Pericolul unei singure pareri

o singura parere2

Cand ne formam o prima impresie despre un om, ea poate fi profund gresita. De ce oare tindem sa ne formam o parere negativa despre cineva, mai degraba decat una pozitiva? De ce pornim de la premisa ca omul pe care tocmai l-am cunoscut este rau si nu bun? De ce catalogam oamenii si ii incadram in categorii inainte sa-i cunoastem bine? De ce ne multumim cu o singura poveste?

Atunci cand refuzam ideea povestii unice, cand ne dam seama ca niciodata nu exista o singura poveste despre un loc, regasim intr-un fel paradisul. (Chimamanda Ngozi Adichie)

Chimamanda Ngozi Adichie pune foarte bine in lumina aceasta problema, atat din punctul de vedere al celui care analizeaza, cat si a celui care este evaluat.

De prea multe ori ne formam o parere despre un om si ne-o mentinem, fara sa ne mai intereseze si alte aspecte ale personalitatii lui sau ale vietii lui. Uneori aceasta parere este prima impresie, care se formeaza in primele secunde sau minute in care cunoastem un om. Ori aceasta este superficiala, pentru ca nu avem suficiente detalii despre acest om. Totusi, ne multumim cu ea si etichetam persoana, o incadram intr-o categorie de unde cu greu o mai eliberam.

Si mai grav, alteori ne formam o impresie despre un om din spusele altora, fara ca macar sa-l cunoastem. Daca avem incredere in parerea cuiva apropiat, tindem sa credem pe cuvant orice spune. Insa acest om vede lucrurile prin lentilele lui, nu prin ale mele; prin perspectiva lui, nu a mea. Daca as avea acces la informatii despre persoana asupra careia imi formez o opinie, poate ca eu as percepe-o diferit.

Mereu am crezut ca este imposibil sa fii cu adevarat interesat de un loc sau de o persoana fara sa fii interesat de toate povestile despre acel loc sau acea persoana. Consecinta povestii unice este aceasta: ii priveaza pe oameni de demnitate. Ne face sa ne privim cu dificultate ca fiind la fel de umani cu totii. Evidentiaza diferentele mai degraba decat similitudinile. (Chimamanda Ngozi Adichie)

Si atunci de ce sa ne multumim cu putine informatii despre un om? De ce sa nu il lasam sa ne surprinda placut, sa se dezvaluie si sa ne lasam purtati in lumea lui? Nimeni nu este doar necivilizat, dificil sau rau. Oricine are si laturi bune. Eu sunt cel care are de pierdut daca nu ii dau omului sansa sa-mi arate ce are mai bun, mai frumos si mai valoros. Cate relatii interumane sunt blocate inainte sa se dezvolte, din cauza unor simple pareri formate pe baza unor informatii incomplete si a unor idei preconcepute? Nici macar nu stim ce pierdem din cauza faptului ca ne multumim cu o singura parere.

Sa insist doar asupra povestilor negative inseamna sa consider ca experienta mea este monotona si sa ignor multe dintre celelalte povesti care m-au format. Povestea unica creeaza stereotipuri. Iar problema cu stereotipurile nu este ca nu sunt adevarate, ci ca sunt incomplete. Ele fac ca o poveste sa devina singura poveste. (Chimamanda Ngozi Adichie)

Dar oare cate povesti extraordinare ratam despre oameni si locuri, povesti care ne-ar deschide mintea, ne-ar imbogati si ne-ar ajuta sa vedem lucrurile mai clar? Vom sti vreodata cu adevarat? Depinde de fiecare dintre noi sa ne deschidem mintea si sufletul in fata oamenilor.

Povestile conteaza. Multe povesti conteaza. Povestile au fost folosite ca sa deposedeze si sa raneasca. Dar povestile pot fi folosite si ca sa dea putere, sa umanizeze. Povestile pot stirbi demnitatea oamenilor. Dar povestile pot sa si repare demnitatea stirbita. (Chimamanda Ngozi Adichie)

Sursa foto

Perceptia realitatii. Exercitiu de schimbare a perspectivei

 perceptia realitatii - exercitiu de schimbare a perspectivei

Perceptia realitatii este foarte diferita de la un om la altul. Doi sau mai multi oameni pot privi acelasi lucru si pot vedea lucruri total diferite. In functie de cunostintele lor si de experienta de viata, fiecare va da alt sens si alta semnificatie unor obiecte, evenimente, cuvinte, atitudini si comportamente ale altor oameni.

