Managementul timpului in viata reala – exercitiu si studiu de caz

managementul timpului exercitiu 4

Incepem sa vorbim despre metode noi de management al timpului si de o abordare echilibrata a eficientei. Organizarea timpului este una din preocuparile mele principale, deoarece am tendinta sa aman, sa ma pierd in amanunte si sa ma blochez in faza de planificare. De aceea, la articolele despre managementul timpului imi iau un loc in primul rand si invat sa imi folosesc cat mai bine timpul.

Voi aduna in aceste articole informatii pretioase de la experti in domeniu, dar si exemple din viata reala. Teoriile nu au nici o valoare daca nu le gasim aplicabilitatea in practica. Pe de alta parte, nu este nevoie sa irosim timp cautand solutii pe care altii le-au gasit deja. Trebuie doar sa le preluam si sa le adaptam nevoilor noastre.

Studiu de caz

Laura Vanderkam este o tanara mamica a doi copii, care lucreaza de acasa. Cu siguranta ca femeile ca ea sunt unele dintre cele mai ocupate persoane, ele trebuind sa indeplineasca zilnic o multime de treburi, unele mai mari, altele mai mici, cele mai multe urgente si toate importante. O mama care lucreaza are si o multime de roluri pe care trebuie sa le indeplineasca in familie, la serviciu si in societate. Presiunea la care sunt supuse aceste femei este uriasa si au mare nevoie de sprijin din partea familiei. Daca situatia se prelungeste timp de mai multi ani, ele ajung sa aiba probleme de sanatate din cauza epuizarii si a stresului.

Laura este jurnalista la CBS, autoarea blogului lauravanderkam.com si a cartii ”168 Hours”. Ea ne impartaseste programul ei zilnic pe parcursul unei saptamani, asa cum l-a notat atunci cand a facut un experiment public impreuna cu cititorii ei, in scopul de a observa unde se pierde si se poate castiga timp liber. Ziua de luni la ea arata in felul urmator:

6 – Laura se trezeste

6-6:30 – isi hraneste bebelusul

6:30-8 – se joaca impreuna cu copiii si ii imbraca

8-8:45 – intervalul in care alearga

8:45-8:55 – face cafea si se pregateste pentru munca

8:55-10:15 – scrie (pentru serviciu)

10:15-10:25 – face dus

10:25-11:05 – raspunde la emailuri si scrie un articol pentru blogul personal

11:05-11:20 – isi hraneste bebelusul

11:20-13:20 – pleaca de acasa si participa la o activitate de voluntariat 

13:20-13:40 – se ocupa de emailuri

13:40-15:15 – scrie un eseu (pentru serviciu sau pentru un proiect personal)

15:15-15:25 – emailuri/Facebook/Twitter (contactul cu cititorii)

15:25-15:45 – comanda online cosul cu alimente

15:45-16 – emailuri/Facebook/Twitter

16-16:30 – isi hraneste bebelusul

16:30-16:50 – parcurge cateva emailuri

16:50-17 – printeaza un formular

17-17:10 – emailuri

17:10-17:45 – merge la un birou de curierat impreuna cu baiatul cel mare

17:45-17:55 – isi hraneste bebelusul pentru cina si goleste masina de spalat vase

 17:55-18:50 – se joaca impreuna cu copiii, raspunde la cateva emailuri si ii serveste cina baiatului cel mare

18:50-19:50 – toata familia merge la locul de joaca

19:50-20:10 – hraneste bebelusul si il pune la culcare in timp ce sotul pregateste cina

20:10-20:30 – cina impreuna cu sotul

20:30-21 – email/Facebook/Twitter

21-22 – incearca sa il culce pe baiatul cel mare, in timp ce bebelusul se trezeste plangand; il alapteaza si le citeste povesti copiilor, etc.

22-22:30 – se ocupa de emailurile de la serviciu

22:30-23 – petrece timp impreuna cu sotul

23 – somn

In acest articol al Laurei gasim si programul ei din urmatoarele zile ale saptamanii. Ea noteaza si cateva observatii importante: ca tinerea unui jurnal de acest fel o ajuta sa se concentreze pe ceea ce e important pentru ea si ca are doua intervale de timp pe parcursul zilei cand este foarte eficienta si productiva, iar in acele intervale este bine sa-si programeze activitati ce necesita concentrare. Ea analizeaza felul in care poate combina diferite activitati (de exemplu sa ia o cina linistita in timp ce baiatul cel mare se joaca, iar bebelusul doarme deja). Este constienta de faptul ca petrece mult timp pe retelele de socializare, dar asta tine de specificul muncii pe care o face. Dat fiind faptul ca scrie pentru cateva publicatii si castiga bani din asta, timpul petrecut astfel se justifica. Oricum, ea strecoara foarte bine aceste activitati online scurte intre treburile importante si mari cum ar fi scrisul (munca in sine), timpul petrecut cu familia, sau sportul si activitatile recreative.

Exista doua abordari ale managementului timpului: una mai veche, in care se presupune ca trebuie sa fim foarte eficienti si sa rezolvam cat mai multe treburi in timp cat mai scurt si alta mai noua, in care se pune accent pe satisfactia personala, pe implinire – in paralel cu a actiona eficient pentru indeplinirea scopurilor. Cu alte cuvinte, in zilele noastre s-a ajuns la un model de organizare a timpului care are in centru omul, sanatatea acestuia, sentimentul de implinire, latura familiala si sociala in egala masura cu obiectivele si cu rezultatele obtinute. Nu ne este de nici un folos atingerea celor mai mari tinte, daca o facem cu pretul sanatatii si al relatiilor sociale si familiale la care am fi nevoiti sa renuntam. Scopul cel mai mare este sa ne simtim impliniti, nu frustrati.

Aceasta este directia in care voi merge cu articolele despre managementul timpului. Sunt tot mai convinsa ca echilibrul este cheia implinirii personale si a succesului de orice fel, a sanatatii si a fericirii. De aceea voi cauta metodele care sa tina cont de nevoia noastra de echilibru si care sa ofere o oarecare flexibilitate omului de a alege singur ceea ce este important pentru el.

Exemplul de mai sus al Laurei Vanderkam poate parea un program care respecta vechea abordare a managementului timpului, deoarece este foarte incarcat. Insa nu este asa. Programul ei este foarte incarcat pentru ca se afla intr-o perioada a vietii ei in care are de indeplinit multe roluri solicitante, toate importante. La o analiza mai atenta putem observa ca viata ei este destul de echilibrata, desi este o persoana foarte ocupata. Are activitati care includ oamenii apropiati (se joaca impreuna cu copiii, petrece timp cu sotul), activitati care ii fac placere (munca ei – scrisul) si activitati care sa-i ofere satisfactie in plan personal (voluntariat), dar si preocupari sanatoase (sportul). In plus, foloseste foarte bine tehnologiile actuale pentru a-si usura viata, cum ar fi comanda online a alimentelor sau a altor obiecte. Se subintelege faptul ca are o bona care o ajuta cu copiii.

Noi cate activitati reusim sa facem intr-o zi? Dar mai ales cate dintre ele ne implinesc, ne echilibreaza si ne armonizeaza viata personala in timp ce ne conduc spre obiectivele noastre?

”Nu mai spune ca nu ai timp. Avem acelasi numar de ore pe zi ca Hellen Keller, Pasteur, Michelangelo, Maica Teresa, Leonardo Da Vinci, Thomas Jefferson sau Albert Einstein.” (H. Jackson Brown)

Exercitiu

Exercitiul urmator ne este dat tot de Laura Vanderkam. Ea a scris cartea de managementul timpului ”168 Hours”, in care ideea principala este aceea ca o saptamana are 168 de ore si ca toti dispunem de acelasi timp, nici mai mult, nici mai putin. Insa difera foarte mult modurile in care ne petrecem acel timp. Atunci cand isi prezinta cartea, ea isi indeamna audienta sa faca urmatorul exercitiu, pe care trebuie neaparat sa-l facem si noi.

Ia o foaie alba de hartie si priveste-o. Ea este saptamana viitoare pentru ca pe ea vei scrie tot programul tau din saptamana care va incepe luni. Priveste-o si observa ca acum este goala. Nu contine nimic pana in momentul in care o umpli cu activitati. Incepe sa scrii activitatile pe care le vei avea saptamana viitoare, pana cand vei insuma 168 de ore. Timpul trece si va fi umplut cu ceva. Incepe cu orele de somn, apoi cu cele de masa si cu cele in care ai un program fix sau impus de munca. Poti sa notezi mai intai zilele, iar apoi sa scrii numarul de ore alocat fiecarei activitati din fiecare zi; sau poti sa notezi totalul de ore alocate pentru o anumita activitate pe saptamana. Dupa ce termini cu activitatile vitale, treci la cele urgente si importante, apoi la cele importante, apoi la cele urgente, iar daca iti mai ramane timp, aloca-l activitatilor neimportante.

Fa acest exercitiu la sfarsitul fiecarei saptamani pentru saptamana care urmeaza. In acest fel te asiguri ca iti vei petrece timpul cu activitati care sunt importante pentru tine, pentru familia sau cariera ta si ca vei petrece cat mai putin timp cu orice altceva. In final te vei simti mai implinit ca oricand, nu doar pentru ca ti-ai crescut eficienta si ca realizezi mai multe lucruri in timp mai scurt, ci si pentru ca ai timp pentru ceea ce e important in viata ta.

Concluzia este ca toate activitatile cu care ne umplem timpul sunt decizii. In general luam aceste decizii pe moment, in functie de numerosii stimuli ce ne influenteaza si care concureaza pentru atentia noastra. Alteori activitatile noastre sunt rezultatul unor decizii pe care le-am luat in trecut si care se materializeaza acum.

Orele si minutele sunt alegeri. Sunt decizii care alcatuiesc viata noastra. Daca nu suntem multumiti de viata noastra, de rezultate si de felul in care ne petrecem timpul, putem ca treptat sa luam decizii tot mai bune. Cand ne dam seama de acest lucru, incepem sa privim timpul diferit. El este deodata aliat, nu dusman. Depinde de cum alegem sa-l petrecem.

A invata sa luam aceste decizii poate fi uneori dificil pentru ca ne vom confrunta cu indignarea si surprinderea unor oameni legata de schimbarile care se petrec cu viata noastra. Dar oamenii care ne iubesc ne dau libertatea sa ne transformam in ceea ce ne dorim. Si nu in ultimul rand sa alegem cum vrem sa ne petrecem timpul. Ne putem confrunta si cu noi insine pentru ca uneori opunem rezistenta la schimbare. Ne vor lipsi unele activitati placute, dar care nu ne aduceau rezultate. Ne va lua timp sa adoptam unele obiceiuri bune pe care ni le impunem. Ar putea fi nevoie la unii de schimbarea locului de munca, de renegocierea sarcinilor casnice, de asumarea unor riscuri, sau de a spune ”nu” acolo unde pana acum era ”da”.

Trebuie sa ramanem consecventi hotararii de a alege constient cu ce ne umplem timpul. Daca luam aceste decizii pe moment, vom fi distrasi de o multime de factori. In schimb, daca luam deciziile in avans si le scriem pe hartie, ne vom umple timpul cu activitatile care conteaza pentru noi. Vor fi decizii constiente. Si vor reflecta ceea ce ne dorim de la viata noastra, directia spre care ne indreptam si ceea ce este cel mai important pentru fiecare dintre noi.

Exercitiul de mai sus este unul foarte puternic;el ne face sa constientizam ca sta in puterea noastra sa eliberam timp pentru orice ne dorim sa facem. Noi ne umplem timpul, noi ne creem viata, nu altii. Asta inseamna putere – puterea de a alege. In acest moment milioane de oameni care nu constientizeaza acest lucru isi lasa timpul in voia altor oameni si in voia influentelor din exterior. Ei permit ca prietenii, rudele, colegii, televiziunea, retelele de socializare sa le dicteze ce decizii sa ia si cum sa-si petreaca timpul. Daca nu esti stapanul vietii tale, in scurt timp cineva se va oferi sa fie; daca nu esti stapanul timpului tau, se vor gasi oameni care iti vor spune cum sa-l petreci.

Tu esti stapanul vietii tale si al timpului tau?

Sursa: Laura Vanderkam, cbsnews.com

Sursa foto

Actiunea este unul din pilonii succesului

actiunea

Actiunea este veriga esentiala in obtinerea rezultatelor. Oamenii au vise mari, cred in ele, in propria capacitate de a le atinge si isi doresc cu disperare succesul. Apoi isi fac un plan pe care nu il mai finalizeaza niciodata sau amana sa il puna in practica. Se blocheaza si bat pasul pe loc exact cand ar trebui sa actioneze. Fara actiune nu exista rezultate. Degeaba imi doresc o multime de lucruri, daca nu fac nimic pentru a le obtine.

