O alta revelatie

o alta revelatie 1

Si aceasta revelatie s-a intamplat mai demult. Dar ca orice revelatie, chiar si azi cand ma gandesc la ea, gasesc noi sensuri care ma imbogatesc. In acea zi m-am transformat, am devenit mica, apoi mare din nou.

Acum cativa ani un trib din Amazon m-a invatat lucruri pe care nu mi le-a spus nimeni despre oameni. Oare daca cineva mi-ar fi spus sub forma de poveste ce este omul, as fi inteles la un nivel atat de profund? Sau e mai bine ca fiecare sa ne lasam invatati de situatii de viata sau de oamenii cu care ne intersectam destinele?

Inca nu am ajuns in zona Amazonului, dar am vazut un documentar care mi-a schimbat perceptia asupra oamenilor. Am stiut ca amazonienii sunt mai mult dezbracati decat imbracati, dar nu imi imaginam ca nu poarta haine deloc. Ma asteptam sa-i vad cum vaneaza, cum se catara in copaci si cum isi prepara mancarea, sau cum indeplinesc ritualurile spirituale. Insa acel trib era diferit de toate pe care le mai vazusem.

Sub buza de jos au facuta o gaura prin care isi trec niste conuri cioplite din lemn. Inca din copilarie fiecare membru al tribului poarta acel con. La cativa ani conul e inlocuit cu altul nou, insa omul nu ramane niciodata fara acel con infipt in buza cu varful in jos si baza in sus. Singurele momente in care stau fara el sunt acelea in care il scot ca sa il spele in rau, iar spalarea conului tine de igiena personala. In timp bucata de lemn ajunge sa le deformeze dintii pentru ca preseaza pe gingie. Ei considera ca asa sunt frumosi.

Barbatii nu sunt complet goi. In jurul organului genital au infasurata o fasie dintr-o anume frunza, lata cam de un centimetru. Ar fi rusinos daca s-ar expune fara acel ”vesmant”. Fetele nemaritate sunt supuse unor suferinte fizice care marcheaza trecerea la varsta adulta: li se fac zgarieturi adanci pe picioare cu ajutorul unui maxilar de peste cu dinti ascutiti. In plus fata de aceste obiceiuri, au si altele asemanatoare cu ale altor triburi: ritualuri de nunta, de vanatoare, de pregatire a mesei, de chemare a ploii. Aceste amanunte mi-au ramas insa cel mai tare intiparite in minte pentru ca m-au socat.

Dupa ce am vazut documentarul am ramas incremenita. Stiam ca sunt diferiti de noi, dar era incredibil ce vedeam. Bineinteles ca am inceput sa ii judec, sa ma minunez de cat de inculti si de primitivi sunt. Eram atat de socata incat nu mi-am reprimat primul impuls de a-i discredita. Le-am pus eticheta: salbatici.

Dupa care nu m-am simtit deloc bine cu mine. Eram nedreapta. Eu sunt cea educata, care ar trebui sa inteleaga orice: pe ei, pe mine, specia in plina evolutie. Insa eu eram la fel de primitiva ca si ei.

Apoi am iesit mental din corp si m-am privit din afara. Am vazut cercei si alte podoabe despre care credeam ca ma fac mai frumoasa. Am vazut machiaj pe fata care avea acelasi rol. Mi-am amintit ca in zilele in care nu imi pun rimel pe gene mi se pare ca nu am ochi si ca nu sunt eu. Mi-am simtit mireasma parfumului si pe cea a odorizantului de camera. Mi-am vazut pantofii cu toc, care ma fac sa par mai inalta, sutienul cu push-up si niste haine intr-un colt de sifonier pe care nu le mai port pentru ca sunt demodate. Am vazut in continuare tatuajele vecinului, piercingul verisoarei mele, vopsea de par oriunde intorci capul, manichiura pictata, haine asortate si multe altele.

