Ne inselam cu privire la obezitate si diabet?

Obese woman

Peter Attia este un medic dedicat profesiei sale si oamenilor. Discursul lui pune in lumina o problema foarte importanta: convingerile actuale despre relatia dintre obezitate, diabet si rezistenta la insulina ar putea fi gresite. Si-a dat seama de acest lucru dupa ce s-a ingrasat si a devenit el insusi rezistent la insulina, in ciuda faptului ca facea miscare timp de cateva ore pe zi si se alimenta corect si sanatos.

Se pare ca nu este neaparat adevarat ca obezitatea cauzeaza rezistenta la insulina. S-ar putea sa fie chiar invers: obezitatea sa fie un simptom al rezistentei la insulina. Attia se intreaba:

Daca ducem un razboi gresit si in loc sa ne luptam cu rezistenta la insulina, ne luptam cu obezitatea? Blamandu-i pe obezi inseamna ca blamam victimele. Daca o parte din ideile noastre fundamentale despre obezitate sunt gresite?”

Atunci cand un om se ingrasa subit, fara sa manance mai mult, sau sa schimbe ceva in regimul lui de viata si cand nu poate slabi, ar putea fi vorba de rezistenta la insulina a corpului lui.

Explicatia ipotezei lui Attia pare logica:

Daca te intrebi impotriva a ce incearca sa se protejeze o celula cand vine vorba de rezistenta la insulina, raspunsul nu e, cu siguranta, de prea multa mancare. E mai degraba de prea multa glucoza: glicemie. Stim ca cerealele rafinate si amidonul cresc temporar glicemia si ca zaharul ar putea cauza direct rezistenta la insulina. Daca pui cap la cap aceste procese fiziologice, reiese ca aportul crescut de cereale rafinate, zaharuri si amidon cauzeaza epidemia de obezitate si diabet, dar asta datorita rezistentei la insulina si nu neaparat a hranei in exces si a lipsei de miscare.”

La aceasta ora, oamenii de stiinta au diverse ipoteze despre cauza epidemiei de rezistenta la insulina. Unii cred ca de vina sunt caloriile consumate, altii – grasimile alimentare, in timp ce altii – cerealele rafinate si amidonul. Pana cand cercetarile vor scoate adevarul la lumina, problema ramane deschisa.

Programul de cercetare in care este implicat Peter Attia impreuna cu alti medici, se concentreaza in jurul a 3 mari teme sau intrebari.

  1. In ce masura diversele produse pe care le consumam influenteaza metabolismul, hormonii si enzimele si prin ce mecanisme moleculare?
  2. Pot face oamenii schimbarile necesare in dietele lor pe baza acestor perspective, intr-un mod sigur si practic?
  3. Odata verificate schimbarile sigure si practice, pe care oamenii le pot face la dieta lor, cum le putem influenta comportamentul in asa fel incat sa devina regula si nu exceptie?

Dincolo de ipoteza lui privind legatura dintre obezitate, diabet si rezistenta la insulina, este emotionanta vulnerabilitatea lui asumata, legata de pacienta obeza pe care o judecase gresit:

As vrea sa pot vorbi din nou cu acea femeie. As vrea sa-i spun cat de rau imi pare. I-as spune: am facut tot ce mi-a stat in putinta ca doctor, dar ca om te-am dezamagit. Nu aveai nevoie de judecata si dispretul meu.”

Peter Attia este profund uman inainte de a fi doctor si ne ofera o lectie de sinceritate si de profesionalism. Cred ca nu sunt multi medici care recunosc ca se pot insela:

„Am inteles ca nu putem continua sa-i blamam pe pacientii obezi si diabetici asa cum am facut eu. Majoritatea vor sa faca ceea ce trebuie, dar trebuie sa stie mai intai ce au de facut si ca au mult de lucru. Visez la o zi in care pacientii nostri vor putea scapa de kilogramele in plus si se vor vindeca de rezistenta la insulina, deoarece ca medici profesionisti si noi am scapat de surplusul de bagaj mental si ne-am vindecat suficient de neacceptarea noilor idei, ca sa revenim la idealurile originale: receptivitate, curajul de a renunta la ideile invechite cand acestea nu par a functiona si intelegerea faptului ca adevarul stiintific nu e definitiv, ci evolueaza constant. Alegand aceasta cale, va fi mai bine atat pentru pacienti, cat si pentru stiinta. Daca obezitatea nu e nimic mai mult decat un surogat pentru bolile metabolice, de ce sa ii pedepsim pe cei care sufera de obezitate? De ce ma simt indreptatit sa-l judec pe acest om?”

