SCOATE-MA DIN CORPUL MEU! – Convingeri autosabotante care nu ne lasa sa slabim (I)

Problema din spatele problemei

Greutatea excesiva este un efect exterior al unei probleme interioare mai adanci. Problemele interioare pot fi evenimente din trecut care au sadit frica in noi (frica de nou si schimbare, frica de parerea altora, teama de a nu fi suficient de bun(a), teama de a nu fi parasit(a), frica de criticism, de abuzuri, de avansuri sexuale, frica de viata in general, etc.), sau ganduri contradictorii pe care le valorizam in egala masura (ne place sa fim slabi, dar ne place si sa mancam in exces, vrem sa aratam bine fizic, dar nu credem ca suntem in stare sa slabim, etc.).

Oamenii considera ca nu se pot iubi pe sine pentru ca sunt prea grasi, dar adevarul este ca sunt grasi pentru ca nu se iubesc pe sine.

Cand ma iubesc pe mine insami/insumi, eu contez inainte de toate, iar sanatatea si starea mea de bine sunt mai importante decat ce cred altii, ce fac sau au facut altii, mai importante decat ceea ce am fost invatat(a) sa cred, decat ceea ce obisnuiam sa gandesc candva dar azi nu imi mai serveste la nimic.

Cand ma iubesc pe mine insami/insumi, in inima mea nu mai ramane loc de ganduri negative si de tipare gresite ca cele de mai jos.

Scenariul autosabotant #1 – SCOATE-MA DIN CORPUL MEU

Sunt urat(a), nu am incredere in mine, nu imi place corpul meu – este imperfect, sunt vinovat(a) pentru ca mananc prea mult, nu voi reusi niciodata sa slabesc, nu sunt demn(a) de iubit, nu sunt suficient de bun(a). Continue reading

Ne inselam cu privire la obezitate si diabet?

Obese woman

Peter Attia este un medic dedicat profesiei sale si oamenilor. Discursul lui pune in lumina o problema foarte importanta: convingerile actuale despre relatia dintre obezitate, diabet si rezistenta la insulina ar putea fi gresite. Si-a dat seama de acest lucru dupa ce s-a ingrasat si a devenit el insusi rezistent la insulina, in ciuda faptului ca facea miscare timp de cateva ore pe zi si se alimenta corect si sanatos.

Se pare ca nu este neaparat adevarat ca obezitatea cauzeaza rezistenta la insulina. S-ar putea sa fie chiar invers: obezitatea sa fie un simptom al rezistentei la insulina. Attia se intreaba:

Daca ducem un razboi gresit si in loc sa ne luptam cu rezistenta la insulina, ne luptam cu obezitatea? Blamandu-i pe obezi inseamna ca blamam victimele. Daca o parte din ideile noastre fundamentale despre obezitate sunt gresite?”

Atunci cand un om se ingrasa subit, fara sa manance mai mult, sau sa schimbe ceva in regimul lui de viata si cand nu poate slabi, ar putea fi vorba de rezistenta la insulina a corpului lui.

Explicatia ipotezei lui Attia pare logica:

Daca te intrebi impotriva a ce incearca sa se protejeze o celula cand vine vorba de rezistenta la insulina, raspunsul nu e, cu siguranta, de prea multa mancare. E mai degraba de prea multa glucoza: glicemie. Stim ca cerealele rafinate si amidonul cresc temporar glicemia si ca zaharul ar putea cauza direct rezistenta la insulina. Daca pui cap la cap aceste procese fiziologice, reiese ca aportul crescut de cereale rafinate, zaharuri si amidon cauzeaza epidemia de obezitate si diabet, dar asta datorita rezistentei la insulina si nu neaparat a hranei in exces si a lipsei de miscare.”

La aceasta ora, oamenii de stiinta au diverse ipoteze despre cauza epidemiei de rezistenta la insulina. Unii cred ca de vina sunt caloriile consumate, altii – grasimile alimentare, in timp ce altii – cerealele rafinate si amidonul. Pana cand cercetarile vor scoate adevarul la lumina, problema ramane deschisa.

Programul de cercetare in care este implicat Peter Attia impreuna cu alti medici, se concentreaza in jurul a 3 mari teme sau intrebari.

  1. In ce masura diversele produse pe care le consumam influenteaza metabolismul, hormonii si enzimele si prin ce mecanisme moleculare?
  2. Pot face oamenii schimbarile necesare in dietele lor pe baza acestor perspective, intr-un mod sigur si practic?
  3. Odata verificate schimbarile sigure si practice, pe care oamenii le pot face la dieta lor, cum le putem influenta comportamentul in asa fel incat sa devina regula si nu exceptie?

Dincolo de ipoteza lui privind legatura dintre obezitate, diabet si rezistenta la insulina, este emotionanta vulnerabilitatea lui asumata, legata de pacienta obeza pe care o judecase gresit:

As vrea sa pot vorbi din nou cu acea femeie. As vrea sa-i spun cat de rau imi pare. I-as spune: am facut tot ce mi-a stat in putinta ca doctor, dar ca om te-am dezamagit. Nu aveai nevoie de judecata si dispretul meu.”

Peter Attia este profund uman inainte de a fi doctor si ne ofera o lectie de sinceritate si de profesionalism. Cred ca nu sunt multi medici care recunosc ca se pot insela:

„Am inteles ca nu putem continua sa-i blamam pe pacientii obezi si diabetici asa cum am facut eu. Majoritatea vor sa faca ceea ce trebuie, dar trebuie sa stie mai intai ce au de facut si ca au mult de lucru. Visez la o zi in care pacientii nostri vor putea scapa de kilogramele in plus si se vor vindeca de rezistenta la insulina, deoarece ca medici profesionisti si noi am scapat de surplusul de bagaj mental si ne-am vindecat suficient de neacceptarea noilor idei, ca sa revenim la idealurile originale: receptivitate, curajul de a renunta la ideile invechite cand acestea nu par a functiona si intelegerea faptului ca adevarul stiintific nu e definitiv, ci evolueaza constant. Alegand aceasta cale, va fi mai bine atat pentru pacienti, cat si pentru stiinta. Daca obezitatea nu e nimic mai mult decat un surogat pentru bolile metabolice, de ce sa ii pedepsim pe cei care sufera de obezitate? De ce ma simt indreptatit sa-l judec pe acest om?”

Ar trebui sa ne punem cu totii aceste intrebari si sa adoptam atitudinea lui Peter Attia, care spune:

Am decis ca nu voi mai putea sa pretind ca am raspunsuri, cand de fapt, nu le am. Am fost umilit destul de ceea ce nu stiuEu, personal, nu-mi mai permit luxul de a fi arogant, cu atat mai putin de a avea certitudini.”

Sursa foto