Normal intr-o lume nebuna

normal intr-o lume nebuna

Cat de des ti se intampla sa spui ca a innebunit lumea sau ca toate sunt pe dos? Ca azi nu mai e ca altadata, ca nu e normal ce se intampla? Momentele in care nu mai intelegi lumea din jur sunt perfecte pentru reflectie. Care sa fie problema? Ce e in neregula cu lumea noastra?

Este imposibil ca toti oamenii sa fie la fel. Si e bine, pentru ca tocmai asta scoate in evidenta si ne pune la dispozitie unicitatea fiecaruia. Totul e sa alegem sa le vedem oamenilor frumusetea, indiferent daca formele in care se exprima ni se par ciudate. Sa invatam ca normalitatea nu e intr-un singur fel, ca nu poate fi prescrisa.

Populatia lumii e in crestere, deci adevarata nebunie abia incepe. Cu cat vom fi mai multi, cu atat mai divers ne vom manifesta si ar fi indicat sa ne relaxam si sa ne lasam surprinsi, fascinati si inspirati de nebunia lumii in care traim.

Lumea este foarte bine asa cum este – nebuna sau cum vrem sa-i zicem. Cu noi, la nivel individual, este o problema. As zice chiar doua. Una de prejudecati si inca una de exces de logica. Cei care sunt convinsi ca traiesc intr-o lume nebuna sunt oamenii exagerat de logici si mai putin empatici. Avem nevoie atat de empatie, cat si de logica. Empatia fara logica se poate transforma in defect, ne poate impiedica sa vedem realitatea asa cum este ea. Pe de alta parte, realismul exagerat te izoleaza de lume, iar prejudecatile iti saboteaza fiecare relatie din viata ta, inclusiv pe cea cu tine insuti.

Fa ceea ce iti spune sufletul ca e bine – pentru ca oricum vei fi criticat. Vei fi condamnat de ceilalti si daca faci ceva si daca nu faci. (Eleanor Roosevelt)

De la o vreme reusesc tot mai mult sa nu mai vad lumea ca fiind nebuna, ci pestrita, interesanta. In felul acesta reusesc s-o contemplu, sa fiu atenta  fara sa ma mai implic prea mult emotional si fara sa reactionez decat la nevoie. Am devenit observator. Fac adesea exercitiul extraterestrului, adica privesc viata si lumea de parca acum o vad pentru prima data. Analizez detaliile si implicatiile interactiunilor dintre oameni, noile posibilitati ce se nasc cu fiecare alaturare a doua nebunii diferite. Continue reading

Despre linistea mintii

Starea de bine, bucuria si detasarea incep cu linistirea mintii prin meditatie. Emotiile negative ca frica si furia dispar si ele mai usor daca ne golim mintea de orice gand, daca il lasam sa treaca fara sa ne incrancenam, fara sa-i opunem rezistenta, in timp ce existam in linistea propriei fiinte, mai aproape de constiinta si de realitate.

Acolo, in linistea mintii, putem sa vedem lucrurile din mai multe perspective, sa ne clarificam viata noastra, relatia cu noi insine si relatiile cu ceilalti oameni. Sa ne reconectam cu noi insine. Linistea mintii ne ajuta sa ne centram in sine si sa traim mai profund momentul prezent.

Cand mintea este linistita ii vezi pe toti ca pe tine insuti.

A nu-ti acorda un ragaz de cateva minute pe zi in care sa te opresti din goana si doar sa fii, inseamna sa pierzi sansa de a-ti redefini constant esenta vietii, a vietii tale. Iar asta ar insemna ca la un moment dat sa-ti dai seama ca traiesti degeaba, ca nu traiesti cu rost si ca nu te bucuri de tot ce are mai frumos viata sa-ti ofere.

Poti sa-ti vindeci viata schimbandu-ti modul de gandire

Se spune ca nu avem viata pe care ne-o dorim, ci cea de care avem nevoie pentru a ajunge unde vrem. Deci fiecare om cu care interactionam si fiecare intamplare din viata noastra poarta cu ele lectii pe care le avem de invatat. In cazul ideal invatam din greselile altora si devenim mai intelepti cu fiecare poveste de viata pe care o auzim. In realitate invatam cel mai des din propriile noastre greseli. 

Problemele de care ne lovim reflecta dezechilibrele din modul nostru de gandire, din decizii, din actiuni. Problemele nu ne sunt dusmani, ele sunt tot lectii. O problema nu va disparea pana cand intelegem unde am gresit, unde am creat-o. A nu-ti asuma faptul ca ai o vina in orice problema din viata ta, inseamna ca esti incapabil sa intelegi lectia, sa te corectezi si ca nu vei scapa de problema. Cand intelegi ca singuri ne cream realitatea si viata, ai facut un mare pas inainte. Si cand inveti iubirea de sine, l-ai facut si pe al doilea spre a-ti vindeca orice rana si orice trauma, spre autovindecare.

A-ti schimba modul de gandire pentru a-ti schimba viata nu inseamna neaparat sa gandesti pozitiv. Inseamna sa gandesti realist. Sa nu vezi problemele mai grave decat sunt, nici mai putin grave, ci exact asa cum sunt ele. Sa intelegi ca viata nu este perfecta, ca tu nu poti fi perfect si ca nu exista mod de gandire infailibil. Pur si simplu toata lumea greseste si viata inseamna sa invatam la nesfarsit din greseli mai mici sau mai mari, sa devenim tot mai buni.

In filmul de mai jos poti vedea povestea tulburatoare de viata a scriitoarei Louise Hay, experientele cumplite prin care a trecut si felul in care a reusit sa-si schimbe felul de a gandi incat sa elimine problemele una cate una, pana si cancerul de care s-a imbolnavit la un moment dat. Cartile Louisei Hay mi-au schimbat foarte mult viata in bine si acest film te va convinge si pe tine de cat de important este sa le citesti si sa le aplici, in cazul in care nu stii despre ce vorbesc. Cred ca faptul ca astazi Louise are aproape 90 de ani si se bucura inca de sanatate si de o viata frumoasa si activa, vorbeste de la sine despre ce poate sa ne aduca bun schimbarea gandirii in folosul nostru.

Abia astept sa-ti aflu parerea despre acest film si despre cartile Louisei Hay.

