O alta revelatie

o alta revelatie 1

Si aceasta revelatie s-a intamplat mai demult. Dar ca orice revelatie, chiar si azi cand ma gandesc la ea, gasesc noi sensuri care ma imbogatesc. In acea zi m-am transformat, am devenit mica, apoi mare din nou.

Acum cativa ani un trib din Amazon m-a invatat lucruri pe care nu mi le-a spus nimeni despre oameni. Oare daca cineva mi-ar fi spus sub forma de poveste ce este omul, as fi inteles la un nivel atat de profund? Sau e mai bine ca fiecare sa ne lasam invatati de situatii de viata sau de oamenii cu care ne intersectam destinele?

Inca nu am ajuns in zona Amazonului, dar am vazut un documentar care mi-a schimbat perceptia asupra oamenilor. Am stiut ca amazonienii sunt mai mult dezbracati decat imbracati, dar nu imi imaginam ca nu poarta haine deloc. Ma asteptam sa-i vad cum vaneaza, cum se catara in copaci si cum isi prepara mancarea, sau cum indeplinesc ritualurile spirituale. Insa acel trib era diferit de toate pe care le mai vazusem.

Sub buza de jos au facuta o gaura prin care isi trec niste conuri cioplite din lemn. Inca din copilarie fiecare membru al tribului poarta acel con. La cativa ani conul e inlocuit cu altul nou, insa omul nu ramane niciodata fara acel con infipt in buza cu varful in jos si baza in sus. Singurele momente in care stau fara el sunt acelea in care il scot ca sa il spele in rau, iar spalarea conului tine de igiena personala. In timp bucata de lemn ajunge sa le deformeze dintii pentru ca preseaza pe gingie. Ei considera ca asa sunt frumosi.

Barbatii nu sunt complet goi. In jurul organului genital au infasurata o fasie dintr-o anume frunza, lata cam de un centimetru. Ar fi rusinos daca s-ar expune fara acel ”vesmant”. Fetele nemaritate sunt supuse unor suferinte fizice care marcheaza trecerea la varsta adulta: li se fac zgarieturi adanci pe picioare cu ajutorul unui maxilar de peste cu dinti ascutiti. In plus fata de aceste obiceiuri, au si altele asemanatoare cu ale altor triburi: ritualuri de nunta, de vanatoare, de pregatire a mesei, de chemare a ploii. Aceste amanunte mi-au ramas insa cel mai tare intiparite in minte pentru ca m-au socat.

Dupa ce am vazut documentarul am ramas incremenita. Stiam ca sunt diferiti de noi, dar era incredibil ce vedeam. Bineinteles ca am inceput sa ii judec, sa ma minunez de cat de inculti si de primitivi sunt. Eram atat de socata incat nu mi-am reprimat primul impuls de a-i discredita. Le-am pus eticheta: salbatici.

Dupa care nu m-am simtit deloc bine cu mine. Eram nedreapta. Eu sunt cea educata, care ar trebui sa inteleaga orice: pe ei, pe mine, specia in plina evolutie. Insa eu eram la fel de primitiva ca si ei.

Apoi am iesit mental din corp si m-am privit din afara. Am vazut cercei si alte podoabe despre care credeam ca ma fac mai frumoasa. Am vazut machiaj pe fata care avea acelasi rol. Mi-am amintit ca in zilele in care nu imi pun rimel pe gene mi se pare ca nu am ochi si ca nu sunt eu. Mi-am simtit mireasma parfumului si pe cea a odorizantului de camera. Mi-am vazut pantofii cu toc, care ma fac sa par mai inalta, sutienul cu push-up si niste haine intr-un colt de sifonier pe care nu le mai port pentru ca sunt demodate. Am vazut in continuare tatuajele vecinului, piercingul verisoarei mele, vopsea de par oriunde intorci capul, manichiura pictata, haine asortate si multe altele.

Eu nu sunt cu nimic diferita de acei salbatici…

Tot ce am in plus fata de amazonieni e educatia, dar ea nu este meritul meu, ci al faptului ca m-am nascut intr-o tara mai civilizata. Iar daca pot sa gandesc la un nivel mai inalt, sa fiu capabila de mai mult autocontrol si sa fac lucruri pe care ei nu le pot face, este tot pentru ca am avut sansa sa invat cum sa-mi folosesc mintea in mod creativ. In schimb ei sunt vanatori cum eu as putea deveni doar traind alaturi de ei si exersand.

