Brené Brown despre povestile pe care ni le spunem cand avem un esec

Brene Brown despre povestile pe care ni le spunem cand avem un esec

In seria de filmulete de mai jos avem un interviu foarte interesant in care Oprah o are ca invitata pe Brené Brown – autoarea cartii „Rising Strong”, care studiaza vulnerabilitatea si rusinea si pe care am vazut-o si in materialul Vulnerabilitatea – slabiciune sau putere?

In acest interviu Brené raspunde la intrebari despre:

  • greseli, esecuri, regrete si ce inveti din ele
  • care este cel mai intelept lucru pe care l-a invatat
  • povestea pe care ne-o spunem atunci cand suntem la pamant sau am avut un esec (ele definesc relatia noastra cu noi insine in viitor, dar si relatia noastra cu ceilalti implicati in acea situatie)
  • pledoaria pentru viata pe care a scris-o in ultima ei carte – „Rising Strong”
  • despre cartile pe care le-a scris
  • adevarul care ii conduce viata
  • spiritualitate

Sursa foto

Elizabeth Gilbert despre cultivarea creativitatii

Elizabeth Gilbert, autoarea cartii „Mananca, roaga-te, iubeste” („Eat, Pray, Love”), ne ofera o analiza sensibila si plina de umor a creativitatii, a vulnerabilitatii care o insoteste, a inspiratiei, geniului creator, epuizarii energiei creatoare si a felului in care este privit din afara cel care creeaza. Cum reusesti sa mergi inainte dupa ce ai atins un mare succes, gandindu-te ca apogeul creativitatii tale ar putea fi in urma ta. Ai avut vreodata o conversatie cu geniul tau creator?

Si ce am de facut – de repetat cand imi pierd curajul: nu-ti fie teama. Nu fi speriata. Pur si simplu fa-ti treaba. Continua sa-ti faci partea, oricare ar fi ea. Daca esti dansator, atunci danseaza. Daca geniul divin si excentric ce iti este repartizat decide sa lase sa se intrezareasca extraordinarul, chiar si pentru o clipa prin eforturile tale, atunci “Ole!” Si daca nu, danseaza oricum. (Elizabeth Gilbert)

Daca nu ar exista riscul sa esuezi si teama ca esti judecat de oameni, ce ai face in acest moment cu viata ta?

 

teama de esec si de judecata oamenilor

Cand iti pui aceasta intrebare, imagineaza-ti cum ar fi viata ta daca ai face acel lucru pe care ti-l doresti. Transpune-te in noua realitate. Cum te-ai simti? Cat de fericit ai fi? Ce atitudine ai avea? Cum ar fi sa poti ignora riscul sa esuezi si teama ca esti judecat de altii?

Fiecare om are cate o dorinta puternica blocata de ceea ce crede a fi obstacole. Oamenii ar face lucruri extraordinare cu viata lor daca nu ar avea temeri. Tu poate ca ai invita in oras fata pe care o placi. Poate ai renunta la jobul ce nu iti place, pentru a-ti urma visul si a face ceea ce te pasioneaza. Ori poate ca ai incepe proiectul pe care il amani de mult timp. Sau te-ai muta impreuna cu iubitul tau homosexual, scapand o data pentru totdeauna de povara ce-ti apasa sufletul. Sau ai dedica urmatorul an din viata ta explorarii lumii, plecand intr-o calatorie lunga cu bicicleta.

Grija de a te feri de esecuri si de judecata oamenilor are la baza frica. Iar cea mai buna cale de a scapa de frica este s-o infrunti, sa treci prin situatia de care iti e teama. Dincolo de ea iti vei gasi curajul, increderea in tine si puterea.