Eu nu sunt cu nimic diferita de acei salbatici…

Tot ce am in plus fata de amazonieni e educatia, dar ea nu este meritul meu, ci al faptului ca m-am nascut intr-o tara mai civilizata. Iar daca pot sa gandesc la un nivel mai inalt, sa fiu capabila de mai mult autocontrol si sa fac lucruri pe care ei nu le pot face, este tot pentru ca am avut sansa sa invat cum sa-mi folosesc mintea in mod creativ. In schimb ei sunt vanatori cum eu as putea deveni doar traind alaturi de ei si exersand.

Multa vreme dupa aceea m-am gandit la cat de diversa e viata pe Pamant, cat de diferiti suntem de la o rasa la alta si cat de diferit traim si gandim. Mi-a trebuit ceva timp pana sa-mi dau seama ca e normal. Planeta noastra e suficient de mare incat sa nu fie posibila inca unificarea limbilor, credintelor religioase, obiceiurilor sau manifestarilor culturale. Mi-a fost rusine de mine, de faptul ca ii judecasem.

This slideshow requires JavaScript.

Am inceput sa inteleg greseala pe care am facut-o. Omul este slab si arunca zilnic cu pietre in altii. Ne uitam prea rar in oglinda. Iar vacantele noastre exotice inseamna insule luxuriante mai degraba decat Africa, Tibet sau Amazon.

Am inceput sa-i vad pe amazonieni si pe ceilalti oameni cu alti ochi. Acum vad lumina din ei, cea pe care o avem cu totii inauntru. Suntem fiinte de lumina, iar asta ne face egali, dar in acelasi timp unici. Si frumosi.

”Noi nu suntem oameni care au o experienta spirituala. Suntem entitati spirituale care au o experienta umana.” (Teilhard de Chardin)

Oare ce ar crede amazonienii aceia izolati in mijlocul junglei daca ar asista la 24 de ore din viata unui om civilizat? Ce ar crede despre tinuta de afaceri, despre cea de serviciu sau despre cea de club? Dar despre shopping si casele noastre? Dar despre botox si silicon? Sau despre relatia noastra cu natura?

Cine sunt eu sa-i judec pe ei?

Cine este normal: eu sau ei? Ce este normalitatea? Care este etalonul de viata bine traita?

Cine are o viata mai frumoasa si dupa care standarde?

Viata mea este mai fericita, mai implinita si mai lipsita de stres decat a lor?

Cum ar fi sa nu fim invatati din copilarie ca nuditatea este o rusine? Multi oameni si-ar iubi mai mult corpul dezgolit, iar altii ar scapa de inhibitii.

Cu ce sunt eu diferita de ei la nivel energetic si de constiinta? Cu nimic.

Spiritual eu nu sunt superioara nimanui.

Suntem cu totii una.

In ziua in care am vazut documentarul si am inteles toate acestea, m-am simtit una cu ultimul fir de praf de pe jos. De atunci o parte din constiinta mea nu s-a mai ridicat de acolo. O folosesc ca axa de referinta cand viata tinde sa ma deplaseze de pe orbita mea.

Atunci cand vom invata sa vedem frumusetea oamenilor din jur indiferent de rasa, religie, cultura, orientari sexuale sau grad de civilizatie, specia noastra va mai urca un pas pe scara evolutiei. De fapt este simplu: trebuie doar sa vedem lumina din ceilalti oameni si maretia lor ca entitati spirituale.

Fiecare om are niste lectii de invatat din aceasta viata. Pe multe dintre ele le invatam de la oamenii pe care ii cunoastem, sau despre care doar stim cate ceva. Ar trebui ca de la fiecare om sa invatam cate o lectie. Sau mai bine doua: una buna si una rea.

Cate lucruri am putea invata de la fiecare om din viata noastra, daca ne-am acorda ragazul sa-l observam? Dar daca l-am iubi si l-am privi de parca ar fi deja cea mai buna varianta a lui?

Namaste!

Sursa foto

Perceptia realitatii. Exercitiu de schimbare a perspectivei

 perceptia realitatii - exercitiu de schimbare a perspectivei

Perceptia realitatii este foarte diferita de la un om la altul. Doi sau mai multi oameni pot privi acelasi lucru si pot vedea lucruri total diferite. In functie de cunostintele lor si de experienta de viata, fiecare va da alt sens si alta semnificatie unor obiecte, evenimente, cuvinte, atitudini si comportamente ale altor oameni.