Cu totii ne dorim foarte mult succesul, iar dorinta puternica este unul din pilonii acestuia, dar nu este suficienta. Sa-ti doresti ceva de la viata ta si sa astepti sa actioneze altii, nu este normal; e nevoie sa treci la fapte si sa-ti asumi responsabilitatea actiunilor necesare.

”A astepta sa actioneze altul in numele tau, inseamna sa fii subordonat acelei actiuni.” (Steven Covey)

Succesul meu depinde de mine, iar al tau de tine. Nimeni nu poate parcurge drumul tau spre succes afara de tine. Si nimeni nu poate invata si aplica lectiile de viata in locul tau. Viata ta, actiunile tale, succesul tau.

Omul care stie ce are de facut, dar amana sa treaca la fapte

Exista oameni care actioneaza rapid in orice situatie. Unii dintre ei sunt grabiti si actioneaza fara sa gandeasca suficient; de aceea de multe ori gresesc. Altii reusesc sa analizeze situatia rapid si corect si actioneaza fara sa piarda vremea. Iar a treia categorie analizeaza atat de mult situatia si se pierd in detalii, incat rateaza sansa sau momentul oportun pentru a actiona. Atunci cand sunt ei pregatiti sa actioneze – daca sunt vreodata – de obicei este prea tarziu. Cele mai mari probleme in a actiona le au oamenii din ultima categorie. Motivele principale sunt:

  • lipsa curajului si a increderii in fortele proprii,
  • faptul ca asteapta momentul si conditiile perfecte pentru a actiona,
  • convingerea ca nu au suficienta experienta, ori ca nu detin suficiente informatii.

Daca ii ascultam pe cei care obtin frecvent rezultate, vom auzi invariabil ca momentul perfect nu exista, ci il creezi dupa ce treci la actiune. Intotdeauna vor interveni piedici si circumstante nefavorabile sau conditii schimbatoare carora trebuie sa le faci fata. Scuza momentului perfect trebuie eliminata rapid pentru ca este samanta amanarii. Timpul trece si depinde de noi daca va fi in favoarea sau in defavoarea noastra.

Aceiasi oameni de succes ne asigura si de faptul ca experienta vine dupa multa practica. Oricat de multe cunostinte am acumula in activitati similare, abia cand ne confruntam cu o situatie specifica sub diverse aspecte ale ei, reusim sa dobandim adevarata experienta in acea problema. Este mai bine sa incepem de jos si sa perfectionam, invatand din greseli, decat sa ne incapatanam sa fim cei mai buni inainte de a face primul pas. Altfel riscam sa ne irosim o buna parte din viata tatonand. Anii cei mai plini de energie si entuziasm trebuie valorificati si traiti la potentialul maxim de care suntem capabili.

Cei care cred ca nu sunt bine informati se pierd in detalii si ajung sa complice lucrurile, in loc sa le simplifice. Intr-un proiect important trebuie sa avem informatia esentiala pentru a nu gresi, dar nu trebuie sa exageram. Nu e bine sa ne lasam consumati de sindromul eternului student, care invata mereu de teama ca nu stie suficient. In realitate acestor oameni le e frica sa actioneze; ei sunt buni teoreticieni, dar nu pun in practica ceea ce stiu. Dovada sunt absolventii de doctorate care mor saraci si neimpliniti, in timp ce multi oameni fara multa scoala ajung miliardari. Realitatea confirma faptul ca actiunea este mai importanta decat teoria. La un moment dat trebuie sa te arunci in focul luptei daca vrei sa te misti din loc, sa se intample ceva bun in viata ta, sa ai rezultate si sa-ti atingi visele.

Legat de curajul de a actiona, iti voi spune o poveste din viata mea, care m-a invatat sa privesc actiunea cu alti ochi. La un moment dat am primit un program de sport de la o prietena, cu specificatia ca este greu, dar foarte eficient; ca ea l-a urmat si ca rezultatele se vad dupa 1-2 luni de antrenament. Stiam ca prietena mea nu a facut sport niciodata, dar cand am privit-o, am observat intr-adevar musculatura definita si ferma, ceea ce m-a convins sa-l incerc si eu. L-am inceput imediat, entuziasmata de rezultatele pe care urma sa le obtin, dupa ce in ultimii ani facusem exercitii moderate ca intensitate si corpul meu inca nu arata cum imi doream. Nici macar nu am studiat cu atentie ce presupune programul, sau indicatiile ce insoteau pachetul. La sfarsitul exercitiului din prima zi m-am prabusit la pamant in stare de lesin. Nu puteam nici macar sa beau apa, sa mananc un colt de ciocolata sau sa fac un dus, atat de rau imi era. Nu puteam sa stau in picioare de epuizare; fortasem prea mult nota. Mi-au trebuit cam 20 de minute sa pot sa ma ridic, sa ma hidratez si sa ma energizez. Dar in mintea mea nu era decat gandul la musculatura definita si la corpul tonifiat pe care urma sa il am, fara ca vreun efort sa mi se para prea mult. A doua zi am continuat incercand sa-mi dozez energia mai bine, chiar daca asta insemna sa nu execut toate repetarile. Trebuia sa rezist pana la final si sa ma obisnuiesc cu programul. Treptat am ajuns la o rezistenta tot mai mare si la performante tot mai bune.

Abia atunci am realizat ca este vorba de programul de sport Insanity, despre care se spune ca este cel mai greu program pus vreodata pe DVD. Am observat ca pana si instructorul si elevii lui, care arata de parca ar fi executat programul de zeci de ori, se opreau uneori epuizati si luau pauza inainte de termen. In acel moment mi-am dat seama ce faceam. Am fost uluita de mine, de cat de rezistenta sunt fizic si de ce este capabil corpul meu cand ii cer mai mult decat de obicei. Dar cel mai importat, am inteles ca este esential felul in care incepiCurajul vine din atitudinea cu care pornesti actiunea. In cazul meu curajul a venit din inconstienta si din faptul ca intamplator, prietena mea a spus ”Incearca-l, e un program greu, dar rezultatele sunt extraordinare. Si te simti atat de bine la finalul fiecarui antrenament!” Daca ar fi spus ”Daca crezi ca poti, am un program de sport bun, dar e cumplit de greu. Rezultatele vin doar daca il executi perfect, pana la epuizare” – sunt convinsa ca nici nu l-as fi incercat vreodata. Nu ma consideram o persoana rezistenta fizic si capabila de performante sportive. Oare cate experiente de viata ignoram din cauza faptului ca nu ne consideram capabili si pregatiti sa incepem? Si cate oportunitati ratam in acest fel?

In prima tinerete nu ne intereseaza prea multe lucruri. Vrem doar sa avem bani (de la parinti) si sa ne distram. La maturitate ne dam sema ca daca vrem ceva in viata, trebuie sa muncim pentru asta. Atunci incepe agitatia, stresul si goana dupa bani, dupa mai mult. La un moment dat, obositi, realizam ca nu e bine doar sa muncim, ci si sa ne bucuram de viata. Sa ne oferim ragazul sa fim, sa simtim. Dar cine are timp pentru asta? Abia reusim sa ne facem treburile si, chiar si asa, banii nu ne ajung. In plus, avem ”o varsta”, iar colegul sau vecinul are o casa mai mare si o masina mai scumpa. Ce e de facut?

Acesta este momentul in care unii ajung la concluzia buna, isi schimba perspectiva si trec la actiune. Actiunea care conteaza si care le va aduce rezultatele pe care le doresc ei si, in plus, timp pentru a-si trai viata. Altii nici macar in acest moment nu inteleg ce trebuie sa faca si ce sa schimbe, incat sa aiba peste o vreme viata pe care o vor.

”Este incredibil de usor a cadea in capcana activitatii, a agitatiei vietii, muncind din ce in ce mai mult si urcand pe scara succesului, numai pentru a descoperi intr-un tarziu ca ai sprijinit-o pe un zid gresit. E foarte posibil sa fii ocupat, extrem de ocupat, fara a fi cu adevarat eficient.” (Steven Covey)

A actiona este foarte bine, insa nu oricum. Nu e de ajuns sa faci lucruri doar pentru a te simti impacat ca faci ceva. Trebuie sa identifici acele actiuni care iti vor aduce rezultate si iti vor schimba viata in bine (vezi articolul 80/20 sau principiul Pareto).

Omul care isi face curaj sa actioneze, dar nu stie ce are de facut si cu ce sa inceapa

Inainte de a actiona, trebuie sa-ti pui cateva intrebari importante:

  • Cum vreau sa fie viata mea peste 1,2 sau 10 ani?
  • De ce vreau asta?
  • Ce nu imi place acum la viata mea? (Raspunsul pe care il vei da te va ajuta sa intelegi de ce vrei sa-ti schimbi viata si de ce iti doresti ceva mai bun).
  • Ce trebuie sa fac in fiecare an de acum inainte pentru ca peste o vreme sa am viata pe care mi-o doresc? Care sunt pasii?
  • Ce trebuie sa fac azi pentru ca la sfarsitul anului sa am un progres cat mai mare, iar peste cativa ani sa am o viata noua, asa cum o vreau eu?

Pornind de la ultima intrebare, ar trebui sa elaborezi un plan detaliat cu pasi mari (obiectivele de atins lunar) si cu pasi mici (obiectivele de atins saptamanal si zilnic) ce te vor duce spre indeplinirea rezultatului pe care il vizezi pentru sfarsitul anului. Am invatat sa facem asta si in articolul Programeaza-ti viitorul. Cu aceasta abordare este cel mai usor, deoarece obiectivele mai mici ni se par – si sunt – mai usor de realizat. Pasii mici (sa invatam zilnic 10 cuvinte noi si conjugarea unui verb) ne sperie mai putin decat cei mari (sa invatam o limba straina). Sansele de reusita cresc foarte mult, dar mai ales sansele sa ne respectam programul, planul initial si sa ramanem fideli bunului obicei de a face zilnic un pas mic spre obiectivul nostru mare. In acest fel poate fi abordat orice obiectiv pe care il avem.

Secretul reusitei este actiunea. Secretul actiunii este motivatia. Secretul automotivarii este intrebarea potrivita

Cat timp doar te informezi, te gandesti, rasucesti problema pe toate partile, esti nehotarat si astepti momentul potrivit, nu se va intampla nimic in viata ta. Niciodata nu este momentul potrivit pentru ca tot timpul conditiile se schimba. Abia cand incepi sa actionezi, lucrurile incep sa se intample si rezultatele incep sa apara. Dar nu vom actiona cat timp nu suntem motivati. Ne trebuie motive sa ne miscam din loc. Cand suntem suficient de motivati, trecem la fapte.

”Omul actioneaza doar atunci cand ar trebui devine trebuie.” (Tony Robbins)

A fi motivat inseamna sa il transform pe ”ar trebui, poate, candva” in ”trebuie neaparat acum”. Ar trebui inseamna ca mai am variante de rezerva, ca pot trai in continuare fara acea actiune. Trebuie inseamna ca nu am alta alternativa si ca orice ar fi, sunt nevoit sa actionez. De aceea, cat timp imi spun singura ”ar trebui sa invat limba germana”, nu voi trece la actiune deoarece nu sunt fortata de imprejurari sa o fac. Insa altul este vocabularul unui barbat care va deveni tata, de exemplu: ”Sotia mea este insarcinata, eu mi-am pierdut serviciul si trebuie sa-mi gasesc urgent altul, pentru a putea sa-mi intretin familia.” Totul depinde de alternativele pe care le avem sau nu le mai avem.

”Daca vei continua sa faci ceea ce ai mai facut, vei obtine ce ai obtinut si pana acum.” (Andre Moreau)

Sa te motivezi pare greu, dar nu e. Iti pui intrebarile potrivite, iar raspunsurile pe care le dai singur te motiveaza. Cand iti pui cea mai puternica intrebare: ”Cum vreau sa fie viata mea peste X ani?” – iti dai seama automat ca daca traiesti la fel ca pana acum, nu vei avea ceea ce-ti doresti. Aceasta concluzie este motivatia ta. Ea te pune in miscare. Astfel intelegi ca pentru a avea viata pe care ti-o doresti, trebuie sa actionezi acum.