”Nu exista esec, cu exceptia faptului de a nu mai incerca o data.” (Elbert Hubbard)

Fricile se depasesc mental. Frica de esec este dobandita, nu te-ai nascut cu ea. Cand erai copil faceai orice iti trecea prin minte, deoarece nu aveai notiunea de pericol. Insa odata cu explicarea pericolelor de care trebuie sa te feresti, ti s-a spus si ca nu este bine sa gresesti, pentru ca vei avea de suferit. Elimina acum aceasta idee limitativa si incepe sa-ti dai voie sa gresesti. Incet, vei vedea cum esecul va deveni prietenul tau, deoarece din el inveti adevaratele lectii in viata. Exerseaza asta la inceput in situatii simple, cu riscuri si pericole minime. Treptat, nu-ti va mai fi frica de esec si vei avea tot mai mult curaj si determinare s-o iei de la capat ori de cate ori ar fi nevoie.

Frica de parerile altora nu este vina ta. Ea ti-a fost plantata adanc in creier de catre familie si societate. Insa poti scapa de ea. Ceilalti oameni te analizeaza si te judeca in functie de experietele lor de viata, nu in functie de circumstantele din viata ta. Ei de obicei te privesc dintr-un singur unghi: al lor. Putini sunt cei care incearca sa vada lucrurile din punctul tau de vedere inainte de a-ti pune o eticheta. Oamenii te vor judeca oricum. Nu-ti trai viata impresionandu-i pe ei, ci impresionandu-te pe tine.

”Daca incerci mereu sa fii normal, nu vei sti niciodata cat de extraordinar ai putea fi.” (Maya Angelou)

Gandeste-te ca toata lumea se poate insela, chiar si tu sau cei care te judeca. Adevarul absolut nu exista. Realitatea are o multime de nuante si fiecare vedem una diferita. Daca ei se pot insela in ceea ce cred despre tine, merita sa-ti irosesti sansa, dorintele si viata de teama ca te vor judeca? Poti sa te linistesti si sa nu-ti mai faci griji pentru ce ar putea spune ceilalti oameni despre tine. Repet: menirea ta in viata nu este sa faci pe plac cuiva, ci sa traiesti asa cum simti.

”In momentul in care simti ca trebuie sa-i demonstrezi cuiva valoarea ta, este timpul sa pleci mai departe si sa-l lasi in urma.” (Alysia Harris)

Pe de alta parte, vulnerabilitatea ar putea sa te sperie. Invata sa ti-o asumi, sau chiar s-o afisezi, iar viata ta va fi mult mai linistita. Intelegand ca vulnerabilitatea iti da putere, vei fi tu insuti in orice situatie. Aceasta este calea spre a-ti asculta inima si a trai implinit. Imperfectiunea este frumoasa. Iar autenticitatea eliberata de inhibitii te duce acolo unde iti doresti.

Trebuie doar sa-ti asumi faptul ca esti asa cum esti in ciuda parerilor altora. Viata este prea scurta si frumoasa ca sa nu faci ceea ce-ti place si sa nu traiesti asa cum simti. Daca nu acum, atunci cand?

Daca au trecut luni sau ani de cand iti doresti ceva, ce sanse sunt sa nu mai treaca alti ani pana sa realizezi acel lucru? Facand ce ai facut pana acum, vei obtine ceea ce ai obtinut si pana acum. Ca sa se intample ceva nou si ca viata ta sa se schimbe, trebuie sa faci ceva diferit.

Fiecare se considera fericit atunci cand are ceea ce isi doreste cel mai mult. Unii oameni au in aparenta totul, mai putin acel ceva pe care si-l doresc mult. Ei se vor declara nefericiti. Tu ce iti doresti cel mai mult de la viata?

”Exista un singur succes: sa fii capabil sa-ti traiesti viata in modul in care vrei tu.” (Cristopher Morley)

Implinirea ta depinde de tine, nu de soarta, nu de noroc si nici de circumstante. Cu totii am putea esua, dar unii aleg sa isi urmeze visele invatand din greseli. Cu totii traim inconjurati de oameni care ne judeca, insa unii aleg sa nu-i asculte. Tu iti traiesti viata cum vrei, sau cum cred altii ca e bine? Daca nu ar exista riscul sa esuezi si teama ca esti judecat, ce ai face cu viata ta?

