Cum ne pastram organele de simt in cea mai buna stare de functionare

sanatatea organelor de simt

Pentru a ramane tineri, nu este suficient sa ne mentinem arterele curate si plamanii plini de aer; trebuie sa ne si simtim tineri. Putine lucruri ne fac sa ne simtim mai batrani decat declinul simturilor – in special al auzului si al vazului. Acest plan de actiune se refera la mentinerea si imbunatatirea calitatii vietii, astfel incat sa ne putem bucura in continuare de senzatiile extraordinare din aceasta lume.

In continuare ai 5 metode prin care iti poti pastra multa vreme de acum inainte organele de simt in stare buna de functionare.

Plan de actiune din 5 pasi pentru mentinerea tineretii si a sanatatii organelor de simt

Conserva-ti organele de simt

Pielea. Pe masura ce inaintam in varsta, epiderma produce celule noi intr-un ritm mai lent, iar radiatiile solare o subtiaza de-a lungul timpului, grosimea ei ajungand de la 20 la numai 2 celule. Una din masurile prin care ne putem intineri pielea este sa o pacalim – sa o facem sa creada ca trebuie sa fabrice celule noi. Trebuie sa folosim creme pe baza de acizi alfa-hidroxilici (AHA), care cresc viteza de reinnoire a pielii prin faptul ca ajuta la exfolierea celulelor moarte de la suprafata ei. Eliminarea celulelor moarte si crearea altora noi, confera pielii un aspect mai tanar.

Ochii. Expunerea intensa sau indelungata la soare poate fi daunatoare, deoarece radiatiile cu anumite lungimi de unda pot afecta cristalinul si retina. Schiul si sporturile acvatice sunt periculoase pentru ochi, atat din cauza luminii directe, cat si a celei reflectate. Cei care lucreaza sau fac sporturi in aer liber trebuie sa poarte ochelari de soare cu filtru pentru radiatiile ultraviolete (UVA si UVB). Radiatiile UVB sunt de obicei filtrate de cornee si de parbriz, dar nu si cele UVA, iar expunerea la aceste raze este asociata cu aparitia cataractei si a degenerescentei maculare.

Urechile. Nimic nu afecteaza mai mult urechile decat zgomotele puternice. Din fericire, urechile sunt capabile sa-si revina, asa ca zgomotul trebuie sa fie permanent pentru a resimti efectele negative. Orice suntet de peste 85 de decibeli poate duce la pierderea definitiva a auzului. Vorbitul in soapta are 20 de decibeli, iar un uscator de par sau o masina de tuns iarba au 90 de decibeli, dar afecteaza auzul la o functionare timp de 8 ore. Un concert rock de 110 decibeli poate provoca pierderea definitiva a auzului in 45 de minute. 3 minute este considerata limita maxima de siguranta in cazul unui zgomot continuu de 100 de decibeli. Cu cat un zgomot e mai puternic, cu atat ne afecteaza mai repede. Evitarea zgomotelor puternice, sau protejarea urechilor cu dopuri atunci cand ne expunem la asemenea zgomote sunt cele mai bune lucruri (si singurele) pe care le putem face pentru a ne pastra auzul.

Pipaitul. De obicei oamenii au urmatoarea conceptie cu privire la durere: suporta durerea, traieste cu ea si poate ca pana la urma o sa treaca. Dar faptul ca ne doare ceva nu inseamna ca trebuie sa induram suferinta. De fapt, e absolut necesar sa n-o induram si sa gasim metode de a remedia situatia. Atunci cand ne doare ceva, receptorii durerii sunt foarte sensibili – ei se asteapta la durere, iar durerea pe care o resimtim se amplifica. Cu cat suportam mai mult durerea, cu atat o vom simti mai intens. Daca ii spunem corpului ca durerea e in regula si nu facem nimic in legatura cu ea, consolidam mesajul initial. De aceea e necesar sa restabilim receptorii durerii si sa traim fara durere cel putin 6 ore la rand. Astfel, data viitoare cand vom resimti durerea, nu va mai fi la fel de rau. Daca nu restabilim receptorii nervosi, riscam ca durerea sa devina permanenta, mai ales in cazul durerilor cronice, care dureaza de peste 3 saptamani.

Exista multe terapii care reusesc sa intrerupa durerea, pentru a-i permite organismului sa-si revina, precum ibuprofenul sau cremele cu capsaicina (o substanta din ardeiul iute), dar si acupunctura, sau masajul au efecte bune.

