Despre munca

munca

Ma vei auzi intotdeauna vorbind la superlativ despre munca. Munca este oportunitatea de a te dezvolta. In lumea oamenilor de succes se spune ca pentru a atinge performanta in orice domeniu, e nevoie de circa 10.000 de ore de munca sustinuta. As adauga ca este nevoie sa faci munca ce conteaza. Sase miliarde de oameni de pe planeta muncesc, insa extrem de putini au viata pe care si-o doresc. Cei mai multi muncesc din greu o viata intreaga si mor saraci, dar mai ales neimpliniti. Nu este suficient sa muncesti; trebuie sa muncesti inteligent.

Inainte de a-ti spune ce inseamna pentru mine munca adevarata, iti voi spune ce nu inseamna ea. Munca nu inseamna efort pana la epuizare, obligatie, chin, nefericire, frustrare, anxietate si stres. Ea nu trebuie sa vina din nevoia de bani si nici din aceea de crestere a imaginii profesionale. Munca nu trebuie sa discrimineze. Munca nu inseamna sclavie.

”Munceste pentru a deveni, nu pentru a dobandi.” (Elbert Hubbard)

Munca inseamna a servi. Este despre dedicare unei cauze mai mari decat tine. Despre a fi consumat de munca ta, de a trai prin ea. Inseamna a te pune in serviciul oamenilor si al tau. Scopul muncii tale este sa evoluezi, nu sa dobandesti, sa lasi lumea mai buna decat ai gasit-o, nu sa treci prin ea doar ca sa culegi roadele muncii altora.

De cate ori ai privit munca la fel ca Einstein, care spune: ”De mai multe ori pe zi imi dau seama cat de mult viata mea e construita pe ceea ce au muncit altii inainte si cat de serios trebuie sa muncesc eu pentru a oferi in schimb la fel de mult cat am primit”? In general consideram ca ni se cuvine tot ce avem si tot ce ne inconjoara. Unii poate sunt recunoscatori din cand in cand pentru ca traiesc in vremuri cu o deschidere extraordinara.

Cei care sunt mereu nemultumiti de viata si de munca lor, de obicei nu fac mare lucru sa iasa din situatia in care se gasesc. Se considera victimele destinului, condamnati pe viata sa-si urasca slujba si sa-si tarasca zilele de la un salariu la altul, care niciodata nu le ajunge. Plafonati, plictisiti, nefericiti, saraci, plini de probleme si, previzibil, bolnavi. Stresul imbolnaveste. Ei sunt de obicei otrava energetica in grupul si echipa din care fac parte. Daca nu cred ca sta in puterea lor sa isi schimbe viata, ca se poate mai bine, nu au cum sa vada avantajele tehnologice din jurul lor. Nici usile care li se deschid in fata din cand in cand. Ei nu vad oportunitati, ci doar probleme. De aceea nu vad ca ar avea pentru ce sa fie recunoscatori vietii si de aceea nu sunt fericiti.

Majoritatea problemelor pornesc de la modele gresite invatate in familie. Copiilor li se spune ca trebuie sa munceasca (o munca cinstita). Insa li se arata altceva. Ei vad parinti care se prabusesc pe canapea obositi, prea ocupati ca sa se joace si sa petreaca timp cu ei. Vad tati care nu ajung niciodata la o sedinta cu parintii, la un meci sau la un concurs important pentru cel mic. Cand copiii isi vad in mod repetat parintii ca vin acasa tristi, obositi de o munca ce nu le place, niciodata disponibili si pentru ei, isi vor forma o parere gresita despre munca. De multe ori cei mici aud replici de genul: ”Draga, as vrea sa petrec mai mult timp cu tine, dar din pacate nu pot. Trebuie sa muncesc pentru a plati mancarea, jucariile, obiectele din casa sau excursia ta. Nu-mi place nici mie, dar nu avem ce sa facem.” In mintea copiilor se creeaza o imagine deformata despre munca. Ei vor crede ca a munci este greu, neplacut, obositor si vor uri munca. Vor considera ca este un pret prea mare pentru viata pe care si-o doresc. Munca este cea care ii rapeste pe parinti de langa ei. Poate cel mai acut simt acest lucru copiii ai caror parinti pleaca in strainatate sa munceasca, lasandu-i acasa. Ei se simt parasiti si daca parintii nu au grija sa le formeze o imagine sanatoasa despre munca, sunt sanse mici ca la maturitate sa caute si sa gaseasca o munca ce le face placere.

”Trebuie sa nu fii in toate mintile ca sa-ti iei din nou si din nou joburi care nu iti plac.” (Warren Buffet)

Este de datoria fiecarui om sa-si gaseasca vocatia. Doar atunci munca nu mai este munca. Venind din pasiune, o percepi ca pe un act de creatie, indiferent de domeniul in care activezi. Sindromul ”maine e luni” ti-e strain. Viata iti este luminoasa, energizata de ajutorul pe care il oferi oamenilor. El este recompensa si sursa motivatiei tale interioare.

”Munca iti va umple o mare parte din viata. Singura cale prin care poti fi cu adevarat multumit este sa faci ceea ce consideri o munca extraordinara. Singura modalitate prin care poti face o munca extraordinara este sa-ti placa ceea ce faci. Daca inca nu sti ce iti place, cauta in continuare. Nu te da batut.” (Steve Jobs)

O decizie luata gresit atunci cand iti alegi meseria, scoala sau serviciul, te poate costa mai tarziu implinirea profesionala si satisfactia muncii pe care o faci. Daca nu iti urmezi vocatia, vei ajunge inevitabil sa te plictisesti de munca ta si sa fii nemultumit. Toti oamenii care ating succesul sunt fara exceptie pasionati de ceea ce fac. Numai asa poti sa-ti practici meseria pentru o viata si sa ai rezultate remarcabile.

