Cum trebuie sa ne comportam cu persoanele dificile (IV). Personalitatile obsesionale

cum ne comportam cu obsesionistii 2

In aceasta serie de articole despre comunicarea cu persoanele dificile, incercam sa intelegem care este logica din spatele comportamentului unor categorii de oameni si de ce gandesc asa. Numai in acest fel ne putem adapta tehnica de comunicare fiecaruia dintre ei si putem sa-i abordam in cel mai potrivit mod, in acord cu personalitatea lor, in scopul de a ne imbunatati relatiile cu ei.

Dupa ce am analizat anxiosii, paranoicii si histrionicii, astazi incercam sa-i intelegem pe obsesionali – acei oameni care sunt obsedati de detalii si de perfectiune.

Obsesionalii

Obsesionalii sunt preocupati ca totul sa fie facut ireprosabil, sunt perfectionisti si acorda o atentie atat de mare detaliilor, incat de multe ori pierd din vedere imaginea de ansamblu.

Personalitatea obsesionala

  • Perfectionism: este exagerat de atenta la detalii, proceduri, reguli si la organizare, adesea in detrimentul rezultatului final.
  • Obstinatie: incapatanata, insista cu inversunare ca lucrurile sa fie facute dupa cum considera ea si respectandu-se regulile.
  • In relatiile cu ceilalti este rezervata: ii este greu sa-si exteriorizeze emotiile pozitive; adesea foarte formala, glaciala, timida.
  • Nehotarare: ii este greu sa ia decizii din teama de a nu comite vreo greseala, tergiverseaza lucrurile si le analizeaza exagerat de mult.
  • Rigoare morala: este extrem de constiincioasa, onesta, modesta si scrupuloasa.
  • Lucreaza la standarde inalte de calitate.
  • Este foarte implicat in munca lui.
  • Elaboreaza proceduri extrem de riguroase.
  • Isi argumenteaza vehement punctul de vedere si stilul de lucru, dar nu ca sa arate ca e mai destept, ci din grija de a face totul bine.
  • Crede ca metodele lui sunt singurele care garanteaza perfectiunea.
  • Manifesta interes pentru proceduri si verificari.

Cum percepe obsesionalul lumea

Continue reading

Cum ne afecteaza viata centrarea pe partener

Cum ne afecteaza viata centrarea pe partener

Oamenii au tendinta sa filtreze si sa interpreteze realitatea prin prisma valorilor in care cred si care, de obicei, sunt pozitive. Aceste tendinte pot fi mai mult sau mai putin exagerate. Dar pentru ca valorile centrale ale vietii noastre devin lentilele prin care vedem lumea, inseamna ca fiecare dintre noi vede deformat realitatea. Cu cat avem o perspectiva mai rigida, cu atat ea ne va afecta viata. Cel care valorizeaza frumusetea, de exemplu, va judeca totul Ce din punct de vedere estetic – atat oamenii, cat si obiectele sau evenimentele.

Cel mai des intalnite centre de interes sunt familia, partenerul, banii, munca, etc., iar ele ne determina perspectiva asupra realitatii. Omul priveste viata centrat pe una sau pe o combinatie de mai multe valori de acest fel. In articolul trecut am vazut cum ne afecteaza viata centrarea pe familie, iar astazi vom vedea in ce fel avem o perspectiva deformata daca suntem centrati pe partenerul de viata, care devine punct de reper si etalon pentru noi.

In cartea sa “Eficienta in sapte trepte sau un abecedar al intelepciunii” (“The Seven Habits Of Highly Effective People”), Stephen Covey identifica patru factori importanti asupra carora se rasfrang aceste centre de interes pe care le putem avea: securitatea personala, orientarea interioara, perspectiva asupra realitatii si puterea de actiune.

Securitatea personala, sau siguranta rezulta din sentimentul demnitatii personale, cel al identitatii, al valorii intrinseci, din ancorarea afectiva si din stima de sine.

Orientarea interioara este instinctul, care se bazeaza pe principiile care ne guverneaza viata si care ne determina deciziile si actiunile. Ea poate varia de la dependenta de oglinda sociala, pana la o directionare interna.

Perspectiva asupra realitatii, sau intelegerea lucrurilor si a vietii, porneste de la unghiul din care privim totul, de la lentilele prin care ne vedem atat pe noi, cat si pe ceilalti oameni si realitatea in general. Poate fi foarte aproape de realitatea obiectiva, sau foarte departe de ea (in cazul in care omul vede mereu lucrurile altfel decat sunt sau decat le vad toti ceilalti).

Puterea este forta de a actiona si energia vitala de a opta si de a lua decizii, de a renunta la unele obiceiuri si de a adopta altele. Putem sa ne lasam dusi de val si actionati ca marionetele de forte sociale sau de alta natura, sau putem sa ne folosim puterea interioara pentru a actiona conform propriilor noastre valori.

Acesti patru factori, impreuna cu altii ne determina calitatea vietii, sentimentul de implinire pe care il avem sau nu, realizarea menirii in viata si alte aspecte importante pentru noi toti.

Centrarea pe partener

Este frumos si recomandat sa-ti admiri sincer partenerul de viata. Dar cand partenerul devine centrul universului unui om, el isi va construi viata in jurul acestuia si situatia poate merge de la admiratie, la veneratie, dependenta emotionala pana la obsesie. In ultimele cazuri relatia nu mai este naturala si fireasca, ci bolnavicioasa. Continue reading

Cum trebuie sa ne comportam cu persoanele dificile (III). Personalitatile histrionice

cum sa ne comportam cu persoanele dificile - histrionicii

In primul articol din seria dedicata comunicarii cu persoanele dificile am stabilit ca acesti oameni sunt foarte diferiti si una dintre cauzele faptului ca nu reusim sa ne intelegem cu ei este si tendinta noastra de a-i trata pe toti la fel, in timp ce oamenii dificili se incadreaza in multe categorii diferite, percep diferit realitatea, au reactii diverse si anumite fixatii.

Daca reusim sa-l intelegem pe fiecare in parte cu logica din spatele modului lui de gandire, putem ameliora considerabil relatia cu el invatand ce abordare este mai potrivita pentru fiecare categorie de persoane dificile. Pornind de la faptul ca acel om vede realitatea diferit de mine, daca inteleg cum gandeste, pot alege tehnica de comunicare adecvata care sa ma ajute sa relationez cu el.