“Toata cunoasterea noastra isi are originea in perceptiile noastre.” (Leonardo da Vinci)

Mai intervine o problema care complica si mai mult lucrurile: atunci cand judecam ceva, apelam la experiente din trecut, adica le cerem ajutorul amintirilor, pentru a putea face legaturi si a ne forma o parere. Doar ca memoria omului nu este exacta. Creierul nostru nu poate stoca amintirile pana in cele mai mici detalii. Poate pastra doar evenimentele mari si importante, ideile esentiale si situatiile care ne-au marcat sau care sunt importante pentru noi. Raman pe afara foarte multe detalii si multe minute si secunde despre care nu am putea spune exact cum s-au derulat sau ce au continut. Cu alte cuvinte, memoria si amintirile noastre au foarte multe goluri.

Creierul, insa, nu ne lasa sa simtim asta si incearca sa umple golurile cu imagini care se potrivesc langa ceea ce ne amintim cu siguranta. El “tese” pentru noi evenimentele trecute. Este evident insa ca niciodata o amintire nu este suta la suta precisa. Atunci cand rememoram evenimente, creierul face tot ce poate pentru a ne pune la dispozitie un moment din trecut pe care i-l cerem.

Daca teoretic realitatea este una singura, iar noi o interpretam si o percepem diferit, inseamna ca ne inselam fiecare din noi in mai multe privinte. Poate ca eu percep corect o frantura din realitate, tu o alta, vecinul o alta si asa mai departe.

De unde stim atunci care este realitatea adevarata?

Nu stim.

E tulburator sa te gandesti ca s-ar putea sa te inseli in multe privinte, dar pur si simplu este posibil ca omul langa care stai in tren sa aiba mai multa dreptate intr-o problema oarecare. Trebuie sa ne impacam cu asta si sa ne gandim mai bine data viitoare cand nu acceptam parerea cuiva, ca fiind la fel de buna ca a noastra si la fel de conforma cu realitatea. S-ar putea sa fie corespunzatoare “realitatii lui”.

Mai mult decat atat, acelasi om in momente diferite vede acelasi eveniment in moduri diferite. Evident ca realitatea nu s-a schimbat, ci el o vede diferit. De ce? Pentru ca priveste lucrurile din alt unghi, din alt punct de vedere, le analizeaza dupa alte criterii poate, sau dupa noile circumstante ale momentului. Cel mai bun exemplu este al oamenilor care au suferit de o boala grava, un acccident, sau un eveniment tragic. Dupa ce au trecut prin acea experienta, majoritatea afirma ca privesc viata cu alti ochi, ca li s-a schimbat perspectiva si perceptia realitatii, ca li s-au schimbat preferintele, dorintele si idealurile in viata, dar mai ales prioritatile. In general, ei pretuiesc mai mult viata si au mai mult respect fata de oameni, natura si tot ce-i inconjoara.

Pericolul perspectivei gresite si confirmarea convingerilor (confirmation bias)

Pericolele cele mai mari, ca urmare a perceptiei posibil gresite asupra realitatii sunt:

  • neintelegerea unor oameni si situatii legate de ei,
  • ratarea unor oportunitati din cauza faptului ca nu le vedem; nu realizam ca o oferta poate fi o oportunitate de care e bine sa profitam,
  • neintelegerea propriei persoane, a rostului si menirii noastre in aceasta lume,
  • trairea unei vieti mai putin satisfacatoare din cauza ca ne blocheaza anumite credinte gresite,
  • posibilitatea sa ne intarziem dezvoltarea si evolutia personala, deoarece nu identificam la timp calea cea mai scurta spre tintele noastre, sau metodele cele mai potrivite.

Toate acestea ne fac sa ne dam seama cat de important este felul in care percepem realitatea. Perceptia realitatii determina ce decizii luam in viata si daca gresim atunci cand decidem in ce directie sa mergem, viata ni se poate schimba radical. Iar hazardul este ca exista o multime de factori in functie de care percepem realitatea:

Aceste influente ne-au format modul de gandire si de perceptie a lumii, a realitatii si a propriei persoane. Astfel „am fost invatati” cum sa vedem lucrurile, ca realitatea este intr-un fel sau altul. Si cum in viata fiecarui om exista o combinatie unica de influente si contacte sociale si culturale, fiecare om ajunge sa vada lucrurile diferit. Fiecare percepem o realitate a noastra, care este sau devine reala pentru noi, nu neaparat si pentru altii. In acest fel alt om vede ce vezi si tu, dar intelege altceva pentru ca analizeaza prin prisma cunostintelor lui si a experientei sale de viata. Si pentru viata lui, el are dreptatea lui.

