Asteptarile – otrava sufletului nostru

asteptari

Asteptarile ne otravesc sufletul mai mult ca orice altceva. Ne aduc numai frustrare, nemultumire, neimplinire, nefericire si ne distrug viata si relatiile cu ceilalti. Din pacate asta ni se intampla tututror, pentru ca asteptarile sunt idei limitative venite la pachet cu perceptia asupra realitatii si cu mentalitatea si se infiltreaza in mintea noastra fara sa ne dam seama. Impulsul firesc este sa ne asteptam ca ceilalti sa… –  orice tine de felul in care vedem noi lucrurile. In general ma astept ca altii sa gandeasca, sa vorbeasca si sa actioneze in felul in care as face-o eu, sau chiar mai bine. Cat timp ai asteptari de la altii, vei fi nefericit.

Cei mai multi oameni in acest moment deja se revolta: „Dar mi se pare normal sa am anumite asteptari”. Iar eu spun atat: cum te simti cand altii au asteptari de la tine? Cum te simti sub presiunea asteptarilor parintilor, partenerului de viata, societatii atunci cand tu simti sa faci altfel? Cand simti sa traiesti cum iti place tie, dupa propriile reguli? Daca nu ai curajul sa recunosti, iti spun eu: simti ca e nedrept, ca nu e normal ca tu sa-ti traiesti viata dupa principiile, conceptiile, standardele sau regulile altcuiva decat ale tale. Si ai mare dreptate. Nu poti sa-ti bazezi viata pe asteptarile altora. Atunci ti se pare normal si sanatos ca tu sa ai asteptari de la copiii tai, de la partenerul de viata, de la parinti, colegi, colaboratori, etc.? De ce ar trebui cineva sa-si traiasca viata asa cum crezi tu ca e bine si nu cum crede el ca e bine? Fiecare stie cel mai bine ce trebuie sa faca cu viata lui.

A ne elibera de asteptarile altora, a ne darui iarasi noua insine – in asta consta puterea respectului de sine. (Joan Didion)

De fapt, nu ti se pare „normal sa ai anumite asteptari”. Ai fost invatat ca e normal, sau copiezi modelul in care ai fost crescut. Daca parintii tai se asteptau sa urmezi aceeasi cariera ca si ei, poate ca la randul tau te astepti ca propriul tau copil sa urmeze aceeasi cariera ca si tine. Iar asta inseamna ca ii ingradesti libertatea copilului tau. Tu nu te-ai nascut sa faci pe plac nimanui. Dar in acelasi fel, nici copilul tau nu s-a nascut sa-ti faca pe plac tie, bunicilor lui sau altcuiva. Continue reading

De ce seful tau e mereu furios

de ce seful tau e mereu furios

Unii oameni sunt mereu furiosi, certareti, nemultumiti de orice si de oricine. Daca au si oameni in subordine, atitudinea lor poate afecta viata multora dintre cei cu care lucreaza zilnic. Parca nimic nu le este pe plac, orice ai face nu ii multumeste si gasesc tot timpul motive sa te critice. Adopta un aer de superioritate si te privesc de parca nu sti sa faci nimic. Nu le poti intra in gratii si cel mai rau lucru dintre toate este ca tipa si uneori chiar isi jignesc subalternii. Iar cand nu o fac, fata lor incruntata este de ajuns ca sa-ti strice ziua.

Exista doua motive care ar putea fi cauza acestui comportament.

Vrea sa para dominant. Furia este unul dintre semnele dominarii, ceea ce inseamna ca nu se simte neaparat important si dominant, asa cum ar vrea sa fie perceput si ca face eforturi ca sa-si ajusteze imaginea. De aceea incearca gesturi fortate, artificiale, menite sa-i induca pe ceilalti in eroare si sa-i mascheze slabiciunea. Acest gen de om incearca din rasputeri sa demonstreze ca este puternic si ca ii domina pe cei din jur. Cu cat mai slab se simte, cu atat mai disperate sunt gesturile de furie si nemultumire la adresa tuturor. Unii oameni cu atitudine de dominare fortata nu gasesc o cale mai buna de a iesi in fata, decat aceea de a-i injosi pe altii. Astfel, prin comparatie, ei ar parea mai buni, mai destepti, mai competenti, etc. Incercam sa demonstram ceva atunci cand credem ca nu este deja vizibil si cand nu suntem convinsi ca este adevarat.

Este depasit de situatie. Nu e sigur pe el si de aceea ii este frica sa nu greseasca el insusi sau subalternii, pentru a nu fi nevoit sa plateasca din aceasta cauza. Cel mai probabil ii este frica de superiori, pentru ca nu are incredere ca ar putea face fata provocarilor pozitiei pe care o detine. Nu are curaj si nici incredere in fortele proprii. In acest caz furia este o forma de aparare. De multe ori acesti oameni nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele lor – asa cum ar trebui sa faca un lider, sau un manager – ci cauta sa dea vina pe cei de sub ei si sa gaseasca un tap ispasitor pentru a iesi ei curati din problema. Incompetenta impreuna cu ambitia de a urca in ierarhia profesionala il fac sa calce peste oameni.

Nimeni nu vrea sa fie uracios. Nu s-a nascut asa. Poate chiar se uraste in secret pentru asta. Furia vine din neputinta, din incapacitatea de a face fata unor situatii si de a le gestiona eficient, sau din instinct de aparare.

Ce poti sa faci

Cand este vorba despre colegi – oameni aflati profesional pe aceeasi treapta cu noi – este mai simplu sa le baram iesirile. Putem pur si simplu sa le spunem ca nu le permitem sa ne vorbeasca in acest fel si evitam contactul cu ei. Insa cand e vorba de un sef, nu mai este la fel de simplu. In general, oamenii aflati pe pozitii de conducere, care se comporta abuziv cu colegii si cu subalternii, sfarsesc prin a face o gafa la un moment dat si a sparge singuri bula de sapun pe care au creat-o in jurul lor. Alteori situatia devine atat de insuportabila pentru cei care lucreaza cu el, incat se aliaza impotriva lui, se plang superiorilor acestuia si aduna dovezi incriminatoare care il exclud din firma, sau din departamentul unde lucreaza.

Cand oamenii devin abuzivi la adresa noastra, cea mai buna cale de a stopa acest fenomen este de a adopta atitudinea potrivita. Daca nu vrei sa se ajunga la situatii atat de tensionate, dar totusi sa limitezi comportamentul sefului tau, atunci cand te critica si e nemultumit cere-i argumente palpabile in modul cel mai pertinent posibil si pe tonul cel mai calm. Chiar daca el tipa, fii cat mai calm, dar ferm. Impune respectul pe care el nu stie sa-l impuna. Intreaba-l simplu pe ce se bazeaza acuzatiile pe care ti le aduce.

Nu lasa loc de disputa. Dar in acelasi timp adopta si tu o postura dominanta, care emana siguranta de sine: stai drept, cu privirea in fata si nu in jos, picioarele usor departate si „infipte in pamant”, nu apropiate, nu-ti aduna umerii si cauta sa-l privesti in ochi si sa ai gesturi ample ale bratelor, fara sa fii agitat, sau tensionat. Ar trebui ca dupa cateva episoade de acest fel sa-si dea seama ca are de a face cu un om peste care nu se trece, mai dominant chiar decat el. Ai putea avea surpriza ca in loc sa te sicaneze in continuare in alt fel, sa te respecte si sa se comporte civilizat cu tine.

Tu cum faci fata, sau cum ai gestionat candva relatia cu un sef ingrozitor?

Sursa foto