Din pacate, tot acest proces mental se intampla destul de tarziu la majoritatea oamenilor. Daca am gandi asa in prima tinerete, cand vrem doar distractie, am atinge succesul mult mai devreme in viata. Succesul incepe cu o idee, cu un simplu proces de gandire si continua cu faptele. 

Sursa foto

Despre munca

munca

Ma vei auzi intotdeauna vorbind la superlativ despre munca. Munca este oportunitatea de a te dezvolta. In lumea oamenilor de succes se spune ca pentru a atinge performanta in orice domeniu, e nevoie de circa 10.000 de ore de munca sustinuta. As adauga ca este nevoie sa faci munca ce conteaza. Sase miliarde de oameni de pe planeta muncesc, insa extrem de putini au viata pe care si-o doresc. Cei mai multi muncesc din greu o viata intreaga si mor saraci, dar mai ales neimpliniti. Nu este suficient sa muncesti; trebuie sa muncesti inteligent.

Inainte de a-ti spune ce inseamna pentru mine munca adevarata, iti voi spune ce nu inseamna ea. Munca nu inseamna efort pana la epuizare, obligatie, chin, nefericire, frustrare, anxietate si stres. Ea nu trebuie sa vina din nevoia de bani si nici din aceea de crestere a imaginii profesionale. Munca nu trebuie sa discrimineze. Munca nu inseamna sclavie.

”Munceste pentru a deveni, nu pentru a dobandi.” (Elbert Hubbard)

Munca inseamna a servi. Este despre dedicare unei cauze mai mari decat tine. Despre a fi consumat de munca ta, de a trai prin ea. Inseamna a te pune in serviciul oamenilor si al tau. Scopul muncii tale este sa evoluezi, nu sa dobandesti, sa lasi lumea mai buna decat ai gasit-o, nu sa treci prin ea doar ca sa culegi roadele muncii altora.

De cate ori ai privit munca la fel ca Einstein, care spune: ”De mai multe ori pe zi imi dau seama cat de mult viata mea e construita pe ceea ce au muncit altii inainte si cat de serios trebuie sa muncesc eu pentru a oferi in schimb la fel de mult cat am primit”? In general consideram ca ni se cuvine tot ce avem si tot ce ne inconjoara. Unii poate sunt recunoscatori din cand in cand pentru ca traiesc in vremuri cu o deschidere extraordinara.

Cei care sunt mereu nemultumiti de viata si de munca lor, de obicei nu fac mare lucru sa iasa din situatia in care se gasesc. Se considera victimele destinului, condamnati pe viata sa-si urasca slujba si sa-si tarasca zilele de la un salariu la altul, care niciodata nu le ajunge. Plafonati, plictisiti, nefericiti, saraci, plini de probleme si, previzibil, bolnavi. Stresul imbolnaveste. Ei sunt de obicei otrava energetica in grupul si echipa din care fac parte. Daca nu cred ca sta in puterea lor sa isi schimbe viata, ca se poate mai bine, nu au cum sa vada avantajele tehnologice din jurul lor. Nici usile care li se deschid in fata din cand in cand. Ei nu vad oportunitati, ci doar probleme. De aceea nu vad ca ar avea pentru ce sa fie recunoscatori vietii si de aceea nu sunt fericiti.

Majoritatea problemelor pornesc de la modele gresite invatate in familie. Copiilor li se spune ca trebuie sa munceasca (o munca cinstita). Insa li se arata altceva. Ei vad parinti care se prabusesc pe canapea obositi, prea ocupati ca sa se joace si sa petreaca timp cu ei. Vad tati care nu ajung niciodata la o sedinta cu parintii, la un meci sau la un concurs important pentru cel mic. Cand copiii isi vad in mod repetat parintii ca vin acasa tristi, obositi de o munca ce nu le place, niciodata disponibili si pentru ei, isi vor forma o parere gresita despre munca. De multe ori cei mici aud replici de genul: ”Draga, as vrea sa petrec mai mult timp cu tine, dar din pacate nu pot. Trebuie sa muncesc pentru a plati mancarea, jucariile, obiectele din casa sau excursia ta. Nu-mi place nici mie, dar nu avem ce sa facem.” In mintea copiilor se creeaza o imagine deformata despre munca. Ei vor crede ca a munci este greu, neplacut, obositor si vor uri munca. Vor considera ca este un pret prea mare pentru viata pe care si-o doresc. Munca este cea care ii rapeste pe parinti de langa ei. Poate cel mai acut simt acest lucru copiii ai caror parinti pleaca in strainatate sa munceasca, lasandu-i acasa. Ei se simt parasiti si daca parintii nu au grija sa le formeze o imagine sanatoasa despre munca, sunt sanse mici ca la maturitate sa caute si sa gaseasca o munca ce le face placere.

”Trebuie sa nu fii in toate mintile ca sa-ti iei din nou si din nou joburi care nu iti plac.” (Warren Buffet)

Este de datoria fiecarui om sa-si gaseasca vocatia. Doar atunci munca nu mai este munca. Venind din pasiune, o percepi ca pe un act de creatie, indiferent de domeniul in care activezi. Sindromul ”maine e luni” ti-e strain. Viata iti este luminoasa, energizata de ajutorul pe care il oferi oamenilor. El este recompensa si sursa motivatiei tale interioare.

”Munca iti va umple o mare parte din viata. Singura cale prin care poti fi cu adevarat multumit este sa faci ceea ce consideri o munca extraordinara. Singura modalitate prin care poti face o munca extraordinara este sa-ti placa ceea ce faci. Daca inca nu sti ce iti place, cauta in continuare. Nu te da batut.” (Steve Jobs)

O decizie luata gresit atunci cand iti alegi meseria, scoala sau serviciul, te poate costa mai tarziu implinirea profesionala si satisfactia muncii pe care o faci. Daca nu iti urmezi vocatia, vei ajunge inevitabil sa te plictisesti de munca ta si sa fii nemultumit. Toti oamenii care ating succesul sunt fara exceptie pasionati de ceea ce fac. Numai asa poti sa-ti practici meseria pentru o viata si sa ai rezultate remarcabile.

”Nu trebuie sa fii cel mai bun in ceea ce faci. Este mai bine sa faci ceea ce altii nu fac.” (Thomas Jefferson)

Te vei intreba probabil cum poti sa ajungi in timp cat mai scurt sa schimbi munca de acum care nu te multumeste cu munca ce conteaza. Primul pas este sa te gandesti ce iti place cel mai mult sa faci, la ce esti foarte bun si ti-ai dori sa faci toata viata. Apoi trebuie sa studiezi atent acel domeniu de activitate si sa identifici nevoi de bunuri si servicii care exista in acel moment pe piata in zona in care traiesti. Concentreaza-te pe cele mai mari nevoi ale oamenilor si pe acelea care nu sunt deloc sau sunt putin acoperite de servicii. Incearca sa elaborezi o strategie si un plan prin care ai putea furniza tu acele bunuri sau servicii in zona respectiva. Daca este nevoie, fa in paralel cursuri de specializare in acel domeniu. Daca este posibil, renunta treptat la jobul vechi, dar in prima faza fa-le in paralel. In cazul in care noua meserie este foarte solicitanta si nu poti sa o mai practici in acelasi timp si pe cea veche, atunci iti trebuie o rezerva de bani din care sa traiesti pana cand vei castiga din noua ta munca.

”Alege o munca ce iti place si nu va mai trebui sa muncesti nici o zi in viata ta.” (Confucius)

Insist atat de mult pe descoperirea si valorificarea vocatiei pentru ca este singura sansa sa fii implinit profesional, sa faci o munca din placere pentru toata viata si sa iti manifesti potentialul maxim. Doar cand iti iubesti munca poti sa dai tot ce ai mai bun in tine, sa te concentrezi si sa aduci un plus de valoare.

Am avut sansa sa fac si munca ce nu imi place si munca ce imi place. Chiar daca pe moment am fost nemultumita, privind in urma consider ca a fost o oportunitate sa invat ce inseamna fiecare situatie si sa le pot compara. Nu poti fi un sef bun, daca nu intelegi oamenii pe care ii ai in subordine, nevoile lor si modul lor de gandire. Doar facand munca de jos poti sa stii cu adevarat cum se simte omul simplu in pozitia in care are mai multe obligatii decat drepturi. Muncitorul simplu nu are dreptul la cuvant, parerea lui rareori conteaza sau e luata in considerare. Nevoile lui sunt ignorate si nu are puterea sa schimbe nimic. De obicei nu se revolta de frica sa nu-si piarda serviciul. Cu cat mai necalificata este munca pe care o faci, cu atat mai proaste conditiile in care trebuie sa lucrezi. Puterea e toata in mainile celor de sus, iar ei aleg prea rar sa o foloseasca pentru a-i avantaja pe cei multi. Motivele sunt ca au si ei sefi si ca nu au curaj decat, poate, pentru interesul lor. Daca ma intrebi pe mine, asta este lipsa de leadership. Adevaratii lideri au in primul rand grija de oamenii lor, in paralel cu interesele companiei. Dar asta este o alta poveste. Putand sa compar, nu mai vreau sa fac niciodata o munca ce nu imi place.

”Nu poti sa faci totul intr-o zi, dar poti sa faci zilnic cate un lucru.” (Dean Jackson)

Am tot vorbit despre faptul ca oamenii care au succes gandesc si muncesc diferit de omul simplu si ca muncitorul de rand trebuie sa se gandeasca in primul rand la cum poate sa faca o munca mai de calitate. Poate unii vor gandi acum: ”Ce sunt prostiile astea despre care vorbesti? Tu nu vezi ca nu exista locuri de munca si ca omul sarac si fara calificare este lipsit de sanse? Pe ce lume traiesti?! Coboara cu picioarele pe pamant!!” Nu vreau sa intelegi gresit. Ceea ce incerc sa spun este ca fiecare poate sa faca mici schimbari care in timp se acumuleaza si duc la progres. Nu spun ca omul simplu nu munceste. Uneori o face la fel de mult, in conditii mult mai grele, lipsit de resurse si pe bani mult mai putini. Insa cat timp viata noastra nu e cea pe care ne-o dorim, inseamna ca gresim undeva. Nu facem munca ce conteaza.

Sa luam unul din cele mai disperate exemple care se intalneste destul de des la noi in tara. Sa analizam o familie cu 8 copii, care traieste la tara in conditii de subzistenta, unde nici unul dintre parinti nu lucreaza. In zona nu exista locuri de munca. Voi fi sincera si directa: daca esti atat de sarac, nu ar trebui sa faci atat de multi copii. Nu ma intereseaza al carei religii esti adept. Dumnezeu nu spune sa faci mai multi copii decat poti ingriji. Cei mici nu au nici o vina; ei au dreptul ca orice copil sa fie bine ingrijiti, bine hraniti si sa se bucure de atentia si grija parintilor. Este dreptul lor prin nastere. In familiile cu prea muti copii parintii nu au timpul fizic sa se ocupe de educatia fiecaruia din ei si sa le acorde atentia de care au nevoie. Acei copii vor ajunge sa aiba probleme emotionale la maturitate, deoarece au fost privati de afectiune si atentie. Am vazut candva un reportaj in care o familie saraca avea 11 copii, iar parintii nu aveau serviciu. La intrebarea de ce au facut atat de multi copii daca nu au cu ce sa ii creasca, mama a raspuns: ”Uitati-va la ei. Care din ei vi se pare ca nu ar trebui sa existe?” Imi dau lacrimile si clocotesc de furie si revolta chiar si acum cand imi amintesc. Cum e posibil sa gandesti atat de gresit? Consider ca iti bati joc de copiii tai daca ii arunci in lume fara sa ai posibilitatea sa-i cresti. Dar sa lasam asta deoparte. In aceste situatii faptele sunt consumate, iar problema noastra este cum ar putea aceste familii sa aiba o viata mai buna.

Este nevoie in primul rand sa analizeze situatia si sa gaseasca alternative. In cazul des intalnit in care parintii au vicii, trebuie sa renunte la ele. Fara alcool, tutun, cafea, droguri, jocuri de noroc. Banii trebuie cheltuiti doar pe mancare si strictul necesar existentei familiei. Apoi trebuie cautate variante de munca in zona: zilieri, munca necalificata, ajutor in gospodariile oamenilor instariti, ucenicie pe langa mesteri zugravi, instalatori, dulgheri, etc. Daca toate acestea nu ar asigura un minim existential, tatal ar trebui sa ia in considerare posibilitatea de a munci in cel mai apropiat oras si a face naveta sau a veni acasa doar la sfarsit de saptamana. Toate acestea impun ca respectivii oameni sa fie dispusi la sacrificii si la multa munca. Este singura solutie pentru un trai cat de cat decent. Solutii exista in orice problema; ele trebuie doar cautate si puse in practica.

