Violenta domestica este o problema a barbatilor

violenta domestica

Teoretic, drepturile omului sunt protejate prin lege. Practic, insa, ele sunt incalcate zilnic de o multime de oameni care au un comportament abuziv la adresa semenilor lor. Oricat de mult vrem sa credem ca suntem civilizati, faptele multor oameni contrazic asta. Una din marile probleme cu care inca se confrunta societatea noastra este violenta domestica.

Aceasta este dezbatuta destul de mult, insa cel mai des in cercurile femeilor, in organizatii care le apara drepturile si mai putin in alte medii sociale. Am gasit totusi o expunere foarte interesanta a unui barbat implicat in lupta impotriva acestui fenomen al violentei domestice.

Abilitatea agresorilor se bazeaza pe manipulare si distragerea atentiei

Jackson Katz surprinde foarte bine faptul interesant ca oamenii, atunci cand sunt discriminatori, se extrag chiar si din categoria careia ii apartin. Ei se comporta de parca nu ar face parte din specia umana. Rasistul vorbeste despre alte rase de parca nu ar apartine uneia. Cei care discrimineaza pe criteriul sexului sunt de obicei barbati care au in minte femeia ca fiind inferioara, fara a pune problema ca este vorba de un gen si ca ei apartin de asemenea genului masculin. Oamenii care vorbesc de “orientare sexuala” se gandesc la homosexuali, lesbiene si bisexuali, cand de fapt acest termen include si heterosexualitatea, careia respectivii oameni care judeca cel mai probabil ca ii apartin.

In realitate, este vorba despre un fapt simplu scapat din vedere: grupul dominant, cel care discrimineaza sau abuzeaza (in acest caz barbatii), scapa neanalizat datorita puterii si privilegiului pe care si le insusesc. Acel grup deviaza atentia din directia lui, in directia celor pe care ii discrimineaza sau abuzeaza si pe care ii arata cu degetul (in acest caz femeile abuzate). Este ca intr-un numar de magie in care ti se distrage atentia cu niste detalii, pentru a nu mai observa alte evenimente ce au loc simultan.

Punem problema gresit

Jackson Katz observa ca barbatii sunt eliminati din discutie atunci cand vine vorba despre violenta asupra femeilor, deoarece ele acapareaza toata atentia. Ele sunt victimele, ele trebuie ajutate, ele sunt de compatimit, ele trebuie sa se gandeasca la solutii pentru viitorul lor si al copiilor lor, ele sunt eroul principal al unei povesti despre violenta, ele starnesc lacrimi si mobilizari de forte in organizatiile nonguvernamentale – si lista poate continua.

Insa nu ele isi iau neaparat rolul de victima, ci acest rol le este atribuit. Ceilalti oameni le numesc victime si le fac sa se simta astfel. Din pacate ne este prea cunoscuta expresia-eticheta: “victima a violentei domestice”.

Cand pui in acest fel problema, iti dai seama de tactica agresorilor si intelegi mecanismul prin care aceste fenomene sociale, cum sunt discriminarea sau violenta domestica, pot avea inca succes intr-o societate care se vrea evoluata. Am mai spus-o si cu alta ocazie: specia umana se afla intr-un stadiu de evolutie primitiv. Sunt foarte convinsa de asta. Mai avem foarte mult pana sa fim civilizati si evoluati, macar din punct de vedere social.

Din pacate, asa cum am vazut din expunerea lui Leslie Morgan Steiner intr-un articol trecut, femeile se confrunta cu problema supravietuirii in urma relatiei cu un barbat abuziv, inainte de altele mai minore cum ar fi judecata societatii sau intrebarea de ce nu il paraseste pe agresor.

Daca incercam o analiza clara a lucrurilor, ne dam seama ca indreptarea atentiei strict catre femeia-victima nu va rezolva problema si nu va opri violenta barbatului. Este vorba de calitatea intrebarilor. In loc sa ne intrebam ce a facut femeia ca sa provoace bataia (cum era imbracata, cu cine a vorbit, ce a spus, etc.), ar trebui sa ne punem intrebari de genul: ” de ce acel barbat a batut-o pe acea femeie?”, “de ce atat de multi barbati inca abuzeaza femeile?”