Protejeaza-te de razele ultraviolete

Expunerea la soare 10-20 de minute pe zi ne ajuta organismul sa secrete vitamina D, care ne intareste imunitatea si ne protejeaza sistemul cardiovascular. Dar trebuie sa limitam timpul de expunere la soare, pentru a ne proteja de cancer de piele si de riduri. Daca stam mai mult timp la soare, trebuie sa ne protejam pielea cu creme cu protectie solara, mai ales intre orele 10-16. Factorul de protectie trebuie ales in functie de tipul de piele, de pigmentul natural al ei, de gradul de bronzare care exista deja, dar si de zona geografica si intensitatea razelor soarelui. Cu cat pielea este mai alba, cu atat factorul de protectie trebuie sa fie mai mare. O crema cu factor de protectie solara 20, de exemplu, inseamna ca ne ofera o protectie de 20 de ori mai mare decat protectia naturala a pielii fata de razele solare. Ar trebui sa folosim zilnic creme cu protectie mare pe zonele cele mai expuse: fata, gat, decolteu, maini. Chiar si iarna este nevoie ca pe zonele expuse sa folosim creme cu protectie, deoarece razele ultraviolete exista chiar si in absenta soarelui.

Ingrijeste-ti ochii

Bea apa. Canalele lacrimale sunt responsabile de lubrifierea ochilor, iar uscaciunea ochilor este data de faptul ca aceste canale nu produc cantitatea necesara de lichid lacrimal. Daca bem suficienta apa pe parcursul zilei (minim 2 litri), aceasta problema nu ar trebui sa apara.

Motaie. Somnul reface intregul organism, inclusiv ochii si este cel mai bun remediu pentru ochi obositi. Somnul ajuta membranele retinei, permitandu-le sa se refaca dupa o zi grea de munca. Pe parcursul noptii avem nevoie de minim 5 ore de somn pentru ca ochii sa se refaca.

Relaxeaza-te. Daca stai toata ziua in fata calculatorului, este important sa faci macar o pauza de 10 minute la fiecare 2 ore si sa te relaxezi putin folosind tehnici simple. Ideal este sa iesi in aer liber si sa-ti relaxezi privirea uitandu-te din cand in cand in departare, la linia orizontului, sau sa privesti cerul senin, tinand periodic ochii inchisi pentru cateva minute.

Controleaza lumina. Cand citesti si scrii, lumina trebuie sa cada pe obiect, nu pe ochi si sa vina din partea stanga. Daca lumina nu este suficienta, ochiul oboseste mai repede. Distanta optima intre ochi si carte sau dispozitivul de pe care citesti este de 25-30 de cm.

Foloseste-ti simtul gustului in beneficiul celorlalte simturi (alimenteaza-te corect)

Luteina este una dintre cele mai benefice substante pentru mentinerea vederii si imbunatatirea sanatatii ochilor. Unii sunt de parere ca previne efectele negative ale oxidantilor asupra retinei, dar in realitate nu se stie cum functioneaza. Poti lua suplimente cu luteina – cate 1000 de micrograme de doua ori pe zi, dar ca intotdeauna, eu recomand sa iei substantele de care ai nevoie din alimente. Luteina se gaseste in porumb, spanac si alte verdeturi si legume cu frunze verzi.

Vitamina C si bioflavonoidele pot oferi protectie impotriva cataractei. Sursele naturale sunt: suc de merisoare, merisoare, suc de rosii, ceai, capsuni, ceapa, broccoli, mere, rosii, ovaz, suc de struguri, vin rosu, ardei gras, patrunjel, citrice, etc. Un studiu recent a demonstrat ca persoanele cu varsta peste 50 de ani care consuma cel putin 3 portii de fructe pe zi, sunt mai putin predispuse la degenerescenta maculara decat cele care consuma doar o portie si jumatate.

Uleiul de peste. Pe masura ce imbatranim, celulele de grasime din cel de-al treilea strat al pielii, se subtiaza si devin neregulate. Aceasta confera pielii imbatranite aspectul acela „stafidit”. Acizii grasi din uleiul de peste ajuta la ingrosarea si netezirea acestui strat, ceea ce elimina ridurile si confera pielii un aspect mai plin. Trebuie evitate grasimile saturate si grasimile trans (carnea grasa si prajelile), deoarece favorizeaza acneea.

