Ce poate 73 sa-l invete pe 35

13933581_1066865670065943_1744345644_n

In august, cand prietena mea m-a anuntat ca ma va vizita, am stiut ca dincolo de placerea conversatiei si a celor trei zile pe care urma sa le petrecem impreuna, voi ramane cu sfaturi nepretuite despre viata si ca imi voi largi din nou perspectiva.

Ursula este o a doua mama pentru mine si modelul pentru ce inseamna sa imbatranesti frumos, cu gratie, sa traiesti asa cum simti si sa te bucuri de fiecare moment. La 73 energia ei este molipsitoare si pofta ei de viata te face sa-ti pui intrebari despre cat de viu esti.

In dupa amiaza primei zile pe care am petrecut-o impreuna, mi-a spus:

-Vreau sa urcam putin pe munte, acolo unde am fost si anii trecuti.

-Ar fi minunat, i-am raspuns. Maine?

-Nu, acum.

Imi place cand intalnesc un spirit aventurier ca al ei si de obicei accept provocarea si profit de oportunitatea sa fac altceva, altfel decat in mod obisnuit, mai spontan. Asa ca mi-am mascat uimirea si i-am spus: Continue reading

Cum ne afecteaza viata centrarea pe munca

Cum ne afecteaza viata centrarea pe munca

Da, sunt inca centrata pe munca la modul nesanatos. Pana acum ceva vreme as fi replicat la fel ca tine: „Si ce e rau in asta?” Este rau atunci cand munca te epuizeaza, cand muncesti doar ca sa fii ocupat, cand rezultatele nu sunt pe masura efortului, cand pornirea este una bolnavicioasa si vine de la preconceptii ca acestea: „Daca nu muncesti din greu nu poti dobandi nimic in viata”, „Urmeaza drumul drept” (al cui?), „Scurtaturile se infunda la un moment dat” (iti pot aduce argumente in sens opus).

Daca crezi ca am ajuns sa urasc munca, citeste materialul pe care l-am scris anul trecut Despre munca si vei vedea ca dimpotriva, ridic munca la nivel de virtute. Privind retrospectiv acel material observ tendinta mea inca nedescoperita pe atunci de a venera munca si pe cei care muncesc din greu.

Cand am citit cartea “Eficienta in sapte trepte sau un abecedar al intelepciunii” (“The Seven Habits Of Highly Effective People”) a lui Stephen Covey, mi-am dat seama cu tristete ca sunt workaholica si nu am stiut asta pana acum un an. Mi-am dat seama ca radacina este educatia primita in familie si modelele prea pozitive pe care le-am copiat prea fidel. Inca din copilarie am imitat comportamentul parintilor, in special al mamei, fara sa observ discrepanta dintre cantitatea de munca si rezultate. Singurele momente de luciditate erau cele in care tinerii de varsta mea se distrau, iar eu munceam. Dar nu dura mult; stiam ca m-as simti mai rau daca nu as proceda ca modelul din mintea mea. Cand am realizat aceste lucruri, ma imaginam la o intalnire a workaholicilor anonimi: „Buna, sunt Alina si sunt workaholica…” Stiu ca va dura o vreme dezintoxicarea dar sunt pregatita sa trec prin ea si sa nu ma mai intorc la vechiul stil de viata.

Nu voi dezvolta, dar la 35 pot spune ca centrarea pe munca si faptul ca am urmat tendinta din familie de a munci exagerat de mult mi-a facut mult mai mult rau decat bine. Era doar o chestiune de timp pana sa descopar ca se poate trai infinit mai bine muncind inteligent si eficient, decat muncind mult. De aici atractia pentru oameni ca Tim Ferriss si pentru concepte ca simplificarea vietii sau minimalism.