Foto: Pinterest

Autocunoasterea si cum te ajuta ea sa te dezvolti (4 instrumente utile)

autocunoasterea

Daca nu te cunosti si nu afli cum functionezi fizic si mental, nu vei sti cu ce pleci la drum in dezvoltarea ta viitoare. Doar daca sti ce iti place sa faci, vei putea alege o meserie plina de satisfactii, pe care s-o practici cu pasiune. Cum vei putea sa-ti faci planuri de viitor fara sa te cunosti foarte bine pe tine, fara sa sti pe ce poti sa te bazezi la greu, sau pe ce nu poti sa te bazezi? Care sunt punctele tale forte si care sunt cele slabe? Unde esti vulnerabil si cedezi la prima problema care se iveste, la primul soc pe care ti-l aplica viata? Daca s-ar intampla asa, de unde iti aduni puterea sa revii la normal?

“A-i cunoaste pe altii inseamna inteligenta; a te cunoaste pe tine este adevarata intelepciune. A-i conduce pe altii inseamna tarie, a te conduce pe tine este adevarata putere.” (Lao Tzu)

Desigur, pana si un copil stie cate ceva despre el insusi, din observatiile de zi cu zi. Insa daca nu te-a preocupat in mod serios acest subiect pana acum, s-ar putea sa crezi doar ca te cunosti, sa sti cateva lucruri despre tine, dar nu suficient incat sa eviti unele probleme din viata ta si sa le rezolvi pe altele. Pana la urma viata inseamna a rezolva destul de multe probleme si de a trece mai departe de fiecare data. Cei care nu vad asa lucrurile sunt cei mereu nefericiti. Pe ei ii ia intotdeauna viata pe nepregatite si gasesc foarte greu solutii la probleme, pentru ca in primul rand nu se asteapta sa se iveasca probleme. Ei sunt in general oamenii care se plang mereu ca nu au noroc “asa ca altii”, ca au ghinioane, ca doar ei au atatea probleme, ca nu-i ajuta nimeni, etc. Sunt cei care nu-si pun niciodata problema ca ar putea sa se insele, sa nu aiba dreptate in ceea ce cred. Dar daca ne facem cumva norocul singuri?

Acesti oameni au o problema de perceptie a realitatii, iar uneori si de perceptie a propriei persoane. Dar lucrurile sunt relative. Cum iti dai seama ca perspectiva ta asupra vietii este gresita? Simplu: atunci cand esti constant nemultumit de viata, de lume, de tot ce se intampla in jurul tau, inseamna ca vezi prea sumbru totul si ca dramatizezi prea mult orice. Viata nu poate sa fie doar neagra, grea, urata si plina de probleme, ea are intotdeauna si aspecte frumoase si distractive, numai ca tu alegi sa te concentrezi doar pe cele negative. In mod similar, daca esti constant nemultumit de tine, probabil ca imaginea ta de sine este una deformata. Nimeni nu are doar defecte.

A te cunoaste pe tine insuti nu rezolva in totalitate aceste probleme, dar este primul pas mare in evolutia ta, cea care te pregateste pentru viata. In acest moment unii vor spune probabil ca nu au nevoie de nimic in plus, ca sunt suficient de maturi, ca sunt suficient de pregatiti sa infrunte viata. Ei se bazeaza pe faptul ca s-au confruntat deja cu cateva greutati, carora le-au facut fata. Eu le voi spune in schimb ca intotdeauna este loc de mai bine, problemele au mai multe metode posibile de rezolvare si nu poti sa sti daca ai gasit-o pe cea mai buna. Poate ca ai fi putut rezolva acele situatii grele mai repede, cu mai putine sacrificii si compromisuri, sau fara urmari negative.

Cert este faptul ca un om, cu cat este mai evoluat, cu atat este mai puternic. Cu cat sti mai multe lucruri, cu atat poti gasi solutii mai bune si mai rapide la probleme. Dar aceasta cunoastere trebuie sa inceapa cu tine. Degeaba ai cunostinte generale doar si sti cum e mai bine sa rezolvi o problema, caci daca acea solutie implica anumite trasaturi ale tale de caracter, vei putea s-o aplici doar in masura in care sti daca ai acele trasaturi sau nu.