Azi vorbim despre personalitatea histrionica, despre cum percepe aceasta lumea, cand este util si cand dauneaza histrionismul, cum este bine sa ne comportam cu histrionicul, dar si ce trebuie sa evitam in comunicarea cu el.

Histrionicii

Termenul „histrionic” vine de la latinul „histrio”, care il desemna pe actorul care, in sunetul flautului juca pantomima.

Personalitatea histrionica

  • Cauta sa atraga atentia celorlalti, nu agreeaza situatiile in care nu este obiectul atentiei generale. Cauta insistent afectiunea propriului anturaj.
  • Are un fel dramatic si teatral de a-si exterioriza emotiile, care sunt foarte schimbatoare.
  • Stilul discursului sau este mai degraba emotional, caci evoca impresii si este lipsit de precizie si detaliu.
  • Are tendinta de a idealiza sau, dimpotriva, de a deprecia excesiv persoanele din anturajul sau.

Majoritatea sunt buni oratori si isi folosesc sarmul personal ca sa impresioneze, insa joaca in permanenta un rol. Cauta sa atraga atentia tuturor si pentru asta ar face orice. Daca ii spui ca intrece limita incercand sa atraga atentia asupra sa, cel mai probabil va nega ca facea asta, se va simti chiar lezat si va sustine ca asta a fost dispozitia lui de moment. Histrionicul crede ce spune si nu isi da seama ca functioneaza si gandeste astfel.

Personalitatile histrionice au destul de putin conturata atat capacitatea de autoobservare, cat si pe aceea de a-si accepta propriile emotii. Ei pot sustine ca fac pe bufonii pentru ca sunt intr-o dispozitie exuberanta, in timp ce emotia lor este mai degraba de teama de a nu placea, care ii si impinge sa se dea in spectacol. A constientiza aceasta teama este poate mult prea angoasant pentru el si atunci o indeparteaza printr-un mecanism de aparare, al carui rol este acela de a proteja constiinta de emotii negative.

Cum percepe histrionicul lumea

Continue reading

Despre lipsa de rezistenta in relatiile interumane

Relatiile dvs. se vor schimba profund prin abandonare. Daca nu puteti accepta ceea ce este, prin deductie, nu veti putea accepta pe nimeni asa cum este. Il veti evalua, critica, eticheta, respinge sau veti incerca sa-l schimbati. Mai mult, daca transformati mereu Clipa de acum intr-un mijloc pentru atingerea unui scop viitor, veti transforma fiecare persoana pe care o intalniti sau cu care intrati in relatie intr-un mijloc pentru atingerea unui scop. Relatia — fiinta umana — va avea atunci o importanta secundara pentru dvs. sau niciuna. Ceea ce puteti obtine din relatie este pe primul loc – un castig material, un sentiment de putere, placere fizica sau o forma de gratificare a sinelui fals.

Dati-mi voie sa va exemplific modul in care functioneaza abandonarea in relatiile umane.

Cand va aflati implicat intr-o cearta sau intr-o situatie conflictuala, poate cu partenerul sau cu o persoana apropiata, incepeti prin a observa cat de defensiv deveniti cand va este atacata pozitia sau prin a simti forta agresiunii in timp ce atacati pozitia celuilalt. Observati cat de atasat sunteti de perspectiva si opiniile dvs. Simtiti energia mental-emotionala din spatele nevoii dvs. de a avea dreptate si de a-i dovedi celuilalt ca greseste. Aceasta este energia mintii conduse de sinele fals. O constientizati recunoscand-o, simtind-o cat puteti de mult. Apoi, intr-o zi, in mijlocul unei certe, va veti da brusc seama ca aveti posibilitatea de a alege si ca puteti hotari sa va abandonati propriile reactii — numai ca sa vedeti ce se intampla. Va abandonati. Nu vreau sa va abandonati reactia numai verbal, spunand: „Bine, tu ai dreptate”, cu o privire care spune: „Sunt deasupra acestei inconstiente copilaresti”. Aceasta nu ar insemna decat sa deplasati rezistenta la un alt nivel, mintea si sinele fals fiind inca la conducere si reclamandu-si superioritatea.

Eu ma refer la abandonarea intregului camp energetic mental-emotional din interior, care lupta pentru putere. Sinele fals este viclean, asa ca trebuie sa fiti foarte vigilent, foarte prezent si complet sincer cu dvs. insiva pentru a vedea daca ati abandonat intr-adevar identificarea cu o pozitie mentala si v-ati eliberat de minte. Daca va simtiti brusc foarte usor, clar si profund impacat, acesta este un semn inconfundabil ca intr-adevar v-ati abandonat. Apoi observati ce se intampla cu pozitia mentala a celuilalt, daca nu o mai energizati prin rezistenta. Cand identificarea cu pozitiile mentale a fost eliminata, incepe adevarata comunicare.

(Eckhart Tolle – „Puterea Prezentului”)

Cum ne afecteaza viata centrarea pe familie

unitatea familiei

Majoritatea neintelegerilor si conflictelor dintre oameni pornesc de la faptul ca fiecare vede lucrurile intr-un fel unic, al lui, si in acelasi timp nu intelege punctul de vedere al celuilalt. Orice om crede ca el are dreptate, ca el vede corect lucrurile si ca ceilalti se inseala. De aceea reuseste cu greu sa priveasca o anumita situatie si din alt unghi, pentru a intelege alte rationamente. Si cu cat mai rigizi suntem in gandire, cu atat mai mult perspectiva noastra profund subiectiva ne afecteaza viata. Putem avea chiar o perspectiva sanatoasa, valori dintre cele mai nobile si principii corecte dupa care ne conducem viata si totusi sa gresim si calitatea vietii noastre si a relatiilor sa fie slaba.

In primul rand, exista posibilitatea sa ni se para doar ca valorizam ceea ce trebuie. Familia si mediul social in care traim ne-au influentat suficient de mult pe fiecare, incat sa fim convinsi ca ceea ce credem este adevarul absolut. Dar cred ca esti de acord cu mine ca exista multe familii in care copiii nu invata cele mai corecte lucruri si nu au exemple demne de urmat. Cu toate acestea, chiar si acesti oameni sunt convinsi de validitatea principiilor si a valorilor in care cred. Cel putin pana intr-un punct de deschidere sociala in viata lor, ei nu cunosc altceva, iar atunci cand vad alte modele sunt adesea incapabili sa le accepte ca fiind la fel de juste cu al lor.