”Nu trebuie sa fii cel mai bun in ceea ce faci. Este mai bine sa faci ceea ce altii nu fac.” (Thomas Jefferson)

Te vei intreba probabil cum poti sa ajungi in timp cat mai scurt sa schimbi munca de acum care nu te multumeste cu munca ce conteaza. Primul pas este sa te gandesti ce iti place cel mai mult sa faci, la ce esti foarte bun si ti-ai dori sa faci toata viata. Apoi trebuie sa studiezi atent acel domeniu de activitate si sa identifici nevoi de bunuri si servicii care exista in acel moment pe piata in zona in care traiesti. Concentreaza-te pe cele mai mari nevoi ale oamenilor si pe acelea care nu sunt deloc sau sunt putin acoperite de servicii. Incearca sa elaborezi o strategie si un plan prin care ai putea furniza tu acele bunuri sau servicii in zona respectiva. Daca este nevoie, fa in paralel cursuri de specializare in acel domeniu. Daca este posibil, renunta treptat la jobul vechi, dar in prima faza fa-le in paralel. In cazul in care noua meserie este foarte solicitanta si nu poti sa o mai practici in acelasi timp si pe cea veche, atunci iti trebuie o rezerva de bani din care sa traiesti pana cand vei castiga din noua ta munca.

”Alege o munca ce iti place si nu va mai trebui sa muncesti nici o zi in viata ta.” (Confucius)

Insist atat de mult pe descoperirea si valorificarea vocatiei pentru ca este singura sansa sa fii implinit profesional, sa faci o munca din placere pentru toata viata si sa iti manifesti potentialul maxim. Doar cand iti iubesti munca poti sa dai tot ce ai mai bun in tine, sa te concentrezi si sa aduci un plus de valoare.

Am avut sansa sa fac si munca ce nu imi place si munca ce imi place. Chiar daca pe moment am fost nemultumita, privind in urma consider ca a fost o oportunitate sa invat ce inseamna fiecare situatie si sa le pot compara. Nu poti fi un sef bun, daca nu intelegi oamenii pe care ii ai in subordine, nevoile lor si modul lor de gandire. Doar facand munca de jos poti sa stii cu adevarat cum se simte omul simplu in pozitia in care are mai multe obligatii decat drepturi. Muncitorul simplu nu are dreptul la cuvant, parerea lui rareori conteaza sau e luata in considerare. Nevoile lui sunt ignorate si nu are puterea sa schimbe nimic. De obicei nu se revolta de frica sa nu-si piarda serviciul. Cu cat mai necalificata este munca pe care o faci, cu atat mai proaste conditiile in care trebuie sa lucrezi. Puterea e toata in mainile celor de sus, iar ei aleg prea rar sa o foloseasca pentru a-i avantaja pe cei multi. Motivele sunt ca au si ei sefi si ca nu au curaj decat, poate, pentru interesul lor. Daca ma intrebi pe mine, asta este lipsa de leadership. Adevaratii lideri au in primul rand grija de oamenii lor, in paralel cu interesele companiei. Dar asta este o alta poveste. Putand sa compar, nu mai vreau sa fac niciodata o munca ce nu imi place.

”Nu poti sa faci totul intr-o zi, dar poti sa faci zilnic cate un lucru.” (Dean Jackson)

Am tot vorbit despre faptul ca oamenii care au succes gandesc si muncesc diferit de omul simplu si ca muncitorul de rand trebuie sa se gandeasca in primul rand la cum poate sa faca o munca mai de calitate. Poate unii vor gandi acum: ”Ce sunt prostiile astea despre care vorbesti? Tu nu vezi ca nu exista locuri de munca si ca omul sarac si fara calificare este lipsit de sanse? Pe ce lume traiesti?! Coboara cu picioarele pe pamant!!” Nu vreau sa intelegi gresit. Ceea ce incerc sa spun este ca fiecare poate sa faca mici schimbari care in timp se acumuleaza si duc la progres. Nu spun ca omul simplu nu munceste. Uneori o face la fel de mult, in conditii mult mai grele, lipsit de resurse si pe bani mult mai putini. Insa cat timp viata noastra nu e cea pe care ne-o dorim, inseamna ca gresim undeva. Nu facem munca ce conteaza.

Sa luam unul din cele mai disperate exemple care se intalneste destul de des la noi in tara. Sa analizam o familie cu 8 copii, care traieste la tara in conditii de subzistenta, unde nici unul dintre parinti nu lucreaza. In zona nu exista locuri de munca. Voi fi sincera si directa: daca esti atat de sarac, nu ar trebui sa faci atat de multi copii. Nu ma intereseaza al carei religii esti adept. Dumnezeu nu spune sa faci mai multi copii decat poti ingriji. Cei mici nu au nici o vina; ei au dreptul ca orice copil sa fie bine ingrijiti, bine hraniti si sa se bucure de atentia si grija parintilor. Este dreptul lor prin nastere. In familiile cu prea muti copii parintii nu au timpul fizic sa se ocupe de educatia fiecaruia din ei si sa le acorde atentia de care au nevoie. Acei copii vor ajunge sa aiba probleme emotionale la maturitate, deoarece au fost privati de afectiune si atentie. Am vazut candva un reportaj in care o familie saraca avea 11 copii, iar parintii nu aveau serviciu. La intrebarea de ce au facut atat de multi copii daca nu au cu ce sa ii creasca, mama a raspuns: ”Uitati-va la ei. Care din ei vi se pare ca nu ar trebui sa existe?” Imi dau lacrimile si clocotesc de furie si revolta chiar si acum cand imi amintesc. Cum e posibil sa gandesti atat de gresit? Consider ca iti bati joc de copiii tai daca ii arunci in lume fara sa ai posibilitatea sa-i cresti. Dar sa lasam asta deoparte. In aceste situatii faptele sunt consumate, iar problema noastra este cum ar putea aceste familii sa aiba o viata mai buna.

Este nevoie in primul rand sa analizeze situatia si sa gaseasca alternative. In cazul des intalnit in care parintii au vicii, trebuie sa renunte la ele. Fara alcool, tutun, cafea, droguri, jocuri de noroc. Banii trebuie cheltuiti doar pe mancare si strictul necesar existentei familiei. Apoi trebuie cautate variante de munca in zona: zilieri, munca necalificata, ajutor in gospodariile oamenilor instariti, ucenicie pe langa mesteri zugravi, instalatori, dulgheri, etc. Daca toate acestea nu ar asigura un minim existential, tatal ar trebui sa ia in considerare posibilitatea de a munci in cel mai apropiat oras si a face naveta sau a veni acasa doar la sfarsit de saptamana. Toate acestea impun ca respectivii oameni sa fie dispusi la sacrificii si la multa munca. Este singura solutie pentru un trai cat de cat decent. Solutii exista in orice problema; ele trebuie doar cautate si puse in practica.

