De ce are nevoie lumea acum – sa ne schimbam modul de a gandi legat de binefacere (consolidarea organizatiilor nonprofit)

binefacere filantropie organizatii nonprofit

Organizatiile nonprofit sunt privite cu scepticism, pentru ca sunt reprezentate de multe ori de persoane care nu inspira incredere, sau nu stiu sa inspire incredere. Sau pentru ca sectorul nonprofit nu este suficient de transparent, ori este asociat cu cazurile in care banii adunati nu ajung la destinatie (cazurile sociale pentru care sunt stranse fondurile, in cercetare medicala, etc.).

Multi oameni privesc ONG-urile ca pe o joaca, nu le iau in serios, le considera activitatea sortita esecului si le asociaza strict cu voluntariatul. Iar aceasta problema se pare ca este globala.

Te invit sa-l urmasesti pe Dan Pallotta, care ne prezinta felul gresit in care privim actele de caritate si mai ales organizatiile nonguvernamentale care se ocupa de ele.

Dan Pallotta identifica cinci aspecte importante sub care legislatia discrimineaza sectorul nonprofit. El se refera la SUA, dar problemele sunt generale si se aplica si la noi.

Compensatia pentru cei care lucreaza in sectorul nonprofit. Ni se pare ca cei care lucreaza in ONG-uri ar trebui sa faca obligatoriu voluntariat, sau sa fie platiti minimal, spre deosebire de conceptia pe care o avem despre sectorul pentru profit, unde ni se pare normal sa castigi cu atat mai mult cu cat produci mai multa valoare. In acest fel, ii tinem la distanta de sectorul nonprofit pe cei mai valorosi lideri si manageri, care, firesc, vor opta pentru a castiga bani.

Avem o reactie viscerala la ideea ca cineva va face foarte multi bani ajutand alti oameni. E interesant ca nu avem o reactie viscerala la notiunea ca oamenii fac multi bani neajutand alti oameni. Vrei sa faci 50 de milioane de dolari din vanzarea de jocuri video violente pentru copii, da-i bataie! Te vom pune pe coperta revistei Wired. Vrei sa faci jumatate de milion de dolari incercand sa tratezi copii cu malarie si tu insuti esti considerat un parazit. (Dan Pallotta)

Publicitatea si marketingul sunt privite ca motorul vanzarilor in sectorul pentru profit, dar nu ne place sa cheltuim deloc pe publicitate in sectorul nonprofit.

“Daca poti obtine publicitate pe gratis, dimineata la 4, sunt de acord cu asta. Dar nu vreau ca donatiile mele sa fie cheltuite pe publicitate. Vreau ca ele sa mearga la cei nevoiasi.” Ca si cum banii investiti in publicitate nu ar putea aduce sume mai mari de bani ca sa ajute pe cei nevoiasi. (…) Daca spunem marcilor de consum: “Puteti face reclama la beneficiile produsului vostru”, iar organizatiilor filantropice: “Nu puteti face reclama la tot binele pe care-l faceti”, unde credeti ca se vor duce banii consumatorilor? (Dan Pallotta)

Asumarea riscului in cautarea noilor idei care sa genereze venit. Orice actiune caritabila care nu isi atinge scopul, este privita de oameni cu scepticism.

Sectoarele nonprofit devin reticente in a incerca sa stranga fonduri curajoase, provocatoare, la scara uriasa de teama ca, daca esueaza, reputatia lor va fi tarata in noroi. Cand interzici esecul, omori si inovatia. Daca omori inovatia in strangerea de fonduri, nu poti obtine profit. Daca nu faci profit, nu poti creste. Daca nu poti creste, nu poti rezolva marile problemele sociale. (Dan Pallotta)

Timpul. Ni se pare ca orice actiune caritabila trebuie sa se deruleze rapid.

Amazon a functionat 6 ani fara sa inapoieze vreun profit investitorilor si oamenii au avut rabdare. Stiau ca era un obiectiv pe termen lung in planul extinderii dominatiei pe piata. Daca vreodata o organizatie nonprofit ar avea un vis sa construiasca o scara nemaipomenita care necesita 6 ani si niciun ban nu ar ajunge la cei nevoiasi, ci totul ar fi investit in construirea acestei scari, ne-am astepta la o crucificare. (Dan Pallotta)

Profitul. Oamenii nu se simt confortabil la gandul ca o parte din donatiile lor nu ar merge direct la cauza pe care o sustin, ci mai intai ar fi folosita pentru a produce si mai multi bani.