Pot doi oameni sa vada diferit acelasi lucru si ambii sa aiba dreptate? Categoric. Aici este frumusetea si diversitatea vietii, a oamenilor si a relatiilor dintre ei. Exact despre asta este vorba in seria de articole pe care o incepem astazi. Vom analiza cele mai des intalnite perspective asupra realitatii. Majoritatea sunt corecte, normale, sanatoase, nobile chiar. Si cu toate acestea, vom vedea felul in care ne afecteaza ele calitatea vietii si relatiile cu alti oameni. Asta pentru ca nimeni nu poate sa aiba o perspectiva perfect echilibrata si orice om tinde sa priveasca lucrurile centrat pe unul din elementele pe care le vom discuta (familie, partener, bani, munca, etc.), pe altele, sau pe o combinatie de mai multe valori sau centre de interes. Cu alte cuvinte, cu totii deviem macar putin in felul in care privim realitatea si avem tendinta sa valorizam mai mult un element decat pe altele. Avem cate un centru de interes, fara sa ne dam seama de acest lucru, sau de efectele pe care acest fenomen le are asupra intregii noastre existente.

Centrarea pe familie

Incep aceasta serie de articole cu analiza situatiei in care un om are in centrul preocuparilor sale familia. Este, poate, cel mai frumos centru de interes, firesc, normal si, aparent, sanatos. Familia este principala sursa de iubire sincera si autentica, de daruire, de grija, de dragoste neconditionata, de relatii profunde. Dar cand devine centrul tuturor preocuparilor unui om, cand familia este o obsesie, acest sentiment poate distruge sansa unor relatii implinite. Continue reading

Cum trebuie sa ne comportam cu persoanele dificile (II). Paranoicii

paranoicii

Relationarea cu o persoana dificila este obositoare si frustranta, fie ca e vorba despre cineva din familie, despre un sef sau coleg de serviciu, colaborator sau o simpla cunostinta. Daca nu intelegem cum gandeste acea persoana, din ce categorie face parte si in ce fel vede realitatea diferit de noi, este putin probabil sa reusim sa comunicam si sa avem o relatie buna vreodata. In schimb, daca le intelegem modul de gandire si stim logica din spatele lui, putem sa-i abordam pe fiecare in cel mai potrivit mod, care sa ne ajute sa colaboram si sa evitam conflictele cu ei.

In mod cert, nu trebuie sa ne comportam la fel cu toti, pentru ca fiecare dintre ei gandeste si se comporta diferit, pornind de la anumite fixatii pe care le au si care tin de perspectiva lor asupra lucrurilor. Astazi descoperim ce se ascunde in spatele mintii paranoicului, cum percepe el lumea si cum este bine sa il abordam.

Paranoicii

Personalitatea paranoica

Suspiciune

  • Ii suspecteaza pe ceilalti ca ar fi rau intentionati in ceea ce il priveste.
  • Se protejeaza in permanenta, este foarte atent la ceea ce se petrece in jur, nu are incredere, este suspicios.
  • Pune la indoiala loialitatea altora, chiar a celor apropiati; este adesea gelos.
  • Cauta energic si in detaliu dovezi in sprijinul banuielilor sale, fara a tine seama de situatie in intregul ei.
  • Daca acest tip de personalitate se simte ofensata, este gata de represalii disproportionate.
  • Preocupat de propriile drepturi, ca si de problemele de prioritate, se simte usor ofensat.
  • Paranoicul este mereu banuitor, ii considera pe altii drept posibili dusmani si nu vrea sa-si expuna vreun puct vulnerabil in fata acestora.

Rigiditate

  • Se arata rational, rece, logic si rezista oricaror argumente ce vin din partea celorlalti.
  • Ii este greu sa manifeste tendinte ori emotii pozitive; nu prea are simtul umorului.
  • Interpreteaza evenimentele neplacute ca pe efecte ale unor acte rau-voitoare, chiar daca nu este cazul.
  • Ia totul personal, chiar si evenimente neutre, ce nu au legatura cu el.
  • Rigiditatea il ajuta sa aiba o mare putere de convingere.
  • Cand este vorba sa-si revendice drepturile, este de neclintit.

Cum percepe paranoicul lumea

Principala convingere a paranoicului este aceea ca lumea e un loc primejdios, ca el insusi e vulnerabil si, prin urmare, trebuie sa se protejeze. Axioma sa de baza ar putea fi: „Lumea e plina de oameni rau intentionati, care ma forteaza sa fiu in permanenta atent”. Paranoicul semana, oarecum, cu o masina ce are un sistem de alarma prost reglat si care se declanseaza la cea mai mica atingere.

In fata unei amenintari nestiute este mai anxios decat in fata uneia bine identificate, ce poate fi combatuta. Se simte usurat cand descopera un dusman, pentru ca acest lucru ii confirma propria teorie despre lume. Are nevoie de dusmani pentru a se simti linistit in banuiala lui, de unde si tendinta de a-i cauta si a-si verifica suspiciunile. In general, paranoicul sfarseste prin a avea dreptate. Fiind ostil si banuitor, el va starni ura oamenilor care, obositi de comportamentul lui vor incerca, poate, sa-i faca rau, iar el va gandi victorios: „Aveam dreptate sa fiu neincrezator”.

Multi dintre marii dictatori din istorie au fost paranoici, cel mai bun exemplu fiind Stalin. Acestia au fost, in general paranoici agresivi si megalomani, numiti si „paranoici de lupta”. Exista insa multe persoane care prezinta doar cateva dintre trasaturile paranoicilor si care ies la lumina mai ales in situatii stresante. Ei mai sunt denumiti „personalitati senzitive” si manifesta o forma mai discreta de paranoia.

Paranoicul ia totul in tragic, se supara de la glume nevinovate si accepta cu greu criticile. Poate uneori sa nu-si asume responsabilitatea greselilor pe care le face, invinovatind mai degraba pe altii pentru o situatie negativa.