Realitatea ca reflexie a oamenilor

reality-illusion

Realitatea fizica este ca o oglinda la propriu. Cand privesti in oglinda si vezi reflectia, expresia chipului tau, daca esti incruntat, nu te duci la imaginea reflectata in oglinda sa incerci s-o fortezi sa zambeasca. Asta nu va functiona niciodata. Pentru ca in realitate acolo nu este nimic. Totul se intoarce la tine. Daca vrei intr-adevar sa vezi reflectia zambind, stii ca singurul lucru pe care-l poti face este sa alegi sa zambesti tu in primul rand. Si atunci, reflectia nu are alta alegere decat sa-ti intoarca zambetul. Insa, noi intelegem ca majoritatea voastra a fost invatata exact invers. Astfel ca, atunci cand vor ca ceva sa se schimbe in realitatea lor, multi de pe planeta voastra vor incerca – intr-un mod foarte, foarte obositor – sa schimbe lumea exterioara in loc s-o schimbe pe cea interioara. Ceea ce face toata diferenta. (Bashar)

Sursa foto

Ideile limitative, felul in care ne distrug viata si cum putem sa le eliminam

ideile limitative

Convingerile pe care ni le formam si valorile in care credem sunt factori decisivi in calitatea vietii noastre. Ele ne controleaza viata si stau la baza regulilor pe care le elaboram si dupa care traim. Unele dintre convingerile noastre sunt gresite, chiar daca par corecte: convingerea ca viata trebuie sa fie intr-un anume fel, ca nu sunt suficient (de bun), ca nu merit un anume lucru, ca merit mai mult („de ce nu am?”), convingerea ca este vina altuia, ori ca trebuie sa fie vina cuiva. Sau ca problema este una anume, cand de fapt problema este ca eu cred ca nu ar trebui sa am aceasta problema. Putem sa fim convinsi de anumite lucruri care nici macar nu au sens. 

Daca principiile pe care le aparam si dupa care ne conducem viata sunt gresite, neconforme cu realitatea, avem din start convingeri limitative care la un moment dat ne vor afecta. O idee in care crezi suficient de tare si pe care o repeti suficient de des, devine o convingere. Ideile limitative sunt foarte periculoase, deoarece ele ne controleaza viata si ne determina tiparul de gandire.

Cum ne afecteaza ideile limitative viata

  • Ne deformeaza realitatea. Percepem o realitate a noastra, nu pe cea obiectiva.
  • Ne limiteaza viziunea asupra lucrurilor la un unghi redus. Vedem doar prin lentilele proprii.
  • Ne ingreuneaza schimbarea perspectivei.
  • Ne afecteaza relatiile cu alti oameni, deoarece nu le intelegem punctul de vedere.
  • Ajungem sa fim depasiti de evenimente, sa nu putem tine pasul cu tendintele lumii moderne si cu progresul din jur.
  • Ne determina sa luam decizii care se dovedesc a fi gresite pe termen lung.
  • Ne saboteaza increderea in noi insine. Pot incerca oricate metode de crestere a increderii in mine, daca nu indepartez si ideile limitative, pentru ca acestea sunt convingeri ce stau la baza tiparului meu de gandire.
  • Duc la blocaje, care pot conduce la anxietate si depresie. Uneori nu vedem unde gandim gresit, pana cand ne simtim neimpliniti, sau singuri, deprimati, nefericiti.
  • Sunt o cauza a conflictelor interioare. De exemplu, vrei sa-ti faci o afacere, dar in acelasi timp ti-e teama ca iti va consuma tot timpul liber, sau ti-e teama ca nu ai suficient talent de antreprenor, ori crezi pe de alta parte ca a face bani nu este conform moralei crestine. In  mintea ta exista doua idei conflictuale si pe ambele le valorizezi la fel de mult. Efectul in viata reala este faptul ca te pregatesti sa-ti deschizi afacerea, faci planuri, dar nu reusesti sa le duci la indeplinire din cauza acestui conflict interior. Desigur, vei inventa alte motive pentru care nu ai reusit. Este greu sa admiti ca in interiorul tau nu e armonie.

Cum ajungem sa avem idei limitative

Subconstientul accepta orice vrem noi sa credem, adopta orice mesaj pe care i-l transmitem, adica orice gand pe care il gandim. Apoi face totul ca acea idee/gand/stare a lucrurilor sa devina realitate pentru noi. Asta este „puterea mintii” despre care vorbim atat de mult si pe care ne bazam sa ne indeplineasca dorintele, adica sa ne conduca spre indeplinirea obiectivelor. Noi emitem o dorinta (un gand), credem ca se va intampla, subconstientul il preia si creeaza situatii care sa conduca la indeplinirea lui, ne determina sa luam decizii in aceasta directie si profetia se implineste. Acesta este principiul legii atractiei. Insa in cazul ideilor limitative este vorba de felul in care subconstientul adopta gandurile noastre negative si le face sa devina realitate. Cum este posibil ca mintea mea sa lucreze impotriva mea?

Mintea subconstienta nu face diferenta intre un gand bun si unul rau. Mai bine spus, este gata sa adopte orice gand, pozitiv sau negativ, si sa te ajute sa-l duci la indeplinire. Orice gand repetat suficient de des, devine convingere. Daca gandul tau devine convingere, subconstientul are o putere si mai mare de a-l transpune in realitate. Cum? Asa cum am mai spus, cuvantul sau gandul nu au putere in absenta emotiei. Ea este cea care pune in miscare mintea subconstienta. Pentru a determina subconstientul sa te ajute sa-ti indeplinesti o dorinta, trebuie ca atunci cand emiti un gand, sa-i atasezi o emotie. Daca repeti des cuvintele respective, daca simti emotia corespunzatoare in timp ce faci asta si te vizualizezi in viitor in acea situatie pe care ai gandit-o, creierul te va ajuta sa ajungi in acea situatie. Acesta este mecanismul prin care creierul ne ajuta sa ne indeplinim dorintele si felul in care ne sprijina sa ne iubim pe noi insine, sau sa avem incredere in fortele proprii. Dar in acelasi fel ne „ajuta” sa transformam in convingeri si gandurile negative pe care le emitem, ideile care nu sunt in folosul nostru, dintre care unele ar putea fi chiar destructive.

Cea mai mare parte dintre noi avem idei ciudate despre cine suntem noi si multe, multe reguli rigide despre felul in care trebuie traita viata. Aceasta nu este ca sa ne autocondamnam, deoarece chiar in clipa aceasta fiecare face ceea ce crede ca este mai bine. Daca am fi stiut mai bine si daca am fi avut mai multa constiinta si intelegere, am face lucrurile diferit. (Louise Hay)

In copilarie invatam despre noi insine si depre viata de la adulti, prin imitarea comportamentului si a atitudinii lor. Daca am crescut inconjurati de adulti nefericiti, fricosi, care se simteau vinovati sau faceau pe victimele, ori prea autoritari, la maturitate vom fi la fel. Totul se leaga de emotiile pe care le-am trait in prima copilarie, pe care le consideram „acasa”. Adulti fiind, vom crea in jurul nostru un mediu emotional asemanator, deoarece asa ne simtim confortabil. Vom folosi adesea expresii de genul: „eu sunt de vina pentru…”, „nu sunt suficient de bun”, „mi-e teama ca…”, „niciodata nu fac lucrurile cum trebuie”, etc. Daca un parinte te certa, era prea perfectionist si prea autoritar, te vei certa la fel si tu. Invers, daca ti-au fost adresate laude si ai fost iubit, te vei aprecia, vei avea incredere in tine si te vei iubi mult mai mult.