Am fost invatati ca organizatiile caritabile ar trebui sa cheltuie cat mai putin posibil pe cheltuieli de regie, precum strangerea de fonduri conform teoriei ca, cu cat cheltui mai putini bani pe strangerea de fonduri, cu atat mai multi bani sunt disponibili pentru cauza. Asta e adevarat intr-o lume deprimanta unde placinta nu poate fi facuta mai mare. Dar daca e o lume logica unde investitia in strangerea de fonduri, de fapt, aduna mai multe fonduri si face placinta mai mare, atunci e exact invers si ar trebui sa investim mai multi bani, nu mai putini, in strangerea de fonduri, pentru ca strangerea de fonduri e singurul lucru care are potentialul de a multiplica suma de bani disponibila pentru cauza de care ne pasa atat de mult. (Dan Pallotta)

Dan Pallotta merge cu analiza pana la originile filantropiei, unde motivatia insasi care sta la baza actului caritabil era gresita. De aici, primul argument in favoarea ideii ca trebuie sa ne schimbam modul de a privi organizatiile nonprofit.

Fiecare dintre noi sprijinim, macar la nivel teoretic, o cauza, ne identificam cu ea si o avem la suflet. Facem asta fie pentru ca se leaga de o boala de care a suferit cineva din familie, fie pentru ca acest lucru ne face sa ne simtim umani. Poate chiar ne-am propus sa contribuim cu bani la o organizatie nonprofit. Insa acesta este varful aisbergului.

Problemele sectorului nonprofit sunt mai profunde si trebuie rezolvate daca vrem sa mai avem actiuni caritabile si in viitor. Pana la urma nu actiunile caritabile vor schimba neaparat lumea. Insa in lumea in care traim, in care multe categorii sociale sunt dezavantajate de legi, ONG-urile ar putea ajuta foarte mult o multime de cauze mari si importante, influentand legislativul, fortandu-l la nevoie. Dar pentru asta, ar trebui ca mai intai tot sectorul nonprofit sa devina puternic. Noi il facem sa devina puternic, incepand cu a ne schimba mentalitatea cu privire la caritate, filantropie, binefacere, adunare de fonduri si tot ce tine de existenta unui ONG, a unei fundatii.

Generatia noastra nu vrea sa scrie pe epitaful ei: “Am tinut cheltuielile de regie pentru caritate scazute.” Vrem sa scrie ca am schimbat lumea si ca o parte din asta am facut-o prin schimbarea modului in care gandeam aceste lucruri. Data viitoare cand va uitati la o organizatie caritabila, nu intrebati de rata cheltuielilor de regie. Cui ii pasa cat sunt cheltuielile de regie daca aceste probleme chiar sunt rezolvate? Daca putem avea acel tip de generozitate, o generozitate a gandului, atunci sectorul nonprofit poate juca un rol urias in schimbarea lumii pentru acei cetateni care au nevoie cel mai mult ca ea sa se schimbe. (…) Asta poate fi mostenirea trainica a generatiei noastre, ca ne-am luat responsabilitatea pentru gandirea care ne-a fost lasata, ca am revizuit-o si am reinventat intregul mod in care umanitatea gandeste despre schimbarea lucrurilor. (Dan Pallotta)

Sursa foto

Pacaleala din farfurie. Povestea capsunilor bio

capsuni

Am vrea sa mancam doar alimente organice, insa din diverse motive nu este posibil. Dar daca bio in farfurie nu e acelasi lucru cu bio pe hartie? Sa vedem mai intai ce inseamna bio pe hartie.

Agricultura ecologica este acelasi lucru cu agricultura biologica si cu agricultura organica.

Legislatia din Romania mi se pare destul de ambigua, ca in multe alte domenii, dar cred ca nici in alte tari ale lumii nu sunt foarte clare si suficient de specifice normele privind agricultura ecologica. Probabil ca suntem inca la inceput si vom mai avea de asteptat ani de zile ca lucrurile sa fie mai clare si legile mai precise.

Daca doresti sa te informezi, mai avem si o legislatie comunitara in care gasim regulamentul 834/2007, care este mai explicit, dar il consider plin de “ferestre” ce ofera posibilitatea producatorului sa se abata in unele cazuri de la reguli.

In esenta, in productia ecologica sunt interzise organismele modificate genetic (OMG) si folosirea de substante chimice de sinteza (ingrasaminte, fertilizatori, pesticide, insecticide, etc.). Una dintre acele “ferestre” in lege, insa, specifica faptul ca o exceptie de la aceasta regula o constituie situatia in care nu exista pe piata produse inlocuitoare, specifice agriculturii biologice. Mai sunt si alte portite si situatii exceptionale, pe care le gasesti in normele legislative de mai sus.

