De ce acceptam cu greu ca ne putem insela

Uneori ne razgandim fara nicio rezistenta sau emotie intensa, insa daca ni se spune ca ne inselam, ne simtim ofensati si inima ni se invartoseaza. Suntem incredibil de nepasatori fata de formarea credintelor noastre, insa ne trezim ca le aparam cu pasiune fata de orice incearca sa ni le schimbe. Este evident ca nu ideile in sine sunt pretioase pentru noi, ci stima de sine amenintata (…). Mica lume a lui “al meu sau a mea” e cel mai important dintre toate aspectele umane si a-ti da bine seama de acest lucru e inceputul intelepciunii. Are aceeasi forta, indiferent ca e masa “mea” de pranz, cainele “meu” si casa “mea”, sau tatal “meu”, patria “mea” si Dumnezeul “meu”.

Nu ne displace doar observatia ca ceasul nostru nu merge bine, sau ca masina noastra e o rabla, ci ca notiunile noastre despre canioanele de pe Marte, despre pronuntarea corecta a numelui filozofului Epictet, despre valoarea medicinala a salicinei, (…) au nevoie de revizuire. Ne place sa continuam sa credem ceea ce ne-am obisnuit sa acceptam ca adevar, iar resentimentul simtit atunci cand oricare dintre presupunerile noastre sunt supuse indoielii, ne determina sa cautam orice scuza pentru atasamentul fata de opiniile personale. Rezultatul e ca majoritatea asa-numitelor noastre rationamente constau in gasirea argumentelor pentru a continua sa credem ceea ce credem deja. (James Harvey Robinson)

Te inseli cand crezi asta!…

wrong

Daca ti-as spune ca te inseli in privinta multor lucruri de care esti convins, nu m-ai crede. Poate ai accepta ca nu detii adevarul absolut in cateva subiecte sau idei, insa nu ai crede niciodata ca poti sa te inseli pana si in acele aspecte general acceptate ca fiind adevarate. Daca as insista, m-ai expedia in lumea mea filozofica de unde crezi ca am venit cu teoria asta.

Insa nu este o idee filozofica, ci una stiintifica. Dar mai bine ascult-o pe Kathryn Schulz explicand felul in care mintea noastra ne determina sa facem greseli de perceptie si de interpretare a evenimentelor din viata noastra.

Atunci cand ai dreptate, te simti mai intelept. Este unul din motivele pentru care oamenii tind sa mearga pe mana multimii, sa intre in ceea ce numim “turma”. Faptul ca mai multi oameni sunt de aceeasi parere, face ideea sa para adevarata. Multi dintre ei nu o mai verifica si nu o analizeaza, ci iau numarul mare de sustinatori drept garantie a adevarului. Ei considera riscant sa ai idei diferite de ale majoritatii oamenilor, pentru ca ai putea fi catalogat drept ciudat, ai putea fi chiar ridiculizat si marginalizat si ai pierde atentia si validarea societatii ca fiind “normal”.

Faptul de a avea dreptate ne ofera sentimentul de confort. De aceea cautam sa avem dreptate cat mai des posibil, iar atunci cand stim ca nu avem, ne simtim rau, parca ne fuge pamantul de sub picioare, parca nu mai suntem in siguranta si cineva ne-a rapit deodata puterea. Adevarul inseamna putere. Daca nu il detinem, ne simtim vulnerabili, slabi si neimportanti.

“Orice convingere este o inchisoare.” (Friedrich Nietzsche)

Dincolo de parerea societatii, chiar daca doar ne gandim la faptul de a ne insela intr-o privinta, tot rau ne simtim. Nu este vorba numai de recunoasterea valorii noastre de catre alti oameni, ci si de imaginea noastra de sine. Chiar si atunci cand nu ne stie nimeni gandurile si trairile interioare, nu vrem sa acceptam ca ne-am putea insela.

Cum ar fi de exemplu, daca ti s-ar spune deodata ca vecinul acela binevoitor, care iti deschide usa blocului cand vii cu copilul in brate, este un criminal, sau un pedofil? Probabil ca ai intra in panica. Ai putea avea o reactie de rau fizic, o senzatie de voma si dureri de cap. Organismul tau simte sa se apere de ideea noua, ca de o substanta straina sau toxica ce ar ajunge in stomac. Poti face chiar si febra, deoarece creierul fierbe din cauza contradictiei intre ceea ce credea ca este adevarat si ceea ce i se spune acum. Cele doua situatii sunt opuse si pe moment el nu stie cum sa reactioneze. Declanseaza deci, starea de panica.

Orice soc puternic la nivelul ideilor, are ca prima consecinta tendinta de negare. Ne simtim extrem de tulburati. Prima noastra replica va fi cel mai des: “nu este adevarat, nu cred”. Avem nevoie de timp pentru a ne obisnui cu unele conceptii noi. Pur si simplu nu putem accepta ca ne-am inselat. In  prima faza nici macar nu analizam daca ideea noua are fundamente reale, daca sunt argumente in favoarea ei, sau care ar fi ele. Asta se intampla mai tarziu. Uneori este nevoie de zile, saptamani sau luni ca sa intelegem si sa acceptam o situatie sau idee noua.