Uleiul de peste ajuta si ochii. Retina este o structura membranoasa si intregul ochi este cuprins intr-un strat dublu, moale de membrane (ca doua straturi de celofan cu un jeleu la mijloc). De aceea ochiul depinde foarte mult de ficat, care ajuta la metabolizarea vitaminelor liposolubile (A,D,E,K) in grasimi ce hranesc si intretin aceste membrane. Daca ai deficiente de DHA (acid docosahexaenoic – forma esentiala in care se gaseste acidul gras omega-3 la om), sistemul conductor ce converteste energia usoara in energie nervoasa la nivelul retinei va fi incetinit. Poti lua 500 mg de DHA pe zi pentru a preveni degenerescenta maculara. Exista dovezi ca si acizii grasi omega-3 pot ajuta in caz de uscaciune a ochilor.

Cocktail pentru ochi. Un studiu amplu a aratat ca anumite vitamine, cand sunt luate impreuna, pot preveni pierderea vederii la persoanele care sufera de degenerescenta maculara activa cauzata de varsta. Studiul a descoperit ca la persoanele care aveau deja degenerescenta maculara umeda, riscul pierderii vederii se reducea cu peste 25% daca luau in fiecare zi (in mai multe doze) 500 mg de vitamina C, 400 UI de vitamina E, 15 mg de betacaroten, 80 mg de zinc si 2 mg de cupru.

Testeaza-ti simturile

Incearca periodic urmatoarele auto-teste ca sa vezi cum stai cu simturile.

Test de echilibru. Stai intr-un picior cu ochii inchisi (si bratele pe langa corp) si cronometreaza. Daca ai peste 45 de ani, e foarte bine daca reusesti sa stai mai mult de 15 secunde. Daca nu poti, e posibil sa ai o problema cu echilibrul, ceea ce te face mai vulnerabil la accidente pe masura ce imbatranesti.

O metoda de a-ti imbunatati echilibrul este folosirea ganterelor, mai bine decat aparatele cu greutati. Faptul ca trebuie sa-ti echilibrezi greutatea, te obliga sa-ti exersezi aptitudinile motorii asociate cu echilibrul.

Test de vedere. Iata cateva lucruri la care sa fii atent pentru a determina daca ai probleme cu ochii si daca trebuie sa mergi la oftalmolog sau la optometrist:

  • Daca ochii iti obosesc mai repede decat de obicei atunci cand iti desfasori activitatile obisnuite, cand lucrezi la calculator sau citesti.
  • Daca ochii iti obosesc mai devreme pe parcursul zilei – de exemplu, nu mai poti citi in pat inainte de culcare, asa cum faceai de obicei.
  • Daca dureaza ceva mai mult sa-ti revii dupa expunerea la lumini puternice in timpul noptii (intre 7 si 10 secunde in loc de 3). Asta e usor de observat, mai ales cand conduci.

Test de auz. Daca raspunzi afirmativ la aceste intrebari, ar trebui sa mergi la un control.

  • Persoanele din jurul tau se plang ca dai sunetul de la televizor prea tare?
  • Ii rogi adesea pe ceilalti sa repete ce au spus?
  • Iti e greu sa-i intelegi pe copiii mici?
  • Nu intelegi ce iti spune cineva dintr-o alta camera?

O alta metoda este sa rogi pe cineva sa-ti sopteasca ceva, sau sa iti freci degetele unul de altul, mai intai in dreptul uneia dintre urechi, apoi in dreptul celeilalte. Daca simti o diferenta intre nivelurile la care percepi sunetul, e posibil sa ai o problema cu perceperea frecventelor inalte, acea parte a auzului care se pierde mai intai. Daca observi ca exista o diferenta, medicul va incerca sa determine daca e cauzata de un exces de ceara sau lichid in urechi si abia apoi daca este o problema cauzata de varsta sau de zgomote puternice. Avand in vedere ca la aproximativ 25% dintre persoanele intre 65 si 75 de ani si la aproape 80% dintre persoanele de peste 75 de ani apar probleme de auz, un control medical iti poate imbunatati calitatea vietii.

Testul urechii. Examineaza-ti lobii. Daca observi o adancitura in diagonala pe unul dintre lobi, e posibil sa suferi de imbatranirea arterelor. De asemenea, depunerile galbui de colesterol din jurul ochilor (xanteloame) sunt un alt semnal de avertizare.