Sa zicem ca e vorba de o problema a carei rezolvare implica faptul de a discuta cu niste oameni si a le da niste explicatii. Cand te-ai gandit la rezolvarea problemei, ai gasit ca cea mai buna solutie este sa discuti cu oamenii. Daca te cunosti bine si sti ca nu ai calitatile necesare, ca nu poti empatiza suficient de bine, ca nu sti sa convingi omul, vei apela la o alta persoana potrivita sa rezolve situatia. Daca nu te cunosti suficient, vei spera ca te descurci, vei incerca sa discuti cu oamenii si daca nu ai acele calitati, discutia ta cu ei nu va rezolva problema, ci poate chiar o va agrava. Pur si simplu nu vei reusi sa le transmiti eficient mesajul tau, nu vei reusi sa-i faci sa te inteleaga. In a rezolva o problema, gasirea celei mai bune solutii nu este totul. Conteaza foarte mult si executia, aplicarea solutiei. Ea face diferenta in a obtine rezultatul dorit sau nu.

Nu incerc sa spun ca ar trebui sa avem toate calitatile posibile, iar daca nu le avem, sa ni le dezvoltam. Nimeni nu poate avea vreodata toate calitatile. Vreau sa subliniez numai importanta de a te cunoaste bine pe tine insuti, cu bune si rele, pentru a face fata cat mai bine situatiilor de viata in care esti pus. Atunci cand te cunosti bine, vei infrunta viata cu curaj, fara sa-ti fie frica de neprevazut. Sti ca orice s-ar intampla, vei gasi repede solutii si metode de rezolvare bune, pentru ca increderea in tine este la cote maxime, iar ea izvoraste din autocunoastere.

Cand te lovesti de problema autocunoasterii?

In general acesta este un aspect neglijat de majoritatea oamenilor, deoarece nu pare important si fiecare crede ca se cunoaste suficient de bine din observatiile zilnice si din experienta de viata. Dar nu suntem cu totii atat de buni observatori cum am vrea si cum am crede.

O prima situatie in care ne dam sema ca nu ne cunoastem suficient de bine este aceea in care credem ca e bine sa ne comportam intr-un anume fel, dar sfarsim prin a avea o alta atitudine. De exemplu, daca sunt pusa in fata unui conflict intre doi prieteni, vreau sa fiu impartiala si stiu ca ar trebui sa-l aplanez. Dar cand discutia se aprinde si cei doi se lupta in argumente, tind sa-i dau dreptate unuia si chiar le arat asta. Intentia mea initiala era sa aplanez conflictul, sa fiu impartiala si sa-i ajut sa incheie mai repede cearta, lasandu-i pe ei sa rezolve problema. Cum am ajuns atunci sa am aceasta reactie si sa fac altceva decat ce mi-am propus si decat consider ca e corect? Ei bine, in mijlocul disputei lor, mi-a fost distrasa atentia de ce isi spuneu si nu m-am mai controlat. Eu cred ca e bine sa nu ma implic, dar este o atitudine pe care mi-o impun (asa crede mintea mea ca e bine), insa simt ca ar trebui sa fac altfel. Tendinta mea naturala si impulsul firii mele este sa spun sincer ce cred, care din ei mi se pare ca are dreptate. In momentul in care nu ma mai controlez, iese la lumina tendinta mea de comportament natural, iar cel impus este uitat. Pana la urma ajung sa fac cum simt, nu cum cred ca e bine.

Mai exista un moment important in viata in care avem extrem de mare nevoie de autocunoastere: atunci cand vrem sa ne descoperim vocatia si cand trebuie sa ne alegem o meserie. Daca vrem cu totii sa muncim cu placere, sa ne gasim un serviciu bun, in care sa avem satisfactii, in care pasiunea si implicarea noastra sa fie maxime, cum se face ca cei mai multi oameni isi urasc serviciul si isi fac treaba cu dezgust? Unde au gresit? Atunci cand si-au ales meseria nu stiau ce le place cu adevarat sa faca, ce ii pasioneaza, ce le aduce satisfactii si ce gen de activitate ar putea face cu placere ani de zile, sau chiar o viata intreaga. Unii sunt prea tineri cand fac asta, altii cred ca nu stiu sa aleaga si se bazeaza pe sfaturile familiei sau ale prietenilor, altii aleg pe criteriul marimii salariului. In mod clar nu se cunosc pe ei si nu stiu ce vor de la viata, nici la ce sunt buni, sau ce le place sa munceasca, din care sa se poata face bani.