Ar trebui sa ne punem cu totii aceste intrebari si sa adoptam atitudinea lui Peter Attia, care spune:

Am decis ca nu voi mai putea sa pretind ca am raspunsuri, cand de fapt, nu le am. Am fost umilit destul de ceea ce nu stiuEu, personal, nu-mi mai permit luxul de a fi arogant, cu atat mai putin de a avea certitudini.”

Sursa foto

TOXIC – un documentar cu Profesorul Gheorghe Mencinicopschi

Documentarul ”Toxic” trateaza problema calitatii alimentelor din zilele noastre. Profesorul Gheorghe Mencinicopschi explica aparitia obezitatii, atingand mult dezbatuta problema a alimentelor modificate genetic, aflata in stransa legatura cu matricea alimentului. Ne-am creat un mediu artificial la care nu mai suntem adaptati, iar acest fapt aduce cu sine multe dintre problemele de sanatate ale omului modern.

Obezitatea atinge si tarile in curs de dezvoltare, nu doar pe cele dezvoltate economic. Este un paradox faptul ca unele dintre aceste tari se confrunta in acelasi timp cu obezitatea si cu foametea. Calitatea alimentelor este la fel de importanta ca si cantitatea lor. Alimentele de slaba calitate nu ne hranesc cu adevarat si in timp ne imbolnavesc si duc la obezitate.

Alimentele modificate genetic (GMO – Genetically Modified Organism) sufera procese de transformare complexe si au la baza procesul hibridarii. Speciile noi rezultate in urma lui castiga artificial anumite calitati, dar pierd altele, cum ar fi savoarea, textura sau o parte din valoarea biologica. In aceste conditii este extrem de importanta multiplicarea semintelor traditionale vechi, macar la scara mica. Initiativa bancii de gene de la Suceava de a distribui si conserva speciile de plante si legume traditionale romanesti este cu atat mai laudabila. In absenta ei, in decursul urmatorilor ani gustul legumelor romanesti ar fi doar o amintire.

Documentarul arata si felul in care sunt crescute intensiv plantele si animalele la noi in tara. Iar ce m-a socat pe mine este ideea ca verdeturile din supermarket ar putea fi de multe ori mai curate decat cele de la tarani. Asta m-a pus pe ganduri legat de calitatea alimentelor pe care le consumam. Devine o provocare tot mai mare sa traim simplu si sanatos, la fel ca stramosii nostri.

Astept sa vizionezi documentarul si sa lasi parerea ta intr-un comentariu mai jos.

Sa-i invatam pe copii despre alimente

veggie (1)

Ma intreb daca parintii care isi hranesc copiii cu alimente nesanatoase, s-au gandit vreodata ca acest lucru inseamna abuz la adresa celor mici. Atunci cand nu le gatesc si ii duc la un fast-food, sau le pun pe masa mancare hipercalorica, fara fructe sau legume, se gandesc oare ca asta ii poate imbolnavi si le poate scurta viata?

Bucatarul Jamie Oliver vorbeste socant de deschis si de direct despre ignoranta noastra a tuturor in legatura cu alimentatia, obezitatea si educatia culinara a copiilor .

Jamie Oliver a castigat premiul TED pentru acest discurs. Pe langa faptul ca este unul din cei mai renumiti bucatari din lume, el este un militant pentru hrana sanatoasa pe care o gateste. Este implicat in mai multe proiecte menite sa educe oamenii in legatura cu alimentatia sanatoasa, cu cultivarea talentelor si abilitatilor necesare in bucatarie, sau cu importanta hranei gatite acasa.

Detine mai multe restaurante in diferite orase din lume si in unele dintre ele a angajat tineri cu probleme sociale, pe care i-a instruit el insusi. In ultimii ani a depus eforturi uriase sa schimbe meniurile din cantinele scolare din Anglia si SUA. A incercat sa inlocuiasca hrana plina de zahar si putin hranitoare din meniurile copiilor, cu alimente adevarate si hrana gatita. In acest demers s-a luptat cu toata lumea: de la administratiile scolilor, care nu puteau aloca bugete mai mari, pana la reticenta copiilor carora incerca sa le educe gustul pentru fructe si legume.