”Nu am visat niciodata la succes. Am muncit pentru el.” (Estee Lauder)

Mai sunt si oamenii care isi folosesc inteligenta doar pentru a cauta cai usoare si rapide de castig. Eu nu cred in beneficii mari obtinute usor. Calea dreapta, naturala si sanatoasa este cea a muncii. Tot ce se cladeste peste noapte se darama usor. Vreau succes, vreau bani la fel ca toata lumea, vreau o viata frumoasa si vreau rezultate, dar pe baza muncii zilnice si a evolutiei mele personale si profesionale. Aproape toti castigatorii de sume mari la loto isi risipesc banii in maxim 10 ani. Se pare ca cel care lucreaza impotriva lor este creierul, care nu se poate adapta brusc la faptul de a avea atat de multi bani comparativ cu viata de pana atunci. Este o diferenta prea mare de stil de viata, iar mintea nu reuseste sa o gestioneze. Cea mai sanatoasa este imbogatirea lenta si succesul construit caramida cu caramida, in timp.

”Cu cat muncesc mai mult, cu atat sunt mai norocos.” (Samuel Goldwyn)

Putini sunt cei care inteleg ca munca adevarata ofera recompense interioare mult mai mari decat cele exterioare imediate. A te simti util, a servi cu tot sufletul, cu dedicare iti da o stare de satisfactie mult mai mare decat cea pe care ti-o dau banii castigati prin munca. Atunci cand incepi sa muncesti pentru un scop mai mare decat tine, fara sa te gandesti la cat de mult vei castiga material din asta, implinirea bate la usa. La fel si succesul, fericirea, motivatia interioara.

”Succesul vine de obicei la cei care sunt prea ocupati  pentru a-l cauta.” (Henry David Thoreau)

Cat timp muncesti doar pentru a manca, vei trai mediocru si sub limita decentei toata viata. Cand muncesti cu pasiune si dai tot ce ai mai bun in tine, vei avea multe alte satisfactii si banii vor veni ca o consecinta fireasca a muncii de calitate. Nu trebuie sa te preocupe ce ai de castigat de pe urma muncii tale, ci cum poti sa fii tot mai bun in ceea ce faci.

”Daca muncesti la ceva care te incanta si in care pui suflet, nu e nevoie sa fii impins de la spate sau fortat. Viziunea te va impinge inainte.” (Steve Jobs)

Omul care munceste constant cu seriozitate si care isi dezvolta un cult al muncii de calitate, la un moment dat va fi remarcat si promovat. El este in general omul de baza in firma, omul bun la orice, cel care este primul avansat in functie si care are evolutia cea mai rapida. El nu trebuie verificat ca ceilalti angajati pentru ca este corect din principiu. Nu asteapta sa i se spuna ce are de facut. Uneori nici macar nu este cel mai inteligent din companie, dar este cel mai harnic, constiincios, responsabil si dedicat.

Cultul muncii se dobandeste prin munca si prin cultivarea unor conceptii sanatoase despre ea. In timp ajungi sa te identifici cu munca, sa fie a doua ta natura, sa faci usor trecerea de la distractie la munca. Toate acestea se intampla pentru ca muncesti din placere si ai mereu in minte scopul acela mai mare decat tine, caruia te dedici.

”Fii atat de bun incat sa nu poti fi ignorat.” (Steve Martin)

Cati dintre angajatii simpli muncesc ca si cum ar fi firma lor? Cati dau vreodata 100% din ei la locul de munca? Si cati se straduiesc sa vina cu idei noi, sa imbunatateasca procesele cu care lucreaza? In lume la ora asta problema se pune in felul urmator: care este valoarea adaugata cu care vii si in ce fel poti sa inovezi? Companiile se plang ca gasesc foarte greu oameni competenti si dedicati muncii.

”Cei mai multi oameni muncesc doar atat cat sa nu fie concediati si sunt platiti doar atat cat sa nu demisioneze.” (George Carlin)

In tabara cealalta lucrurile se vad total diferit. Majoritatea oamenilor se plange ca gaseste foarte greu un loc de munca. Adevarat, insa cat timp prea multi angajati abia se concentreaza la a executa corect o munca robotica descrisa explicit, situatia nu se va schimba. Aceasta categorie de oameni cu greu reuseste sa faca mai mult decat i se cere, ori din proprie initiativa. Se multumesc sa faca o munca mediocra si atat. Angajatorul va cauta intotdeauna oamenii capabili care inoveaza constant, in timp ce evolueaza si in plan personal. Eu cred cu tarie un lucru: intotdeauna se gaseste un loc bun de munca pentru omul dedicat cu adevarat muncii. Piata este aglomerata de produse, servicii si oameni de slaba calitate. Dar indiferent de concurenta, in lume este intotdeauna loc pentru munca de calitate, asa cum este loc pentru produse si servicii de calitate. Robin Sharma este de parere ca oricine poate fi exceptional in munca lui, ca asta face diferenta si ca este tot ce conteaza. Titlul nu are importanta.

”Pentru a fi de neinlocuit, trebuie sa fii intotdeauna diferit.” (Coco Chanel)

Unul din modelele mele cand e vorba de munca este Coco Chanel. Aceasta femeie a pornit de jos avand doar talent, pasiune si o viziune atat de mare pentru acea vreme, incat oamenii radeau de ea. Ceea ce vroia ea sa faca parea imposibil. Intr-o lume conservatoare, a reusit sa schimbe stilul vestimentar al acelor vremuri si sa impuna elemente considerate deplasate si scandaloase. A adus o croiala a hainelor si un stil vestimentar extrem de apreciate si azi, dupa mai bine de 100 de ani. Ce calitate a muncii, ce concentrare, ce viziune!