”Nu am visat niciodata la succes. Am muncit pentru el.” (Estee Lauder)

Mai sunt si oamenii care isi folosesc inteligenta doar pentru a cauta cai usoare si rapide de castig. Eu nu cred in beneficii mari obtinute usor. Calea dreapta, naturala si sanatoasa este cea a muncii. Tot ce se cladeste peste noapte se darama usor. Vreau succes, vreau bani la fel ca toata lumea, vreau o viata frumoasa si vreau rezultate, dar pe baza muncii zilnice si a evolutiei mele personale si profesionale. Aproape toti castigatorii de sume mari la loto isi risipesc banii in maxim 10 ani. Se pare ca cel care lucreaza impotriva lor este creierul, care nu se poate adapta brusc la faptul de a avea atat de multi bani comparativ cu viata de pana atunci. Este o diferenta prea mare de stil de viata, iar mintea nu reuseste sa o gestioneze. Cea mai sanatoasa este imbogatirea lenta si succesul construit caramida cu caramida, in timp.

”Cu cat muncesc mai mult, cu atat sunt mai norocos.” (Samuel Goldwyn)

Putini sunt cei care inteleg ca munca adevarata ofera recompense interioare mult mai mari decat cele exterioare imediate. A te simti util, a servi cu tot sufletul, cu dedicare iti da o stare de satisfactie mult mai mare decat cea pe care ti-o dau banii castigati prin munca. Atunci cand incepi sa muncesti pentru un scop mai mare decat tine, fara sa te gandesti la cat de mult vei castiga material din asta, implinirea bate la usa. La fel si succesul, fericirea, motivatia interioara.

”Succesul vine de obicei la cei care sunt prea ocupati  pentru a-l cauta.” (Henry David Thoreau)

Cat timp muncesti doar pentru a manca, vei trai mediocru si sub limita decentei toata viata. Cand muncesti cu pasiune si dai tot ce ai mai bun in tine, vei avea multe alte satisfactii si banii vor veni ca o consecinta fireasca a muncii de calitate. Nu trebuie sa te preocupe ce ai de castigat de pe urma muncii tale, ci cum poti sa fii tot mai bun in ceea ce faci.

”Daca muncesti la ceva care te incanta si in care pui suflet, nu e nevoie sa fii impins de la spate sau fortat. Viziunea te va impinge inainte.” (Steve Jobs)

Omul care munceste constant cu seriozitate si care isi dezvolta un cult al muncii de calitate, la un moment dat va fi remarcat si promovat. El este in general omul de baza in firma, omul bun la orice, cel care este primul avansat in functie si care are evolutia cea mai rapida. El nu trebuie verificat ca ceilalti angajati pentru ca este corect din principiu. Nu asteapta sa i se spuna ce are de facut. Uneori nici macar nu este cel mai inteligent din companie, dar este cel mai harnic, constiincios, responsabil si dedicat.

Cultul muncii se dobandeste prin munca si prin cultivarea unor conceptii sanatoase despre ea. In timp ajungi sa te identifici cu munca, sa fie a doua ta natura, sa faci usor trecerea de la distractie la munca. Toate acestea se intampla pentru ca muncesti din placere si ai mereu in minte scopul acela mai mare decat tine, caruia te dedici.

”Fii atat de bun incat sa nu poti fi ignorat.” (Steve Martin)

Cati dintre angajatii simpli muncesc ca si cum ar fi firma lor? Cati dau vreodata 100% din ei la locul de munca? Si cati se straduiesc sa vina cu idei noi, sa imbunatateasca procesele cu care lucreaza? In lume la ora asta problema se pune in felul urmator: care este valoarea adaugata cu care vii si in ce fel poti sa inovezi? Companiile se plang ca gasesc foarte greu oameni competenti si dedicati muncii.

”Cei mai multi oameni muncesc doar atat cat sa nu fie concediati si sunt platiti doar atat cat sa nu demisioneze.” (George Carlin)

In tabara cealalta lucrurile se vad total diferit. Majoritatea oamenilor se plange ca gaseste foarte greu un loc de munca. Adevarat, insa cat timp prea multi angajati abia se concentreaza la a executa corect o munca robotica descrisa explicit, situatia nu se va schimba. Aceasta categorie de oameni cu greu reuseste sa faca mai mult decat i se cere, ori din proprie initiativa. Se multumesc sa faca o munca mediocra si atat. Angajatorul va cauta intotdeauna oamenii capabili care inoveaza constant, in timp ce evolueaza si in plan personal. Eu cred cu tarie un lucru: intotdeauna se gaseste un loc bun de munca pentru omul dedicat cu adevarat muncii. Piata este aglomerata de produse, servicii si oameni de slaba calitate. Dar indiferent de concurenta, in lume este intotdeauna loc pentru munca de calitate, asa cum este loc pentru produse si servicii de calitate. Robin Sharma este de parere ca oricine poate fi exceptional in munca lui, ca asta face diferenta si ca este tot ce conteaza. Titlul nu are importanta.

”Pentru a fi de neinlocuit, trebuie sa fii intotdeauna diferit.” (Coco Chanel)

Unul din modelele mele cand e vorba de munca este Coco Chanel. Aceasta femeie a pornit de jos avand doar talent, pasiune si o viziune atat de mare pentru acea vreme, incat oamenii radeau de ea. Ceea ce vroia ea sa faca parea imposibil. Intr-o lume conservatoare, a reusit sa schimbe stilul vestimentar al acelor vremuri si sa impuna elemente considerate deplasate si scandaloase. A adus o croiala a hainelor si un stil vestimentar extrem de apreciate si azi, dupa mai bine de 100 de ani. Ce calitate a muncii, ce concentrare, ce viziune!

”Comporta-te ca si cum munca ta ar face diferenta. Si o va face.” (William Jones)

Viziunea lui Coco Chanel a anihilat bariera timpului. Astazi, milioane de femei viseaza sa poarte macar o data in viata macar o piesa vestimentara creata de casa Chanel. Aceasta femeie simpla, dar puternica si cu un stil impecabil, a reusit sa razbata in vremuri cat se poate de ostile. Intreaga ei viata a starnit controverse, pe care ea le-a ignorat. Nimic nu a doborat-o si inca muncea cand s-a stins la 87 de ani. Ea se refugia in munca. Imi doresc sa fiu activa pana la adanci batraneti, la fel ca ea. Nu vreau sa ma pensionez vreodata. Nu gasesc sensul unei vieti inactive. Pentru mine Coco Chanel este un exemplu de pasiune, determinare, munca sustinuta si valorificare maxima a potentialului.

Din pacate prea multi oameni nu isi dau seama cat potential au si nu incearca sa-si depaseasca vreodata conditia. Am auzit povesti care m-au pus pe ganduri. Povesti in care unui om simplu, foarte harnic, constiincios, corect si dedicat muncii facuta bine, i s-a oferit un nou loc de munca. Unul mai bun decat cel pe care il avea de mai bine de zece ani si de care se saturase. A incercat o proba de lucru de cateva zile si a renuntat. I se parea usoara munca, dar complicata prin faptul ca necesita multa atentie. I-a fost frica de faptul ca nu ar face fata si nu ar reusi sa invete tot ce are de facut. Concluziile mele: lipsa de incredere in sine, frica de nou si necunoscut, perspectiva nesanatoasa legata de munca. Acest om a vazut oportunitatea ca pe o problema si a ocolit-o. Mi-am pus automat trei intrebari. Cati oameni ar fi privit aceasta situatie ca pe o oportunitate extraordinara? Cati oameni nu indraznesc sa-si schimbe serviciul de teama ca nu sunt suficient de buni si ca nu ar face fata? Cati oameni se irosesc facand o munca sub potentialul lor?

”Geniul este unu la suta inspiratie si nouazeci si noua la suta transpiratie.” (Thomas Edison)

Daca faci o munca simpla bine, sunt sanse mari sa faci bine si una complexa. Este vorba despre a-ti dezvolta un tipar de actiune pe care sa-l aplici la orice alta slujba pe care ai avea-o. Cu fiecare munca bine facuta te dezvolti. Este putin probabil sa poti face impecabil de la inceput o munca mai complicata si mai dificila. Dar experientele pe care le-ai dobandit perfectionandu-te in joburile simple te vor ajuta sa te descurci in cele cu responsabilitate mai mare.

Cunosc multi oameni inteligenti care fug de responsabilitati. Prefera sa-si ia servicii care nu ii solicita, accepta o munca de rutina, care nu ii satisface, care nu le aduce suficienti bani, doar de frica responsabilitatii. Mi se pare revoltator sa ajungi adult si sa-ti fie frica sa muncesti. Sa-ti fie frica sa-ti asumi responsabilitatea unor decizii pe care le implica o munca mai complexa. Sa faci o munca mult sub potentialul tau.

”Efortul continuu, nu puterea sau inteligenta, este cheia care iti descatuseaza potentialul.” (Winston Churchill)

Cat timp stai in zona de confort, nimic spectaculos nu se va intampla cu viata ta. In prezenta provocarilor esti pus in situatia de a gasi solutii, de a face schimbari, de a te autodepasi. Asta duce la o evolutie sanatoasa a ta ca om. Cu cat ai mai multa experienta, cu atat mai complet esti si mai capabil de a rezolva sarcini tot mai complexe. Nu e vorba de a fi cel mai bun, ci de a fi mai bun decat ai fost ieri. Nu trebuie sa concurezi cu nimeni altcineva decat cu tine, cel de ieri.

Pentru mine munca nu este munca in sine si jocul nu este joc. Toate sunt viata. (Richard Branson)

Ar trebui sa incercam mai mult sa ne dam seama care este munca ce conteaza in cazul fiecaruia dintre noi. Cum putem sa ne valorificam talentele si abilitatile si cum putem face bani din munca ce ne place. Munca este sanatoasa cand esti pasionat de ea si pastrezi un echilibru. Trebuie sa ne punem constant intrebarea ”Cum pot prin munca mea sa aduc valoare in viata oamenilor si sa las aceasta lume mai buna decat am gasit-o?”

Care este cel mai mare vis al tau?

dream

Sunt convinsa ca stii exact care este cea mai mare dorinta a ta. Ea iti da energie sa te ridici dimineata din pat si determinare sa-ti indeplinesti treburile. Daca inca nu te-ai gandit, acorda-ti putin timp sa stabilesti care este tinta ta, ce iti doresti cel mai mult de la viata, cum si unde te vezi in viitor.

”Nu renunta niciodata la un vis din cauza timpului necesar pentru a-l indeplini. Timpul va trece oricum.” (Earl Nightingale)

Cei care stiu ce vor sa realizeze in viata, au o directie data de visul lor. Ceilalti plutesc in deriva, lipsiti de motivatie interioara si de vitalitate. Se lasa dusi de val si isi traiesc viata de pe o zi pe alta, reactionand in loc sa actioneze. Ei ar trebui sa-si puna doua intrebari simple. Daca nu-mi urmez visele, cu ce imi umplu viata? Ce e mai important, scuzele sau visele mele?

Este tot ce am de spus despre cei care pana acum nu si-au pus cea mai importanta intrebare: ”Ce vreau sa fac cu viata mea?” Ma voi concentra intotdeauna in special pe nevoile oamenilor care vor sa-si transforme viata din una rea sau buna intr-una extraordinara. Vreau sa vad zilnic oameni care vor sa evolueze. Oameni care pana acum nu stiau ca e posibil sa-si construiasca o viata mult mai buna. Insa stiu ca sansele sunt minime sa determini un om sa se schimbe cat timp el nu vrea asta. Fiecare incepe sa se dezvolte mental, emotional, fizic, financiar abia dupa ce realizeaza singur ca are nevoie de asta, ca isi doreste cu adevarat o schimbare. Si isi va dori una doar atunci cand ”ar trebui” se transforma in ”trebuie”. Atunci cand se intampla ceva socant in viata lui. Sau cand ajunge suficient de frustrat de o anumita situatie. Atunci cand nu mai poate. Cand singurele alternative ramase sunt fie sa suporte toata viata conditii pe care deja le uraste, fie sa schimbe ceva. Abia atunci va vrea sa se transforme.