Incerc sa ma pun in situatia producatorilor si ma gandesc ca daca este greu sa ai productie normala cu randamente bune si profit, trebuie sa fie si mai greu sa ai aceste rezultate cu niste substante chimice mai slabe, mai putin solubile. In agricultura mai avem un mare factor de risc: precipitatiile si clima in general. Daca esti producator bio si legea iti da o portita, de ce nu ai folosi niste substante mai puternice, care sa scada riscurile de compromitere a recoltei?  Sa nu uitam ca produsele organice sunt scumpe si oricine vrea profit, caci altfel ar iesi de pe piata. Nu vreau sa fiu sceptica, dar viitorul agriculturii biologice mi se pare incert la noi in tara. Daca va avea sanse reale de dezvoltare, cred ca se va intampla in tari cu o clima mai prielnica si mai prietenoasa.

Povestea capsunilor bio

Povestea capsunilor bio vine tocmai din Germania, care este o tara mult mai bine reglementata in acest domeniu si care are o productie ecologica serioasa. Aceasta poveste mi-a fost relatata de catre o doamna care a lucrat in agricultura in aceasta tara, la cultivarea capsunilor. Pe scurt, este vorba de capsuni bio, care erau tratate cu tot felul de substante, nu se stie daca de sinteza sau nu (de sinteza insemnand mai toxice, folosite in agricultura normala, intensiva). Sa presupunem ca erau substante tolerate in agricultura ecologica. Totusi, avem doua detalii interesante: fermierul afirma ca pe eticheta lor se specifica faptul ca sunt bio, deoarece polenizarea se facea cu ajutorul unui anume gandac. Al doilea detaliu foarte interesant, care nu-mi iese din minte este faptul ca inainte de coacere, sirurile de capsuni erau stropite seara cu o substanta coloranta, iar dimineata erau rosii si aratau de parca ar fi fost coapte. Erau apoi recoltate in aceeasi zi. Intr-una din zile s-a intamplat chiar un accident: s-a gresit dozarea solutiei colorante si a doua zi dimineata toate capsunile erau maro; productia acelei zile fusese compromisa total, spre furia fermierului.

Am fost foarte revoltata si indignata cand am auzit. Fusesem curioasa sa aflu ce inseamna agricultura organica, iar aceasta informatie m-a dezarmat si m-a dezamagit. Ma asteptam sa nu se foloseasca decat ingrasaminte naturale si in nici un caz ca as manca un colorant in loc de pigment rosu format la soare. Nici nu m-as fi gandit la partea cu polenizarea. Ma intreb daca am fost eu naiva, sau doar dezinformata pana in acel moment.

Nu stiu ce ai crezut tu pana acum despre alimentele bio, dar ar trebui sa ne gandim bine daca merita pretul foarte mare. Nu incerc sa afirm ca nu sunt un pic mai bune decat cele cultivate normal, ci doar ca diferenta de pret ar putea fi nejustificata, mai ales daca nu sunt respectate normele de productie ecologica. Cred ca ar fi bine ca data viitoare cand cumperi astfel de produse sa intrebi comerciantul despre provenienta alimentelor si sa verifici bine etichetele. Daca iti permiti pretul si ti se pare ca merita, poti sa le cumperi. Macar alegi raul cel mai putin rau. Probabil ca aceste produse sunt mai sanatoase si nu au atat de multe substante chimice daunatoare in ele. Daca ai noroc.

Mie imi este clar un lucru: cele mai sanatoase alimente sunt tot cele cultivate la tara, daca se poate din seminte traditionale, sau daca ai posibilitatea sa-ti cultivi singur cate ceva. Mi-as dori sa vad si la noi dezvoltandu-se proiecte de genul minifermei The Farmery, dar pana atunci este mai bine sa tinem legatura cu taranii din zona in care locuim.

De cand am auzit povestea capsunilor, nu am mai cumparat aceste fructe la inceput de sezon, cand sunt uriase, din import, necoapte si fara aroma. Le cumpar doar in plin sezon si doar pe cele mici, mai moi, care au miros si aroma imbietoare. De cate ori vad capsunile acelea mari, albe in jurul coditei si tari, ma gandesc doar ca au probabil colorant pe ele si sunt necoapte.

Cat de des cumperi produse bio si cum ti se pare gustul lor? Verifici etichetele si intrebi comerciantul de provenienta lor? Cum ti se par legile care reglementeaza agricultura ecologica?

Resurse: Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, ec.europa.eu

Sursa foto