“Toata cunoasterea noastra isi are originea in perceptiile noastre.” (Leonardo da Vinci)

Mai intervine o problema care complica si mai mult lucrurile: atunci cand judecam ceva, apelam la experiente din trecut, adica le cerem ajutorul amintirilor, pentru a putea face legaturi si a ne forma o parere. Doar ca memoria omului nu este exacta. Creierul nostru nu poate stoca amintirile pana in cele mai mici detalii. Poate pastra doar evenimentele mari si importante, ideile esentiale si situatiile care ne-au marcat sau care sunt importante pentru noi. Raman pe afara foarte multe detalii si multe minute si secunde despre care nu am putea spune exact cum s-au derulat sau ce au continut. Cu alte cuvinte, memoria si amintirile noastre au foarte multe goluri.

Creierul, insa, nu ne lasa sa simtim asta si incearca sa umple golurile cu imagini care se potrivesc langa ceea ce ne amintim cu siguranta. El “tese” pentru noi evenimentele trecute. Este evident insa ca niciodata o amintire nu este suta la suta precisa. Atunci cand rememoram evenimente, creierul face tot ce poate pentru a ne pune la dispozitie un moment din trecut pe care i-l cerem.

Daca teoretic realitatea este una singura, iar noi o interpretam si o percepem diferit, inseamna ca ne inselam fiecare din noi in mai multe privinte. Poate ca eu percep corect o frantura din realitate, tu o alta, vecinul o alta si asa mai departe.

De unde stim atunci care este realitatea adevarata?

Nu stim.

E tulburator sa te gandesti ca s-ar putea sa te inseli in multe privinte, dar pur si simplu este posibil ca omul langa care stai in tren sa aiba mai multa dreptate intr-o problema oarecare. Trebuie sa ne impacam cu asta si sa ne gandim mai bine data viitoare cand nu acceptam parerea cuiva, ca fiind la fel de buna ca a noastra si la fel de conforma cu realitatea. S-ar putea sa fie corespunzatoare “realitatii lui”.

Mai mult decat atat, acelasi om in momente diferite vede acelasi eveniment in moduri diferite. Evident ca realitatea nu s-a schimbat, ci el o vede diferit. De ce? Pentru ca priveste lucrurile din alt unghi, din alt punct de vedere, le analizeaza dupa alte criterii poate, sau dupa noile circumstante ale momentului. Cel mai bun exemplu este al oamenilor care au suferit de o boala grava, un acccident, sau un eveniment tragic. Dupa ce au trecut prin acea experienta, majoritatea afirma ca privesc viata cu alti ochi, ca li s-a schimbat perspectiva si perceptia realitatii, ca li s-au schimbat preferintele, dorintele si idealurile in viata, dar mai ales prioritatile. In general, ei pretuiesc mai mult viata si au mai mult respect fata de oameni, natura si tot ce-i inconjoara.

Pericolul perspectivei gresite si confirmarea convingerilor (confirmation bias)

Pericolele cele mai mari, ca urmare a perceptiei posibil gresite asupra realitatii sunt:

  • neintelegerea unor oameni si situatii legate de ei,
  • ratarea unor oportunitati din cauza faptului ca nu le vedem; nu realizam ca o oferta poate fi o oportunitate de care e bine sa profitam,
  • neintelegerea propriei persoane, a rostului si menirii noastre in aceasta lume,
  • trairea unei vieti mai putin satisfacatoare din cauza ca ne blocheaza anumite credinte gresite,
  • posibilitatea sa ne intarziem dezvoltarea si evolutia personala, deoarece nu identificam la timp calea cea mai scurta spre tintele noastre, sau metodele cele mai potrivite.