Te-ai putea intreba acum: „exista parinti care inoculeaza cu buna stiinta vinovatia in mintea copiilor lor?” Sigur ca nu. Intentiile lor sunt cele mai bune. Ei incearca sa-si educe in cel mai bun mod posibil copiii si fac tot ce stiu mai bine in acest sens. Intentia este sa le transmita principii, valori si convingeri sanatoase. Doar ca de multe ori au crescut ei insisi in familii cu modele de gandire gresite, pe care le transmit mai departe pentru ca ei cred cu adevarat ca sunt adevarul absolut.

Totusi, la maturitate ne debarasam destul de mult de modelele invatate si ne cream singuri unele personale, bazate pe ce am invatat pana in acel moment, pe experienta noastra de viata, pe ceea ce preluam din influenta societatii (crezand ca e bun) si mai putin pe modelul parental. Tiparul de gandire al adultului este o combinatie intre aceste elemente si altele in proportii variabile.

Cum eliminam ideile limitative

Am vazut cat de daunatoare sunt pentru calitatea vietii noastre convingerile nesanatoase pe care le avem. Este evident cat de necesar este sa scapam de ele, sa le dizolvam si sa le inlocuim cu tipale mentale care sa lucreze in beneficiul nostru, nu in defavoarea noastra. Parcurge urmatorii pasi pentru a-ti da seama care sunt ideile care iti limiteaza viata si cum le poti inlocui sau transforma.

  1. Identifica-ti conflictele interioare. S-ar putea sa nu-ti dai seama imediat care sunt acestea, pentru ca nu le-ai acordat atentie pana acum, sau nu ai realizat ca doua credinte ale tale sunt conflictuale. Cauta blocajele din viata ta. Oriunde este un blocaj, acolo este o contradictie de idei, dintre care cel putin una iti este daunatoare. (Da, ar putea fi ambele.) Dupa ce ai gasit un blocaj si o idee limitativa care te tine in stadiul in care esti, treci cu el prin etapele urmatoare si urmeaza tiparul de gandire si actiune de mai jos in acest caz particular al tau.
  2. Cauta toate punctele in care esti nefericit sau nemultumit de viata ta. Oamenii sunt fericiti atunci cand modelul din mintea lor despre ceea ce este viata, relatiile, o anumita situatie se aliniaza cu realitatea. Sau cand realitatea intalneste modelul din mintea lor. Altfel, se declara nemultumiti si nefericiti. Exista situatii in care puterea este la noi, avem posibilitatea sa schimbam realitatea si s-o facem conforma cu ideea noastra despre cum trebuie sa fie acea situatie (de exemplu, daca nu suntem multumiti de felul in care aratam, putem sa adoptam un stil de viata mai sanatos, sa facem sport, sa mai slabim, sa ne ingrijim mai mult si dupa o vreme vom fi multumiti de noi insine si de imaginea noastra). Dar exista si situatii care nu depind de noi (daca e pace sau razboi, clima, ce iubit isi alege fiica mea, etc.), pe care nu le putem controla si nu e sanatos sa traim intr-o constanta nemultumire. In aceste situatii trebuie sa ne ajustam tiparul de gandire, sau poate doar anumite convingeri care se intersecteaza cu realitatea. Scopul este sa fim multumiti de viata noastra. Iar ideea este ca eu nu sunt centrul universului si lumea nu se invarte in jurul meu. Trebuie sa invat sa iau anumite lucruri asa cum sunt si in acelasi timp sa fiu fericit. Cu cat mai mult ma incapatanez sa gandesc: „lucrurile trebuie sa fie asa cum cred eu”, cu atat mai multe conflicte interioare voi avea. Fie modific realitatea incat sa se suprapuna peste convingerile mele (in masura in care este posibil), fie imi ajustez tiparul de gandire si convingerile. De obicei este nevoie de putin din fiecare.
  3. Gandeste-te: ce este cel mai important pentru tine azi, nu ceea ce crezi ca ar trebui sa faci bazandu-te pe tipare de gandire vechi (fie ale tale, fie dobandite din familie, sau din societate). Acest gand te ajuta sa te motivezi singur, sa-ti dai seama de ce este atat de important sa renunti la convingerile care nu iti mai folosesc. Ai nevoie de ceva palpabil, de un lucru evident care iti da certitudinea ca e bine ce faci, ca este necesar sa-ti schimbi gandirea. Daca nu tii cont de acest aspect si nu solutionezi conflictul din mintea ta, ai putea reusi in demersul tau, dar nu te vei simti implinit.
  4. Aliniaza-ti viata cu ceea ce este important pentru tine, cu ceea ce pretuiesti cel mai mult. Reprogrameaza-ti gandirea. Trebuie sa faci niste transformari la nivel de gandire, de idei. Asta nu este usor si trebuie facut cu atentie. Nu trebuie neaparat sa renunti la o idee care te limiteaza si la o convingere a ta, daca ea reflecta una dintre valorile tale in viata. Trebuie sa o transformi, pentru a o alinia cu toate valorile tale. Cum? Apelezi la principiile universal valabile, care reflecta corect realitatea si despre care am discutat intr-un articol trecut. Te raportezi la principii, la valorile tale si la ceea ce este important pentru tine acum, pentru a elimina ideile limitative care iti stau in cale. In realitate, le transformi, iti ajustezi convingerile treptat. Cand constientizezi ca ai gandit gresit pentru o vreme, ai putea sa fii suparat pe tine. Nu trebuie sa te simti vinovat; toata lumea are idei limitative, mai grave sau mai putin grave. Uneori ne putem insela in ceea ce credem. Trecutul nu mai poate fi schimbat, dar ai prezentul in care sa actionezi.
  5. Actualizeaza-ti imaginea de sine. De ce nu putem elimina brusc o idee limitativa? Pentru ca este o convingere a noastra, este puternica si chiar si atunci cand ajungem sa ne dam seama ca nu ne face bine, ne e greu sa renuntam la ea deodata; simtim ca ne fuge pamantul de sub picioare, ca nu mai avem stabilitate, ca suntem vulnerabili, ca nu mai avem certitudine. Oamenii au nevoie de certitudine ca de aer. Avem nevoie sa fim consecventi imaginii pe care o avem despre noi insine. Ea este o certitudine („stiu cu siguranta cine sunt”). Dar in viata evoluam, ne dezvoltam, ne transformam in mod intentionat sau nu si de aceea e nevoie sa ne actualizam periodic in minte imaginea noastra despre noi insine. Daca am in minte o imagine de sine veche de ani de zile, dar eu m-am transformat intr-un om nou, imi va fi cu atat mai greu sa elimin o idee limitativa. De aceea o transform treptat, o aliniez cu valorile si principiile mele de viata, conform cu imaginea de sine actuala, pana cand conflictul interior este eliminat. In acel moment, ideile limitative au disparut, nu ma mai blocheaza, ci ma ajuta sa ajung acolo unde imi doresc, pentru ca sunt transformate in noi convingeri, sanatoase.