”Nu te lasa impins de probleme, ci lasa-te condus de visele tale.” (Ralph Waldo Emerson)

De aceea ma adresez celor care au trecut de aceasta faza a derivei. Daca citesti in continuare, inseamna ca stii deja care este cel mai mare vis al tau. Ti-ai stabilit probabil nu doar unul, ci mai multe obiective. Totusi, unul din ele este cel mai important. Apoi ti-ai facut un plan, ai stabilit niste pasi de urmat. Ai alocat si un interval de timp in care vrei sa realizezi acest tel al tau. In continuare ai incercat sa vizualizezi viitorul, asa cum ai vazut in documentarul ”Secretul”. Iti imaginezi cum va fi viata ta dupa ce vei fi ajuns sa-ti indeplinesti visul. Inchizi ochii si te imaginezi bogat sau faimos, cu o cariera de succes, calatorind prin lume, locuind la New York sau Paris, sau in orice ipostaza ce tine de realizarea acestui mare vis al tau. Deocamdata nu s-a intamplat mare lucru in directia obiectivului tau. Insa speri ca ”intr-o zi” sa se intample. Sunt zile sau chiar saptamani in care uiti de vizualizare, dar atunci cand iti amintesti de dorinta ta, te concentrezi foarte tare. Si astepti. Si speri. Cu siguranta ca intr-o zi se va intampla. Trebuie sa se intample.

Daca oamenii nu rad cand aud de visul tau, inseamna ca el nu este suficient de mare. (Robin Sharma)

In cartea si documentarul ”Secretul” au insistat mult asupra imaginatiei si vizualizarii. Ele au rolul lor important in procesul indeplinirii obiectivelor. Transpunandu-te mental in locul si momentul in care s-ar intampla ceea ce iti doresti, iti conditionezi creierul sa te conduca spre acea realitate. Ii comanzi si el va executa. De acum inainte te va ajuta sa iei decizii care sa te apropie de visul tau. Creierul este o masinarie extraordinara care te ajuta orice ii ceri, bun sau rau. Pe el te bazezi. Este adevarat ca uneori ti s-a rezolvat cate o problema parca din senin, iar lucrurile s-au asezat ”de la sine” fara sa-ti explici cum s-a intamplat? Creierul tau are capacitatea sa vada dincolo de realitatea imediata si sa te ghideze spre directia pe care ti-o doresti. Acesta este secretul din spatele ”Secretului”.

Insa in acel documentar nu au evidentiat si modul in care se ating obiectivele in viata. Drumul de parcurs se numeste munca. Cine asteapta si spera fara sa faca nimic concret pentru indeplinirea viselor sale, se va iluziona o viata intreaga. La sfarsitul ei va spune poate: ”Nu am fost printre norocosi”. Ei bine, acei norocosi muncesc. Foarte mult. Dupa ce au ajuns bogati si celebri toata lumea ii intreaba despre cum e sa fii bogat. Insa daca ii intrebi cum au atins succesul si cum a fost drumul pana acolo, vei afla ca a fost plin cu oportunitati, dar si cu esecuri. Ei spun adevarul, insa privit din unghiul lor. Un om simplu, cu un mod de gandire comun intelege ”oportunitati” si ”esecuri”. Pentru el acestea inseamna sa cunosti oamenii potriviti care te favorizeaza, sau sa ai noroc, iar esecurile inseamna ca uneori mai si pierzi sau dai cativa pasi inapoi. Dar omul care si-a atins obiectivul s-a confruntat cu probleme pe care le numeste oportunitati si a avut esecuri pe care le-a depasit de fiecare data. Ce intelegi tu depinde de cum interpretezi problemele-oportunitati si esecurile, de cum citesti printre randuri si cum reusesti sa vezi lucrurile din punctul lor de vedere. Practic, trebuie sa gandesti la scara mare. Sa schimbi perspectiva. Si sa muncesti.

”Nu-ti micsora visele, supradimensioneaza-ti curajul si abilitatile.” (Karen Salmansohn)

Munca poate fi facuta in multe feluri si in multe ritmuri. Omul are un mare talent de a amana si stim cu totii ce inseamna asta. Daca nu ne preseaza nimic, daca nu consideram ca un lucru trebuie facut neaparat, probabil ca nu ne vom grabi. Ori cel mai mare vis al oricui este suficient de mare incat sa necesite mult timp si multa munca. Munca facuta zilnic cu seriozitate, pasiune si dedicare.

”Nu renunta niciodata la ceea ce vrei cu adevarat sa faci. Cine are vise mari e mai puternic decat cel care infaptuieste totul.” (Albert Einstein)

Intrebarea care ramane este: faci zilnic cate ceva care sa te apropie de realizarea visului tau?

Sursa foto: Pinterest

Simplificare: timpul petrecut online (12 metode eficiente)

internet

Majoritatea tinerilor, si nu numai, sunt atinsi de febra internetului si vreau sa gasim niste metode prin care sa ne simplificam si sa controlam mai bine activitatile online. Daca ne simplificam viata online, vom reusi sa reducem timpul pe care il petrecem pe internet, timpul in care muncim, cantitatea de informatie pe care o consumam si programele sau site-urile pe care le folosim.

Oamenii au preocupari foarte diverse, unii isi petrec doar o parte din timpul liber pe internet, in timp ce altii lucreaza folosind internetul. Pentru acestia din urma tentatia este si mai mare sa stea conectati la retele de socializare in timp ce lucreaza. Insa acest lucru blocheaza eficienta si productivitatea. Nimeni nu se poate concentra la ceea ce face daca este constant distras de sonerii ale mailului, chatului sau ale altor aplicatii pe care le are pornite. Cert este ca avem nevoie cu totii sa simplificam lucrurile.

Sunt incantata de internet si de toata deschiderea pe care mi-o ofera, dar ma tenteaza atat de mult, incat trebuie sa imi planific activitatea online. Altfel, as fi in stare sa stau ore intregi si sa citesc bloguri, reviste, sa ma relaxez uitandu-ma la poze pe Pinterest, sau vizionand tot felul de clipuri pe YouTube. Pe toate le consider importante, foarte interesante si utile, dar daca mi-as da voie sa consum zilnic cateva ore cu internetul sau cu cititul, nu as mai reusi sa-mi rezolv treburile importante si urgente. Nu mi-ar ramane timp de celelalte hobby-uri si alte feluri de relaxare sau socializare si cel mai probabil ca nu as scrie acest blog.

Ideal este sa-ti faci un plan pe hartie, sa-l scrii intr-o agenda, mai ales daca esti genul care petrece mult timp online, sau daca te surprinzi adesea luat de val si iti dai seama ca ai pierdut fara sa simti cateva ore pe internet. Este cu atat mai grav si mai serios in cazul in care esti foarte ocupat si esti nevoit sa elimini din programul tau alte activitati importante deoarece nu mai ai timp pentru ele.

Despre cum poti sa-ti simplifici timpul petrecut pe Facebook am discutat deja, iar o parte din metodele de acolo se aplica si altor site-uri de socializare. Azi vreau sa-ti ofer cateva metode simple pe care le folosesc eu ca sa reduc timpul pe care il petrec online, sa il aliniez stilului meu de viata si mai ales sa obtin maxim de beneficii de pe urma lui, adica sa raman cu cele mai utile informatii posibile din domeniile care ma intereseaza si sa elimin activitatile online care nu imi aduc beneficii reale.

Am gasit atat de multe idei de simplificare a activitatilor online, incat trebuie sa le impart in doua articole. In acesta iti prezint primele douasprezece.

Evalueaza care este in medie durata de timp pe care o petreci online intr-o zi. S-ar putea sa ai tendinta sa negi si sa ”crezi” ca petreci mai putin cu cateva ore decat petreci in realitate. Noteaza-ti timp de o saptamana cat timp petreci zilnic pe internet, apoi fa o medie.

Evalueaza care este durata de timp pe care iti permiti s-o petreci online intr-o zi. Ca sa poti face asta, trebuie sa sti ce activitati importante si urgente ai zilnic de facut, cat timp iti iau ele, iar apoi sa faci diferenta si sa vezi cat timp liber iti mai ramane pe care sa-l aloci internetului. Daca iti dai seama ca ai la dispozitie jumatate de ora zilnic, iar la punctul anterior ai aflat ca petreci doua ore zilnic online, atunci citeste foarte atent in continuare, pentru ca s-ar putea sa ai probleme de management al timpului. Cand irosesti un timp pe care de fapt nu il ai la dispozitie, inseamna ca exista zilnic activitati pe care nu reusesti sa le duci la bun sfarsit si pe care probabil le amani. Hai sa vedem ce poti sa faci ca sa elimini aceasta problema.

Gaseste cele cateva puncte de interes pe care le ai online. In functie de pasiunile tale, de ce iti place sa faci in timpul liber si de stilul de viata, poti sa accesezi diverse site-uri: sa socializezi pe Facebook, Twitter, sau altele, sa navighezi pe Google sau pe alte motoare de cautare, sa citesti bloguri, sa folosesti mult mailul, diverse aplicatii de mobil, etc. Fa o lista cu toate.

Prioritizeaza aceste puncte de interes. Unii ar putea folosi doar YouTube, Google si Facebook, in timp ce altii pot avea o lista foarte lunga de pagini pe care le acceseaza si de conturi online. Totusi, unele sunt mai importante decat altele pentru tine. Gandeste-te bine si aseaza-le in ordinea prioritatii. Criteriul cel mai important pentru mine este cat de mult imi foloseste respectivul punct de interes si cata satisfactie imi da. In functie de nevoile tale, tu poti gasi si alte criterii: cat de mult te relaxeaza sau binedispune, cat de mult inveti din el, cat de mult conteaza pentru directia ta viitoare de dezvoltare, etc.

Elimina orice nu iti foloseste. In cazul in care sunt unele pagini pe care nu le mai folosesti sau nu le-ai mai accesat in ultimele luni, taie-le din start de pe lista. Inseamna ca nu mai ai nevoie de ele. Daca crezi ca nu le vei mai folosi niciodata, sterge-ti conturile. Daca exista printre ele vreunul care crezi ca te ajuta la ceva, dar nu l-ai folosit de mult din lipsa de timp, atunci este momentul perfect sa-l asezi in lista prioritatilor unde ii este locul. Poate fi vorba despre programe, servicii, unelte, softuri, sau site-uri de orice fel.

Aloca-i fiecarui punct de interes un timp si o frecventa. La al doilea punct ai stabilit care este timpul pe care iti permiti sa-l petreci zilnic pe internet. Indiferent care este acel timp in cazul tau, acum trebuie sa-l distribui intre punctele tale de interes. Le-ai prioritizat tocmai ca sa vezi ce este important pentru tine si merita un timp mai lung sau merita sa fie primul de care te ocupi zilnic. Daca imparti timpul tau liber intre aceste interese, iar pentru ultimele nu ti-a mai ramas timp, este o problema mult mai mica decat daca nu ti-ar ramane timp pentru lucrurile importante.

In cazul meu, primele pe lista prioritatilor sunt mailul personal, mailul si statusul blogului si Facebook-ul, dar fiecare se bucura de doar cateva minute din timpul meu zilnic. Ele sunt importante si le verific primele, cam de 2-3 ori pe zi, insa pentru scurt timp. Apoi urmeaza scrisul pe blog si documentarea unor articole, daca este cazul. Acestea doua ocupa cea mai mare parte a timpului pe care il petrec eu online si care imi ofera cea mai mare satisfactie si placere. Doar daca si cand imi mai ramane timp seara mai citesc cate ceva din domeniile ce ma intereseaza, de obicei articole sau informatii scurte. Ma straduiesc, pentru placerea si pentru dezvoltarea mea, sa imi aloc zilnic inainte de culcare minim 30 de minute de citit carti, dar rareori online.

In cazul tau programul poate fi total diferit. De aceea trebuie sa ti-l gandesti si sa ti-l faci singur, folosind aceste metode doar ca si ghid orientativ. Indiferent cat de mare sau de mic este intervalul de timp pe care ai stabilit ca iti permiti sa-l aloci activitatilor online, poti sa ti-l imparti in cate bucati vrei pe parcursul zilei, in functie de stilul tau de viata.

Tot in functie de nevoile tale, ai putea avea nevoie ca unele activitati scurte sa le repeti de cateva ori pe parcursul zilei. De exemplu, daca esti blogger probabil ca vrei sa fii in contact cu cititorii tai si verifici mesajele, mailurile sau comentariile de cateva ori pe zi. Daca esti om de afaceri, poate ca trebuie sa verifici mailul de mai multe ori pe zi. Totul depinde de tine. Insa organizeaza-te cu gandul la acest scop: simplificarea timpului petrecut online. Limiteaza-ti la maxim distragerile sau activitatile care nu sunt foarte importante si incearca sa reduci timpul alocat fiecareia.