Exista si femei care abuzeaza barbati, dar cazurile sunt mult mai rare si cu urmari mai putin grave in general.

Cum ajung unii barbati agresori

Probabil ca cea mai importanta idee care reiese din discursul lui Jackson Katz este faptul ca barbatii par sa aiba o problema care ii determina pe unii sa fie pedofili, sa violeze femei si chiar alti barbati. El isi pune intrebarea care este problema acestor barbati si care este rolul institutiilor zilelor noastre ce contribuie la cresterea numarului de barbati abuzivi.

El se intreaba care ar putea fi legatura si conexiunile intre mediul sportiv, pornografie, structura familiei, sistemele religioase de azi, economia, rasa, etnicitatea si alte sisteme si institutii importante din viata barbatului, care ar putea duce la cresterea violentei acestuia la modul general.

Apoi pune problema integrarii baietilor in societate si a definirii barbatiei. Este evident ca undeva in toata aceasta imbinare a sistemului socio-cultural exista o lipsa de intelegere a relatiilor normale si sanatoase dintre oameni, a asumarii autoritatii si o portita care permite aceste incalcari grave ale drepturilor omului.

Pentru a sublinia si mai mult importanta acestei probleme, el se intreaba ce se intampla in mintea si in sufletul baietilor tineri abuzati, sau care sunt martori ai abuzurilor la adresa mamelor sau surorilor lor. Cum reusesc ei sa faca tranzitia de la baieti la barbati si cum le marcheaza aceste abuzuri viata, fie ca sunt victime sau martori?

Abuzatorii tipici in general nu sunt bolnavi si perversi, ci oameni normali sub alte aspecte. Ei au fost cel mai probabil victime ale unor abuzuri in copilarie, sau au probleme emotionale, tulburari de personalitate, ori pur si simplu modele parentale deviante si gresite.

Ceea ce ma intriga pe mine cel mai mult este faptul ca acesti barbati abuzatori in cele mai multe cazuri continua sa iubeasca acea femeie, iar dupa ce episodul violent a trecut, se comporta de parca nu s-ar fi intamplat nimic. Nu pot sa inteleg cum mai pot sa se uite in oglinda, in ochii copiilor lor si in ochii femeii din viata lor. Cum poti sa ai pretentia ca esti stalpul familiei, ocrotitorul, ca totul este sub control orice s-ar intampla, cat timp tu nu iti poti controla nici macar pornirile animalice?

Ce este de facut

El propune o abordare diferita a problemei: sa nu ii mai impartim pe acesti oameni in abuzatori si victime, ci sa incadram pe toata lumea in categoria “spectatori”, care trebuie sa se preocupe de aceasta problema a violentei, sa nu ramana indiferenti.

Katz identifica o mare nevoie ca mult mai multi barbati, care sa aiba curajul si taria sa se lupte cu aceste probleme, sa ia apararea femeilor si sa ajute in aceasta situatie in punctele in care vocea femeilor nu poate fi auzita.

Sugereaza ca barbatii care nu sunt abuzatori trebuie sa se impotriveasca celor care sunt, dar nu la modul simplist de a-si impiedica un prieten sa-si loveasca partenera de viata, ci de a anihila pornirile abuzive sau sexiste ale unui prieten in cadrul unei intalniri intre barbati. De exemplu, sa respinga exprimarea injositoare la adresa femeilor, cu gandul ca oricand un alt barbat ar putea vorbi astfel de femeile din familia lui si ca nu este un comportament sanatos.

“Ceea ce ne doare cel mai mult nu sunt cuvintele dusmanilor, ci tacerea prietenilor.” (Martin Luther King)

Considera, pe buna dreptate, ca tacerea in fata limbajului discriminator este o forma de acord si complicitate cu acel comportament. “Spectatorul”, in viziunea sa, trebuie sa ia atitudine si sa actioneze in cateva directii cheie:

  • sa-i invete pe alti oameni despre eliminarea violentei, sa incerce s-o impiedice si sa opreasca acest proces,
  • sa creeze in jurul lui un climat social in care un comportament abuziv sa fie vazut ca inacceptabil,
  • sa determine faptul ca barbatii cu orientari sexiste sa-si piarda statutul social.