Pentru cei care nu cunosc termenul, dictionarul spune ca workaholicul este omul care are o nevoie compulsiva de a munci, o persoana obsedata de munca, un individ preocupat excesiv de activitatea sa profesionala. In cazul meu si al multora merge pana la a nu-ti acorda ragaz sa te odihnesti si la a-ti taia din orele de somn ca sa muncesti. Continue reading

Cum ne afecteaza viata centrarea pe partener

Cum ne afecteaza viata centrarea pe partener

Oamenii au tendinta sa filtreze si sa interpreteze realitatea prin prisma valorilor in care cred si care, de obicei, sunt pozitive. Aceste tendinte pot fi mai mult sau mai putin exagerate. Dar pentru ca valorile centrale ale vietii noastre devin lentilele prin care vedem lumea, inseamna ca fiecare dintre noi vede deformat realitatea. Cu cat avem o perspectiva mai rigida, cu atat ea ne va afecta viata. Cel care valorizeaza frumusetea, de exemplu, va judeca totul Ce din punct de vedere estetic – atat oamenii, cat si obiectele sau evenimentele.

Cel mai des intalnite centre de interes sunt familia, partenerul, banii, munca, etc., iar ele ne determina perspectiva asupra realitatii. Omul priveste viata centrat pe una sau pe o combinatie de mai multe valori de acest fel. In articolul trecut am vazut cum ne afecteaza viata centrarea pe familie, iar astazi vom vedea in ce fel avem o perspectiva deformata daca suntem centrati pe partenerul de viata, care devine punct de reper si etalon pentru noi.

In cartea sa “Eficienta in sapte trepte sau un abecedar al intelepciunii” (“The Seven Habits Of Highly Effective People”), Stephen Covey identifica patru factori importanti asupra carora se rasfrang aceste centre de interes pe care le putem avea: securitatea personala, orientarea interioara, perspectiva asupra realitatii si puterea de actiune.

Securitatea personala, sau siguranta rezulta din sentimentul demnitatii personale, cel al identitatii, al valorii intrinseci, din ancorarea afectiva si din stima de sine.

Orientarea interioara este instinctul, care se bazeaza pe principiile care ne guverneaza viata si care ne determina deciziile si actiunile. Ea poate varia de la dependenta de oglinda sociala, pana la o directionare interna.

Perspectiva asupra realitatii, sau intelegerea lucrurilor si a vietii, porneste de la unghiul din care privim totul, de la lentilele prin care ne vedem atat pe noi, cat si pe ceilalti oameni si realitatea in general. Poate fi foarte aproape de realitatea obiectiva, sau foarte departe de ea (in cazul in care omul vede mereu lucrurile altfel decat sunt sau decat le vad toti ceilalti).

Puterea este forta de a actiona si energia vitala de a opta si de a lua decizii, de a renunta la unele obiceiuri si de a adopta altele. Putem sa ne lasam dusi de val si actionati ca marionetele de forte sociale sau de alta natura, sau putem sa ne folosim puterea interioara pentru a actiona conform propriilor noastre valori.

Acesti patru factori, impreuna cu altii ne determina calitatea vietii, sentimentul de implinire pe care il avem sau nu, realizarea menirii in viata si alte aspecte importante pentru noi toti.

Centrarea pe partener

Este frumos si recomandat sa-ti admiri sincer partenerul de viata. Dar cand partenerul devine centrul universului unui om, el isi va construi viata in jurul acestuia si situatia poate merge de la admiratie, la veneratie, dependenta emotionala pana la obsesie. In ultimele cazuri relatia nu mai este naturala si fireasca, ci bolnavicioasa. Continue reading

Cand nu apar rezultatele

Little boy choosing between a cupcake and apple

Doar pentru ca nu vezi rezultate dupa o zi, sau dupa o saptamana, nu renunta. Poate nu vezi schimbari, dar fiecare alegere inteleapta pe care o faci, are efecte pe care nici nu ti le poti imagina acum.

Lasa viata sa curga, lasa lucrurile sa se lege intre ele, lasa sa vina spre tine lucrurile pe care le astepti. Schimba-ti perspectiva. Fa ceva diferit. Intotdeauna exista si alta cale. Deschide-ti inima si mintea si fii pregatit pentru abundenta. Relaxeaza-te. Respira.