Cand paranoia devine o maladie

Rareori un paranoic cere ajutor si tratament, pentru ca el se considera perfect normal. Totusi cand intra in conflicte si fac cate o depresie, sau se simt abandonati, acestia simt nevoia sa vorbeasca si cer ajutorul unui medic. Consilierea psihologica este destul de dificila, deoarece este greu sa-i castigi increderea paranoicului. Se pot administra si tratamente medicamentoase, dar unii paranoici raman neschimbati chiar si in urma ajutorului specializat.

Cand paranoicul depaseste atat stadiul neincrederii excesive, cat si pe cel al interpretarii eronate, el traieste ceea ce se numeste „delir de persecutie”. Aceste stari exacerbate dispar prin tratament si consiliere mai repede decat trasaturile personalitatii paranoice.

Pentru ca un om sa fie diagnosticat cu tulburare de personalitate de tip paranoic, el trebuie sa prezinte urmatoarele semne:

  • sa fie constant convins ca oamenii il mint sau il inseala intr-un fel sau altul
  • mereu preocupat daca oamenii sunt loiali si de incredere
  • nu poate avea incredere in altii de frica sa nu fie tradat
  • interpreteaza gresit replici sau evenimente neutre, ca fiind amenintatoare pentru el
  • resentimente pe termen lung la adresa altora, despre care crede ca il ameninta sau il insulta
  • percepe actiunile si vorbele oamenilor ca pe atacuri la adresa lui si de aceea riposteaza
  • presupune mereu ca partenerul de viata este infidel.

Cauzele care duc la paranoia

Paranoia este un simptom care apare in mai multe boli psihice (schizofrenia) si tulburari mentale si neurologice (atac cerebral, dementa, Parkinson, Alzheimer), dar si in comportamentul unor oameni sanatosi mental, care au doar anumite fixatii.

Nu se cunosc cu exactitate cauzele care duc la paranoia, insa se crede ca urmatorii factori ar putea declansa episoade paranoice.

  • Ereditatea
  • Loviturile la cap
  • Dezechilibre chimice in creier (ca cele provocate de administrarea de metamfetamine)
  • Depresia si anxietatea (care pot face ca omului sa i se para totul nesigur, sau ca ar fi atacat)
  • Situatiile extrem de stresante
  • Tradarea increderii in copilarie
  • Evenimente traumatizante neasteptate (pierderea jobului, pierderea unei persoane dragi)
  • Consumul anumitor medicamente (medicamente corticosteroidiene, unele medicamente anti-HIV, antidepresive, etc.)
  • Consumul de droguri (alcool, cocaina, marijuana, ecstasy, amfetamine).

Avantajele pe care le aduce o persoana paranoica

Intr-un grup, sau intr-o echipa, un paranoic poate fi folositor, chiar daca este si dificil. Gratie neincrederii, el nu poate fi luat prin surprindere si evita capcanele si tradarile. Putina paranoia ajuta in joburi ca politist, judecator, sau functionar public, prin faptul ca esti inflexibil in aplicarea legii. Ajuta, de asemenea, cand trebuie sa stii cum sa-ti aperi drepturile intr-un conflict, sau cand trebuie sa faci fata unor adversari abili si primejdiosi (daca lucrezi in politie, la vama, etc.).

Cum sa ne comportam cu persoanele paranoice

  • Sa ne exprimam limpede motivele si intentiile. Paranoicul are tendinta de a-si imagina ca vrem sa-i facem rau si de aceea mesajele noastre nu trebuie sa lase loc interpretarii. Daca trebuie sa-l critici, fii limpede, ferm, clar, descrie-i precis comportamentul lui care te deranjeaza si ce sa faca in situatii similare („I-ai cerut sefului sa-ti incredinteze acest dosar, fara sa-mi spui si asta ma supara. Data viitoare as prefera sa ma anunti mai intai.”). Nu-i aduce critici evazive si amenintatoare („Nu mai merge asa. Nu se mai poate lucra cu tine. Data viitoare nu te mai baza pe mine”).
  • Sa respectam convenientele. Daca dai mana cu un paranoic, de exemplu, si te uiti in alta parte, el nu o va considera drept impolitete si neatentie, ci batjocura si dispret fata de el. Cand ai de a face cu un paranoic, nu-l lasa sa astepte, raspunde-i rapid la mesaje, evita sa-l intrerupi cand vorbeste, fii politicos. Nu e vorba sa devii umil sau excesiv de binevoitor, caci ai parea in ochii lui nesincer si ar putea crede ca urzesti ceva prin spatele lui.
  • Sa mentinem un contact regulat cu el (ea). Daca poti pastra distanta fara parere de rau fata de un paranoic, fa-o. Dar daca imprejurarile nu te lasa (poate e un membru al familiei, coleg, sef, vecin), cauta sa ai un contact regulat cu el, dar nu prea apropiat. Vorbiti pe teme neutre, insa nu il evita, pentru ca va crede ca il urasti, sau ca ti-e frica de reactia lui la un rau pe care probabil ca i l-ai facut, dar inca nu l-a descoperit (De exemplu, l-a certat seful, iar tu il eviti de cateva zile, deci tu trebuie sa fii cel care l-a turnat). Paranoicul tese scenarii imaginare, care pot fi evitate, sau rescrise daca nu te arati ostil sau nelinistit.
  • Sa facem referiri la legi si la regulamente. Paranoicul se crede un om care respecta legea si vrea doar dreptatea; are chiar o fascinatie pentru legi si regulamente si o atractie pentru procedurile juridice. Cunoaste, in general, legile si regulamentele si stie sa le foloseasca in avantajul lui, deci nu te aventura intr-un domeniu pe care nu il cunosti, sau consulta un specialist daca e cazul.
  • Sa le lasam unele mici victorii, dar sa ne gandim bine care. Pentru a-si mentine echilibrul, paranoicul are nevoie de victorii. Este important sa ii cedezi in punctele care ti se par neesentiale, dar nu si in ce ti se pare important. Daca il privezi cu totul de aceste succese, ii amplifici furia. La serviciu, lasa-ti colegul paranoic sa-si atribuie ce considera ca i se cuvine de drept si nu te dezavantajeaza. Dar daca depaseste limita pe care ai impus-o, arata-i acest lucru.
  • Sa ne cautam aliati in alta parte. Daca e vorba despre o echipa, putem cere sfatul si sprijinul celorlalti colegi care se confrunta cu acelasi paranoic. Insa uneori am putea sa nu obtinem acel sprijin, mai ales daca respectivii colegi au mai avut conflicte cu el. Relatia cu un paranoic este foarte obositoare si poate sa se transforme oricand intr-un camp de lupta, daca nu reusim sa evitam acest lucru si sa intelegem felul lui de a gandi si actiona.