”Comporta-te ca si cum munca ta ar face diferenta. Si o va face.” (William Jones)

Viziunea lui Coco Chanel a anihilat bariera timpului. Astazi, milioane de femei viseaza sa poarte macar o data in viata macar o piesa vestimentara creata de casa Chanel. Aceasta femeie simpla, dar puternica si cu un stil impecabil, a reusit sa razbata in vremuri cat se poate de ostile. Intreaga ei viata a starnit controverse, pe care ea le-a ignorat. Nimic nu a doborat-o si inca muncea cand s-a stins la 87 de ani. Ea se refugia in munca. Imi doresc sa fiu activa pana la adanci batraneti, la fel ca ea. Nu vreau sa ma pensionez vreodata. Nu gasesc sensul unei vieti inactive. Pentru mine Coco Chanel este un exemplu de pasiune, determinare, munca sustinuta si valorificare maxima a potentialului.

Din pacate prea multi oameni nu isi dau seama cat potential au si nu incearca sa-si depaseasca vreodata conditia. Am auzit povesti care m-au pus pe ganduri. Povesti in care unui om simplu, foarte harnic, constiincios, corect si dedicat muncii facuta bine, i s-a oferit un nou loc de munca. Unul mai bun decat cel pe care il avea de mai bine de zece ani si de care se saturase. A incercat o proba de lucru de cateva zile si a renuntat. I se parea usoara munca, dar complicata prin faptul ca necesita multa atentie. I-a fost frica de faptul ca nu ar face fata si nu ar reusi sa invete tot ce are de facut. Concluziile mele: lipsa de incredere in sine, frica de nou si necunoscut, perspectiva nesanatoasa legata de munca. Acest om a vazut oportunitatea ca pe o problema si a ocolit-o. Mi-am pus automat trei intrebari. Cati oameni ar fi privit aceasta situatie ca pe o oportunitate extraordinara? Cati oameni nu indraznesc sa-si schimbe serviciul de teama ca nu sunt suficient de buni si ca nu ar face fata? Cati oameni se irosesc facand o munca sub potentialul lor?

”Geniul este unu la suta inspiratie si nouazeci si noua la suta transpiratie.” (Thomas Edison)

Daca faci o munca simpla bine, sunt sanse mari sa faci bine si una complexa. Este vorba despre a-ti dezvolta un tipar de actiune pe care sa-l aplici la orice alta slujba pe care ai avea-o. Cu fiecare munca bine facuta te dezvolti. Este putin probabil sa poti face impecabil de la inceput o munca mai complicata si mai dificila. Dar experientele pe care le-ai dobandit perfectionandu-te in joburile simple te vor ajuta sa te descurci in cele cu responsabilitate mai mare.

Cunosc multi oameni inteligenti care fug de responsabilitati. Prefera sa-si ia servicii care nu ii solicita, accepta o munca de rutina, care nu ii satisface, care nu le aduce suficienti bani, doar de frica responsabilitatii. Mi se pare revoltator sa ajungi adult si sa-ti fie frica sa muncesti. Sa-ti fie frica sa-ti asumi responsabilitatea unor decizii pe care le implica o munca mai complexa. Sa faci o munca mult sub potentialul tau.

”Efortul continuu, nu puterea sau inteligenta, este cheia care iti descatuseaza potentialul.” (Winston Churchill)

Cat timp stai in zona de confort, nimic spectaculos nu se va intampla cu viata ta. In prezenta provocarilor esti pus in situatia de a gasi solutii, de a face schimbari, de a te autodepasi. Asta duce la o evolutie sanatoasa a ta ca om. Cu cat ai mai multa experienta, cu atat mai complet esti si mai capabil de a rezolva sarcini tot mai complexe. Nu e vorba de a fi cel mai bun, ci de a fi mai bun decat ai fost ieri. Nu trebuie sa concurezi cu nimeni altcineva decat cu tine, cel de ieri.

Pentru mine munca nu este munca in sine si jocul nu este joc. Toate sunt viata. (Richard Branson)

Ar trebui sa incercam mai mult sa ne dam seama care este munca ce conteaza in cazul fiecaruia dintre noi. Cum putem sa ne valorificam talentele si abilitatile si cum putem face bani din munca ce ne place. Munca este sanatoasa cand esti pasionat de ea si pastrezi un echilibru. Trebuie sa ne punem constant intrebarea ”Cum pot prin munca mea sa aduc valoare in viata oamenilor si sa las aceasta lume mai buna decat am gasit-o?”

Avem nevoie de un alt sistem de invatamant!

 

invatamant

Avem foarte mare nevoie sa transformam actualul sistem de invatamant intr-unul mult mai bun si mai adaptat vremurilor de acum si celor viitoare. In intreaga lume exista aceasta nevoie, nu doar la noi. Cu totii se plang de slabele capacitati intelectuale ale tinerilor, mai ales angajatorii care afirma ca gasesc tot mai greu tineri capabili, responsabili si dedicati, pe care sa-i angajeze.

Urmatoarea inregistrare ne prezinta un discurs pe cat de plin de umor de calitate, pe atat de profund si provocator. A fost sustinut de Sir Ken Robbinson in 2006 si a fost vizualizat de 25 de milioane de ori de catre oameni din intreaga lume. Este cel mai vizualizat discurs de la TED, ceea ce arata interesul oamenilor fata de nevoia unui sistem de invatamant mai bun.

Tot Sir Ken Robbinson a mai sustinut alte trei discursuri pe aceleasi teme: Revolutionati invatamantulInvatamantul se afla intr-o vale a mortii. Cum sa iesim din ea? si Schimbarea paradigmelor educatiei.

Al doilea video pe care te invit sa-l vezi este de asemenea extraordinar, pune la fel de bine problema educatiei si atinge si copiii saraci si slabi la invatatura. Inca un aspect de care ar trebui sa se tina cont in viitor: accesul la educatie elementara gratuita al tuturor copiilor si tinerilor lumii.

Daca perpetuam modelele actuale de invatamant, prapastia dintre cei educati si cei needucati se va adanci, la fel si prapastia dintre bogati si saraci, care deja este foarte mare. Ce sanse avem sa-i luam cu noi si pe cei din lumea a treia in progres si evolutie a speciei si civilizatiei umane, daca nu le este facilitat accesul la invatatura?