Am nevoie sa-mi acord ceva timp pentru acest proces, pentru a ma putea obisnui cu noile mele convingeri. Poate fi un proces dureros sa renunt la convingeri vechi, unele dintre ele formate in copilarie, implantate in mintea mea de catre parinti, conform cu credintele si convingerile lor. Trebuie sa am un dialog interior foarte deschis cu mine insumi si un dialog imaginar cu parintii mei, in care sa rezolv eventuale conflicte interioare. Sa inteleg ca ei au facut ce au stiut mai bine atunci si ce au crezut ca e bine pentru ei si pentru mine, cu cele mai bune intentii, conform cu ceea ce li s-a transmis la randul lor.

Sa inteleg ca in plus, lumea se schimba, vremurile se schimba si unele conceptii nu mai sunt valabile cateva decenii mai tarziu. Si tocmai de aceea trebuie sa am intelegere pentru tot ce a fost in trecut si nu mai pot schimba. Inclusiv pentru propriile mele decizii si convingeri care mi-au guvernat pana azi viata, dar care au ajuns sa nu mai fie compatibile cu mine, cel de acum si cu cel care vreau sa devin.

Trebuie sa ne examinam un pic mai mult trecutul si sa ne uitam la cateva crezuri care ne-au condus. Unii gasesc aceasta curatire foarte dureroasa, dar nu trebuie sa fie asa. Inainte de toate, putem sa ne uitam acolo sa vedem ce este de curatit. Daca vrei sa faci curatenie intr-o incapere, vei analiza fiecare lucrusor din acea incapere. La unele lucruri te vei uita cu drag, le vei sterge de praf si le vei lustrui sa le dai o noua stralucire. Unele lucruri vei vedea ca au nevoie de finisare si de reparatii si iti vei nota sa le faci. Pe altele nu le vei mai folosi niciodata si a venit timpul sa te lipsesti de ele. Reviste si ziare vechi si farfurii murdare din carton pot fi aruncate cu calm la gunoi. Fii calm cand cureti gunoiul din incapere. Este exact la fel cand vrem sa ne curatam incaperea mentala. Nu este nevoie sa ne enervam cand unele din crezurile de acolo sunt bune de aruncat la gunoi. Lasa-le sa se duca, la fel de usor cum ai arunca la gunoi resturile de mancare de pe farfurie. Te-ai apuca sa scormonesti in gunoiul de ieri ca sa-ti pregatesti cina de astazi? Te apuci sa scormonesti gunoiul mental vechi ca sa-ti creezi experientele de viata de maine? (Louise Hay)

Trebuie sa inteleg ca am o responsabilitate fata de mine sa las in urma idei care nu ma mai servesc, sau imi fac rau si sa adopt cu inima deschisa convingeri noi, mai sanatoase, care imi vor aduce linistea interioara, sansa sa reusesc in viata si sentimentul de implinire de-a lungul drumului care ma asteapta. Calitatea vietii mele este mai importanta decat sa fiu captiv unor idei limitative. Pe de alta parte le sunt dator copiilor mei: sa fiu un model de flexibilitate in gandire, clarviziune, de armonie interioara si sa-i educ sa devina oameni liberi, care nu pornesc in viata cu un bagaj de programari mentale, ce i-ar impinge in cutia unor idei limitative. In schimb, sa-i ajut sa porneasca in viata cu principii sanatoase. Sau cel putin sa stie ca este normal si firesc ca oamenii sa se transforme, ca fara schimbare nu exista evolutie si ca e bine sa-si ajusteze periodic convingerile.

Cred ca „a da aripi” copiilor nostri inseamna sa-i inzestram cu libertatea de a transcende scenariile negative care ne-au fost transmise. Cred ca inseamna a deveni o „persoana de tranzitie”. In loc de a transfera vechile scenarii generatiei urmatoare, le putem transforma. (Stephen Covey)

Sursa foto 

De ce este important sa avem principii corecte dupa care sa ne conducem viata

Couple giving two young children piggyback rides smiling

Perceptia realitatii, perspectiva asupra lucrurilor si paradigmele care ne determina modul de a gandi sunt subiectele mele preferate. Sunt fascinata de cat de diferiti suntem din acest punct de vedere si cum se poate ca fiecare dintre noi sa vada realitatea din alt unghi. Aceeasi realitate capata, astfel, milioane de nuante si interpretari. Fiecare priveste viata, oamenii, realitatea, pe el insusi prin lentilele proprii. Iar aceste lentile sunt rareori obiective si conforme cu realitatea. De ce spun asta? Pentru ca daca am vedea cu totii lucrurile la fel, nu ar mai exista conflicte si haosul ce guverneaza lumea in care traim.

In alegerile pe care le facem suntem cu totii influentati de cultura in care traim, de parinti si de valorile care domina. (Jacque Fresco)

Oricum, aceste lentile, adica modul nostru de a privi lucrurile nu ne apartine in totalitate, deoarece se formeaza odata cu noi sub influenta mediului in care crestem si ne dezvoltam inca din copilarie. Familia, scoala si cultura in care traim ne inoculeaza idei si convingeri care traseaza drumul nostru in viata si ne modeleaza modul de gandire conform cu tendintele vremii si cu ceea ce se considera in masa a fi corect si conform cu realitatea. Dar cat timp masele de oameni de azi si dintotdeauna au trait greu, in neajunsuri, te intreb: faptul ca o multime de oameni crede un lucru, ne ofera garantia ca acel lucru este corect? Categoric, nu.

Cum imi dau seama daca perceptia mea asupra realitatii este cea corecta, daca realitatea este asa cum o vad eu?