Nerecomandat in relatia cu un paranoic

  • Sa renunti la a lamuri neintelegerile. Paranoicul este obositor si ai putea fi tentat sa renunti la a explica sau justifica. Trebuie sa clarifici lucrurile, in primul rand pentru interesul tau, dar si pentru a-i da sansa de a se schimba si a-si reconsidera si modifica viziunea pesimista asupra relatiilor umane. In tot acest timp, daca respectiva conjunctura permite, ia mai bine asupra ta raspunderea pentru acea neintelegere, decat sa o arunci asupra paranoicului, pentru a reusi sa-l destinzi si sa-l faci mai deschis discutiei. Pe de alta parte, nu incerca sa-l faci sa recunoasca faptul ca e suparat pe tine (ar insemna sa recunoasca si ca a gresit suparandu-se). Asigura-l doar de bunele tale intentii, ca ai observat ca situatia nu ii convine si ca nu vrei sa strici relatia cu el, pentru a intelege ca nu-i esti dusman.
  • Sa le ataci imaginea pe care o au despre sine. Prin faptul ca sunt indarjiti si par rau intentionati, ne determina sa vrem sa-i insultam si sa ne certam cu ei. Este mai bine, insa, sa rezistam acestei tentatii, deoarece le-am creste agresivitatea, pornirile violente, dorinta de a ne invinge, de a ne domina si le-am intari convingerile gresite ca ceilalti le vor raul si ca nu merita sa aiba incredere in ei.
  • Sa comiti greseli. La munca, daca un paranoic va crede ca ii esti adversar, nu va pierde nici o ocazie pentru a te ataca. Se va folosi de cea mai mica greseala, stangacie, neatentie a ta si in baza lor te va acuza, sau chiar te va da in judecata, daca e cazul. Arata-i doar ce este impecabil. In prezenta lui fii atent la ce vorbesti sau, mai bine nu spune prea multe.
  • Sa-i barfesti, caci vor afla. Cum paranoicul este hipersensibil la adversari ipotetici si vrea neaparat sa-si confirme banuielile, va sti intotdeauna ca l-ai barfit. In plus, daca afla un adversar de-al tau ca l-ai barfit pe paranoic, se va folosi de potentialul acestuia de a-ti face rau si ii va povesti, mai mult sau mai putin denaturat, ceea ce ai spus despre el.
  • Sa discutati politica. In discutiile despre politica, daca parerile difera, conversatia se poate schimba usor in controversa, ceea ce nu este de dorit cu un paranoic. Acesta, daca nu isi apara opiniile pana la capat, se considera invins.
  • Sa devii tu paranoic. Cu o persoana paranoica este bine sa iei putina distanta, sa-i lasi ceva mai mult spatiu si sa incerci sincer sa lamuresti o neintelegere, pentru a dezamorsa un conflict care pluteste in aer. Trebuie sa eviti sa reactionezi ca el (sa te enervezi la culme, sa continui cearta din nimic, sau sa treci la atac), ceea ce nu e simplu, pentru ca acest gen de om te aduce la capatul puterilor. Intr-un anumit fel, paranoicul ne face si pe noi sa fim putin paranoici.

Cum sa ne comportam in unele cazuri particulare

Daca paranoicul este seful tau: schimba-ti locul de munca sau simuleaza ca esti angajat loial.

Daca este cineva apropiat: apeleaza la un psiholog pentru a te sfatui si a te ajuta.

Daca iti este coleg sau colaborator: inainte de a merge mai departe, consulta un avocat bun si tine cont de toate aceste detalii legate de persoanele paranoice.

Cum sa-ti manifesti furia in fata unui paranoic

Spune-i: „M-am saturat de pretentiile tale”, sau „Ma faci sa spun mereu acelasi lucru”. Trebuie sa-i critici comportamentul, nu persoana.

Nu-i spune: „Esti un idiot!”, sau „Ar cam fi cazul sa te tratezi!”, pentru ca i-ai aduce o ofensa persoanei, iar paranoicul va considera inadmisibil si va riposta disproportionat.

Semnele ca eu sunt o persoana paranoica

  •  Nu-mi place sa se glumeasca pe seama mea.
  • Deja am stricat definitiv relatiile cu mai multe persoane, deoarece mi se parea ca acestea nu se comportau normal fata de mine.
  • Sunt sceptic in privinta celor pe care tocmai i-am cunoscut.
  • Se intampla adesea sa am mai multi dusmani decat imi pot inchipui.
  • Cand se intampla sa spun cuiva un secret, mi se face apoi teama ca acesta sa nu foloseasca impotriva mea ceea ce i-am marturisit.
  • Mi se reproseaza ca as fi neincrezator.
  • Cred ca pentru a o scoate la capat, in viata trebuie sa fii dur si inflexibil.
  • Cand cineva imi arata ca ma apreciaza, eu ma gandesc ca nu vrea decat sa obtina ceva de la mine.
  • Ma gandesc deseori la toti cei pe care i-as pedepsi pentru faptele lor.
  • Chestionarul acesta ma face sa ma simt prost.

Este esential sa ne facem si noi aceasta autoanaliza, nu doar sa cautam alte persoane care se incadreaza in categoria paranoicilor. Fiecare dintre noi am putea avea in modul de gandire si in comportament tendinte spre una sau mai multe dintre aceste paradigme. In timp ce ii intelegem pe altii, putem de asemenea sa corectam propria tendinta de a exagera intr-o directie sau alta ca tipar de gandire sau comportament.

In acelasi timp, acest ultim subtitlu ne arata nu doar enumerarea succinta a trasaturilor paranoicului, ci ne ajuta sa privim totul din unghiul personal, sa observam cum se vad lucrurile prin ochii paranoicului. In acest fel ne dam seama mai usor daca suntem sau nu paranoici.

Cunosti persoane paranoice? Poti sa relatezi o intamplare in care s-au comportat astfel?