Multa vreme dupa aceea m-am gandit la cat de diversa e viata pe Pamant, cat de diferiti suntem de la o rasa la alta si cat de diferit traim si gandim. Mi-a trebuit ceva timp pana sa-mi dau seama ca e normal. Planeta noastra e suficient de mare incat sa nu fie posibila inca unificarea limbilor, credintelor religioase, obiceiurilor sau manifestarilor culturale. Mi-a fost rusine de mine, de faptul ca ii judecasem.

This slideshow requires JavaScript.

Am inceput sa inteleg greseala pe care am facut-o. Omul este slab si arunca zilnic cu pietre in altii. Ne uitam prea rar in oglinda. Iar vacantele noastre exotice inseamna insule luxuriante mai degraba decat Africa, Tibet sau Amazon.

Am inceput sa-i vad pe amazonieni si pe ceilalti oameni cu alti ochi. Acum vad lumina din ei, cea pe care o avem cu totii inauntru. Suntem fiinte de lumina, iar asta ne face egali, dar in acelasi timp unici. Si frumosi.

”Noi nu suntem oameni care au o experienta spirituala. Suntem entitati spirituale care au o experienta umana.” (Teilhard de Chardin)

Oare ce ar crede amazonienii aceia izolati in mijlocul junglei daca ar asista la 24 de ore din viata unui om civilizat? Ce ar crede despre tinuta de afaceri, despre cea de serviciu sau despre cea de club? Dar despre shopping si casele noastre? Dar despre botox si silicon? Sau despre relatia noastra cu natura?

Cine sunt eu sa-i judec pe ei?

Cine este normal: eu sau ei? Ce este normalitatea? Care este etalonul de viata bine traita?

Cine are o viata mai frumoasa si dupa care standarde?

Viata mea este mai fericita, mai implinita si mai lipsita de stres decat a lor?

Cum ar fi sa nu fim invatati din copilarie ca nuditatea este o rusine? Multi oameni si-ar iubi mai mult corpul dezgolit, iar altii ar scapa de inhibitii.

Cu ce sunt eu diferita de ei la nivel energetic si de constiinta? Cu nimic.

Spiritual eu nu sunt superioara nimanui.

Suntem cu totii una.

In ziua in care am vazut documentarul si am inteles toate acestea, m-am simtit una cu ultimul fir de praf de pe jos. De atunci o parte din constiinta mea nu s-a mai ridicat de acolo. O folosesc ca axa de referinta cand viata tinde sa ma deplaseze de pe orbita mea.

Atunci cand vom invata sa vedem frumusetea oamenilor din jur indiferent de rasa, religie, cultura, orientari sexuale sau grad de civilizatie, specia noastra va mai urca un pas pe scara evolutiei. De fapt este simplu: trebuie doar sa vedem lumina din ceilalti oameni si maretia lor ca entitati spirituale.

Fiecare om are niste lectii de invatat din aceasta viata. Pe multe dintre ele le invatam de la oamenii pe care ii cunoastem, sau despre care doar stim cate ceva. Ar trebui ca de la fiecare om sa invatam cate o lectie. Sau mai bine doua: una buna si una rea.

Cate lucruri am putea invata de la fiecare om din viata noastra, daca ne-am acorda ragazul sa-l observam? Dar daca l-am iubi si l-am privi de parca ar fi deja cea mai buna varianta a lui?

Namaste!

Sursa foto

Cea mai mare revelatie din viata mea

Ai avut vreodata un moment in care sa auzi o informatie, sa vezi ceva anume, sau sa ti se intample un eveniment, care sa te puna atat de tare pe ganduri incat sa-ti schimbe viata? Eu am avut cateva momente de acest fel. Cel mai important a fost marcat de vizionarea discursului sustinut de Steve Jobs in 2005 la festivitatile de absolvire de la Universitatea Stanford.

Dupa ce l-am ascultat, am simtit ca viata mea nu va mai fi niciodata la fel. Mi-a transmis energie, vointa si determinare sa traiesc viata pe care mi-o doresc. Mi-am dat seama ca sunt cateva aspecte ale vietii mele care trebuie schimbate, dar nu-mi era frica sa fac asta, pentru ca mental eram deja orientata intr-o directie noua. Atunci cand mintea este intr-un loc, ea va face tot posibilul sa te duca si fizic si emotional in acel loc.

Pentru cei care nu stiu, Steve Jobs a fost fondatorul companiilor Apple si Pixar Animation, unele dintre cele mai mari din lume. A murit in 2011, ceea ce reprezinta o uriasa pierdere pentru o lume intreaga. Merita sa rupi 15 minute din timpul tau ca sa asculti povestea lui extraordinara de viata, pe care au ascultat-o in ultimii ani cateva zeci de milioane de oameni.