Probabil ca barbatii care si-ar lua rolul de “spectatori”, rolul celor care intervin, ar avea mai mult succes in acest demers datorita puterii mai mari de influenta pe care o au in societatea zilelor noastre.

Foarte important este faptul de a instrui in acest sens toti oamenii cu rol de conducere in diverse grupuri sociale sau in institutii. Acestia sunt intotdeauna si lideri de opinie, atitudinea si comportamentul lor este discutat, dezbatut, copiat. Ei sunt modele in societate si daca gresesc, vor determina si alti oameni sa aiba o atitudine gresita. Cu ei trebuie sa inceapa schimbarea mentalitatii legate de violenta si de masculinitate. Ca lider sau conducator de orice fel, nu poti sa-ti permiti sa ai o atitudine extremista, care sa blameze oricare din orientarile etnice sau sexuale din societate.

Insa educarea liderilor si a tututror oamenilor ar trebui sa inceapa in scoala. Cat timp exista solutii si tactici de evitare a violentei domestice, ar fi relativ simplu ca acestea sa fie predate in universitati, unde sunt pregatiti majoritatea oamenilor care urmeaza sa aiba pozitii de conducere.

In esenta, societatea noastra are nevoie sa lucreze la mentalitatea oamenilor despre barbatie, despre masculinitate, despre rolul barbatului, dar si al femeii in familie si societate, despre protectia integritatii fizice, mentale si emotionale a copiilor, despre respect si diversitatea manifestarilor sociale de orice fel.

Ce parere ai despre faptul ca in societatea noastra, care se vrea civilizata, violenta domestica exista inca la cote alarmante?

Sursa foto: Flickr

Avem nevoie de un alt sistem de invatamant!

 

invatamant

Avem foarte mare nevoie sa transformam actualul sistem de invatamant intr-unul mult mai bun si mai adaptat vremurilor de acum si celor viitoare. In intreaga lume exista aceasta nevoie, nu doar la noi. Cu totii se plang de slabele capacitati intelectuale ale tinerilor, mai ales angajatorii care afirma ca gasesc tot mai greu tineri capabili, responsabili si dedicati, pe care sa-i angajeze.

Urmatoarea inregistrare ne prezinta un discurs pe cat de plin de umor de calitate, pe atat de profund si provocator. A fost sustinut de Sir Ken Robbinson in 2006 si a fost vizualizat de 25 de milioane de ori de catre oameni din intreaga lume. Este cel mai vizualizat discurs de la TED, ceea ce arata interesul oamenilor fata de nevoia unui sistem de invatamant mai bun.

Tot Sir Ken Robbinson a mai sustinut alte trei discursuri pe aceleasi teme: Revolutionati invatamantulInvatamantul se afla intr-o vale a mortii. Cum sa iesim din ea? si Schimbarea paradigmelor educatiei.

Al doilea video pe care te invit sa-l vezi este de asemenea extraordinar, pune la fel de bine problema educatiei si atinge si copiii saraci si slabi la invatatura. Inca un aspect de care ar trebui sa se tina cont in viitor: accesul la educatie elementara gratuita al tuturor copiilor si tinerilor lumii.

Daca perpetuam modelele actuale de invatamant, prapastia dintre cei educati si cei needucati se va adanci, la fel si prapastia dintre bogati si saraci, care deja este foarte mare. Ce sanse avem sa-i luam cu noi si pe cei din lumea a treia in progres si evolutie a speciei si civilizatiei umane, daca nu le este facilitat accesul la invatatura?

Ce ar mai fi de adaugat?