Dupa cum tot mai multi oameni realizeaza, sa mergi cu turma inainte, sa adopti niste idei doar pentru ca mai multi oameni cred in ele, nu este bine. Aici intra in scena principiile universale. Trebuie sa caut acele principii de viata care raman valabile in timp, care nu se schimba si sunt adevaruri incontestabile.

Principiile sunt legi naturale ce nu pot fi incalcate. Dupa ele trebuie sa ma ghidez in viata si sa le iau drept reper. Ele sunt principii care au determinat evolutia societatilor civilizate de-a lungul istoriei si nu tin de vreo orientare religioasa anume – desi toate marile religii le contin – ci de orice sistem etic. Avem aceste principii in noi, chiar daca nu ne raportam mereu la ele din cauza conditionarilor societatii.

Exemple de principii corecte

Cateva dintre cele mai importante principii universal valabile sunt cinstea, onestitatea, integritatea, demnitatea umana, contributia (sau serviciul), calitatea, excelarea, posibilitatea dezvoltarii potentialului, evolutia (dezvoltarea), rabdarea, ingrijirea, incurajarea.

Principiile nu trebuie confundate cu practicile. O practica este o activitate sau o actiune specifica. O practica ce da rezultate bune intr-o anume imprejurare poate esua intr-o alta imprejurare — lucru pe care il pot confirma oricand parintii care au incercat sa-l creasca pe cel de-al doilea copil exact la fel ca pe primul. In vreme ce practicile sunt specifice pentru anumie situatii, principiile sunt adevaruri profunde, fundamentale, cu aplicare universala. (Stephen Covey)

Cum imi dau seama daca principiile mele de viata sunt adevaruri universal valabile? 

Pentru asta trebuie sa-mi dezvolt capacitatea de a gandi cu propriul meu creier, de a gandi singur ce e bine si ce e rau, de a analiza situatii diverse, a compara si a decide care dintre variante sau solutii este conforma cu principiile universale, deci cu realitatea obiectiva.

Cand nu reusesc sa-mi aliniez actiunile si deciziile principiilor obiective, risc sa merg intr-o directie gresita, care oricat de buna ar parea pe moment, pe termen lung nu-mi va aduce rezultatele cele mai bune.

Principiile sunt acele linii conducatoare ale conduitei umane care si-au dovedit valoarea permanenta. Sunt fundamentale. Sunt incontestabile, pentru ca sunt evidente. Calea de a intelege rapid caracterul evident al principiilor este de a imagina absurditatea incercarii de a trai o viata implinita bazata pe opusul lor. Ma indoiesc ca cineva sa considere cu seriozitate ca necinstea, minciuna, josnicia, parazitismul, mediocritatea sau degenerescenta ar constitui temelii solide pentru fericirea si succesul de durata. (Stephen Covey)

Pentru a-mi da seama daca principiile mele sunt cele corecte, tot ce am de facut este sa-mi schimb perspectiva cu una opusa: sa-mi imaginez probleme sau situatii diverse conform opusului principiului dupa care imi conduc viata. De exemplu, daca eu consider ca este bine sa imi fac munca exemplar pentru a fi promovat in cadrul companiei, pot sa imi imaginez situatia opusa, in care as fi promovat fara sa fiu foarte implicat in munca mea. Situatia a doua ar putea exista in realitate, s-ar putea intampla vreodata?

Dar inainte de a face acest exercitiu de schimbare a perspectivei cu una opusa, semnul ca principiile mele de viata nu sunt cele universale este calitatea vietii mele. Cand aceasta este alterata in unul sau mai multe aspecte, acest lucru se datoreaza unui mod de gandire gresit, care a dus cel mai probabil la decizii gresite, iar acum suport consecintele – efectele deciziilor mele luate conform cu ceea ce credeam a fi bine la acea ora. Este cazul sa-mi schimb acel principiu de viata cu altul mai bun.

Cum adopt principiile corecte?

In acest moment se impune o analiza clara a situatiei. Inainte de a ajunge sa ne schimbam principiul, trebuie sa vedem daca problema noastra se datoreaza unui principiu gresit, sau doar unei perspective care ne-a facut sa nu tinem cont de acel principiu intr-o situatie anume. Poate ca schimband perspectiva, dar pastrand principiul, vom vedea totul mai clar si vom lua decizii mai bune.

In realitate, ne conducem vietile dupa multe principii, unele corecte, altele mai putin. Nimeni nu are doar principii corecte si sanatoase, asa cum nimeni nu le are pe toate nesanatoase. Majoritatea oamenilor si-ar dori sa stie care este calea dreapta pe care s-o urmeze in diverse situatii, care ar fi solutiile si metodele ce le-ar aduce succesul, implinirea, fericirea, s.a.m.d. Insa aceleasi conditionari sociale formeaza in mintea noastra o tesatura de idei, principii si concepte – perspectiva noastra asupra lucrurilor. Perspectiva se poate schimba mai usor (vezi articolul Perceptia realitatii. Exercitiu de schimbare a perspectivei). Dar problema mai mare sunt ideile limitative si preconcepute care ne-au fost inoculate si care sunt scheletul perspectivei noastre asupra lucrurilor. Ele ne blocheaza mental sa vedem lucrurile si din alt unghi si ne ingreuneaza astfel schimbarea perspectivei si, deci, a principiilor de viata.

Aici avem nevoie de cateva unelte:

  • sa fim sinceri cu noi insine si sa constientizam ca nu suntem perfecti si ca avem o problema,
  • sa fim suficient de flexibili in gandire incat sa admitem ne putem insela in anumite privinte si sa ne schimbam atitudinea,
  • sa actionam.

Sa adoptam principiile corecte poate fi mai greu de realizat doar prin puterea gandului, insa e mai usor prin puterea exemplului. Ce avem de facut este sa cautam exemple in viata reala situatii similare cu a noastra care nu sunt problematice – sa le analizam si copiem. De exemplu, daca sunt un parinte care are probleme in a se intelege si a crea o legatura stransa cu copilul lui, pot studia familii in care exista armonie si un aer degajat in relatiile parinti-copii. Pot chiar sa intreb cum procedeaza ei, cum gandesc, cum vad lucrurile, ce reguli au, cum se comporta unii cu altii, ce obiceiuri au, etc. In acest fel sansele sunt mai mari sa reusesc mai repede sa-mi schimb lentila prin care imi privesc copilul si, daca este nevoie, principiul dupa care imi construiesc relatiile cu familia.

Orice schimbare de perspectiva sau adoptare a unui principiu de viata sanatos necesita timp, efort si concentrare. Dupa ce il aplicam intr-un aspect al vietii, trebuie sa o facem constient si in altele, pana cand, treptat, va deveni parte din noi, din modul nostru de gandire.