Surse: Francois Lelord, Christophe Andre – Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile, Mind Disorders, Wise Geek

Sursa foto

Cum trebuie sa ne comportam cu persoanele dificile (I). Anxiosii

200447888-001

Toti oamenii, fara exceptie, au avut sau vor avea de a face cel putin o data in viata cu o persoana dificila. De fapt, persoanele ciudate si dificile cu care intram in contact reprezinta una din principalele surse de stres pentru majoritatea oamenilor. O persoana dificila este acel om cu care relationezi greu, nu reusesti sa comunici si cu atat mai putin sa lucrezi in echipa, iar acest lucru li se intampla si altor persoane care intra in contact cu ea. Poate fi un coleg de serviciu, un amic, seful tau, o ruda, sau chiar cineva din familie. Indiferent de situatie, relatia cu el este obositoare, enervanta si te aduce la capatul puterilor si al rabdarii.

Initial mi-am propus sa fac acest articol cu gandul ca voi gasi inspiratie in experienta mea de viata si prin observarea oamenilor din jurul meu. Dar cand am inceput sa ma documentez, mi-am dat seama ca subiectul este mult mai complex decat pare. Oamenii dificili sunt de multe feluri, au reactii si comportamente diferite, in functie de temperamentul lor, de anumite fixatii pe care le au, de felul in care percep realitatea si de multi alti factori. De aceea nu putem sa-i abordam pe toti la fel, iar ameliorarea relatiilor cu astfel de oameni nu se poate realiza prin metoda generala a tactului, a rabdarii si diplomatiei. Oamenii au probleme mari cu persoanele dificile pentru ca ii incadreaza pe toti in aceeasi categorie si se comporta la fel cu toti.

Insa pentru a putea sa il abordam pe fiecare in felul potrivit, care sa ne ajute sa avem relatii mai bune cu el, este nevoie ca mai intai sa cunoastem tipologiile principale de oameni dificili si sa-i intelegem. Abia apoi vom putea sa apelam la tactica cea mai buna cu fiecare in parte, care aduce si rezultate.

Urmeaza, deci, o serie de articole care ne vor ajuta sa intelegem aceste personalitati dificile, modul lor de gandire, logica din spatele lui si tehnicile pe care este bine sa le aplicam cu fiecare in parte. Este o ocazie buna de a ne face si o autoanaliza. Oamenii dificili au de obicei anumite idei fixe si un mod mai rigid si ingust de a vedea lucrurile si de multe ori nu reusesc sa priveasca realitatea si din punctul de vedere al altora. Toate acestea ii fac ”dificili” pentru ceilalti oameni. Insa relatiile cu ei sunt ingreunate si de faptul ca restul oamenilor din jur au si ei o perspectiva a lor, care este subiectiva si merge intr-o anumita directie; au si ei modul lor de gandire, care chiar daca nu este la fel de rigid, poate fi suficient de inflexibil incat sa contribuie la neintelegerile cu persoana dificila.

Atunci cand vom analiza fiecare categorie de personalitati dificile si cand ne vom gandi unde ii incadram pe cei pe care ii cunoastem, ar fi bine si sa ne autoevaluam, pentru a ne da seama daca avem tendinta de a exagera intr-o anume atitudine dominanta sau in vreun comportament despre care ni se spune ca ne defineste. Daca suntem sinceri cu noi insine, putem nu doar sa ne corectam comportamentul si modul de gandire, ci si sa ii intelegem pe cei cu adevarat dificili, pentru a relationa mai bine cu ei.

Anxiosii

Personalitatea anxioasa

  • Pentru sine sau pentru cei apropiati, isi face griji mult prea intense si frecvente, raportat la riscurile vietii cotidiene
  • Tensiune fizica adesea excesiva
  • Permanenta atentie la riscuri: vigilenta fata de tot ce ar putea lua o turnura neplacuta, pentru a controla chiar situatii cu un risc redus (fapt putin probabil sau lipsit de importanta).

Anxiosii pot fi, de exemplu, parintii hiperprotectori, care de frica unor posibile accidente sau probleme, isi sufoca adesea copiii cu grija lor, nepermitandu-le sa faca nici un pas singuri, iar apoi cand devin adulti incearca sa le controleze viata de frica neprevazutului.

Cum percepe anxiosul lumea

Convingerea lui fundamentala ar putea fi formulata astfel: “Lumea este un loc in care pandesc tot soiul de primejdii si dezastre.” O persoana depresiva care ar impartasi aceasta parere, s-ar pregati pentru a amortiza loviturile, pentru a evita orice surprize. Anxiosul, dimpotriva, va face totul pentru a le preveni, incercand sa controleze tot ce il inconjoara.

O alta convingere a lui ar putea fi aceasta: “Daca esti prudent, poti evita multe accidente si incidente.” Lumea este un loc cu multe pericole, dar nu traim obsedati de ele. De fapt, convingerile anxiosului si cele ale unei persoane ce nu este anxioasa se deosebesc doar prin frecventa si intensitatea lor. In mod cert, o nenorocire poate veni oricand, suntem fiinte vulnerabile si pieritoare, dar cei mai multi dintre noi traiesc pierzand din vedere tocmai acest fapt. Ceea ce nu ne impiedica sa luam precautii in ceea ce priveste riscurile pe care le putem controla. La volan, de exemplu, fixam centura de siguranta, dar fara vreo anxietate deosebita si fara a tremura de teama unui accident la fiecare intersectie. In privinta riscurilor al caror control nu ne sta in putere, cum ar fi o boala grea, accidentul de masina al unei persoane apropiate, refuzam sa ne gandim la ele cata vreme nu suntem pusi in acea situatie. Pe de alta parte, riscurile minore ale vietii, ca pierderea unui tren, intarzierea sau nereusita prepararii unei mese, cu siguranta ca ne vor spori anxietatea, dar la o intensitate moderata.

Persoanele anxioase sufera de o reglare un pic cam sensibila a”sistemului lor de alarma”: gandurile lor anxioase, tensiunea fizica si comportamentul de control se declanseaza mult prea adesea si cu prea mare intensitate in raport cu evenimentul.