Ce ar mai fi de adaugat?

Eu vad in jurul meu tineri talentati, extrem de inteligenti, care lasa sa se vada un potential foarte mare. Unii dintre ei au chiar rezultate remarcabile si manifestari geniale. Ei sunt cei mai buni, desigur, dar cred ca exista multi altii aproape la fel de buni, cel putin intr-un domeniu. Atunci de ce majoritatea au rezultate dintre cele mai slabe la scoala?

Sincer, mi se pare absurd sa credem ca generatii intregi de tineri sunt incapabili sa ia bacalaureatul. Cred ca problema este mai adanca. Sunt convinsa ca nici copiii nu mai invata la fel de mult ca generatiile trecute, probabil si din cauza tentatiilor mult mai multe si mai diverse care le consuma timpul. Insa cred ca pe de alta parte sistemul de invatamant este atat de invechit, incat nu ii mai atrage si nu-i mai stimuleaza sa studieze, sa aprofundeze cate un domeniu. Stiu ca si mie mi se pareau inutile si depasite anumite materii sau parti din ele, atunci cand eram eleva.

Cred ca tinerii nu mai gasesc utilitate practica in informatia din manuale, nu pot s-o aplice in viata de zi cu zi decat in mica masura si astfel nu sunt interesati sa studieze asa ceva. Manualele scolare in general contin invataturi care au fost utile intr-o anumita masura pana acum cateva zeci de ani. Astazi pur si simplu se traieste intr-o altfel de lume, tehnologiile s-au schimbat radical si au progresat enorm, economia functioneaza diferit, valorile oamenilor s-au schimbat, au aparut domenii noi si meserii noi. In plus, schimbarile vor fi din ce in ce mai rapide, deoarece o lume intreaga se transforma.

Ei ar vrea si ar avea nevoie sa fie invatati cum sa faca fata noului, cum sa se adapteze schimbarilor continue, cum sa evolueze mental si emotional, cum sa faca bani in actualele si viitoarele conditii economice, cum sa relationeze, ce inseamna sa-ti dezvolti abilitatile, sa-ti setezi tinte si mai ales cum sa le atingi. Pe scurt, au nevoie sa fie invatati practic cum sa traiasca armonios in viata de zi cu zi. Au nevoie sa invete viata. Cum sa fie pregatiti pentru ea. Ori asta presupune sa invete de toate, cu sansa sa aleaga directia in care se indreapta in functie de talentele si inclinatiile pe care le manifesta si in functie de ceea ce le place sa faca.

La ce le foloseste tinerilor ca stiu elemente de matematici superioare, daca nu au o logica buna si nu stiu ce utilitate au ele in viata. La ce le foloseste sa memoreze poezii, daca nu le place si daca nu reusesc sa scrie si ei macar una? La ce le foloseste citirea de carti de literatura, daca nu deprind placerea cititului si a studiului? Daca nu am dreptate, de ce tinerii considera ca educatia se incheie odata cu terminarea studiilor, pentru ca apoi sa mai citeasca doar ziare de scandal? La ce le foloseste sa vaneze note, daca nu invata sa vaneze informatia esentiala pentru dezvoltarea lor si nu invata sa identifice oportunitati, pe care apoi sa le fructifice?

Ei trebuie sa inteleaga ca viata nu este o vanatoare, ci pentru fiecare este un proces de creare a propriului drum. Si mai trebuie sa cunoasca de foarte devreme importanta deciziilor in viata si cum sa le ia. Dar cineva trebuie sa-i invete asta, fie parintii, fie scoala, ideal ar fi ambele parti.

“Educatia este cea mai puternica arma cu care poti schimba lumea”. (Nelson Mandela)

Pe mine viata m-a invatat o lectie foarte importanta: atunci cand ceva nu merge, schimba abordarea, nu mai incerca rezolvarea prin aceeasi metoda, pentru ca vei ajunge la acelasi rezultat. De ce oare mintile luminate din Ministerul Invatamantului nu reusesc sa vada ca se invart intr-un cerc vicios, ca solutiile pe care le gasesc nu sunt bune si ca este nevoie de o schimbare a metodelor prin care ii invatam pe copii, dar si de o adaptare a informatiei la vremurile actuale.

Am vazut acum cativa ani o emisiune in care era invitat Academicianul Solomon Marcus, pentru care am un imens respect. Se discuta, printre altele, despre sistemul de invatamant de la noi si a fost intrebat daca Ministerul Invatamantului i-a solicitat vreodata opinia sau ajutorul in elaborarea programelor scolare sau a manualelor. Raspunsul a fost negativ. Incredibil, nu-i asa? Avem multi specialisti si profesori deosebit de buni si valorosi, iar ministerele nu le solicita nici macar o parere.

Intrebarile sunt multe si raspunsurile putine, deocamdata. Daca in viata si la serviciu avem nevoie de spirit practic, cum se face ca scoala scoate doar buni teoreticieni? Daca in acest stadiu nu se reuseste imbunatatirea invatamantului, la ce se va ajunge peste 10-20 de ani cand acesti tineri vor fi parinti si isi vor educa proprii copii? Dar peste 30-40 de ani cand va mai trece o generatie?

Se va intampla probabil ce se intampla cu toate ideile gresite perpetuate: cresc ca un balon de sapun, pana se sparg. Se va ajunge la o scadere a standardelor intelectuale ale societatii, la stagnare si declin, care duce la saracie si mai mare. In aceste conditii, trebuie sa fii total lipsit de curaj si responsabilitate sa mai ramai, ca tanar fara perspective, in aceasta tara. Cine poate sa-i condamne ca pleaca spre o viata mai buna?

Stiu ca e greu ca statul sa ofere multe beneficii oamenilor sai, mai ales in vremuri de crize economice care bantuie o lume intreaga. Dar tocmai asta este si ideea: daca statul nu poate sa ne ofere mare lucru, ar trebui sa faca o reforma a invatamantului, care ar costa poate mai putin decat o campanie electorala. Aceasta ar trebui sa-i invete pe tineri cum sa se descurce pe cont propriu, cum sa fie cat mai independenti, pentru a nu avea nevoie de multe lucruri de la stat. Se poate trai si asa, dar pentru asta este nevoie ca cineva sa-i educe pe copiii medii si mediocri despre cum pot trai mai bine prin fortele lor. Elitele se descurca singure oricum, dar problema cea mare sunt elevii medii, care rareori sunt autodidacti, sau au parinti care sa stie sa-i indrume.