Concentreaza-te intotdeauna pe esential. Foloseste regula 80/20 ca sa selectezi informatia importanta pentru tine, dar si ca sa iti prioritizezi punctele de interes de pe internet. Daca am avea zilnic 5 ore de timp liber de irosit online, stiu ca multi dintre noi ar fi capabili sa le umple si sa declare dupa 1 an ca nu le-a ajuns timpul pentru cat de multe aveau de studiat. Eu sunt prima din acest grup. Tocmai de aceea prioritizarea activitatilor este cruciala. Cand vezi ca ai la dispozitie poate maxim o ora zilnic, singur vei taia din timpul pe care ai vrea sa-l acorzi Facebook-ului sau YouTube-ului, cu gandul ca altfel nu iti ajunge timpul sa vezi si vreun site de moda sau de masini.

Ca sa-ti fie mai usor, foloseste regula 80/20, adica gandeste-te care sunt 20% din activitatile online, site-urile, uneltele sau programele pe care le folosesti si care iti aduc 80% din beneficii, din avantaje, din informatii si din progres.

Disciplineaza-te sa nu depasesti niciodata timpul alocat unui punct de interes. Fa un pact cu tine insuti: daca depasesti timpul alocat verificarii mailului, iti scurtezi timpul alocat urmatoarei activitati online pe care ai scris-o pe lista prioritatilor. Sau tai atatea minute cu cat ai depasit timpul alocat din ultima activitate de pe lista prioritatilor, adica din cea mai putin importanta. Ca sa poti sa te disciplinezi, trebuie sa adopti regulile cu care se educa si copiii: orice abatere atrage dupa ea o restricitie sau o pedeapsa.

Seteaza-ti un timer sau cronometru care sa te atentioneze cand ti-a expirat timpul pe care ti l-ai alocat pentru o activitate sau alta, pentru verificarea emailului, sau a Facebook-ului de exemplu. Oricat de deplasat ti se pare, este cea mai sigura metoda ca sa nu uiti sa te opresti.

Invata sa spui nu. Asa cum spui nu unor oameni cand iti cer ceva ce nu poti sa oferi, sau cum spui nu unor activitati pe care le consideri inutile, fa la fel si cu orice alte tentatii pe care le ai legate de internet (privitul pozelor cu pisicute, haine sau flori timp de o ora, a clipurilor de pe YouTube in exces, etc.). Daca le folosesti pentru a te relaxa, atunci este bine, dar impune-ti o limita de timp, pentru ca daca te fac sa te simti bine sau te amuza, probabil ca ai tendinta sa uiti de tine in fata lor si sa nu te opresti decat dupa mult timp.

Stai invizibil pe toate retelele de socializare. Intotdeauna va fi vreun prieten care te vede online si are chef de vorba, poate tocmai cand voiai sa te deconectezi sau cand ai si alte treburi. Solutia este sa nu fii vizibil decat atunci cand vrei tu, cand esti dispus sa petreci timp pe chat. Oricine poate lasa un mesaj daca vrea sa-ti comunice ceva important si nu te vede. Tu si doar tu trebuie sa controlezi prezenta si disponibilitatea ta online.

Dezactiveaza-ti notificarile sau macar nu le seta sa-ti intre in mail. Foarte multi oameni au deja un smartphone si odata cu el, trei sferturi din viata lor online s-a mutat in buzunar. Pana aici totul este foarte frumos, modern si util. Insa daca din buzunar sau geanta se aud tot felul de sonerii la fiecare cateva secunde sau minute, acest lucru este stresant pentru oricine. Cred ca sunt destul de putini oamenii care au cu adevarat nevoie sa vada in fiecare ora sau minut ce se intampla pe conturile lor virtuale. Incearca sa-ti pastrezi mailul cat mai liber si sa nu setezi notificari de pe nici un cont care sa intre in mail.

Sper ca aceste idei sa te ajute si sa le poti adapta cat mai bine stilului tau de viata si de munca sau nevoilor tale.

Lasa-mi un comentariu in care sa-mi spui cum iti simplifici tu timpul petrecut online.

Sursa foto: Pinterest

Descopera-ti vocatia si incepe s-o valorifici!

vocatia

Cum vrei sa fie viata ta: satisfacatoare, buna, sau extraordinara? Este o intrebare foarte simpla, dar profunda, de la care trebuie sa pornesti cand analizezi daca iti cunosti menirea in aceasta lume, rostul vietii sau vocatia.

Vocatia se refera la acea activitate care te implineste, iti aduce satisfactie, pe care o faci din placere, nu o percepi ca fiind o munca si ai putea s-o practici toata viata fara sa te plictisesti.

Cautarea vocatiei ar trebui facuta de toti tinerii si adolescentii, dar si de toti adultii care au o meserie sau un serviciu care nu le face placere si nu ii multumeste pe deplin. Descoperirea vocatiei nu are limite de varsta, ea poate fi facuta si de persoane de 50-60 de ani. Niciodata nu este prea tarziu sa-ti dai seama ce iti place sa faci si sa practici acel lucru cu pasiune, fie ca este o meserie, sau doar un hobby.

“Care este munca pe care nu ai putea sa n-o faci?” (Scott Dinsmore)

Lumea are intotdeauna nevoie de produse si servicii de calitate, facute cu suflet si care imbunatatesc viata celor care beneficiaza de ele. Cu cat mai multi oameni muncesc cu placere, cu atat mai buna este viata noastra a tuturor, pentru ca suntem pe rand autori si beneficiari.

Cum ar arata lumea daca fiecare ar fi fericit cu munca pe care a ales s-o faca? In mod sigur calitatea vietii ar fi mult mai buna, deoarece toti am oferi calitate in mod constant, am fi mult mai creativi, am inova mult mai mult si am pune suflet in tot ce facem. Astfel am imbunatati foarte mult viata celor care beneficiaza de munca noastra.

Nu te astepta sa primesti o formula magica ce iti va spune care este vocatia ta si astfel vei avea brusc o viata extraordinara. Asa ceva nu exista. Ce vei primi este un tipar cu care poti sa-ti descoperi vocatia, s-o valorifici si in acest fel sa atingi succesul in viata.

In aceasta problema, a vocatiei, mai mult decat in oricare alta, trebuie sa aplicam cu totii teoria mea, pe care se bazeaza intreg blogul Inima Fericita: sa ne ridicam prin noi insine. Aceasta sarcina, spre deosebire de multe altele, nu poate fi delegata altcuiva, nu putem plati pe nimeni s-o faca in locul nostru. Putem doar sa fim ajutati.

Cum stii daca ti-ai descoperit vocatia

  • munca pe care o faci iti place foarte mult
  • nu percepi aceasta activitate ca fiind o munca, ci o pasiune
  • nu te simti obosit fizic, nici chiar dupa multe ore de munca
  • mental esti energizat atat in timp ce executi acea activitate, cat si dupa ce te opresti
  • astepti cu nerabdare sa practici din nou acea activitate
  • esti entuziasmat cand te gandesti la munca ta sau vorbesti despre ea
  • esti mai concentrat, mai eficient, mai productiv si mai creativ decat in orice alta activitate pe care ai mai facut-o
  • inovezi asa cum nu credeai ca esti capabil s-o faci
  • ai rezultate mai spectaculoase si mai rapide decat in alte activitati
  • dai tot ce ai mai bun din tine, intotdeauna
  • nu te plictisesti niciodata
  • te simti implinit profesional
  • ai putea sa practici aceasta activitate toata viata.

Stiu ca sunt oameni care au experimentat asta si oameni care nu au avut inca ocazia. Primii inteleg exact ce spun. Ceilalti probabil ca nu ma cred si au impresia ca inventez. Ii invit sa citeasca in continuare, sa accepte provocarea si sa incerce. Daca nu crezi ca asa ceva este posibil, cu atat mai mult trebuie sa vezi ca se poate. De fapt, cred ca oricine a experimentat aceste stari, dar la putini oameni se leaga de meseria lor. Unii au simtit toate acestea doar practicand un hobby. Macar avem un termen de comparatie. Imagineaza-ti cum ar fi sa ai un serviciu pe care sa-l faci din placere, sa mai fii si platit pentru asta si apoi sa ajungi acasa plin de pofta de viata.

Suna extraordinar de frumos, dar asa cum am spus, ca sa ajungi acolo este nevoie de ceva munca. Insa merita orice efort.

Cum sa afli care este vocatia ta

Mai jos gasesti pasii concreti prin care poti afla care este vocatia, misiunea sau rostul tau. Pentru inceput, ia o agenda si scrie.

Stabileste-ti obiective si teluri pentru viitor

Daca nu ti-ai facut o lista cu obiective de atins pe termen scurt si lung, este timpul s-o faci. Gandeste-te ce iti doresti cel mai mult sa obtii in viata, sa devii sau sa faci. Nu te gandi daca in acest moment ai sau nu resursele necesare, doar identifica ceea ce iti doresti.

Gandeste liber, cu sufletul si nu te lasa influentat de gandul ca nu esti capabil sau ca nu meriti sa obtii anumite lucruri. Uneori ne saboteaza ideea limitativa ca nu am putea face anumite lucruri, ca nu suntem suficient de buni, sau ca nu meritam prea mult de la viata. Ai grija sa nu cazi in capcana asta. Tot ce visezi sa dobandesti, treci pe lista, oricat de irealizabil sau lipsit de sanse ar parea acum.

Descrie stilul de viata pe care ti-l doresti, cat mai detaliat

Scrie despre toate aspectele vietii tale: viata de familie, personala, ce fel de serviciu ai avea, cum ti-ai petrece timpul liber si cu cine, ce oameni ai avea in jurul tau, viata ta sociala, bunurile materiale, concediile, tot.

De ce iti doresti acest stil de viata si sa indeplinesti aceste obiective

Este una din cele mai importante intrebari la care trebuie sa te gandesti, deoarece raspunsul va contine motivul pentru care esti dispus sa faci tot ce e necesar ca sa obtii acele lucruri. Mai exact, ce efect crezi ca va avea asupra ta atingerea acelor obiective, cum crezi ca te vei simti, sau ce stari emotionale iti va produce. De exemplu, unii ar putea spune ca daca si-ar atinge cutare obiectiv, asta i-ar face sa se simta impliniti. Altii ar putea fi motivati de faptul ca ar avea mai mult timp liber pentru ei si familie daca ar atinge una sau mai multe din tintele pe care si le-au fixat.

Cunoaste-ti punctele forte si pe cele slabe

Asa cum am spus in articolele trecute, autocunoasterea sta la baza unei vieti de calitate. Daca nu ai facut atunci testele DISC Profile si testul Myers-Briggs, intoarce-te la articol si fa-le acum.

Trebuie sa identifici punctele tale forte si pe cele slabe. Trebuie sa stii la ce esti bun si foarte bun si la ce nu excelezi. Pana acum a parut ca ne punem intrebari in joaca pentru a ne afla calitatile si defectele, insa acum le vom folosi. Este extrem de important sa stii exact care sunt calitatile tale, pentru ca pe ele te vei baza de acum inainte, dar si care iti sunt defectele, pentru a le ocoli, sau a le corecta pe viitor.

Atunci cand vrei sa obtii rezultate in orice domeniu, iti vei face planul care sa includa activitati la care esti bun sau in care poti sa-ti folosesti din plin calitatile. Ca sa nu gresesti sau sa nu-ti incetinesti treaba, vei cauta sa eviti activitatile care se bazeaza pe trasaturi ce la tine sunt defecte. Acele activitati trebuie inlocuite cu altele, care necesita abilitati pe care le ai din plin. Daca nu poti inlocui activitatile, atunci inlocuieste metodele de lucru. 

De aceea este important sa-ti cunosti si defectele si sa le recunosti sincer, pentru ca daca bravezi si vrei sa crezi ca nu ai un anume defect, el te va incurca foarte mult. Metodele de lucru sunt multe in general, si daca sti la ce nu esti bun, vei putea avea grija sa-ti folosesti in ecuatie doar calitatile si sa alegi metode in care sa le integrezi, ocolind punctele tale slabe. Sau ai putea gasi pe cineva care sa te ajute si sa preia sarcinile la care nu te pricepi (sa te asociezi cu cineva care este bun la ce esti tu slab).

De exemplu, in cazul alegerii unei meserii, daca ai ca si calitati atentia la detalii, rabdare si calm, ai putea pune pe lista meseriilor ce ti s-ar potrivi si pe cea de asistent social. Insa daca unul din defectele tale este faptul ca nu comunici eficient, este clar ca nu vei putea lucra prea bine cu oamenii, deci aceasta meserie se va elimina din lista.