Mai mult, exista inca un factor important care are o influenta majora asupra convingerilor noastre: tendinta de confirmare a ceea ce credem deja (numita confirmation bias). Aceasta tendinta presupune ca suntem inclinati sa cautam, interpretam, favorizam si sa ne reamintim informatii intr-o maniera care confirma o idee de care suntem deja convinsi. In tot acest timp acordam o atentie disproportionat mai mica altor aspecte sau variante ale realitatii, ceea ce nu face decat sa ne indeparteze de realitatea obiectiva. Cu alte cuvinte, avem tendinta sa fim deschisi aproape exclusiv catre informatii ce confirma ceea ce noi credem. Asta inseamna ca acumulam informatie si ne reamintim selectiv trecutul, iar prezentul il interpretam prin lentila a ceea ce stiam pana acum – lucru periculos pentru dezvoltarea noastra si pentru asimilarea de informatii si concepte noi.

Ce este de facut pentru a percepe realitatea cat mai precis

Este clar ca trebuie sa ne antrenam pentru a reusi sa vedem realitatea cat mai aproape de adevar, de ceea ce este ea.

Acest lucru se poate face prin schimbarea perspectivei: privirea problemei din mai multe unghiuri diferite.

Exercitiu de schimbare a perspectivei:

Atunci cand te confrunti cu orice problema, situatie noua, nevoie de a lua o decizie, sau orice situatie in care iti faci o parere despre ceva, dupa ce iti faci o prima impresie, incearca sa te gandesti cum ar fi daca te-ai insela. In aceasta situatie, problema s-ar pune dintr-un unghi total opus. Incearca sa privesti situatia de parca ar fi total invers. Daca ti se pare mai usor, gandeste-te cum ar vedea lucrurile un om care te-ar contrazice si ar spune ca te inseli, ca lucrurile sunt exact pe dos.

Aceasta este doar una din multele variante posibile, este varianta diametral opusa. Problema respectiva poate fi, insa, vazuta si din alte unghiuri. Adica lucrurile nu sunt neaparat albe sau negre, ele pot fi si gri, chiar in mai multe nuante de gri. Adevarul poate fi la mijloc, mai aproape de varianta ta, mai aproape de varianta opusa, sau altul decat poti tu sa gasesti. Realitatea este ca un cerc, in care fiecare raza poate fi o alta perspectiva, asemanatoare cu cele din apropierea ei si tot mai diferita de cele mai indepartate. Realitatea are o multitudine de perspective si toate pot fi adevarate. Depinde de unghiul din care privesti.

Stiu. Acum te gandesti ca poate nu te vei apropia niciodata suficient de mult de perceperea realitatii adevarate. Ai dreptate. Dar asta nu este o tragedie, pentru ca suntem cu totii in aceeasi situatie. Trebuie sa traim cu aceasta incertitudine. Putem doar sa ne straduim cat de mult putem sa facem acest exercitiu de schimbare a perspectivei asupra lucrurilor, care ne va da in timp flexibilitatea in gandire de care avem nevoie pentru a fi capabili sa privim lucrurile din mai multe puncte de vedere. Cu timpul vom reusi sa fim suficient de antrenati, incat sa privim o situatie nu doar din punctul nostru de vedere si din cel opus, ci si din altele. Aceasta ne va oferi o perspectiva mult mai larga asupra lucrurilor, ceea ce ne va ajuta sa luam decizii mai bune, deci directii mai bune.

Iar al doilea lucru pe care putem sa il facem este sa ne dezvoltam atentia. Cu cat suntem mai atenti la detalii, cu atat mai multe conexiuni putem face si ajungem sa citim printre randuri, sa evaluam mai bine orice situatie. Atentia ne ajuta si sa dobandim mai repede capacitatea de a ne schimba perspectiva si de a vedea lucrurile din perspectiva altora.

Ce ne face sa vedem gresit realitatea

Exista mai multe elemente ce tin de fiecare om si care pot da o perceptie gresita a realitatii: mentalitati, idei limitative, idei preconcepute luate din societate, neatentie, concentrare pe un singur aspect al unei probleme, etc. Toate acestea ne ingreuneaza si evolutia si exercitiul de schimbare a perspectivei. Este bine ca treptat sa lucram si la ele, pentru a le alinia scopurilor noastre in viata.