Asa cum am mai spus, acest blog se va concentra nu pe probleme, ci pe solutii, nu pe a ne lamenta si a ne pierde timpul victimizandu-ne, ci pe a gandi si a trece la actiune in rezolvarea problemelor. Iar atunci cand nu este posibil, macar pe gasirea unor solutii aplicabile de catre cei in masura sa o faca.

Eu ma astept ca tu, impreuna cu cele 7 miliarde de oameni ai planetei, sa rezolvati problema invatamantului si toate celelalte probleme. Tu te astepti ca eu impreuna cu cele 7 miliarde de oameni sa rezolvam aceste probleme. Spunem “ar trebui sa se faca una sau alta”, “ar trebui ca cei responsabili sa gandeasca si sa actioneze”, etc. Dar noi facem parte din societate si avem cu totii responsabilitatea sa ne implicam si sa facem lucrurile sa se intample. Noi traim acum in aceasta societate si daca vom mai sta mult sa asteptam ca intotdeauna altcineva sa rezolve problemele, in curand nu vom mai avea nici sistem de invatamant, nici sanitar. Este treaba noastra, a tuturor, sa facem aceasta lume mai buna. Putin cate putin.

Traim intr-o era cu un progres tehnologic fara precedent, cu acces la informatie si la transmiterea ei ultrarapida dintr-o parte in alta a lumii. In ultimii ani au avut loc inclusiv revolutii prin internet. Puterea a ajuns astfel in destul de mare masura in mana maselor de oameni. Este o lipsa de responsabilitate fata de noi si fata de copiii nostri sa nu ne implicam si sa nu cautam macar solutii la problemele sociale sau de orice fel.

Vreau sa facem primul mare exercitiu comun: un brainstorming legat de solutiile care ar putea fi aplicate in Romania si nu numai, pentru schimbarea in bine a sistemului de invatamant. Ca sa te ajut sa-ti faci curaj, voi incepe eu cu cateva idei la care ma gandesc ca ar fi benefice.

  • Cred ca ar trebui sa se inceapa cu formarea unei comisii speciale si cu consultari temeinice cu diversi specialisti si experti in mai multe domenii: profesori, educatori, invatatori, psihologi, sociologi, economisti, tineri cu rezultate exceptionale, etc. Aceasta comisie ar trebui sa elaboreze o noua metodologie de predare, noi programe scolare, noi discipline de studiu.
  • Sa existe trei categorii de discipline, fiecare sa contina toate materiile: categoria obligatorie – care sa acopere 3 ore de studiu pe zi si sa contina o baza de informatii esentiale si de maxima utilitate (pentru ca cei care vor avea o materie doar in aceasta categorie, fara sa o aleaga si in celelalte, sa beneficieze de un minim de informatii esentiale), categoria aptitudinala – care sa acopere alte 2 ore din zi si sa contina din nou toate materiile, dar copiii sa aleaga din toate doar 3 de exemplu care le plac si ii atrag, categoria aprofundare – care sa acopere 1 ora din ziua de studiu, sa contina toate materiile din care copilul sa aleaga 1-3 materii care ii plac si pe care vrea sa le aprofundeze.
  • Sa se modifice sistemul de testare, iar accentul sa fie pus pe ceea ce stie elevul, nu pe ceea ce nu stie.
  • Examenul de finalizare de ciclu scolar sa aiba mai multe trepte cu diferite grade de dificultate, astfel incat sa fie foarte putini cei respinsi. Punctarea ar trebui sa tina cont la care treapta se incadreaza elevul (la care grad de dificultate), dar si ce aptitudini are, pentru a-i fi mai usor sa ajunga sa practice o meserie care ii place. (De exemplu, punctajul total il recomanda ca fiind in treapta a doua de dificultate, la nivel mediu, dar particularitatea sa fie ca a avut note minime la matematica, fizica, note medii la romana si aproape maxime la geografie, iar astefel se vede inclinatia lui. In functie de ea, poate sa-si dea seama mai usor ce meserii i se potrivesc).
  • Ar trebui ca programa de invatamant sa le impuna elevilor in fiecare an de studiu un anumit numar de ore pe luna de munca voluntara intr-o firma sau companie, dupa preferinte. Cred ca astfel ei si-ar da seama mai bine despre ce inseamna munca in acel domeniu si i-ar ajuta sa aleaga o meserie care sa le placa cu adevarat. Ar putea schimba periodic firma si domeniul in care fac voluntariat, pana cand vor gasi ceea ce le place sa faca.
  • Este nevoie categoric de discipline noi de studiu: dezvoltare personala, finante personale, relatii interumane si comunicare, leadership, creativitate. In acest fel, la terminarea studiilor vor fi mult mai bine pregatiti pentru viata si munca.

Imi imaginez ca tinerii atunci cand merg la scoala simt ca intra intr-o masina a timpului cu care pot calatori doar in trecut si niciodata in viitor. Ori ei stau atat de bine cu imaginatia, incat trebuie sa fie o pedeapsa pentru ei sa nu o foloseasca la a-si proiecta viitorul. Cred ca se simt condamnati la a analiza numai trecutul pentru a trage invataminte din el. Sunt sigura ca nu se simt comfortabil la scoala si ca ar avea nevoie sa fie atrasi acolo si stimulati sa creeze, sa-si manifeste si cultive talentele pe care cu siguranta le au.

Tu cum vezi aceasta problema? Te rog sa scrii un comentariu mai jos cu ceea ce crezi ca ar trebui sa contina sau sa fie un nou sistem de invatamant. Nu uita ca si de noi depinde viitorul nostru si al copiilor nostri.