Testul durerii. Ia un ac si inchide ochii. Roteste acul astfel incat sa nu stii unde este varful. Apoi inteapa-te usor in laba piciorului si vezi daca ti-ai dat seama cu care parte a acului te-ai intepat. Daca nu reusesti, inseamna ca ti s-au deteriorat niste fibre senzoriale. Este semnul ca trebuie sa mergi la medic pentru a descoperi cauza si a o trata. Atentie ce ac folosesti! E de preferat sa fie un ac steril de seringa pe care sa-l cumperi din farmacie special in acest scop.

Sursa foto

Organele de simt

organele de simt

Organele de simt – ochii, urechile, gura, nasul, pielea – aduna informatii despre lumea exterioara, pe care creierul le poate procesa si decide ce sa faca mai departe cu ele. Unele specii supravietuiesc cu ajutorul unor simturi (cainele cu mirosul, liliecii cu auzul), dar simtul care ne face pe noi umani este vederea. Aproximativ 80% din ceea ce proceseaza creierul se datoreaza lucrurilor pe care le vedem. Poate ca nu intotdeauna simtim, mirosim sau ascultam, insa cu exceptia orelor in care dormim, noi procesam permanent informatia receptata vizual.

Cea mai mare diferenta intre organele de simt si celelalte organe este ca o proasta functionare a acestora nu are implicatii care sa ne ameninte viata, ci mai degraba s-o deterioreze.

Din ce sunt alcatuite organele de simt si care sunt functiile lor

Organele senzoriale au roluri functionale de protectie (vedem culoarea rosie a semaforului, simtim mirosul de fum, simtim gustul laptelui stricat). Ele sunt responsabile pentru calitatea vietii noastre. Felul in care functioneaza organele noastre senzoriale ne permite sa traim anumite experiente si sa trimitem semnale stimulatoare creierului.

Ochii

Pentru a capata forma pe care o au, globii nostri oculari contin foarte mult fluid. Acest fluid circula in jurul ochiului si este filtrat de un invelis care este ca un ecran. In spatele globului ocular se gaseste foarte multa grasime, ceea ce ne impinge ochii inainte.

Partile componenete ale ochiului:

  • pleoapele
  • corneea
  • umoarea apoasa
  • irisul
  • pupila
  • cristalinul
  • corpul vitros
  • retina
  • sclera
  • mambrana vasculara
  • nervul optic

Pleoapele au rol de protectie exterioara a ochiului.

Corneea este o membrana transparenta care acopera partea anterioara a ochiului. Ea nu are vase sangvine, insa poseda o putere mare de refractie si intra in sistemul optic al ochiului. Corneea se invecineaza cu membrana exterioara netransparenta a ochiului – sclera.

Umoarea apoasa, sau camera anterioara a ochiului, reprezinta un spatiu intre cornee si iris. Aceasta este umpluta cu lichid intraocular.

ochiul

Sursa foto

Irisul reprezinta dupa forma un cerc cu o gaura in mijloc (pupila). Irisul este constituit din muschi, datorita carora marimea pupilei se schimba. Ea intra in sistemul vascular al membranei ochiului. Irisul este responsabil pentru culoarea ochilor. Irisul are aceeasi functie ca si diafragma in aparatul de fotografiat: regleaza fluxul de lumina.

Pupila reprezinta o gaura in iris. Marimea acesteia depinde de obicei de cantitatea de lumina care ajunge la ea. Cu cat patrunde mai multa lumina in ochi, cu atat pupila este mai mica; invers, ea se mareste la intuneric.

Cristalinul este o lentila naturala a ochiului. Este transparent, elastic – poate sa-si schimbe forma aproape instantaneu regland focalizarea, datorita caruia omul vede bine atat aproape, cat si departe. Cristalinul, la fel ca si corneea, intra in sistemul optic al ochiului.

Corpul vitros este o substanta transparenta gelatinoasa, amplasata in partea posterioara a ochiului. Corpul vitros mentine forma globului ocular, participa la schimbul de substante intraocular si intra in sistemul optic al ochiului.

Retina este constituita din fotoreceptori (acestia sunt sensibili la lumina) si celule nervoase. In celulele-receptor amplasate in retina are loc transformarea energiei luminii (fotoni) in energie electrica a tesutului nervos, adica reactia fotochimica.

Sclera este o membrana exterioara netransparenta a globului ocular, care trece in partea anterioara a globului ocular in corneea transparenta. 6 muschi oculomotori se fixeaza de sclera. In ea se gasesc terminatii nervoase si capilare.
 