Pune-ti intrebarile potrivite

Ce-ti place sa faci cel mai mult, fara sa te plictisesti, fara sa te simti obosit vreodata, fara sa ti se para greu sau mult, indiferent cat timp ai face acel lucru?

Care este scopul tau legat de acea activitate? Poate sa-ti aduca satisfactii, sau sa-ti ofere libertate de actiune, ori multumirea ca ajuti alti oameni?

Ce te implineste si te face sa te simti puternic, energizat si capabil sa inovezi?

Ce iti place sa faci care contribuie la binele altor oameni? 

Care este munca pe care ai face-o cu placere chiar daca nu ai fi platit?

Care este munca pe care nu concepi sa n-o faci?

Este probabil cea mai puternica dintre toate intrebarile, pentru ca pana la urma la asta se reduce incercarea de a-ti descoperi vocatia: la a-ti da seama care este acel lucru sau acea activitate fara de care simti ca nu ai putea trai. Gandeste-te bine, pentru ca te apropii foarte mult de a-ti descoperi sensul vietii si rostul.

Daca nu ai reusit inca sa-ti dai seama care este activitatea care ti se potriveste, iti mai dau inca cinci intrebari scurte, simple, dar foarte bune.

Cine esti tu? Fa-ti in minte o scurta descriere in cateva cuvinte care te definesc.

Ce faci? Cu ce te ocupi sau cu ce ti-ar placea sa te ocupi, astfel incat sa te simti implinit si fericit?

Pentru cine faci asta? Cine sunt oamenii care beneficiaza de pe urma muncii tale?

De ce au oamenii nevoie si vin la tine ca sa le oferi? Sau ce crezi ca sti foarte bine si ai putea sa-i inveti si pe altii sa faca? In general, in ce probleme te cauta oamenii si apeleaza la tine ca la un expert, capabil sa le rezolve?

Cum se schimba sau transforma ei in urma a ceea ce faci tu pentru ei? Care este felul in care viata lor este mai buna datorita tie?

Observa ca doar doua intrebari sunt despre tine, iar celelalte trei sunt despre ceilalti oameni. Cei mai fericiti si de succes oameni au grija mai mult de nevoile altora decat de ale lor. Invata din asta si aplica in viata ta si in munca pe care vei alege s-o faci in continuare. Banii si celelalte avantaje vin implicit atunci cand faci o munca placuta si care aduce beneficii oamenilor.

Fa o lista cu meserii care ti se potrivesc

Fa lista conform cu punctele tale forte, cu cele slabe, cu obiectivele pe care vrei sa le indeplinesti in viata, cu stilul de viata pe care vrei sa-l ai si cu raspunsurile la intrebarile de mai sus. Treci pe lista mai multe meserii si gandeste-te o vreme la ele, compara-le pentru a o alege pe cea mai potrivita.

Este foarte important ca la cele mai potrivite trei meserii pentru tine, sa te informezi putin legat de ce presupune concret acea munca. Incearca sa intri in contact cu oameni care practica acea meserie si sa le ceri parerea si detalii depre serviciul lor. In acest fel vei ajunge sa alegi una.

Alcatuieste-ti un plan de actiune

Dupa ce ti-ai descoperit vocatia, mai trebuie sa faci un plan cu pasii care te vor duce la valorificarea ei. In functie de meseria si serviciul pe care le ai acum, de starea ta materiala, de timpul disponibil si de pregatirea profesionala, va trebui sa te gandesti care sunt lucrurile de care mai ai nevoie pentru a ajunge sa faci bani din pasiunea ta si sa traiesti din asta.

Mai scrie in agenda ce scoala sau curs de pregatire ai nevoie, daca este cazul, ca sa poti practica meseria pe care ti-o doresti. Poate ai nevoie doar de studiu individual. Fa o analiza si evalueaza cat timp va dura pana vei fi pregatit si cati bani te va costa. Este posibil ca unele cursuri sa dureze luni de zile, un an sau mai mult si sa coste mai mult decat iti permiti.

Atentie: solutia nu este sa dai inapoi tocmai acum, daca e scump, ci sa gasesti solutii legate de cum poti economisi acei bani. Oricum, foarte multe meserii nu necesita cursuri si specializari scumpe. Crede-ma, chiar daca ar fi sa ai nevoie de un an sau mai mult doar de economisire, apoi de alt timp pentru studii, merita din plin orice efort. De unde stiu? Eu insami economisesc de cinci ani ca sa imi vad visul cu ochii si sunt convinsa ca viata mea va fi cea pe care mi-o doresc.

In paralel cu identificarea resurselor necesare ca sa pornesti la drum, informeaza-te cat mai mult, cunoaste oameni noi care activeaza in domeniul ce te intereseaza, afla tot ce poti de la ei, inspira-te, analizeaza si cauta tipare si scurtaturi care sa te duca mai repede la tinta ta. Pentru asta, invata de la cei mai buni in acel domeniu, atat practic, cat si teoretic din carti sau de pe internet.

Daca nu ai o rezerva de bani, trebuie doar sa nu iei decizii pripite si sa nu renunti la serviciul de acum pana cand ai altul in mana din care sa poti trai. Pana cand iti va sustine traiul, vocatia trebuie practicata in timpul liber.

De unde iti iei motivatia

Daca ti-ai identificat vocatia, ai facut un pas urias inainte spre viata pe care ti-o doresti. Felicitari! Ai facut singur unul din cele mai importante lucruri in viata. De aici inainte cauta in tine pasiunea, concentreaza-te, munceste si lumea va fi a ta.

Nu trebuie sa te sperie nimic si nici sa-ti fie frica de nou sau necunoscut. Ai incredere in tine si vei atinge orice obiectiv ti-ai propus. Pentru ce traim, daca nu sa ne bucuram de viata si sa ne-o facem asa cum ne-o dorim? Daca nu ti-ai dat seama la 20 de ani care este vocatia ta, acum poate fi mai greu sa faci schimbarile, dar ce preferi: sa faci niste eforturi acum pentru viitorul tau, sau sa traiesti in continuare neimplinit profesional si personal?

Ceea ce ti-am oferit mai sus este o strategie buna de descoperire a vocatiei, cu pasii esentiali si necesari. Unii oameni isi vor da seama repede care le este vocatia, altii va trebui sa isi acorde ceva mai mult timp de gandire. Este o alegere extrem de importanta si iti va schimba radical viata si viitorul, deci nu te grabi. Descoperirea vocatiei este foarte importanta pentru calitatea intregii tale vieti, de la tinerete pana la batranete.

Ce isi doreste toata lumea? Fericire, iubire, implinire, sanatate, succes si bani. Ei bine, a face munca ce-ti place va determina satisfacerea directa sau indirecta a tuturor celorlalte dorinte si nevoi ale tale.

Muncind cu pasiune te vei umple de fericire, care reduce foarte mult stresul si iti poate salva sanatatea de la multe pericole. Un om sanatos si fericit se incarca din munca lui plina de satisfactii cu iubire, pe care o duce in relatia de cuplu. Atunci cand daruiesti mai multa iubire, vei primi si mai multa in schimb. Munca facuta cu pasiune si daruire, dupa o vreme atrage si banii. Oricine care este sanatos, fericit, iubit si are bani suficienti, a atins succesul si se simte implinit. Toate acestea necesita timp, dar va fi un timp petrecut foarte placut si plin de satisfactii si de emotii bune.

Daca ai 20 de ani, gandeste-te ca timpul este de partea ta. Observa de la cei mai varstnici care si-au ales gresit meseria, ce inseamna asta. Observa ca nu le face placere munca lor, sunt incruntati, agitati, li se pare greu orice fac, le lipseste pofta de viata, sunt tristi mereu, se plang ca au probleme, ca nu au bani, etc. Daca ar incepe de azi sa-si caute vocatia si sa-si schimbe meseria, pentru ei asta inseamna altceva decat pentru tine. Ei au mult mai putin timp liber ramas dupa serviciu si familie, poate maxim o ora pe zi in care sa poata studia despre cum pot sa-si schimbe viata. Toate astea se intampla cu sacrificii de odihna, de timp petrecut cu familia, de socializare, de distractie, care va iesi pentru o perioada din discutie. Apoi, dupa ce isi vor da seama care le este vocatia, ca s-o poata pune in practica este nevoie de mai mult timp pentru cursuri sau studii individuale necesare. In final, vor putea probabil s-o practice pentru o vreme doar ca al doilea serviciu, pana cand ar putea renunta la prima meserie definitiv. Deci e mult mai greu decat la 20 de ani.

La 20 de ani totul este mult mai simplu: iti descoperi vocatia in maximum o saptamana, incepi o scoala, sau un curs, ori studiu individual, dupa care poti incepe sa practici ceea ce iti place. Gandeste-te ca ai avea acum 50 de ani si ca nu ti-ai valorificat vocatia nici la 20 de ani si nici mai tarziu. Cum crezi ca te-ai simti? Ce crezi ca i-ai spune tanarului care ai fost? Probabil ca i-ai spune ca 20 nu este prea devreme pentru munca si ca este varsta potrivita sa incepi sa faci lucrurile care conteaza in viata. I-ai spune ca la 40-50 de ani poti avea succes, bani, implinire, o familie fericita si sanatate, daca ai grija de toate astea de la 20 de ani.

Daca ai 30-40 de ani, trebuie sa treci prin cele de mai sus, dar merita. Iar tu sti asta, caci daca ai ajuns la varsta asta fara sa sti ce iti place cu adevarat sa faci in viata, inseamna ca citesti acest articol dintr-o nevoie de schimbare. Cu cat mai nemultumit esti de munca pe care o faci in acest moment, cu atat mai repede vei face schimbari in viata ta. Daca ai ajuns chiar sa-ti urasti serviciul, esti foarte motivat sa il schimbi cu unul care sa iti placa. Cu atat mai mult daca ai avut in trecut vreun job care ti-a placut. Ai cu ce sa compari si nu mai vrei sa simti munca pe care o faci ca pe o povara. Vrei sa mergi cu placere la serviciu si sa pleci de acolo zambind, sa te simti implinit si sa poti sa-ti manifesti potentialul maxim.

Daca ai 50-60 de ani, este o provocare foarte frumoasa sa-ti valorifici talentele si sa descoperi care este vocatia ta, daca nu sti deja. S-ar putea sa-ti fi dat seama candva ce iti place sa faci, dar sa fi fost prea prins cu problemele vietii si ale familiei ca sa ai timpul sau curajul sa incerci ceva nou. Regretele nu-si au locul aici, unde au loc doar faptele. Se poate la orice varsta sa faci ceva pentru sufletul tau si pentru alti oameni. Exista persoane care la 60-70 de ani au pornit prima lor afacere. Acum probabil ca ai timpul necesar si suficienta experienta de viata incat sa iesi in lume cu manifestarea potentialului tau.

Tot ce ai de facut de acum inainte este sa muncesti si sa-ti amintesti mereu care este motivul pentru care vrei sa faci ceea ce faci, motivul pentru care vrei sa-ti transformi viata si sa te dezvolti. Atat. Sa muncesti si sa ai in minte motivatia care te determina sa te ridici dimineata din pat. 

Nu-ti face griji legate de bani. Daca muncesti cu pasiune si te straduiesti zilnic sa faci din ce in ce mai bine ceea ce faci, banii vor veni ca si consecinta, fii sigur de asta. Cand muncesti in felul acesta, ai intotdeauna rezultate, care vor fi remarcate mai devreme sau mai tarziu. Daca esti angajat, vei fi promovat in timp, daca esti liber profesionist sau antreprenor, in acest fel iti vei creste afacerea si banii vor veni din ce in ce mai multi. Ingredientul secret este pasiunea.

Revenind la intrebarea de la inceput “Cum vrei sa fie viata ta: satisfacatoare, buna, sau extraordinara?”, ea trebuie sa te faca intotdeauna sa te gandesti la un lucru: asa cum vrei sa-ti fie viata, la fel trebuie sa-ti fie munca.

Iesi in lume cu curaj si fa-o mai buna prin munca ta plina de pasiune!

Cea mai buna varianta a ta va iesi la lumina, se va dezvolta si va straluci doar dupa ce descoperi care este menirea si vocatia vietii tale si dupa ce o dezvolti. Aici este esenta: crezi ca procesul de valorificare a vocatiei tale presupune sa o dezvolti, dar de fapt te dezvolti pe tine.