Continue reading

Schimbarea este crestere deghizata

schimbare si crestere

Anumite perioade ale cresterii noastre sunt atat de confuze, incat nici nu ne dam seama ca se intampla aceasta crestere. Ne putem simti ostili, sau furiosi, plangaciosi sau isterici, ori chiar deprimati. Nu am realiza singuri, decat daca dam peste o carte sau un om care ne explica faptul ca ne aflam in plin proces de schimbare, in care ne largim orizontul spiritual. In perioadele in care crestem si ne dezvoltam vom simti asta la fel cum o samanta simte greutatea si inertia pamantului in care a fost plantata, in timp ce cauta sa le sparga si sa iasa afara din invelisul ei spre a deveni planta. Adeseori sentimentul nu este deloc placut. Dar cel mai neplacut este faptul ca nu stii ce se intampla. Acele perioade lungi – cand ceva din interiorul nostru pare sa astepte, tinandu-si respiratia, nesigur despre care sa-i fie urmatorul pas – pana la urma devin perioadele pe care le asteptam, pentru ca in aceste perioade realizam ca suntem pregatiti pentru urmatoarea faza a vietii noastre si ca, foarte probabil, urmeaza sa fie dezvaluit un nou nivel al personalitatii noastre. (Alice Walker)

Sursa foto

Despre lipsa de rezistenta in relatiile interumane

Relatiile dvs. se vor schimba profund prin abandonare. Daca nu puteti accepta ceea ce este, prin deductie, nu veti putea accepta pe nimeni asa cum este. Il veti evalua, critica, eticheta, respinge sau veti incerca sa-l schimbati. Mai mult, daca transformati mereu Clipa de acum intr-un mijloc pentru atingerea unui scop viitor, veti transforma fiecare persoana pe care o intalniti sau cu care intrati in relatie intr-un mijloc pentru atingerea unui scop. Relatia — fiinta umana — va avea atunci o importanta secundara pentru dvs. sau niciuna. Ceea ce puteti obtine din relatie este pe primul loc – un castig material, un sentiment de putere, placere fizica sau o forma de gratificare a sinelui fals.

Dati-mi voie sa va exemplific modul in care functioneaza abandonarea in relatiile umane.

Cand va aflati implicat intr-o cearta sau intr-o situatie conflictuala, poate cu partenerul sau cu o persoana apropiata, incepeti prin a observa cat de defensiv deveniti cand va este atacata pozitia sau prin a simti forta agresiunii in timp ce atacati pozitia celuilalt. Observati cat de atasat sunteti de perspectiva si opiniile dvs. Simtiti energia mental-emotionala din spatele nevoii dvs. de a avea dreptate si de a-i dovedi celuilalt ca greseste. Aceasta este energia mintii conduse de sinele fals. O constientizati recunoscand-o, simtind-o cat puteti de mult. Apoi, intr-o zi, in mijlocul unei certe, va veti da brusc seama ca aveti posibilitatea de a alege si ca puteti hotari sa va abandonati propriile reactii — numai ca sa vedeti ce se intampla. Va abandonati. Nu vreau sa va abandonati reactia numai verbal, spunand: „Bine, tu ai dreptate”, cu o privire care spune: „Sunt deasupra acestei inconstiente copilaresti”. Aceasta nu ar insemna decat sa deplasati rezistenta la un alt nivel, mintea si sinele fals fiind inca la conducere si reclamandu-si superioritatea.

Eu ma refer la abandonarea intregului camp energetic mental-emotional din interior, care lupta pentru putere. Sinele fals este viclean, asa ca trebuie sa fiti foarte vigilent, foarte prezent si complet sincer cu dvs. insiva pentru a vedea daca ati abandonat intr-adevar identificarea cu o pozitie mentala si v-ati eliberat de minte. Daca va simtiti brusc foarte usor, clar si profund impacat, acesta este un semn inconfundabil ca intr-adevar v-ati abandonat. Apoi observati ce se intampla cu pozitia mentala a celuilalt, daca nu o mai energizati prin rezistenta. Cand identificarea cu pozitiile mentale a fost eliminata, incepe adevarata comunicare.

(Eckhart Tolle – „Puterea Prezentului”)