O viata frumoasa, fericita si armonioasa nu este un dar si nici o intamplare. Nimeni nu o primeste de-a gata. Oamenii impliniti si-au construit in mod constient vietile si la fel putem sa facem fiecare dintre noi. Zi dupa zi, caramida cu caramida, luand decizii pe termen lung si centrandu-ne viata pe principii solide, universal valabile, atemporale.

Sursa foto

Ascultarea empatica – cheia relatiilor de calitate intre oameni

comunicarea empatica

Ma auzi, dar asculti cu adevarat ce spun? Este o intrebare pe care fiecare om, atunci cand vorbeste, ar putea s-o adreseze – pe buna dreptate – celui cu care converseaza. Putini sunt oamenii mereu atenti la ce inseamna vorbele interlocutorilor lor, sau dornici sa asculte si sa-l inteleaga pe cel cu care vorbesc. De cele mai multe ori nici nu ii privim in ochi pe partenerii nostri de discutie, poate pentru ca nu avem timp sa stam de vorba, sau vrem sa scurtam expunerea lui, ne plictiseste, ori nu credem ca ar avea ceva interesant sa ne spuna, sau pur si simplu credem ca e mai important ce avem noi de spus.

Suntem inclinati in mod firesc sa vrem inversul: noi sa fim intelesi mai intai. Multi nici nu asculta cu intentia de a intelege; asculta cu intentia de a replica. Ori vorbesc, ori se pregatesc sa vorbeasca. Conversatiile noastre devin niste monologuri colective. Nu intelegem niciodata cu adevarat ce se intampla inauntrul altei fiinte umane. (Stephen Covey)

90%  din conflictele dintre oameni sunt cauzate de o comunicare defectuoasa. De multe ori ascultatorul intelege gresit, sau vorbitorul se exprima incorect, ori are un ton deplasat, de care de obicei nu e constient („Cum adica, am tipat?! Nu am tipat. Ti se pare”). Dar chiar si atunci cand vorbitorul nu comunica eficient, daca cel care asculta este foarte atent si dornic sa inteleaga sensul cuvintelor spuse, el poate salva conversatia.

Cand vorbeste altcineva, “ascultam” de obicei pe unul dintre aceste patru nivele:

  • putem pur si simplu ignora interlocutorul, neascultandu-l de fapt;
  • putem sa ne prefacem ca il ascultam (“Da, da. Hm. Asa, asa.”);
  • putem asculta selectiv, auzind doar fragmentar ce se spune;
  • putem asculta cu atentie, concentrandu-ne energia pe cuvintele rostite.

Sunt foarte putini cei care practica cel de-al cincilea nivel, forma cea mai elevata a ascultarii, ascultarea empatica.

Ce este ascultarea empatica

Ascultarea empatica este salvatoarea comunicarii, si prin asta, a calitatii relatiilor interumane. Relatiile dintre oameni sunt foarte complexe si nu putem vorbi de o singura solutie pentru imbunatatirea sau repararea lor. Insa ascultarea empatica este esentiala in cultivarea unor relatii de calitate. Ea creeaza conexiune umana, apropiere, apreciere si afectiune. Cand ascult pe cineva in mod empatic, se simte respectat. Ii castig treptat increderea si ajung chiar sa-l pot influenta, iar in acest fel, din postura de ascultator, am posibilitatea sa schimb cursul discutiei si sa o duc intr-o zona in care fiecare dintre noi sa se simta bine. Mai mult, dintr-o experienta de acest fel, fiecare dintre participantii la discutie are de castigat si de invatat. Daca ajung in postura de a influenta pe cineva, as putea folosi acest lucru si in sens negativ, as putea sa-l manipulez, insa acest lucru nu ar construi, ci ar distruge relatia noastra.

Stephen Covey in cartea „Cele  7 deprinderi ale oamenilor eficienti”, defineste ascultarea empatica in felul urmator:

Cand vorbesc de ascultare empatica, vreau sa definesc un mod de a asculta cu intentia de a intelege. Mai intai a asculta, pentru a intelege cu adevarat. Ascultarea empatica (de la empatie sau intropatie) patrunde inauntrul cadrului de referinta al interlocutorului. Priviti intr-insul, priviti lumea asa cum o vede el, ii intelegeti paradigma, intelegeti ce simte. In esenta, ascultarea empatica nu implica o atitudine aprobatoare din partea dumneavoastra; inseamna o intelegere cat mai deplina, cat mai profunda la nivel intelectual si afectiv a interlocutorului dumneavoastra. Ascultarea empatica presupune mult mai mult decat a inregistra, a reflecta, sau chiar a intelege cuvintele rostite. Expertii in comunicare sustin ca, in realitate, numai 10 procente din comunicarea noastra se face prin cuvinte. Alte 30 de procente sunt reprezentate de sunete si 60 de procente de limbajul corporal. Cand ascultati empatic, ascultati cu urechile, dar de fapt ascultati si cu ochii si cu inima. Ascultati percepand sentimente, semnificatii. Ascultati limbajul comportamental. Va folositi si emisfera dreapta si pe cea stanga. Percepeti, simtiti, intuiti. Ascultarea empatica este o enorma depunere in Contul Afectiv, are un efect terapeutic si vindecator, oferindu-i interlocutorului „ozon psihologic”.

Cu cat e mai profunda, cu atat ne ofera date mai corecte. In loc sa ne proiectam propria biografie, prin care sa interpretam gandurile, sentimentele si actiunile unei persoane, tratam cu realitatea ei interioara, cu mintea si cu sufletul ei. Ascultam pentru ca vrem sa intelegem. Vrem sa primim mesaje din intimitatea unui suflet omenesc.

Ascultarea empatică este cheia pentru a castiga increderea unui om, cu conditia ca acesta sa nu o perceapa in acest fel, ci ca pe o preocupare sincera de a-i intelege nevoile la un nivel profund. Daca eforturile tale sunt percepute de catre cel pe care il asculti ca fiind manipulative si interesate, efectul este invers: ii pierzi increderea. Contul Afectiv de care vorbeste Stephen Covey este depozitul de incredere pe care il ai la acea persoana si care creste de fiecare data cand creezi o conexiune pozitiva cu el, dovedindu-i loialitate, sau scade de fiecare data cand ii inseli increderea. Fiecare om are cate un Cont Afectiv deschis in sufletul oricarui om cu care are vreo interactiune.