Este cu atat mai greu sa acceptam unele idei noi, diferite de ale noastre, cu cat credeam mai tare in cele vechi si cu cat acelea sunt acceptate de mai multi oameni. Mintea noastra nu este atat de deschisa incat sa asimileze din cand in cand concepte si idei care ne dau peste cap un intreg sistem de valori, construit poate intr-o viata. Pe scurt, suntem destul de rigizi la nivelul ideilor si al gandirii.

Totusi, de ce nu putem accepta mai usor faptul ca ne-am inselat? De obicei acceptam informatii noi care vin in contradictie cu credintele noastre doar pe baza unor fapte clare care atesta ca sunt reale. Dar sa nu uitam ca realitatea este subiectiva. Fiecare percepe realitatea tot in functie de trecut, de experientele personale si de capacitatea de gandire si de analiza.

Totul porneste de la flexibilitatea in gandire. Dar aceasta este o performanta la care ajungi cu exercitiu si in timp. Trebuie mai intai sa intelegi cat de important este sa accepti idei noi, chiar daca sunt opuse credintelor tale, iar apoi sa incerci sa iti insusesti unele, atunci cand te vei confrunta cu o situatie de acest fel. Cu timpul ajungi sa nu mai ai stari de panica si negare la gandul ca te-ai inselat intr-o privinta.

Am fost invatati ca a gresi este rau. Probabil ca aceasta convingere ne urmareste din copilarie si ma tem ca nu este buna. Daca ii spui copilului tau ca nu are voie sa greseasca, asta il va determina sa te minta atunci cand va sti ca fapta lui atrage critica ta. Frica se instaleaza acolo unde ar trebui construita increderea in sine. Cel mai grav insa, este faptul ca aceeasi convingere ii anihileaza curajul de a incerca lucruri noi, de a experimenta, de a esua si a o lua de la capat. Ori acestea sunt atribute esentiale ale tinerilor. Daca la tinerete nu au curaj sa traiasca si sa se simta liberi, mai tarziu vor deprinde mai greu exercitiul creativitatii.

Ca sa putem fi flexibili, trebuie sa ne gandim la avantajele pe care le avem daca ne dam voie sa gresim. In primul rand, vom elimina mult stres din viata noastra. Stresul de a avea dreptate cu orice pret. Vom fi mult mai relaxati si deschisi la a accepta parerile altora si viziunea lor asupra realitatii. Asta inseamna ca ne vom creste sansele sa percepem realitatea cat mai aproape de adevar, ceea ce aduce cu ea decizii mai bune, deci sanse mai mari de a atinge succesul in orice facem. Faptul de a-ti da voie sa gresesti aduce cu sine situatii noi, oportunitati, oameni si relatii noi. Atunci cand ramanem blocati in ideile noastre vechi, ne traim zilnic viata dupa acelasi tipar. Daca permitem ideilor noi sa intre in viata noastra, ele aduc schimbare. Doar schimbarea poate sa ne transforme viata din ceea ce este in ceea ce vrem sa fie. Aminteste-ti ca daca faci ceea ce ai facut, vei obtine ceea ce ai obtinut si pana acum. Valabil si la nivelul ideilor: daca gandesti cum ai gandit pana acum, vei avea rezultatele pe care le-ai mai avut.

Exista si momente in care este periculos sa gresim si sa ne inselam. Este vorba mai ales despre situatii care ne-ar afecta noua sau altora viata in mod practic, nu doar la nivel de idei. Un exemplu foarte bun ne prezinta Scott Fraser in acest video, legat de declaratiile unor martori oculari intr-un caz de crima. Atunci cand de noi depinde viata sau libertatea cuiva, trebuie sa avem grija sa nu ne inselam si sa percepem realitatea asa cum este.

Pana la urma cum stim care sunt situatiile in care este bine sa ne dam voie sa gresim si care sunt cele in care nu este bine sa gresim? Ei bine, nimeni nu are luxul de a detine aceasta certitudine. Acesta este un subiect in care trebuie sa invatam sa traim in incertitudine si sa ne folosim capacitatea de analiza la momentul in care trebuie sa decidem. Uneori suntem nevoiti sa lasam unele aspecte ale vietii nerezolvate si sa le abordam abia in momentul in care ne confruntam cu ele. Nimeni nu poate sa-ti spuna cum este bine sa faci intr-o situatie sau alta. De aceea trebuie sa ai grija de mintea ta, sa inveti sa gandesti cu propriul creier, pentru ca la nevoie sa te poti baza pe clarviziunea ta.

Nu vreau sa-mi spun nici eu parerea despre acest subiect: cand e mai bine sa avem dreptate, sa fim cat mai aproape de adevar in perceptia realitatii si cand e mai bine sa ne dam voie sa gresim. De ce? Pentru ca s-ar putea sa ma insel.

Ti s-a intamplat vreodata sa afli ca te-ai inselat intr-o situatie in care erai convins ca ai dreptate? Cat de greu ti-a fost sa accepti ca ai gandit gresit? Astept opiniile tale in comentariu mai jos.

Sursa foto: Flickr