Membrana vasculara – acopera sectiunea posterioara a sclerei, de care adera retina. Membrana vasculara este responsabila pentru alimentarea cu sange a structurilor intraoculare. In cazul afectiunilor retinei, membrana vasculara deseori este implicata in procesul patologic. In membrana vasculara nu sunt terminatii nervoase, de aceea in cazul afectiunii acesteia nu apar dureri, care semnaleaza de obicei anumite neregularitati.

Nervul optic – cu ajutorul acestuia semnalele de la terminatiile nervoase sunt transmise creierului.

Funcţiile principale ale ochiului:

  • sistemul optic, care proiecteaza imaginea;
  • sistemul de primire si “codare” a informatiei primite pentru creier.

Ochiul poate fi numit un aparat optic complicat. Sarcina lui principala este de a transmite imaginea corecta nervului optic.

In ce priveste ochii, exista diferente foarte mari intre om si animale. In primul rand, oamenii au ochii plasati mai aproape decat majoritatea animalelor, ceea ce ne da o profunzime a perceptiei. In schimb, pierdem vederea periferica.

Pentru a vedea, ochiul ia informatia din sursele exterioare si o transmite creierului. Informatia trece prin cornee si prin iris. In spatele irisului se afla cristalinul, care seamana cu lentilele unui aparat foto. Aceasta parte remarcabila a ochiului nu numai ca isi schimba forma pentru a focaliza, dar si filtreaza o parte a spectrului luminos care poate afecta ochiul. Corneea protejeaza cristalinul de zgarieturi. Corneea si cristalinul focalizeaza lumina sub forma unei imagini inversate in partea din spate a ochiului, pe retina. Odata ce a ajuns la retina, imaginea se transmite prin nervul optic la creier, dar este rotita cu 180 de grade, in asa fel incat creierul s-o receptioneze in pozitia fireasca.

Posesia a doi ochi ne permite sa avem vedere stereoscopica (adica sa formam imaginea tridimensionala). Partea dreapta a retinei fiecarui ochi transmite prin nervul optic partea dreapta a imaginii in partea dreapta a creierului; analogic functioneaza si partea stanga a retinei. Apoi cele doua parti ale imaginii sunt unite de creier. Astfel ca fiecare ochi percepe tabloul lui. In cazul dereglarii miscarii in comun a ochiului drept si a celui stang, poate fi dereglata vederea binoculara. Cu alte cuvinte, respectivei persoane i se va dubla imaginea sau va vedea in acelasi timp doua tablouri complet diferite.

Cei mai activi muschi nu sunt cei de la picioare, spate sau brate, ci cei care sustin ochiul. Ochii nostri au peste 2 milioane de parti care functioneaza si au capacitatea de a procesa 36.000 de informatii pe ora. Ochii se misca permanent, chiar si atunci cand sunt inchisi. Toate acestea fac ochii sa fie cel mai important instrument al organismului nostru.

Culoarea ochilor este data de zona geografica in care au trait stramosii. Indivizii din medii insorite au irisul mai inchis la culoare, pentru a putea bloca lumina solara, iar cei care au ochii albastri provin din medii mai intunecate, cu mai putina lumina ambientala, asa ca ochii lor trebuie sa permita mai mult luminii sa patrunda.

Urechile

Partile componente ale urechii:

Urechea externa:

  • pavilionul
  • conductul auditiv

Urechea medie:

  • timpanul
  • trei oase: ciocan, nicovala si scarita

Urechea interna:

  • labirintul vestibular (format din vestibul si 3 canale semicirculare)
  • cohlee (cochilia)
  • perisori
  • nervul acustic

Functile urechilor:

Urechile au atat rol de organe ale auzului, cat si ale echilibrului.

Partea exterioara a urechii, pavilionul, actioneaza ca un captator de sunete. Ea localizeaza sunetul (de fapt, de aceea avem doua urechi, ca sa ne dam seama de unde provine sunetul). Odata ce sunetul patrunde in ureche, creierul poate decide in functie de ceea ce am auzit.

urechea

Sursa foto

Pentru ca noi sa auzim, sunetul calatoreste printr-un ansamblu de structuri – fiecare avand rolul sau in producerea sunetului. Timpanul transforma sunetul in vibratii ce pun in miscare cele trei oase (ciocanul, nicovala si scarita) din urechea medie, care contine mult fluid si multi nervi. Oscioarele transmit vibratiile prin membrana ferestrei ovale in fluidul din urechea interioara. In acel moment se produce o miscare in urechea interna si fluidul vibreaza, punand in miscare niste perisori mici din ureche. Nervul acustic recunoaste aceasta miscare ca pe o conexiune electrica menita sa transmita mesaje creierului. El transforma, deci, informatia in impulsuri electrice pentru creier. Asa auzim noi sunetul. Daca avem prea multa ceara in ureche, putem bloca undele sonore sa ajunga la timpan, ceea ce face ca oasele acelea sa nu se miste si de aceea nu auzim.