Eu vad in jurul meu tineri talentati, extrem de inteligenti, care lasa sa se vada un potential foarte mare. Unii dintre ei au chiar rezultate remarcabile si manifestari geniale. Ei sunt cei mai buni, desigur, dar cred ca exista multi altii aproape la fel de buni, cel putin intr-un domeniu. Atunci de ce majoritatea au rezultate dintre cele mai slabe la scoala?

Sincer, mi se pare absurd sa credem ca generatii intregi de tineri sunt incapabili sa ia bacalaureatul. Cred ca problema este mai adanca. Sunt convinsa ca nici copiii nu mai invata la fel de mult ca generatiile trecute, probabil si din cauza tentatiilor mult mai multe si mai diverse care le consuma timpul. Insa cred ca pe de alta parte sistemul de invatamant este atat de invechit, incat nu ii mai atrage si nu-i mai stimuleaza sa studieze, sa aprofundeze cate un domeniu. Stiu ca si mie mi se pareau inutile si depasite anumite materii sau parti din ele, atunci cand eram eleva.

Cred ca tinerii nu mai gasesc utilitate practica in informatia din manuale, nu pot s-o aplice in viata de zi cu zi decat in mica masura si astfel nu sunt interesati sa studieze asa ceva. Manualele scolare in general contin invataturi care au fost utile intr-o anumita masura pana acum cateva zeci de ani. Astazi pur si simplu se traieste intr-o altfel de lume, tehnologiile s-au schimbat radical si au progresat enorm, economia functioneaza diferit, valorile oamenilor s-au schimbat, au aparut domenii noi si meserii noi. In plus, schimbarile vor fi din ce in ce mai rapide, deoarece o lume intreaga se transforma.

Ei ar vrea si ar avea nevoie sa fie invatati cum sa faca fata noului, cum sa se adapteze schimbarilor continue, cum sa evolueze mental si emotional, cum sa faca bani in actualele si viitoarele conditii economice, cum sa relationeze, ce inseamna sa-ti dezvolti abilitatile, sa-ti setezi tinte si mai ales cum sa le atingi. Pe scurt, au nevoie sa fie invatati practic cum sa traiasca armonios in viata de zi cu zi. Au nevoie sa invete viata. Cum sa fie pregatiti pentru ea. Ori asta presupune sa invete de toate, cu sansa sa aleaga directia in care se indreapta in functie de talentele si inclinatiile pe care le manifesta si in functie de ceea ce le place sa faca.

La ce le foloseste tinerilor ca stiu elemente de matematici superioare, daca nu au o logica buna si nu stiu ce utilitate au ele in viata. La ce le foloseste sa memoreze poezii, daca nu le place si daca nu reusesc sa scrie si ei macar una? La ce le foloseste citirea de carti de literatura, daca nu deprind placerea cititului si a studiului? Daca nu am dreptate, de ce tinerii considera ca educatia se incheie odata cu terminarea studiilor, pentru ca apoi sa mai citeasca doar ziare de scandal? La ce le foloseste sa vaneze note, daca nu invata sa vaneze informatia esentiala pentru dezvoltarea lor si nu invata sa identifice oportunitati, pe care apoi sa le fructifice?

Ei trebuie sa inteleaga ca viata nu este o vanatoare, ci pentru fiecare este un proces de creare a propriului drum. Si mai trebuie sa cunoasca de foarte devreme importanta deciziilor in viata si cum sa le ia. Dar cineva trebuie sa-i invete asta, fie parintii, fie scoala, ideal ar fi ambele parti.

“Educatia este cea mai puternica arma cu care poti schimba lumea”. (Nelson Mandela)

Pe mine viata m-a invatat o lectie foarte importanta: atunci cand ceva nu merge, schimba abordarea, nu mai incerca rezolvarea prin aceeasi metoda, pentru ca vei ajunge la acelasi rezultat. De ce oare mintile luminate din Ministerul Invatamantului nu reusesc sa vada ca se invart intr-un cerc vicios, ca solutiile pe care le gasesc nu sunt bune si ca este nevoie de o schimbare a metodelor prin care ii invatam pe copii, dar si de o adaptare a informatiei la vremurile actuale.