Anxietatea este o emotie fireasca. Cu totii suntem mai mult sau mai putin anxiosi in fata unor situatii ce comporta un anumit risc, cand dam un examen, inainte de a lua cuvantul in fata unei adunari, cand se intampla sa zabovim in drumul spre gara, etc. Si, cum nu este prea placut sa incerci o emotie precum anxietatea, vom cauta sa o ocolim procedand in asa fel incat sa evitam orice risc: cei mai anxiosi se vor pregati cat pot mai bine pentru examene, isi vor pregati discursul si vor face totul pentru a ajunge din timp la gara. Ei vor incerca sa previna riscul de a pierde controlul situatiei. Dar persoanele mult prea anxioase vor evita dezagreabilul anxietatii pur si simplu neprezentandu-se la examene, pe care le considera (uneori in mod nejustificat) prea grele, sau refuzand sa-si sustina discursul, ori renuntand la calatorie, caci toate aceste situatii le-ar pricinui mult prea multe griji.

Cand anxietatea devine o maladie

Simptomele anxietatii generalizate:

  • Ingrijorari excesive si nejustificate
  • Hiperactivitate a sistemului nervos vegetativ (sistemul nervos dirijeaza reactiile involuntare): palpitatii, transpiratii, bufeuri, nevoia de a urina des, “nod in gat”
  • Tensiune musculara: zvacnituri, contractii dureroase (spate, umeri) ce dau adesea senzatia de oboseala
  • Scrutare hipervigilenta a ceea ce este imprejur: senzatia de a fi permanent la panda, intr-o continua excitatie, dificultati de concentrare, perturbari ale somnului, iritabilitate.

Sindromul anxios generalizat este o adevarata maladie la care pot ajunge persoanele anxioase si care trebuie tratata. Cele mai eficiente tratamente sunt cele in care psihoterapia este insotita de medicatie.

Cauzele anxietatii

  • Ereditatea
  • Educatia 
  • Mediul. Studiile au aratat ca la pacientii ce sufera de tulburari anxioase, cum ar fi sindromul de panica sau agorafobia, “evenimentele de viata” (despartiri, decese, mutatul, schimbarea profesiei) se succedasera rapid in lunile ce au precedat aparitia sindromului. Alti autori se intereseaza de numarul deceselor sau al divorturilor parintilor survenite in timpul copilariei.

Ca si in cazul altor personalitati dificile, pentru ca o personalitate anxioasa sa se formeze, este nevoie de fiecare data de o imbinare variabila intre o predispozitie ereditara, experiente educative si, uneori, evenimente traumatizante.

Pentru psihanalisti, anxietatea excesiva, numita de ei “anxietate nevrotica”, este simptomul conflictelor inconstiente, neadecvat rezolvate si datand din prima copilarie. Pentru ei, persoana anxioasa se angoaseaza tocmai pentru a combate o angoasa mult mai profunda, inconstienta, ce tine de unul sau de mai multe evenimente din primii ani de viata.

Avantajele pe care le aduce o persoana anxioasa

Pentru a avea relatii bune cu persoanele dificile, nu este de ajuns ca oamenii echilibrati din jurul lor sa le inteleaga si sa le abordeze in modul cel mai potrivit, ci si sa invete sa foloseasca „defectul” acelora in beneficiul ambelor parti, sau al echipei din care fac parte. Este vorba de a valorifica diferentele in scop nobil si de a transforma unicitatea persoanei dificile in avantaj.

Dintr-un punct de vedere evolutionist, daca exista azi atat de multe persoane anxioase, este pentru ca anxiosii au rezistat vicisitudinilor selectiei naturale, deci anxietatea a avut o valoare anume pentru supravietuire. Si nu este greu sa ne inchipuim cum s-a intamplat: in fata riscului aparitiei unui pradator, probabil ca vanatorul anxios era mult mai prudent, mereu la panda, nu se lasa surprins, cauta cele mai ferite poteci, reactiona la cel mai mic pericol. O mama anxioasa trebuie sa fi fost mult mai atenta la copii, nu-i pierdea o clipa din ochi, facea provizii. Aceste comportamente le sporeau sansele de a supravietui si de a avea urmasi. La nivelul grupului este posibil ca anxiosii sa fi temperat elanurile celor mai cutezatori, care au avut un rol anume in descoperirea de noi teritorii sau in tentativa de a gasi si alte tehnici de vanatoare, experiente ce s-ar fi putut totusi dovedi primejdioase. O buna imbinare de cutezanta si anxietate trebuie sa fi contribuit la supravietuirea tribului.

Pentru orice proiect al unui grup, un anxios poate fi pavaza, gandindu-se la riscuri pe care nimeni nu le ia in seama si veghind pentru ca masurile de precautie sa fie luate.

Cum sa ne comportam cu persoanele anxioase

  • Sa le inspiram incredere. Unui anxios trebuie sa-i aratam ca nu reprezentam un risc sau o amenintare, ca nu suntem sursa unor posibile neplaceri. In acest fel, nu ne va mai vorbi de nelinistea lui si relatiile cu el pot fi mai bune. Putem sa-i dam aceasta impresie avand grija la detalii: sa venim la ora stabilita, sa raspundem fara intarziere mesajelor lui, sa ne aratam prevazatori. Acest lucru nu este simplu, caci anxiosii sunt adesea foarte sacaitori si ne trezesc dorinta de a face exact pe dos decat se asteapta ei, ceea ce nu este indicat daca vrem sa avem o relatie buna cu ei.
  • Sa le ajutam sa relativizeze. Cand anxiosul ne spune ce il ingrijoreaza (de exemplu, ca va arde friptura), trebuie sa-l intrebam: „Si ce s-ar intampla daca s-ar arde?” In acest fel il determinam sa isi formeze imaginea tuturor consecintelor propriului scenariu-catastrofa (al fripturii arse). Trebuie sa facem acest lucru in speranta ca se va desensibiliza (se va obisnui cu acest gand si va fi mai putin anxios) si ca va relativiza treptat (nu va mai lua in tragic consecintele fripturii arse). Scopul este ca anxiosul sa realizeze ca nu poate controla totul si ca daca s-ar intampla „nenorocirea”, ar fi poate penibil sau jenant, dar nu catastrofic. Punandu-i persoanei anxioase intrebarea „Sa zicem ca s-ar arde friptura. Ar fi asa de grav?” – il facem sa se concentreze asupra consecintelor reale ale faptului de a arde friptura si asupra posibilelor solutii (sa gatesti ceva rapid in loc). In acest fel il ajutam sa se detaseze si sa reduca din anxietate.
  • Sa le aratam un umor binevoitor. Anxiosii sunt enervanti si exasperanti, iar tendinta celor din jur este de a-i ironiza. Ceea ce trebuie sa facem, insa, este sa glumim cu ei, dar intr-un mod lipsit de sarcasm sau ironie; sa-i facem sa simta bunavointa dincolo de nota corijatoare, sa le aratam bunele noastre intentii.
  • Sa le determinam sa se trateze. Putem sa-i sfatuim sa apeleze la un psihoterapeut, care cel mai probabil i-ar invata sa se relaxeze si in plus ar recurge la terapii cognitive. Tehnicile de relaxare pot merge de la cele simple – ca respiratia profunda sau yoga, pana la cele mai complexe ca tehnica Schultz. Tehnicile de relaxare sunt foarte eficiente in cazul unui anxios pentru ca el poate sa faca scurte relaxari in orice moment in care simte ca ii creste tensiunea nervoasa (dupa o sedinta, inainte de a da un telefon, la volan, etc.). Terapiile cognitive urmaresc trei lucruri: primul – ca persoana anxioasa sa-si descopere acele ganduri asociate starii sale anxioase, „discursul interior” („Daca nu termin raportul acesta la timp, este dezastru!”). Al doilea obiectiv este ca acesta sa-si elaboreze un discurs interior alternativ, menit sa-i relativizeze gandurile anxioase spontane, adica niste fraze proprii cu valoare moderatoare, care macar sunt mai putin anxioase („Ar fi bine sa termin la timp raportul acesta, dar daca nu o sa reusesc, pot sa mai cer un ragaz”). Al treilea obiectiv este ca anxiosul sa-si discute principalele convingeri anxioase despre lume si viata.