Cele doua situatii concrete de mai sus sunt chiar mai putin importante decat faptul ca omul este intr-o evolutie continua, ceea ce este normal, si daca maine actionam pe baza a ceea ce eram ieri, rezultatele nu vor aparea. Autocunoasterea nu este un proces pe care il parcurgem o data si apoi ne bazam intreaga viata pe observatiile facute initial, pentru ca ele se modifica periodic, pe masura ce viata ne transforma, pe masura ce invatam si ne dezvoltam. Am mai discutat si cu alta ocazie: imaginea noastra despre noi insine trebuie actualizata mereu, pentru ca altfel ajungem la conflicte interioare care ne vor bloca. Iar actualizarea imaginii de sine se face prin instrumentele autocunoasterii.

Daca te-am convins de importanta autocunoasterii, iti mai ramane doar s-o pui in practica. Iti promit ca va fi distractiv, dar si revelator.

Instrumente de lucru pentru autocunoastere

Iti voi da trei instrumente, nu mai mult, dar foarte bune si puternice.

Autoanaliza. Petrece pur si simplu o jumatate de ora in liniste, singur si gandeste-te care sunt cele mai importante trasaturi de caracter ale tale, cele care te definesc, care te fac sa fii unic. Este vorba despre insusirile bune sau rele care se evidentiaza si pot fi observate in situatiile de viata in care esti implicat. Identifica-ti cele mai importante calitati si cele mai mari defecte, dupa metodele pe care le-am discutat saptamanile trecute. Noteaza totul pe hartie, pentru ca mai tarziu sa poti sa le compari cu rezultatele testelor urmatoare.

Profilul DISC, oferit de Tonny Robbins, este cel mai complex si mai bun test pe care l-am facut vreodata. Dupa rezultatele obtinute mi-am analizat punctele forte si pe cele slabe, am inteles care este tendinta mea naturala de comportament si de ce este bine sa o urmez. In functie de ele mi-am resetat unele tinte si mi-am refacut planul de actiune legat de dezvoltarea mea.

Testul este doar in limba engleza, se spune ca dureaza un sfert de ora, dar daca engleza nu este limba ta nativa, probabil ca iti va lua mai mult timp. Eu am apelat chiar la dictionar, nu pentru ca ar fi termeni grei, dar sunt multe sinonime si e bine sa raspunzi cat mai precis legat de preferintele tale. Vei primi prin email un raport de vreo 30 de pagini al testului, cu explicatii, diagrame si sugestii pretioase.

Testul Myers-Briggs este si el foarte bun. Am aflat de el dintr-un articol scris de psihologul Pera Novacovici pe blogul lui. In acest articol poti deschide un link unde faci testul in limba engleza, sau poti merge la linkul pentru limba romana, pe care il ofera Pera in comentarii, ori la alt link pentru testul in limba romana.

Tot Pera ne mai pune la dispozitie un test de personalitate numit scala de maturitate emotionala Friedmann.

Imi pare rau ca cei care nu stiu engleza nu vor putea sa faca si testul DISC. Profit de ocazie sa te sfatuiesc sa inveti engleza, deoarece altfel pierzi informatii extrem de valoroase si unele instrumente de acest gen. Sunt foarte multe resurse care se gasesc doar in limba engleza si pentru care inca nu si-a facut nimeni timp sa le traduca si in alte limbi. In lumea in care traim este esential sa sti engleza.

Cum au decurs testele la tine? Esti multumit de rezultate? Sunt conforme cu realitatea? Ai fost cumva socat de unele aspecte ale descoperirii de sine? Scrie intr-un comentariu mai jos si daca sti si alte teste bune de autocunoastere.

Sursa foto

CITESTE SI:

Test de personalitate si potential