Am vazut acum cativa ani o emisiune in care era invitat Academicianul Solomon Marcus, pentru care am un imens respect. Se discuta, printre altele, despre sistemul de invatamant de la noi si a fost intrebat daca Ministerul Invatamantului i-a solicitat vreodata opinia sau ajutorul in elaborarea programelor scolare sau a manualelor. Raspunsul a fost negativ. Incredibil, nu-i asa? Avem multi specialisti si profesori deosebit de buni si valorosi, iar ministerele nu le solicita nici macar o parere.

Intrebarile sunt multe si raspunsurile putine, deocamdata. Daca in viata si la serviciu avem nevoie de spirit practic, cum se face ca scoala scoate doar buni teoreticieni? Daca in acest stadiu nu se reuseste imbunatatirea invatamantului, la ce se va ajunge peste 10-20 de ani cand acesti tineri vor fi parinti si isi vor educa proprii copii? Dar peste 30-40 de ani cand va mai trece o generatie?

Se va intampla probabil ce se intampla cu toate ideile gresite perpetuate: cresc ca un balon de sapun, pana se sparg. Se va ajunge la o scadere a standardelor intelectuale ale societatii, la stagnare si declin, care duce la saracie si mai mare. In aceste conditii, trebuie sa fii total lipsit de curaj si responsabilitate sa mai ramai, ca tanar fara perspective, in aceasta tara. Cine poate sa-i condamne ca pleaca spre o viata mai buna?

Stiu ca e greu ca statul sa ofere multe beneficii oamenilor sai, mai ales in vremuri de crize economice care bantuie o lume intreaga. Dar tocmai asta este si ideea: daca statul nu poate sa ne ofere mare lucru, ar trebui sa faca o reforma a invatamantului, care ar costa poate mai putin decat o campanie electorala. Aceasta ar trebui sa-i invete pe tineri cum sa se descurce pe cont propriu, cum sa fie cat mai independenti, pentru a nu avea nevoie de multe lucruri de la stat. Se poate trai si asa, dar pentru asta este nevoie ca cineva sa-i educe pe copiii medii si mediocri despre cum pot trai mai bine prin fortele lor. Elitele se descurca singure oricum, dar problema cea mare sunt elevii medii, care rareori sunt autodidacti, sau au parinti care sa stie sa-i indrume.

Asa cum am mai spus, acest blog se va concentra nu pe probleme, ci pe solutii, nu pe a ne lamenta si a ne pierde timpul victimizandu-ne, ci pe a gandi si a trece la actiune in rezolvarea problemelor. Iar atunci cand nu este posibil, macar pe gasirea unor solutii aplicabile de catre cei in masura sa o faca.

Eu ma astept ca tu, impreuna cu cele 7 miliarde de oameni ai planetei, sa rezolvati problema invatamantului si toate celelalte probleme. Tu te astepti ca eu impreuna cu cele 7 miliarde de oameni sa rezolvam aceste probleme. Spunem “ar trebui sa se faca una sau alta”, “ar trebui ca cei responsabili sa gandeasca si sa actioneze”, etc. Dar noi facem parte din societate si avem cu totii responsabilitatea sa ne implicam si sa facem lucrurile sa se intample. Noi traim acum in aceasta societate si daca vom mai sta mult sa asteptam ca intotdeauna altcineva sa rezolve problemele, in curand nu vom mai avea nici sistem de invatamant, nici sanitar. Este treaba noastra, a tuturor, sa facem aceasta lume mai buna. Putin cate putin.

Traim intr-o era cu un progres tehnologic fara precedent, cu acces la informatie si la transmiterea ei ultrarapida dintr-o parte in alta a lumii. In ultimii ani au avut loc inclusiv revolutii prin internet. Puterea a ajuns astfel in destul de mare masura in mana maselor de oameni. Este o lipsa de responsabilitate fata de noi si fata de copiii nostri sa nu ne implicam si sa nu cautam macar solutii la problemele sociale sau de orice fel.