Un exemplu bun este cel al tinerelor obsedate de felul in care arata, care se vad adesea mai slabe sau mai grase decat sunt. De cele mai multe ori toata lumea le spune ca se inseala, dar ele parca nu vor sa inteleaga ca se inseala. Sunt convinse ca o lume intreaga greseste si ele au dreptate. Este chiar absurd, nu-i asa? Cauza acestui fapt o reprezinta ceea ce isi spun ele insele. Daca ii repeti creierului ca esti gras, de la o vreme te va crede si te va face sa te vezi in oglinda ca fiind gras. Aceste fete sunt perfect normale, dar au o problema de gandire legata de mesajele pe care le transmit propriului creier. Daca problema nu se rezolva timpuriu prin control mental si schimbarea perceptiei realitatii, ele pot ajunge chiar anorexice, ceea ce este de competenta doctorilor si a psihologilor. Acest mod de gandire le va face sa ia decizia gresita de a se infometa.

In general, nu este intelept sa fim rigizi. Cu cat mai flexibili suntem, cu atat mai usor putem vedea situatiile din mai multe unghiuri si putem ajunge sa avem o perceptie mai sanatoasa a realitatii, mai apropiata de adevar. Flexibilitatea in gandire este una din trasaturile cheie ale oamenilor de succes. Ea ii ajuta sa aiba o perceptie buna a realitatii, apropiata de adevar, iar asta le da posibilitatea sa ia decizii bune si care ii conduc la rezultate si la succes.

Cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci legat de ajustarea perceptiei realitatii, este sa te ajuti singur. Este vorba de ganduri, deci se poate face oricand, oriunde, fara ca cineva sa stie la ce te gandesti. Exerseaza cat de mult poti, pana cand vei observa ca iei decizii tot mai bune.

Daca ai apela la un coach (antrenor), el te-ar ajuta sa privesti orice situatie si din alte unghiuri. Coachingul exact asta este: acesti antrenori nu iti ofera raspunsuri, ci iti pun intrebari potrivite, care sa te ajute pe tine sa gasesti raspunsurile tale la o problema. Astfel, tu singur rezolvi problema, in maniera ta, dar cu ajutor. Daca ai vreodata o problema importanta care te preocupa, poti angaja un coach care sa te ajute sa rezovi mai repede situatia. Insa daca nu este ceva grav, poti face si singur acest lucru si sa economisesti banii. Self coaching-ul (sa-ti fii propriul antrenor) este intotdeauna cea mai apropiata solutie la orice problema de gandire sau de perceptie a realitatii ai avea.

Am citit recent un articol despre perceptia realitatii care mi-a placut foarte mult si in care am regasit viziunea mea asupra realitatii. Este un articol lung, dar cred ca iti va placea, daca te intereseaza sa afli mai multe despre acest subiect.

“Sa privesti inseamna ceva, sa vezi ceea ce privesti este altceva. Sa intelegi ceea ce vezi este un lucru nou. Sa inveti din ceea ce ai inteles, este iar altceva. Dar sa actionezi pe baza a ceea ce ai invatat, este ceea ce conteaza de fapt cu adevarat.” (Anonim)

Care a fost cea mai interesanta, ciudata sau socanta situatie prin care ai trecut si in care ti-ai dat seama la final ca te-ai inselat? Ce ai facut? Ai folosit vreodata tehnica schimbarii perspectivei pentru a-ti modifica perceptia realitatii?

Sursa foto

Cea mai mare revelatie din viata mea

Ai avut vreodata un moment in care sa auzi o informatie, sa vezi ceva anume, sau sa ti se intample un eveniment, care sa te puna atat de tare pe ganduri incat sa-ti schimbe viata? Eu am avut cateva momente de acest fel. Cel mai important a fost marcat de vizionarea discursului sustinut de Steve Jobs in 2005 la festivitatile de absolvire de la Universitatea Stanford.

Dupa ce l-am ascultat, am simtit ca viata mea nu va mai fi niciodata la fel. Mi-a transmis energie, vointa si determinare sa traiesc viata pe care mi-o doresc. Mi-am dat seama ca sunt cateva aspecte ale vietii mele care trebuie schimbate, dar nu-mi era frica sa fac asta, pentru ca mental eram deja orientata intr-o directie noua. Atunci cand mintea este intr-un loc, ea va face tot posibilul sa te duca si fizic si emotional in acel loc.

Pentru cei care nu stiu, Steve Jobs a fost fondatorul companiilor Apple si Pixar Animation, unele dintre cele mai mari din lume. A murit in 2011, ceea ce reprezinta o uriasa pierdere pentru o lume intreaga. Merita sa rupi 15 minute din timpul tau ca sa asculti povestea lui extraordinara de viata, pe care au ascultat-o in ultimii ani cateva zeci de milioane de oameni.