Cum ascultam in mod normal

Dupa ce ascultam pe cineva vorbind, de obicei avem unul din urmatoarele 4 raspunsuri autobiografice, pe care le dam spontan si firesc:

  • evaluam: suntem sau nu de acord;
  • examinam: punem intrebari din perspectiva noastra subiectiva;
  • sfatuim: dam sfaturi pornind de la propria noastra experienta;
  • interpretam: cautam sa ne reprezentam oamenii, sa ne explicam mobilele lor, comportamentul lor, bazandu-ne pe propriile noastre motivatii si comportamente.

Aceste raspunsuri afecteaza relatia dintre mine si interlocutorul meu. Cum ar putea el sa se deschida fata de mine, cand eu il judec si il examinez inainte sa apuce sa explice ceva? A examina inseamna a pune zeci de intrebari. E o conduita “autobiografica” inchizitiva, invadatoare, acaparatoare. E şi logica – dar limbajul logic e diferit de cel al sentimentelor şi emotiilor. Poti sa pui zeci de intrebari pe zi si sa nu afli ce e cu adevarat important in viata celuilalt. Intrebarile cu care parintii isi hartuiesc permanent copiii reprezinta unul din motivele care ii tin departe de ei. Suntem atat de subjugati de acest fel de raspunsuri, incat o facem intr-un mod cu totul inconstient.

Cum putem ajunge sa ascultam cu empatie 

Prin exercitiu. Oamenii sunt socati cand li se cere sa exerseze situatii de ascultare empatica. Isi aud pentru prima data, conştientizandu-le, raspunsurile lor stereotipe. Pe masura ce invata sa-si controleze felul obisnuit de a raspunde, si sa asculte cu empatie, observa rezultate spectaculoase in calitatea comunicarii.

Niciodata nu veti putea patrunde in sufletul cuiva, nici vedea lumea asa cum o vede, pana nu sunteti manati de dorinta sincera de a-l intelege, sustinuti de fermitatea de caracter, de un Cont Afectiv substantial si de abilitatea de a asculta cu empatie. (Stephen Covey)

Pentru a asculta empatic un alt om, pentru a asculta si a intelege cu adevarat ce spune el, avem nevoie sa ne schimbam perspectiva din care privim lucrurile. Trebuie sa mutam lupa de la viata noastra, la a lui. Trebuie sa nu mai trecem totul prin filtrul propriei noastre paradigme si sa nu ne mai citim autobiografia in vietile celorlalti („Stiu ce simti! Am trecut prin aceeasi incercare. Cunosc situatia. Stai sa-ti spun cum a fost”). Detaliile vietii omului cu care vorbesc sunt altele decat cele ale vietii mele si daca vreau cu adevarat sa-l inteleg si sa am o conversatie la un nivel superior si o conexiune profunda cu el, trebuie sa vad lucrurile din perspectiva lui. Asta nu inseamna sa fiu neaparat de acord cu el, ci doar sa-i inteleg discursul, starea, motivatiile, argumentele, atitudinea sau actiunile.

Daca reusesc sa-l inteleg cu adevarat, chiar daca nu sunt de acord cu el, chiar daca nu as alege niciodata sa traiesc la fel ca el, cel putin voi fi capabil sa-l tratez cu mai mult respect si sa nu il judec la fel ca in situatia in care l-as fi privit doar prin lentilele mele si l-as fi analizat in consecinta.

Dupa supravietuirea fizica, nevoia cea mai imperioasa a fiintei umane este supravietuirea psihologica – a fi inteles, a se putea afirma, a fi confirmat, a fi apreciat. Ascultand pe cineva cu empatie, ii oferiti aer psihologic. Dupa ce a fost satisfacuta aceasta nevoie vitala, puteti trece la rezolvarea problemei, la influentarea ei. Aceasta nevoie de aer psihologic este un element hotarator in comunicare, indiferent de domeniul vietii. (Stephen Covey)

Cand ascultam empatic, ne expunem si unor riscuri: acelea de a fi influentati si de a deveni vulnerabili. Pentru a exercita o influenta asupra cuiva, trebuie sa ma las influentat. Am nevoie de stabilitate interioara pentru a face fata cu tarie si calm vulnerabilitatii la care ma expun. Dar asta inseamna a asculta cu profunda participare si a intelege cu adevarat.

E drept ca a incerca mai intai sa intelegi, sa pui un diagnostic inainte de a prescrie, e un lucru greu. E mult mai usor, pentru moment, sa dai cuiva o pereche de ochelari care ti s-au potrivit in ultimii ani. (Stephen Covey)

Tacticile ascultarii empatice

Tacticile ascultarii empatice – adica varful icebergului, cuprind patru etape.

Imitarea continutului. Practic, repeti cuvintele celuilalt. In lipsa unui caracter si a unei relatii integre, e resimtita ca jignitoare si oamenii reactioneaza pastrand distanta. Stephen Covey ne da drept exemplu o conversatie intre un tata si fiul lui, in fiecare din cele patru tactici ale ascultarii.

– Taticule, asta e! Scoala e pentru fraieri!

– Ce-ai spus? Crezi ca scoala e pentru fraieri?

Reformularea continutului. E ceva mai eficienta, insa limitata si ea la comunicarea verbala, folosind ratiunea (emisfera stanga a creierului).

– Taticule, asta e! Scoala e pentru fraieri!

– Nu mai vrei sa te duci la scoala!

Reflectarea sentimentelor. In acest caz nu acorzi atentie la ceea ce spune, ci la ceea ce simte cand vorbeste.

– Taticule, asta e! Scoala e pentru fraieri!

– Te simti frustrat.

Reformularea continutului si reflectarea sentimentelor. Iti folosesti ambele emisfere cerebrale pentru a intelege ambele componente ale comunicarii: sentimentul – frustrarea, si continutul – scoala.

– Taticule, asta e! Scoala e pentru fraieri!

– Te simti frustrat in legatura cu scoala.

Ceea ce se intampla cand recurgi la tactica a patra a ascultarii empatice, este pur si simplu incredibil. Incercand cu sinceritate sa-l intelegi pe cel din fata ta, reformuland continutul spuselor lui si analizandu-i sentimentele, ii oferi aer psihologic. Mai mult, il ajuti sa-si limpezeasca gandurile si emotiile. Pe masura ca ii creste increderea in dorinta ta sincera de a-l asculta si intelege, dispare bariera dintre ceea ce gandeste si ceea ce spune. Se produce o deschidere de la suflet la suflet, iar celalalt da curs liber gandurilor si sentimentelor cele mai intime si mai vulnerabile.

– Tata, asta e! Scoala e pentru fraieri! (Vreau sa stau de vorba cu tine, sa-ti atrag atentia.)

– Te simti frustrat cu privire la scoala? (Chiar asa! Asta simt!)

– E inutila! Imi pierd timpul!