Toate acestea ne fac sa ne dam seama cat de important este felul in care percepem realitatea. Perceptia realitatii determina ce decizii luam in viata si daca gresim atunci cand decidem in ce directie sa mergem, viata ni se poate schimba radical. Iar hazardul este ca exista o multime de factori in functie de care percepem realitatea:

Aceste influente ne-au format modul de gandire si de perceptie a lumii, a realitatii si a propriei persoane. Astfel „am fost invatati” cum sa vedem lucrurile, ca realitatea este intr-un fel sau altul. Si cum in viata fiecarui om exista o combinatie unica de influente si contacte sociale si culturale, fiecare om ajunge sa vada lucrurile diferit. Fiecare percepem o realitate a noastra, care este sau devine reala pentru noi, nu neaparat si pentru altii. In acest fel alt om vede ce vezi si tu, dar intelege altceva pentru ca analizeaza prin prisma cunostintelor lui si a experientei sale de viata. Si pentru viata lui, el are dreptatea lui.

Mai mult, exista inca un factor important care are o influenta majora asupra convingerilor noastre: tendinta de confirmare a ceea ce credem deja (numita confirmation bias). Aceasta tendinta presupune ca suntem inclinati sa cautam, interpretam, favorizam si sa ne reamintim informatii intr-o maniera care confirma o idee de care suntem deja convinsi. In tot acest timp acordam o atentie disproportionat mai mica altor aspecte sau variante ale realitatii, ceea ce nu face decat sa ne indeparteze de realitatea obiectiva. Cu alte cuvinte, avem tendinta sa fim deschisi aproape exclusiv catre informatii ce confirma ceea ce noi credem. Asta inseamna ca acumulam informatie si ne reamintim selectiv trecutul, iar prezentul il interpretam prin lentila a ceea ce stiam pana acum – lucru periculos pentru dezvoltarea noastra si pentru asimilarea de informatii si concepte noi.

Ce este de facut pentru a percepe realitatea cat mai precis

Este clar ca trebuie sa ne antrenam pentru a reusi sa vedem realitatea cat mai aproape de adevar, de ceea ce este ea.

Acest lucru se poate face prin schimbarea perspectivei: privirea problemei din mai multe unghiuri diferite.

Exercitiu de schimbare a perspectivei:

Atunci cand te confrunti cu orice problema, situatie noua, nevoie de a lua o decizie, sau orice situatie in care iti faci o parere despre ceva, dupa ce iti faci o prima impresie, incearca sa te gandesti cum ar fi daca te-ai insela. In aceasta situatie, problema s-ar pune dintr-un unghi total opus. Incearca sa privesti situatia de parca ar fi total invers. Daca ti se pare mai usor, gandeste-te cum ar vedea lucrurile un om care te-ar contrazice si ar spune ca te inseli, ca lucrurile sunt exact pe dos.

Aceasta este doar una din multele variante posibile, este varianta diametral opusa. Problema respectiva poate fi, insa, vazuta si din alte unghiuri. Adica lucrurile nu sunt neaparat albe sau negre, ele pot fi si gri, chiar in mai multe nuante de gri. Adevarul poate fi la mijloc, mai aproape de varianta ta, mai aproape de varianta opusa, sau altul decat poti tu sa gasesti. Realitatea este ca un cerc, in care fiecare raza poate fi o alta perspectiva, asemanatoare cu cele din apropierea ei si tot mai diferita de cele mai indepartate. Realitatea are o multitudine de perspective si toate pot fi adevarate. Depinde de unghiul din care privesti.

Stiu. Acum te gandesti ca poate nu te vei apropia niciodata suficient de mult de perceperea realitatii adevarate. Ai dreptate. Dar asta nu este o tragedie, pentru ca suntem cu totii in aceeasi situatie. Trebuie sa traim cu aceasta incertitudine. Putem doar sa ne straduim cat de mult putem sa facem acest exercitiu de schimbare a perspectivei asupra lucrurilor, care ne va da in timp flexibilitatea in gandire de care avem nevoie pentru a fi capabili sa privim lucrurile din mai multe puncte de vedere. Cu timpul vom reusi sa fim suficient de antrenati, incat sa privim o situatie nu doar din punctul nostru de vedere si din cel opus, ci si din altele. Aceasta ne va oferi o perspectiva mult mai larga asupra lucrurilor, ceea ce ne va ajuta sa luam decizii mai bune, deci directii mai bune.