Cochilia este o cavitate umpluta cu endolimfa, un lichid care primeste undele sonore transmise din aer prin urechea externa si medie. Cochilia are o forma spiralata si contine membrana bazilara, a carei rezonanta este diferita pe lungimea sa, depinzand de frecventa undelor sonore. La suprafata membranei bazilare se afla un strat celular cunoscut sub numele de organul lui Corti. Acesta este aparatul neurosenzorial ce transforma informatia sonora in curent bioelectric si care este format din celule senzoriale (cili). Vibratiile care trec prin canalul cochiliar pun in miscare membrana bazala si cea tectoriala, care vor actiona asupra cililor (celule senzoriale). Din aceste celule vor porni, prin nervul acustic, semnalele catre creier, unde acestea din urma vor fi transformate in senzatii auditive.

 De fapt, urechea preia undele sonore – o forma de energie mecanica – si le transforma in energie electrica pe care o poate intelege creierul. Capacitatea noastra de a auzi depinde de perisorii aceia din ureche. Daca celulele din ei mor, ne pierdem auzul, cel mai probabil din cauza sunetelor prea puternice sau a lipsei de alimentare cu sange. Daca sunetele depasesc 80 de decibeli, muschiul scaritei se contracta si blocheaza transmiterea undelor sonore, pentru a proteja auzul.

Avem doua frecvente pe care auzim sunete: frecventa inalta, pe care oamenii o pierd prima si care ne ajuta sa auzim fosnitul frunzelor sau soaptele si frecventa joasa, care ne ajuta sa recunoastem vorbirea. Aproximativ 60% dintre oamenii de peste 65 de ani isi pierd o parte din auz, iar 40% au nevoie de amplificare.

In afara de auz, urechea ne ajuta sa ne orientam in spatiu si sa ne mentinem echilibrul, atat in momentele in care stam, cat si in cele in care suntem in miscare.

In ureche se afla si labirintul vestibular, compus din trei canale care au axe diferite. Canalele semicirculare functioneaza ca un giroscop si ne mentin echilibrul. Ele sunt cele care se ocupa de miscarea de rotatie, mai precis ne dau informatii despre locul in care ne aflam in spatiu. Labirintul vestibular este unul din cele patru elemente care compun sistemul nostru de echilibru. (Celelalte trei sunt vederea – care poate ajuta la corectarea problemelor de echilibru, proprioceptia – care ne spune unde suntem in spatiu, si cerebelul – care face legatura intre partile ce ne ofera echilibrul). Daca doua dintre cele patru elemente ale echilibrului nu functioneaza, suntem mereu ametiti. Problemele de echilibru cresc odata cu varsta si 70% dintre oameni au ameteli.

In canalul urechii exista glande care secreta ceara, iar aceasta opreste praful si apa ce ar putea patrunde in ureche si ar putea s-o afecteze. Ceara reprezinta un sistem de protectie perfect pentru omul care isi petrecea mult timp pe afara. Dupa ce a captat substante periculoase, ceara este eliminata in canalul extern al urechii, acolo unde se usuca si de unde ar trebui sa cada singura. Cel mai rau lucru pe care il putem face este sa folosim betisoare de urechi, deoarece ele imping ceara si mai adanc, iar acest lucru ingreuneaza auzul; in plus, exista si riscul sa sparga timpanul.

Pielea

Despre piele si simtul tactil am discutat amanuntit in articolul Pielea si sistemul tegumentar.

Gura

Despre gust am scris in articolul Aparatul digestiv. Cum se produce digestia.

Nasul

Nasul indeplineste numeroase functii in organism. Prin intermediul sau putem mirosi si respira, putem stranuta si identifica gustul. El proceseaza aerul pentru noi incalzindu-l, filtrandu-l si umezindu-l. Nasul elimina mucus cand suntem raciti sau avem o problema cu sinusurile.

Cand unul din organele de simt se imbolnaveste, persoana respectiva isi dezvolta mult mai mult celelalte simturi.

Surse: MikofDr. Michael F. Roizen, Dr. Mehmet C. Oz – “Tu, ghid de functionare”, Joan Cosway-Hayes – “Reflexologia pentru toti”.

Sursa foto