“Nu exista nici o pasiune in a trai sub potentialul tau, in a trai o viata in care sa faci mai putin decat esti capabil sa infaptuiesti.” (Nelson Mandela)

Cu ce probleme te confrunti in descoperirea vocatiei si valorificarea ei? Care sunt temerile si obstacolele in cazul tau? Daca ti-ai descoperit deja vocatia, ne ajuta un comentariu cu o marturie in sprijinul a ceea ce am scris mai sus. Daca informatia din acest articol nu te ajuta suficient, scrie-mi si voi incerca sa te ajut si mai mult.

Sursa foto

Autocunoasterea si cum te ajuta ea sa te dezvolti (4 instrumente utile)

autocunoasterea

Daca nu te cunosti si nu afli cum functionezi fizic si mental, nu vei sti cu ce pleci la drum in dezvoltarea ta viitoare. Doar daca sti ce iti place sa faci, vei putea alege o meserie plina de satisfactii, pe care s-o practici cu pasiune. Cum vei putea sa-ti faci planuri de viitor fara sa te cunosti foarte bine pe tine, fara sa sti pe ce poti sa te bazezi la greu, sau pe ce nu poti sa te bazezi? Care sunt punctele tale forte si care sunt cele slabe? Unde esti vulnerabil si cedezi la prima problema care se iveste, la primul soc pe care ti-l aplica viata? Daca s-ar intampla asa, de unde iti aduni puterea sa revii la normal?

“A-i cunoaste pe altii inseamna inteligenta; a te cunoaste pe tine este adevarata intelepciune. A-i conduce pe altii inseamna tarie, a te conduce pe tine este adevarata putere.” (Lao Tzu)

Desigur, pana si un copil stie cate ceva despre el insusi, din observatiile de zi cu zi. Insa daca nu te-a preocupat in mod serios acest subiect pana acum, s-ar putea sa crezi doar ca te cunosti, sa sti cateva lucruri despre tine, dar nu suficient incat sa eviti unele probleme din viata ta si sa le rezolvi pe altele. Pana la urma viata inseamna a rezolva destul de multe probleme si de a trece mai departe de fiecare data. Cei care nu vad asa lucrurile sunt cei mereu nefericiti. Pe ei ii ia intotdeauna viata pe nepregatite si gasesc foarte greu solutii la probleme, pentru ca in primul rand nu se asteapta sa se iveasca probleme. Ei sunt in general oamenii care se plang mereu ca nu au noroc “asa ca altii”, ca au ghinioane, ca doar ei au atatea probleme, ca nu-i ajuta nimeni, etc. Sunt cei care nu-si pun niciodata problema ca ar putea sa se insele, sa nu aiba dreptate in ceea ce cred. Dar daca ne facem cumva norocul singuri?

Acesti oameni au o problema de perceptie a realitatii, iar uneori si de perceptie a propriei persoane. Dar lucrurile sunt relative. Cum iti dai seama ca perspectiva ta asupra vietii este gresita? Simplu: atunci cand esti constant nemultumit de viata, de lume, de tot ce se intampla in jurul tau, inseamna ca vezi prea sumbru totul si ca dramatizezi prea mult orice. Viata nu poate sa fie doar neagra, grea, urata si plina de probleme, ea are intotdeauna si aspecte frumoase si distractive, numai ca tu alegi sa te concentrezi doar pe cele negative. In mod similar, daca esti constant nemultumit de tine, probabil ca imaginea ta de sine este una deformata. Nimeni nu are doar defecte.

A te cunoaste pe tine insuti nu rezolva in totalitate aceste probleme, dar este primul pas mare in evolutia ta, cea care te pregateste pentru viata. In acest moment unii vor spune probabil ca nu au nevoie de nimic in plus, ca sunt suficient de maturi, ca sunt suficient de pregatiti sa infrunte viata. Ei se bazeaza pe faptul ca s-au confruntat deja cu cateva greutati, carora le-au facut fata. Eu le voi spune in schimb ca intotdeauna este loc de mai bine, problemele au mai multe metode posibile de rezolvare si nu poti sa sti daca ai gasit-o pe cea mai buna. Poate ca ai fi putut rezolva acele situatii grele mai repede, cu mai putine sacrificii si compromisuri, sau fara urmari negative.

Cert este faptul ca un om, cu cat este mai evoluat, cu atat este mai puternic. Cu cat sti mai multe lucruri, cu atat poti gasi solutii mai bune si mai rapide la probleme. Dar aceasta cunoastere trebuie sa inceapa cu tine. Degeaba ai cunostinte generale doar si sti cum e mai bine sa rezolvi o problema, caci daca acea solutie implica anumite trasaturi ale tale de caracter, vei putea s-o aplici doar in masura in care sti daca ai acele trasaturi sau nu.

Sa zicem ca e vorba de o problema a carei rezolvare implica faptul de a discuta cu niste oameni si a le da niste explicatii. Cand te-ai gandit la rezolvarea problemei, ai gasit ca cea mai buna solutie este sa discuti cu oamenii. Daca te cunosti bine si sti ca nu ai calitatile necesare, ca nu poti empatiza suficient de bine, ca nu sti sa convingi omul, vei apela la o alta persoana potrivita sa rezolve situatia. Daca nu te cunosti suficient, vei spera ca te descurci, vei incerca sa discuti cu oamenii si daca nu ai acele calitati, discutia ta cu ei nu va rezolva problema, ci poate chiar o va agrava. Pur si simplu nu vei reusi sa le transmiti eficient mesajul tau, nu vei reusi sa-i faci sa te inteleaga. In a rezolva o problema, gasirea celei mai bune solutii nu este totul. Conteaza foarte mult si executia, aplicarea solutiei. Ea face diferenta in a obtine rezultatul dorit sau nu.

Nu incerc sa spun ca ar trebui sa avem toate calitatile posibile, iar daca nu le avem, sa ni le dezvoltam. Nimeni nu poate avea vreodata toate calitatile. Vreau sa subliniez numai importanta de a te cunoaste bine pe tine insuti, cu bune si rele, pentru a face fata cat mai bine situatiilor de viata in care esti pus. Atunci cand te cunosti bine, vei infrunta viata cu curaj, fara sa-ti fie frica de neprevazut. Sti ca orice s-ar intampla, vei gasi repede solutii si metode de rezolvare bune, pentru ca increderea in tine este la cote maxime, iar ea izvoraste din autocunoastere.

Cand te lovesti de problema autocunoasterii?

In general acesta este un aspect neglijat de majoritatea oamenilor, deoarece nu pare important si fiecare crede ca se cunoaste suficient de bine din observatiile zilnice si din experienta de viata. Dar nu suntem cu totii atat de buni observatori cum am vrea si cum am crede.

O prima situatie in care ne dam sema ca nu ne cunoastem suficient de bine este aceea in care credem ca e bine sa ne comportam intr-un anume fel, dar sfarsim prin a avea o alta atitudine. De exemplu, daca sunt pusa in fata unui conflict intre doi prieteni, vreau sa fiu impartiala si stiu ca ar trebui sa-l aplanez. Dar cand discutia se aprinde si cei doi se lupta in argumente, tind sa-i dau dreptate unuia si chiar le arat asta. Intentia mea initiala era sa aplanez conflictul, sa fiu impartiala si sa-i ajut sa incheie mai repede cearta, lasandu-i pe ei sa rezolve problema. Cum am ajuns atunci sa am aceasta reactie si sa fac altceva decat ce mi-am propus si decat consider ca e corect? Ei bine, in mijlocul disputei lor, mi-a fost distrasa atentia de ce isi spuneu si nu m-am mai controlat. Eu cred ca e bine sa nu ma implic, dar este o atitudine pe care mi-o impun (asa crede mintea mea ca e bine), insa simt ca ar trebui sa fac altfel. Tendinta mea naturala si impulsul firii mele este sa spun sincer ce cred, care din ei mi se pare ca are dreptate. In momentul in care nu ma mai controlez, iese la lumina tendinta mea de comportament natural, iar cel impus este uitat. Pana la urma ajung sa fac cum simt, nu cum cred ca e bine.

Mai exista un moment important in viata in care avem extrem de mare nevoie de autocunoastere: atunci cand vrem sa ne descoperim vocatia si cand trebuie sa ne alegem o meserie. Daca vrem cu totii sa muncim cu placere, sa ne gasim un serviciu bun, in care sa avem satisfactii, in care pasiunea si implicarea noastra sa fie maxime, cum se face ca cei mai multi oameni isi urasc serviciul si isi fac treaba cu dezgust? Unde au gresit? Atunci cand si-au ales meseria nu stiau ce le place cu adevarat sa faca, ce ii pasioneaza, ce le aduce satisfactii si ce gen de activitate ar putea face cu placere ani de zile, sau chiar o viata intreaga. Unii sunt prea tineri cand fac asta, altii cred ca nu stiu sa aleaga si se bazeaza pe sfaturile familiei sau ale prietenilor, altii aleg pe criteriul marimii salariului. In mod clar nu se cunosc pe ei si nu stiu ce vor de la viata, nici la ce sunt buni, sau ce le place sa munceasca, din care sa se poata face bani.

Cele doua situatii concrete de mai sus sunt chiar mai putin importante decat faptul ca omul este intr-o evolutie continua, ceea ce este normal, si daca maine actionam pe baza a ceea ce eram ieri, rezultatele nu vor aparea. Autocunoasterea nu este un proces pe care il parcurgem o data si apoi ne bazam intreaga viata pe observatiile facute initial, pentru ca ele se modifica periodic, pe masura ce viata ne transforma, pe masura ce invatam si ne dezvoltam. Am mai discutat si cu alta ocazie: imaginea noastra despre noi insine trebuie actualizata mereu, pentru ca altfel ajungem la conflicte interioare care ne vor bloca. Iar actualizarea imaginii de sine se face prin instrumentele autocunoasterii.

Daca te-am convins de importanta autocunoasterii, iti mai ramane doar s-o pui in practica. Iti promit ca va fi distractiv, dar si revelator.

Instrumente de lucru pentru autocunoastere

Iti voi da trei instrumente, nu mai mult, dar foarte bune si puternice.

Autoanaliza. Petrece pur si simplu o jumatate de ora in liniste, singur si gandeste-te care sunt cele mai importante trasaturi de caracter ale tale, cele care te definesc, care te fac sa fii unic. Este vorba despre insusirile bune sau rele care se evidentiaza si pot fi observate in situatiile de viata in care esti implicat. Identifica-ti cele mai importante calitati si cele mai mari defecte, dupa metodele pe care le-am discutat saptamanile trecute. Noteaza totul pe hartie, pentru ca mai tarziu sa poti sa le compari cu rezultatele testelor urmatoare.

Profilul DISC, oferit de Tonny Robbins, este cel mai complex si mai bun test pe care l-am facut vreodata. Dupa rezultatele obtinute mi-am analizat punctele forte si pe cele slabe, am inteles care este tendinta mea naturala de comportament si de ce este bine sa o urmez. In functie de ele mi-am resetat unele tinte si mi-am refacut planul de actiune legat de dezvoltarea mea.

Testul este doar in limba engleza, se spune ca dureaza un sfert de ora, dar daca engleza nu este limba ta nativa, probabil ca iti va lua mai mult timp. Eu am apelat chiar la dictionar, nu pentru ca ar fi termeni grei, dar sunt multe sinonime si e bine sa raspunzi cat mai precis legat de preferintele tale. Vei primi prin email un raport de vreo 30 de pagini al testului, cu explicatii, diagrame si sugestii pretioase.

Testul Myers-Briggs este si el foarte bun. Am aflat de el dintr-un articol scris de psihologul Pera Novacovici pe blogul lui. In acest articol poti deschide un link unde faci testul in limba engleza, sau poti merge la linkul pentru limba romana, pe care il ofera Pera in comentarii, ori la alt link pentru testul in limba romana.

Tot Pera ne mai pune la dispozitie un test de personalitate numit scala de maturitate emotionala Friedmann.

Imi pare rau ca cei care nu stiu engleza nu vor putea sa faca si testul DISC. Profit de ocazie sa te sfatuiesc sa inveti engleza, deoarece altfel pierzi informatii extrem de valoroase si unele instrumente de acest gen. Sunt foarte multe resurse care se gasesc doar in limba engleza si pentru care inca nu si-a facut nimeni timp sa le traduca si in alte limbi. In lumea in care traim este esential sa sti engleza.

Cum au decurs testele la tine? Esti multumit de rezultate? Sunt conforme cu realitatea? Ai fost cumva socat de unele aspecte ale descoperirii de sine? Scrie intr-un comentariu mai jos si daca sti si alte teste bune de autocunoastere.

Sursa foto

CITESTE SI:

Test de personalitate si potential