Nerecomandat in relatia cu un anxios

  • Sa ne lasam subjugati. Anxiosii au tendinta sa-i implice si pe altii in politica lor nesfarsita de prevenire a riscurilor, dar nu trebuie sa ne lasam influentati de punctul lor de vedere.
  • Sa il luam prin surprindere. Persoanele anxioase au o reactie puternica, de tresarire, la surprize – chiar si la cele placute. In situatii imprevizibile, sistemul lor de alarma le da emotii puternice. De aceea nu este bine sa ne jucam cu nervii lor. O veste neasteptata, o vizita neanuntata, o gluma, sunt tot atatea cai pentru a-i vedea pe anxiosi tresarind panicati in doar o fractiune de secunda.
  • Sa-i impartasim propriile noastre nelinisti. Marturiseste-i ce te preocupa doar daca te poate realmente ajuta, caci altfel te va considera o alta sursa de neliniste. Pentru el nimic nu este mai angoasant decat sa realizeze ca lumea este un loc mai primejdios si mai incert decat credea el.
  • Sa abordam subiecte de conversatie penibile. In fata anxiosului sau anxioasei nu povesti ca unul din colegi sufera de SIDA, ca vecinul care s-a dus la medic din cauza a ceea ce el credea a fi o migrena, a fost internat pentru tumoare cerebrala, sau ca dimineata ai fost martorul unui ingrozitor accident de circulatie. Evita sa-i povestesti un reportaj televizat buleversant despre ultimul genocid sau un articol inspaimantator despre ucigasii in serie. Dealtfel, unii medici chiar recomanda personalitatilor anxioase sa nu urmareasca stirile televizate. Anxiosilor le este mult mai greu sa-si intoarca privirea de la aceste prapastii ce se pot deschide sub pasii nostri. Ei se gandesc la primejdiile ce ne pandesc mult mai des decat noi. Iar pentru ei, a vorbi despre un pericol inseamna a-l trai deja si a suferi.

Cum sa ne comportam in unele cazuri particulare

Daca anxiosul este patronul tau: fii pentru el un fel de semnal linistitor.
Daca este o persoana apropiata: nu-i spune ca te-ai inscris la un curs de parasutism.
Daca este coleg sau colaborator: foloseste-te de calitatile lui de anxios pentru a preveni si prevedea totul.

Semnele ca sunt o persoana anxioasa

  • Adesea nu pot dormi din cauza grijilor
  • Riscul de a pierde un tren ma angoaseaza teribil
  • Mi se reproseaza adesea ca imi fac prea multe griji pentru orice
  • Intotdeauna ma achit de obligatii (facturi, impozite, chitante) cat pot de repede
  • Cand se intampla ca o persoana pe care o astept sa intarzie, nu pot sa nu ma gandesc la un accident
  • Am tendinta de a verifica de doua ori mersul trenurilor, rezervarile si intalnirile
  • Adesea imi dau seama prea tarziu ca mi-am facut prea multe griji pentru un lucru putin semnificativ
  • Cateodata, in timpul zilei, simt nevoia sa iau un calmant
  • Cand sunt luat prin surprindere, am palpitatii
  • Uneori ma simt tensionat fara sa stiu de ce.

Studentii la Psihologie sau Psihiatrie, atunci cand invata despre tulburarile nervoase si bolile psihice, marturisesc ca tind sa se identifice cu unele trasaturi ale tipologiilor despre care studiaza. Au impresia ca ar putea fi schizofrenici, dementi sau ca ar avea alte tulburari de acest fel. Daca ai usoare tendinte spre una sau spre mai multe dintre tipologiile despre care vom discuta in aceasta serie de articole, nu inseamna ca esti bolnav si nici neaparat o persoana dificila. Insa este bine sa te cunosti si sa te analizezi cat mai obiectiv posibil, cat mai „din afara”, pentru a putea sa iti corectezi unele impulsuri gresite in relatiile cu ceilalti oameni. Oricum, scopul principal al acestor articole este intelegerea psihologiei si comportamentului oamenilor dificili cu care interactionam, pentru a putea veni in intampinarea lor si a evita conflictele cu acestia, sau a imbunatati comunicarea si relatiile cu ei.

Oamenii dificili se afla in dificultate. Fiecarei tipologii ii lipseste ceva, iar acest lucru duce la frustrare si refulare in afara. Ei au nevoie de ajutor si pentru ca majoritatea nu sunt constienti de asta si nu ar accepta acest lucru, au nevoie sa-i ajutam noi, cei apropiati. Intelegerea noastra este un prim mare ajutor, dar si abordarea potrivita. Toate detaliile cu privire la modul lor de a gandi sunt importante si ne pot oferi informatii pretioase, care ne ajuta sa-i ajutam.

Sursa: Francois Lelord, Christophe Andre – Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile

Sursa foto