Vreau sa facem primul mare exercitiu comun: un brainstorming legat de solutiile care ar putea fi aplicate in Romania si nu numai, pentru schimbarea in bine a sistemului de invatamant. Ca sa te ajut sa-ti faci curaj, voi incepe eu cu cateva idei la care ma gandesc ca ar fi benefice.

  • Cred ca ar trebui sa se inceapa cu formarea unei comisii speciale si cu consultari temeinice cu diversi specialisti si experti in mai multe domenii: profesori, educatori, invatatori, psihologi, sociologi, economisti, tineri cu rezultate exceptionale, etc. Aceasta comisie ar trebui sa elaboreze o noua metodologie de predare, noi programe scolare, noi discipline de studiu.
  • Sa existe trei categorii de discipline, fiecare sa contina toate materiile: categoria obligatorie – care sa acopere 3 ore de studiu pe zi si sa contina o baza de informatii esentiale si de maxima utilitate (pentru ca cei care vor avea o materie doar in aceasta categorie, fara sa o aleaga si in celelalte, sa beneficieze de un minim de informatii esentiale), categoria aptitudinala – care sa acopere alte 2 ore din zi si sa contina din nou toate materiile, dar copiii sa aleaga din toate doar 3 de exemplu care le plac si ii atrag, categoria aprofundare – care sa acopere 1 ora din ziua de studiu, sa contina toate materiile din care copilul sa aleaga 1-3 materii care ii plac si pe care vrea sa le aprofundeze.
  • Sa se modifice sistemul de testare, iar accentul sa fie pus pe ceea ce stie elevul, nu pe ceea ce nu stie.
  • Examenul de finalizare de ciclu scolar sa aiba mai multe trepte cu diferite grade de dificultate, astfel incat sa fie foarte putini cei respinsi. Punctarea ar trebui sa tina cont la care treapta se incadreaza elevul (la care grad de dificultate), dar si ce aptitudini are, pentru a-i fi mai usor sa ajunga sa practice o meserie care ii place. (De exemplu, punctajul total il recomanda ca fiind in treapta a doua de dificultate, la nivel mediu, dar particularitatea sa fie ca a avut note minime la matematica, fizica, note medii la romana si aproape maxime la geografie, iar astefel se vede inclinatia lui. In functie de ea, poate sa-si dea seama mai usor ce meserii i se potrivesc).
  • Ar trebui ca programa de invatamant sa le impuna elevilor in fiecare an de studiu un anumit numar de ore pe luna de munca voluntara intr-o firma sau companie, dupa preferinte. Cred ca astfel ei si-ar da seama mai bine despre ce inseamna munca in acel domeniu si i-ar ajuta sa aleaga o meserie care sa le placa cu adevarat. Ar putea schimba periodic firma si domeniul in care fac voluntariat, pana cand vor gasi ceea ce le place sa faca.
  • Este nevoie categoric de discipline noi de studiu: dezvoltare personala, finante personale, relatii interumane si comunicare, leadership, creativitate. In acest fel, la terminarea studiilor vor fi mult mai bine pregatiti pentru viata si munca.

Imi imaginez ca tinerii atunci cand merg la scoala simt ca intra intr-o masina a timpului cu care pot calatori doar in trecut si niciodata in viitor. Ori ei stau atat de bine cu imaginatia, incat trebuie sa fie o pedeapsa pentru ei sa nu o foloseasca la a-si proiecta viitorul. Cred ca se simt condamnati la a analiza numai trecutul pentru a trage invataminte din el. Sunt sigura ca nu se simt comfortabil la scoala si ca ar avea nevoie sa fie atrasi acolo si stimulati sa creeze, sa-si manifeste si cultive talentele pe care cu siguranta le au.

Tu cum vezi aceasta problema? Te rog sa scrii un comentariu mai jos cu ceea ce crezi ca ar trebui sa contina sau sa fie un nou sistem de invatamant. Nu uita ca si de noi depinde viitorul nostru si al copiilor nostri.

“Arta suprema a profesorului este de a trezi bucuria exprimarii creatoare si bucuria cunoasterii”. (Einstein)

Sursa foto: Flickr