Cea mai puternica idee din tot discursul a fost pentru mine urmatoarea: “Timpul tau e limitat, deci nu-l irosi traind viata altcuiva. Nu fi captiv ideii de a trai dupa gandirea altora. Nu lasa bruiajul opiniilor altora sa afecteze vocea ta interioara. Si cel mai important, sa ai curajul sa-ti urmezi inima si intuitia. Cumva ele stiu dinainte ce vrei tu cu adevarat sa devii. Toate celelalte sunt secundare.”

La scurt timp dupa ce am vazut acest discurs, eram deja un alt om. Cel mai important lucru, insa, este faptul ca de atunci ma simt “acasa” eu cu mine. Acest mod de gandire ma reprezinta, pentru ca asa simt si vad eu lucrurile, lumea si viata. De fapt eu asta sunt. Pana in acel moment prin mine vorbea, simtea si se manifesta societatea si principiile care imi fusesera implantate in creier prin educatie. Pe scurt, traisem viata altora, nu a mea.

Intotdeauna am apreciat libertatea, am cautat-o, am pretuit-o, dar de atunci am inceput sa ma si simt libera. Mai mult, acest eveniment a declansat in mine un intreg lant de transformari. Din acel moment m-am dezbracat treptat de majoritatea ideilor preconcepute pe care le aveam, de principii care nu corespundeau cu felul meu de a gandi si de a fi, de tot ce nu rezoneaza cu fiinta mea.

“Libertatea interioara este sansa de a te transforma” (Arhiepiscop Valeriu Anania)

Mi-am acordat timp sa ma gandesc la ceea ce-mi doresc de la viata, la valorile dupa care vreau sa ma ghidez si la ceea ce este cu adevarat important pentru mine. Am eliminat tot ce ma bloca, ce ma tragea in jos si ce nu ma ajuta sa ma simt fericita, implinita si traiesc asa cum simt. Am lasat in urma idei limitative, oameni care imi transmiteau energie negativa, activitati inutile si tot bagajul in plus care imi ingreuna drumul.  Pot sa spun ca a meritat din plin, ca am castigat libertate interioara, o gandire mult mai flexibila, incredere in mine, am scapat de mult stres si viata mea a inflorit de la interior spre exterior.

O alta idee foarte puternica este aceasta: “Cateodata viata te loveste in cap cu o caramida. Nu-ti pierde credinta.”

Mi-am dat seama de un fenomen care mi s-a intamplat de mai multe ori: mi-am dorit foarte mult un lucru, am vizualizat ca mi se intampla si am incercat sa-l atrag in viata mea. Stiu ca asta face creierul sa ma ajute, sa lucreze pentru a se ajunge la acea situatie si mai stiu ca universul raspunde energetic, este nevoie doar de ceva timp si de deschidere a mintii ca sa primesc ceea ce am cerut.

Ei bine, uneori este nevoie sa se creeze o tesatura de evenimente, pentru a se ajunge la ceea ce am cerut, iar unele din acestea pot parea negative pe moment. Ele sunt caramida cu care viata imi da in cap. Dar o face poate tocmai ca sa ma pregateasca sa primesc ceea ce am dorit. De aceea, atunci cand ni se intampla ceva care pare a fi rau, trebuie sa nu ne inversunam si nici sa suferim prea mult, pentru ca ar putea face parte din planul care ne indeplineste dorinta. Daca nu vedem pe moment asta, s-ar putea ca in scurt timp totul sa aibe logica. Analizand atent acest lucru, am ajus sa fiu mai flexibila in gandire si sa nu mai fac o tragedie din evenimente care par ca ma dezavantajeaza.

M-a impresionat si ideea foarte inteleapta ca “avand incredere ca punctele se vor conecta undeva pe parcursul drumului, iti va da incredere sa-ti urmezi inima, chiar daca te abate de la drumul pe care merg toti, iar asta va face toata diferenta.”

Am inteles ca nu trebuie sa-mi fie frica sa fiu eu insami, chiar daca asta inseamna sa merg “impotriva curentului”, ca doar in acest fel, fiind autentica si facand ceea ce simt, voi reusi sa dau ce am mai bun din mine si sa scot la lumina potentialul meu maxim.

Si am mai inteles cat de important este sa nu cautam mereu certitudini, ci sa mergem inainte cu convingerea ca lucrurile se vor aseza la locul lor. Ca suntem suficient de puternici incat sa ne avantam in necunoscut, bazandu-ne doar pe faptul ca facand ceea ce ne place in viata, vom reusi. Pentru ca si succesul este o stare de spirit inainte de toate.

Tie ce ti-a placut cel mai mult din discursul lui Steve Jobs? Ti-a declansat un moment de reflectie asupra vietii tale? Ce ai invatat de la el sau de la alti oameni geniali?