderii in tine

Imaginea de sine si increderea in tine (III). 7 metode pentru a depasi obstacolele exterioare

Exercitiu de crestere rapida a increderii in sine