“Arta suprema a profesorului este de a trezi bucuria exprimarii creatoare si bucuria cunoasterii”. (Einstein)

Sursa foto: Flickr

Autocunoasterea si cum te ajuta ea sa te dezvolti (4 instrumente utile)

autocunoasterea

Daca nu te cunosti si nu afli cum functionezi fizic si mental, nu vei sti cu ce pleci la drum in dezvoltarea ta viitoare. Doar daca sti ce iti place sa faci, vei putea alege o meserie plina de satisfactii, pe care s-o practici cu pasiune. Cum vei putea sa-ti faci planuri de viitor fara sa te cunosti foarte bine pe tine, fara sa sti pe ce poti sa te bazezi la greu, sau pe ce nu poti sa te bazezi? Care sunt punctele tale forte si care sunt cele slabe? Unde esti vulnerabil si cedezi la prima problema care se iveste, la primul soc pe care ti-l aplica viata? Daca s-ar intampla asa, de unde iti aduni puterea sa revii la normal?

“A-i cunoaste pe altii inseamna inteligenta; a te cunoaste pe tine este adevarata intelepciune. A-i conduce pe altii inseamna tarie, a te conduce pe tine este adevarata putere.” (Lao Tzu)

Desigur, pana si un copil stie cate ceva despre el insusi, din observatiile de zi cu zi. Insa daca nu te-a preocupat in mod serios acest subiect pana acum, s-ar putea sa crezi doar ca te cunosti, sa sti cateva lucruri despre tine, dar nu suficient incat sa eviti unele probleme din viata ta si sa le rezolvi pe altele. Pana la urma viata inseamna a rezolva destul de multe probleme si de a trece mai departe de fiecare data. Cei care nu vad asa lucrurile sunt cei mereu nefericiti. Pe ei ii ia intotdeauna viata pe nepregatite si gasesc foarte greu solutii la probleme, pentru ca in primul rand nu se asteapta sa se iveasca probleme. Ei sunt in general oamenii care se plang mereu ca nu au noroc “asa ca altii”, ca au ghinioane, ca doar ei au atatea probleme, ca nu-i ajuta nimeni, etc. Sunt cei care nu-si pun niciodata problema ca ar putea sa se insele, sa nu aiba dreptate in ceea ce cred. Dar daca ne facem cumva norocul singuri?

Acesti oameni au o problema de perceptie a realitatii, iar uneori si de perceptie a propriei persoane. Dar lucrurile sunt relative. Cum iti dai seama ca perspectiva ta asupra vietii este gresita? Simplu: atunci cand esti constant nemultumit de viata, de lume, de tot ce se intampla in jurul tau, inseamna ca vezi prea sumbru totul si ca dramatizezi prea mult orice. Viata nu poate sa fie doar neagra, grea, urata si plina de probleme, ea are intotdeauna si aspecte frumoase si distractive, numai ca tu alegi sa te concentrezi doar pe cele negative. In mod similar, daca esti constant nemultumit de tine, probabil ca imaginea ta de sine este una deformata. Nimeni nu are doar defecte.

A te cunoaste pe tine insuti nu rezolva in totalitate aceste probleme, dar este primul pas mare in evolutia ta, cea care te pregateste pentru viata. In acest moment unii vor spune probabil ca nu au nevoie de nimic in plus, ca sunt suficient de maturi, ca sunt suficient de pregatiti sa infrunte viata. Ei se bazeaza pe faptul ca s-au confruntat deja cu cateva greutati, carora le-au facut fata. Eu le voi spune in schimb ca intotdeauna este loc de mai bine, problemele au mai multe metode posibile de rezolvare si nu poti sa sti daca ai gasit-o pe cea mai buna. Poate ca ai fi putut rezolva acele situatii grele mai repede, cu mai putine sacrificii si compromisuri, sau fara urmari negative.

Cert este faptul ca un om, cu cat este mai evoluat, cu atat este mai puternic. Cu cat sti mai multe lucruri, cu atat poti gasi solutii mai bune si mai rapide la probleme. Dar aceasta cunoastere trebuie sa inceapa cu tine. Degeaba ai cunostinte generale doar si sti cum e mai bine sa rezolvi o problema, caci daca acea solutie implica anumite trasaturi ale tale de caracter, vei putea s-o aplici doar in masura in care sti daca ai acele trasaturi sau nu.

Sa zicem ca e vorba de o problema a carei rezolvare implica faptul de a discuta cu niste oameni si a le da niste explicatii. Cand te-ai gandit la rezolvarea problemei, ai gasit ca cea mai buna solutie este sa discuti cu oamenii. Daca te cunosti bine si sti ca nu ai calitatile necesare, ca nu poti empatiza suficient de bine, ca nu sti sa convingi omul, vei apela la o alta persoana potrivita sa rezolve situatia. Daca nu te cunosti suficient, vei spera ca te descurci, vei incerca sa discuti cu oamenii si daca nu ai acele calitati, discutia ta cu ei nu va rezolva problema, ci poate chiar o va agrava. Pur si simplu nu vei reusi sa le transmiti eficient mesajul tau, nu vei reusi sa-i faci sa te inteleaga. In a rezolva o problema, gasirea celei mai bune solutii nu este totul. Conteaza foarte mult si executia, aplicarea solutiei. Ea face diferenta in a obtine rezultatul dorit sau nu.

Nu incerc sa spun ca ar trebui sa avem toate calitatile posibile, iar daca nu le avem, sa ni le dezvoltam. Nimeni nu poate avea vreodata toate calitatile. Vreau sa subliniez numai importanta de a te cunoaste bine pe tine insuti, cu bune si rele, pentru a face fata cat mai bine situatiilor de viata in care esti pus. Atunci cand te cunosti bine, vei infrunta viata cu curaj, fara sa-ti fie frica de neprevazut. Sti ca orice s-ar intampla, vei gasi repede solutii si metode de rezolvare bune, pentru ca increderea in tine este la cote maxime, iar ea izvoraste din autocunoastere.

Cand te lovesti de problema autocunoasterii?

In general acesta este un aspect neglijat de majoritatea oamenilor, deoarece nu pare important si fiecare crede ca se cunoaste suficient de bine din observatiile zilnice si din experienta de viata. Dar nu suntem cu totii atat de buni observatori cum am vrea si cum am crede.