Cea mai puternica idee din tot discursul a fost pentru mine urmatoarea: “Timpul tau e limitat, deci nu-l irosi traind viata altcuiva. Nu fi captiv ideii de a trai dupa gandirea altora. Nu lasa bruiajul opiniilor altora sa afecteze vocea ta interioara. Si cel mai important, sa ai curajul sa-ti urmezi inima si intuitia. Cumva ele stiu dinainte ce vrei tu cu adevarat sa devii. Toate celelalte sunt secundare.”

La scurt timp dupa ce am vazut acest discurs, eram deja un alt om. Cel mai important lucru, insa, este faptul ca de atunci ma simt “acasa” eu cu mine. Acest mod de gandire ma reprezinta, pentru ca asa simt si vad eu lucrurile, lumea si viata. De fapt eu asta sunt. Pana in acel moment prin mine vorbea, simtea si se manifesta societatea si principiile care imi fusesera implantate in creier prin educatie. Pe scurt, traisem viata altora, nu a mea.

Intotdeauna am apreciat libertatea, am cautat-o, am pretuit-o, dar de atunci am inceput sa ma si simt libera. Mai mult, acest eveniment a declansat in mine un intreg lant de transformari. Din acel moment m-am dezbracat treptat de majoritatea ideilor preconcepute pe care le aveam, de principii care nu corespundeau cu felul meu de a gandi si de a fi, de tot ce nu rezoneaza cu fiinta mea.

“Libertatea interioara este sansa de a te transforma” (Arhiepiscop Valeriu Anania)

Mi-am acordat timp sa ma gandesc la ceea ce-mi doresc de la viata, la valorile dupa care vreau sa ma ghidez si la ceea ce este cu adevarat important pentru mine. Am eliminat tot ce ma bloca, ce ma tragea in jos si ce nu ma ajuta sa ma simt fericita, implinita si traiesc asa cum simt. Am lasat in urma idei limitative, oameni care imi transmiteau energie negativa, activitati inutile si tot bagajul in plus care imi ingreuna drumul.  Pot sa spun ca a meritat din plin, ca am castigat libertate interioara, o gandire mult mai flexibila, incredere in mine, am scapat de mult stres si viata mea a inflorit de la interior spre exterior.

O alta idee foarte puternica este aceasta: “Cateodata viata te loveste in cap cu o caramida. Nu-ti pierde credinta.”

Mi-am dat seama de un fenomen care mi s-a intamplat de mai multe ori: mi-am dorit foarte mult un lucru, am vizualizat ca mi se intampla si am incercat sa-l atrag in viata mea. Stiu ca asta face creierul sa ma ajute, sa lucreze pentru a se ajunge la acea situatie si mai stiu ca universul raspunde energetic, este nevoie doar de ceva timp si de deschidere a mintii ca sa primesc ceea ce am cerut.

Ei bine, uneori este nevoie sa se creeze o tesatura de evenimente, pentru a se ajunge la ceea ce am cerut, iar unele din acestea pot parea negative pe moment. Ele sunt caramida cu care viata imi da in cap. Dar o face poate tocmai ca sa ma pregateasca sa primesc ceea ce am dorit. De aceea, atunci cand ni se intampla ceva care pare a fi rau, trebuie sa nu ne inversunam si nici sa suferim prea mult, pentru ca ar putea face parte din planul care ne indeplineste dorinta. Daca nu vedem pe moment asta, s-ar putea ca in scurt timp totul sa aibe logica. Analizand atent acest lucru, am ajus sa fiu mai flexibila in gandire si sa nu mai fac o tragedie din evenimente care par ca ma dezavantajeaza.

M-a impresionat si ideea foarte inteleapta ca “avand incredere ca punctele se vor conecta undeva pe parcursul drumului, iti va da incredere sa-ti urmezi inima, chiar daca te abate de la drumul pe care merg toti, iar asta va face toata diferenta.”

Am inteles ca nu trebuie sa-mi fie frica sa fiu eu insami, chiar daca asta inseamna sa merg “impotriva curentului”, ca doar in acest fel, fiind autentica si facand ceea ce simt, voi reusi sa dau ce am mai bun din mine si sa scot la lumina potentialul meu maxim.

Si am mai inteles cat de important este sa nu cautam mereu certitudini, ci sa mergem inainte cu convingerea ca lucrurile se vor aseza la locul lor. Ca suntem suficient de puternici incat sa ne avantam in necunoscut, bazandu-ne doar pe faptul ca facand ceea ce ne place in viata, vom reusi. Pentru ca si succesul este o stare de spirit inainte de toate.

Tie ce ti-a placut cel mai mult din discursul lui Steve Jobs? Ti-a declansat un moment de reflectie asupra vietii tale? Ce ai invatat de la el sau de la alti oameni geniali?