Iar al doilea lucru pe care putem sa il facem este sa ne dezvoltam atentia. Cu cat suntem mai atenti la detalii, cu atat mai multe conexiuni putem face si ajungem sa citim printre randuri, sa evaluam mai bine orice situatie. Atentia ne ajuta si sa dobandim mai repede capacitatea de a ne schimba perspectiva si de a vedea lucrurile din perspectiva altora.

Ce ne face sa vedem gresit realitatea

Exista mai multe elemente ce tin de fiecare om si care pot da o perceptie gresita a realitatii: mentalitati, idei limitative, idei preconcepute luate din societate, neatentie, concentrare pe un singur aspect al unei probleme, etc. Toate acestea ne ingreuneaza si evolutia si exercitiul de schimbare a perspectivei. Este bine ca treptat sa lucram si la ele, pentru a le alinia scopurilor noastre in viata.

Un exemplu bun este cel al tinerelor obsedate de felul in care arata, care se vad adesea mai slabe sau mai grase decat sunt. De cele mai multe ori toata lumea le spune ca se inseala, dar ele parca nu vor sa inteleaga ca se inseala. Sunt convinse ca o lume intreaga greseste si ele au dreptate. Este chiar absurd, nu-i asa? Cauza acestui fapt o reprezinta ceea ce isi spun ele insele. Daca ii repeti creierului ca esti gras, de la o vreme te va crede si te va face sa te vezi in oglinda ca fiind gras. Aceste fete sunt perfect normale, dar au o problema de gandire legata de mesajele pe care le transmit propriului creier. Daca problema nu se rezolva timpuriu prin control mental si schimbarea perceptiei realitatii, ele pot ajunge chiar anorexice, ceea ce este de competenta doctorilor si a psihologilor. Acest mod de gandire le va face sa ia decizia gresita de a se infometa.

In general, nu este intelept sa fim rigizi. Cu cat mai flexibili suntem, cu atat mai usor putem vedea situatiile din mai multe unghiuri si putem ajunge sa avem o perceptie mai sanatoasa a realitatii, mai apropiata de adevar. Flexibilitatea in gandire este una din trasaturile cheie ale oamenilor de succes. Ea ii ajuta sa aiba o perceptie buna a realitatii, apropiata de adevar, iar asta le da posibilitatea sa ia decizii bune si care ii conduc la rezultate si la succes.

Cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci legat de ajustarea perceptiei realitatii, este sa te ajuti singur. Este vorba de ganduri, deci se poate face oricand, oriunde, fara ca cineva sa stie la ce te gandesti. Exerseaza cat de mult poti, pana cand vei observa ca iei decizii tot mai bune.

Daca ai apela la un coach (antrenor), el te-ar ajuta sa privesti orice situatie si din alte unghiuri. Coachingul exact asta este: acesti antrenori nu iti ofera raspunsuri, ci iti pun intrebari potrivite, care sa te ajute pe tine sa gasesti raspunsurile tale la o problema. Astfel, tu singur rezolvi problema, in maniera ta, dar cu ajutor. Daca ai vreodata o problema importanta care te preocupa, poti angaja un coach care sa te ajute sa rezovi mai repede situatia. Insa daca nu este ceva grav, poti face si singur acest lucru si sa economisesti banii. Self coaching-ul (sa-ti fii propriul antrenor) este intotdeauna cea mai apropiata solutie la orice problema de gandire sau de perceptie a realitatii ai avea.

Am citit recent un articol despre perceptia realitatii care mi-a placut foarte mult si in care am regasit viziunea mea asupra realitatii. Este un articol lung, dar cred ca iti va placea, daca te intereseaza sa afli mai multe despre acest subiect.

“Sa privesti inseamna ceva, sa vezi ceea ce privesti este altceva. Sa intelegi ceea ce vezi este un lucru nou. Sa inveti din ceea ce ai inteles, este iar altceva. Dar sa actionezi pe baza a ceea ce ai invatat, este ceea ce conteaza de fapt cu adevarat.” (Anonim)

Care a fost cea mai interesanta, ciudata sau socanta situatie prin care ai trecut si in care ti-ai dat seama la final ca te-ai inselat? Ce ai facut? Ai folosit vreodata tehnica schimbarii perspectivei pentru a-ti modifica perceptia realitatii?

Sursa foto