O prima situatie in care ne dam sema ca nu ne cunoastem suficient de bine este aceea in care credem ca e bine sa ne comportam intr-un anume fel, dar sfarsim prin a avea o alta atitudine. De exemplu, daca sunt pusa in fata unui conflict intre doi prieteni, vreau sa fiu impartiala si stiu ca ar trebui sa-l aplanez. Dar cand discutia se aprinde si cei doi se lupta in argumente, tind sa-i dau dreptate unuia si chiar le arat asta. Intentia mea initiala era sa aplanez conflictul, sa fiu impartiala si sa-i ajut sa incheie mai repede cearta, lasandu-i pe ei sa rezolve problema. Cum am ajuns atunci sa am aceasta reactie si sa fac altceva decat ce mi-am propus si decat consider ca e corect? Ei bine, in mijlocul disputei lor, mi-a fost distrasa atentia de ce isi spuneu si nu m-am mai controlat. Eu cred ca e bine sa nu ma implic, dar este o atitudine pe care mi-o impun (asa crede mintea mea ca e bine), insa simt ca ar trebui sa fac altfel. Tendinta mea naturala si impulsul firii mele este sa spun sincer ce cred, care din ei mi se pare ca are dreptate. In momentul in care nu ma mai controlez, iese la lumina tendinta mea de comportament natural, iar cel impus este uitat. Pana la urma ajung sa fac cum simt, nu cum cred ca e bine.

Mai exista un moment important in viata in care avem extrem de mare nevoie de autocunoastere: atunci cand vrem sa ne descoperim vocatia si cand trebuie sa ne alegem o meserie. Daca vrem cu totii sa muncim cu placere, sa ne gasim un serviciu bun, in care sa avem satisfactii, in care pasiunea si implicarea noastra sa fie maxime, cum se face ca cei mai multi oameni isi urasc serviciul si isi fac treaba cu dezgust? Unde au gresit? Atunci cand si-au ales meseria nu stiau ce le place cu adevarat sa faca, ce ii pasioneaza, ce le aduce satisfactii si ce gen de activitate ar putea face cu placere ani de zile, sau chiar o viata intreaga. Unii sunt prea tineri cand fac asta, altii cred ca nu stiu sa aleaga si se bazeaza pe sfaturile familiei sau ale prietenilor, altii aleg pe criteriul marimii salariului. In mod clar nu se cunosc pe ei si nu stiu ce vor de la viata, nici la ce sunt buni, sau ce le place sa munceasca, din care sa se poata face bani.

Cele doua situatii concrete de mai sus sunt chiar mai putin importante decat faptul ca omul este intr-o evolutie continua, ceea ce este normal, si daca maine actionam pe baza a ceea ce eram ieri, rezultatele nu vor aparea. Autocunoasterea nu este un proces pe care il parcurgem o data si apoi ne bazam intreaga viata pe observatiile facute initial, pentru ca ele se modifica periodic, pe masura ce viata ne transforma, pe masura ce invatam si ne dezvoltam. Am mai discutat si cu alta ocazie: imaginea noastra despre noi insine trebuie actualizata mereu, pentru ca altfel ajungem la conflicte interioare care ne vor bloca. Iar actualizarea imaginii de sine se face prin instrumentele autocunoasterii.

Daca te-am convins de importanta autocunoasterii, iti mai ramane doar s-o pui in practica. Iti promit ca va fi distractiv, dar si revelator.

Instrumente de lucru pentru autocunoastere

Iti voi da trei instrumente, nu mai mult, dar foarte bune si puternice.

Autoanaliza. Petrece pur si simplu o jumatate de ora in liniste, singur si gandeste-te care sunt cele mai importante trasaturi de caracter ale tale, cele care te definesc, care te fac sa fii unic. Este vorba despre insusirile bune sau rele care se evidentiaza si pot fi observate in situatiile de viata in care esti implicat. Identifica-ti cele mai importante calitati si cele mai mari defecte, dupa metodele pe care le-am discutat saptamanile trecute. Noteaza totul pe hartie, pentru ca mai tarziu sa poti sa le compari cu rezultatele testelor urmatoare.

Profilul DISC, oferit de Tonny Robbins, este cel mai complex si mai bun test pe care l-am facut vreodata. Dupa rezultatele obtinute mi-am analizat punctele forte si pe cele slabe, am inteles care este tendinta mea naturala de comportament si de ce este bine sa o urmez. In functie de ele mi-am resetat unele tinte si mi-am refacut planul de actiune legat de dezvoltarea mea.

Testul este doar in limba engleza, se spune ca dureaza un sfert de ora, dar daca engleza nu este limba ta nativa, probabil ca iti va lua mai mult timp. Eu am apelat chiar la dictionar, nu pentru ca ar fi termeni grei, dar sunt multe sinonime si e bine sa raspunzi cat mai precis legat de preferintele tale. Vei primi prin email un raport de vreo 30 de pagini al testului, cu explicatii, diagrame si sugestii pretioase.

Testul Myers-Briggs este si el foarte bun. Am aflat de el dintr-un articol scris de psihologul Pera Novacovici pe blogul lui. In acest articol poti deschide un link unde faci testul in limba engleza, sau poti merge la linkul pentru limba romana, pe care il ofera Pera in comentarii, ori la alt link pentru testul in limba romana.

Tot Pera ne mai pune la dispozitie un test de personalitate numit scala de maturitate emotionala Friedmann.

Imi pare rau ca cei care nu stiu engleza nu vor putea sa faca si testul DISC. Profit de ocazie sa te sfatuiesc sa inveti engleza, deoarece altfel pierzi informatii extrem de valoroase si unele instrumente de acest gen. Sunt foarte multe resurse care se gasesc doar in limba engleza si pentru care inca nu si-a facut nimeni timp sa le traduca si in alte limbi. In lumea in care traim este esential sa sti engleza.

Cum au decurs testele la tine? Esti multumit de rezultate? Sunt conforme cu realitatea? Ai fost cumva socat de unele aspecte ale descoperirii de sine? Scrie intr-un comentariu mai jos si daca sti si alte teste bune de autocunoastere.

Sursa foto

CITESTE SI:

Test de personalitate si potential