Il ador pe Jamie Oliver atat pentru felul in care gateste, dar mai ales pentru exemplul de umanism pe care il da. El nu doar ca se lupta cu o lume intreaga care pare ca nu intelege importanta hranei adevarate si sanatoase, dar nu renunta pana cand reuseste sa faca ce si-a propus. In America a vrut atat de tare sa imbunatateasca meniurile copiilor in scoli, incat a apelat la sprijinul comunitatii pentru finantare, atunci cand scolile nu au gasit banii necesari. Le-a vorbit oamenilor prin posturile locale de radio, s-a intalnit cu oficialitatile pentru a discuta despre nevoile copiilor si necesitatea eradicarii obezitatii. Practic a facut totul pentru cauza lui.

Iar aceia nici macar nu erau copiii lui. Cati dintre noi ne gandim macar sa schimbam ceva in conditiile in care invata sau sunt hraniti copiii nostri la gradinita sau la scoala? Daca fiecare om s-ar zbate in acest fel pentru cauzele in care crede, am trai intr-o lume autentica si in mod sigur mai buna, pentru ca valoarea si lucrurile bune ar iesi la suprafata prin puterea oamenilor si a multimilor care apara o cauza comuna.

Cand am vazut scena in care le arata copiilor legumele, iar acestia nu le-au recunoscut, am izbucnit in plans. Nu am putut sa cred ca exista asa ceva. Am fost stupefiata, intristata si revoltata la adresa parintilor inconstienti. Imi vine greu si acum sa cred ca poti sa-i pui unui copil in mana un smartphone, tableta sau alte dispozitive de ultima generatie si nu ii pui in mana un fruct sau o leguma, ori macar o carte cu imagini in care sa le vada si sa le recunoasca…

Cum sa manance tinerii si adolescentii legume, daca nu au fost obisnuiti din copilarie sa le vada in farfurie? Cum sa le placa fructele si legumele daca nu le primesc la masa de la varste fragede? Ce sanse sunt ca acesti copii sa gateasca in viitor, daca mamele lor nu le gatesc si nu-i invata sa faca asta? Si mai ales, in ce fel isi vor educa ei propriii copii candva despre mancare, daca nu stiu ce e bine pentru ei si daca au o alimentatie nesanatoasa?

Vreau sa cred ca la noi situatia nu este atat de disperata, deoarece vad in jurul meu mamici care le gatesc copiilor, care se straduiesc sa le dea copiilor lor sa manance fructe, legume si in general mancare sanatoasa.

Insa vad si prea multe mamici care pe de alta parte le dau copiilor sa manance zahar. Mult zahar. Daca organismul nostru nu are nevoie de zahar rafinat adaugat in alimente, nimic in plus fata de zaharul existent din natura in ele, pentru ce ii obisnuiesc pe copii cu el? Se stie ca gustul se formeaza in copilarie, timpuriu si obiceiurile alimentare la fel.

Oricat de bine intentionata este fiecare mama sau bunica, daca isi hranesc nesanatos familia timp de ani de zile, dupa parerea mea, ele comit crime cu premeditare. Stiu ca este foarte dur si revoltator ceea ce spun, dar gandeste-te bine daca nu cumva am dreptate. Nu avem nici o scuza, nici ca gatim cum ne-a invatat mama sau bunica, nici ca nu avem bani, sau alte motive care nu exista. Cum poti sa pui pe masa familiei otrava, sa dai din umeri si sa spui “Oricum totul este plin de E-uri. Nu mai ai cum sa te feresti de ele. Nu mai gasesti un aliment curat”? Stiu ca e greu, dar recunoaste ca daca folosesti cuvintele astea ca scuza, probabil ca nici nu faci nimic in acest sens si nu te straduiesti sa gasesti solutii. Cei pe care ii intereseaza cu adevarat problema aceasta, se informeaza si pana la urma gasesc o rezolvare. (Vezi articolul 8 solutii pentru a manca mai sanatos).

Te las cu dorinta lui Jamie de la sfarsitul discursului, pentru a reflecta in continuare la cuvintele lui.

“Imi doresc ca toata lumea sa ajute la crearea unei miscari puternice si sustenabile, care sa invete fiecare copil despre mancare, sa inspire familiile sa gateasca din nou si sa-i ajute pe oamenii de pretutindeni sa lupte impotriva obezitatii.”

Tu ce faci pentru ca familia ta sa manance cat mai sanatos posibil? Ce fel de alimente cumperi si de unde? Prin ce metode gatesti? Cum iti inveti copiii sa manance sanatos?

Sursa foto: Flickr