– Simti ca nu te alegi cu nimic? (Stai sa ma gandesc; chiar asta am vrut sa spun?)

– Cam asa. Nu invat nimic care sa-mi fie de folos. De pilda, uita-te la Dan. A plecat de la scoala si repara masini. Face o gramada de bani. Practic, nu?

– Crezi ca Dan a avut o idee buna? (Mm…)

– Ei bine, cred ca intr-un fel, da. Azi castiga bine. Dar peste cativa ani pariez ca o sa-si dea palme.

– Crezi ca va simti ca a luat o hotarare gresita?

– Va fi silit sa recunoasca. Vreau sa spun ca daca nu ai studii, n-ai cum sa reusesti in lumea asta.

– Studiile sunt importante…

– Da! Daca nu ai o diploma si daca nu-ti poti lua un serviciu, nici merge la colegiu, ce se alege din tine? Trebuie sa studiezi!

– E important pentru viitor…

– Da.

– Stii… Imi pare rau. Dar n-o sa-i spui mamei?

– Nu vrei ca mama sa afle singura.

– Nu… Ba cred ca poti sa-i spui. Oricum, odata si odata tot o sa afle. Tata! Am dat un test astazi si mi-au spus ca sunt la nivel de clasa a patra. Eu care sunt la liceu!

Aceasta este metoda prin care ajungi la adevarata problema care il framanta pe om si pe care nu stia cum sa ti-o comunice, sau mai bine spus nu reusea din cauza ca reactia ta il bloca. Singura cale de a afla ce e in mintea unui om trece prin sufletul lui.

Este o diferenta uriasa cand vrei sa intelegi cu tot dinadinsul. Sfaturile cele mai bine intentionate din lume nu valoreaza nimic, daca nu ne adresam adevaratei probleme. Dar niciodata nu o vom afla daca ramanem captivi in propria noastra autobiografie, in propriile noastre paradigme, daca nu ne scoatem putin ochelarii, sa privim lumea si dintr-o alta perspectiva. Pentru a afla adevarata problema, este nevoie sa sondam in sufletul omului si putem face asta doar daca avem un Cont Afectiv suficient de mare la acel om. Increderea deschide sufletele si scoate la lumina adevaratele probleme, unindu-i astfel pe oameni.

Incercand mai intai sa inteleaga, acest tata dintr-o posibila tranzactie, a creat un prilej de transformare. Nu s-a multumit cu nivelul superficial al comunicarii (rezolvarea problemei), ci a dat ocazia transformarii fiului sau, dar si relatiei tata-fiu. A lasat deoparte experienta lui de viata, care i-ar fi dat impulsul de a-i spune/ordona fiului direct ce sa faca. In schimb, a investit in Contul Afectiv si i-a creat baiatului climatul propice pentru a-si deschide sufletul putin cate putin, pana la a spune adevarata lui framantare. Acum nu mai fac parte din tabere diferite, ci stau la aceeasi masa rezolvand problema. Iar fiul, care alta data ar fi evitat orice discutie cu tatal, a devenit receptiv la experienta lui si ii cere sfatul. Insa din clipa in care tatal incepe sa-i dea sfaturi, acesta trebuie sa fie foarte atent la reactiile baiatului. Cata vreme raspunsurile sunt logice, tatal poate continua sa intrebe, sa sfatuiasca. Indata ce raspunsul tradeaza o emotie, este nevoie din nou de ascultarea empatica si tatal trebuie sa alunece iar spre sentimente.

In anumite situatii, transformarea omului are loc fara sfaturi venite din afara. Deseori, cand li se ofera ocazia de a se deschide, isi clarifica singuri problemele si gasesc solutii pe parcurs. Alteori este nevoie de puncte de vedere suplimentare, ajutatoare.

Cheia este de a urmari cu toata sinceritatea interesul individului, de a-l asculta cu empatie si de a-l lasa sa-si contureze problemele si solutiile pas cu pas, in ritmul lui. Cand oamenii sunt realmente in suferinta si-i asculti cu dorinta sincera de a-i intelege, vei fi uluit cat de repede se deschid. Abia asteapta sa se destainuie, mai cu seama copiii, si nu atat celor de o seama cu ei, cat parintilor. Si o vor face, daca simt ca dupa aceea parintii ii vor iubi la fel, fara a pune conditii, fara a-i judeca sau a-i lua in ras. Daca faci efortul de a intelege fara ipocrizie sau intentii rele, vei ramane uimit de undele de calda impartasire pe care le vei recepta de la o alta fiinta umana. (Stephen Covey)

Avem nevoie de aceste tactici, dar ele nu sunt eficiente daca nu pornesc de la dorinta de a intelege. Oamenii reactioneaza invers daca se simt manipulati. Cand avem de a face cu persoane apropiate, este mai bine sa le spunem ce avem de gand: „Am citit cartea aceea despre ascultarea empatica si m-am gandit la relatia dintre noi. Mi-am dat seama ca nu ti-am acordat atentia cuvenita. Vreau sa te ascult. Imi vine greu. Mai calc in strachini, dar sa sti ca nu renunt. Tin mult la tine, crede-ma, si vreau sa te inteleg. Poate ca vrei sa ma ajuti si tu.” Dar incearca asta doar daca esti sincer. Altfel, daca omul isi da seama ca nu iti pasa de el si ca ramane expus si lezat, asta distruge relatia dintre voi.

Una din relatiile care are de obicei mare nevoie de acest gen de marturisire a motivatiilor, este cea de cuplu. Comunicarea cu partenerul de viata este de multe ori lasata prada rutinei in baza experientelor comune, la gandul ca o anumita problema se subintelege. Ori in realitate nu este deloc asa, din motiv ca aceeasi problema este vazuta diferit de fiecare om (avem lentile diferite, adica perceptii diferite). In orice parteneriat, pentru a-l face sa functioneze, trebuie sa ne concentram pe valorificarea diferentelor. Acelasi lucru se aplica si in cuplu, mai ales daca partenerii au paradigme diferite – moduri diferite de a vedea lucrurile. Totul trebuie sa inceapa cu efortul de a intelege perspectiva celuilalt, a privi prin ochii lui si a gasi impreuna terenul comun si solutiile avantajoase pentru ambii parteneri.

Unii obiecteaza ca ascultarea empatica cere prea mult timp. Poate ca da, la inceput; dar mai tarziu il economiseste. Ascultarea empatica creste increderea celui ascultat in ascultator. Ea intareste relatiile dintre oameni. Oamenii vor sa fie intelesi. Iar asta este valabil in casnicie, la serviciu, intre prieteni sau cu colaboratorii de orice fel.

Sursa foto