De ce femeile au o stima de sine mai scazuta decat barbatii (video)

De ce femeile au o astima de sine mai scazuta decat barbatii

Cultura in care suntem educati, cat de activi suntem si cat de mult obisnuim sa iesim din zona de confort au o influenta foarte mare asupra stimei de sine. Iar femeile sunt dezavantajate pentru ca se expun mai putin provocarilor. Insa chiar si pentru ele exista o solutie pentru a-si creste stima de sine, valabila indiferent de inclinatii si de stilul de viata.

Sursa foto

CITESTE SI:

Exercitiu de crestere rapida a increderii in sine

Imaginea de sine si increderea in tine (I)

Imaginea de sine si increderea in tine (II). 17 obstacole care iti blocheaza dezvoltarea increderii in tine

Imaginea de sine si increderea in tine (III). 7 metode pentru a depasi obstacolele exterioare

Imaginea de sine si increderea in tine (IV). 10 metode pentru a depasi obstacolele interioare

Actualizeaza-ti imaginea de sine ca sa-ti schimbi viata

Despre munca

munca

Ma vei auzi intotdeauna vorbind la superlativ despre munca. Munca este oportunitatea de a te dezvolta. In lumea oamenilor de succes se spune ca pentru a atinge performanta in orice domeniu, e nevoie de circa 10.000 de ore de munca sustinuta. As adauga ca este nevoie sa faci munca ce conteaza. Sase miliarde de oameni de pe planeta muncesc, insa extrem de putini au viata pe care si-o doresc. Cei mai multi muncesc din greu o viata intreaga si mor saraci, dar mai ales neimpliniti. Nu este suficient sa muncesti; trebuie sa muncesti inteligent.

Inainte de a-ti spune ce inseamna pentru mine munca adevarata, iti voi spune ce nu inseamna ea. Munca nu inseamna efort pana la epuizare, obligatie, chin, nefericire, frustrare, anxietate si stres. Ea nu trebuie sa vina din nevoia de bani si nici din aceea de crestere a imaginii profesionale. Munca nu trebuie sa discrimineze. Munca nu inseamna sclavie.

”Munceste pentru a deveni, nu pentru a dobandi.” (Elbert Hubbard)

Munca inseamna a servi. Este despre dedicare unei cauze mai mari decat tine. Despre a fi consumat de munca ta, de a trai prin ea. Inseamna a te pune in serviciul oamenilor si al tau. Scopul muncii tale este sa evoluezi, nu sa dobandesti, sa lasi lumea mai buna decat ai gasit-o, nu sa treci prin ea doar ca sa culegi roadele muncii altora.

De cate ori ai privit munca la fel ca Einstein, care spune: ”De mai multe ori pe zi imi dau seama cat de mult viata mea e construita pe ceea ce au muncit altii inainte si cat de serios trebuie sa muncesc eu pentru a oferi in schimb la fel de mult cat am primit”? In general consideram ca ni se cuvine tot ce avem si tot ce ne inconjoara. Unii poate sunt recunoscatori din cand in cand pentru ca traiesc in vremuri cu o deschidere extraordinara.

Cei care sunt mereu nemultumiti de viata si de munca lor, de obicei nu fac mare lucru sa iasa din situatia in care se gasesc. Se considera victimele destinului, condamnati pe viata sa-si urasca slujba si sa-si tarasca zilele de la un salariu la altul, care niciodata nu le ajunge. Plafonati, plictisiti, nefericiti, saraci, plini de probleme si, previzibil, bolnavi. Stresul imbolnaveste. Ei sunt de obicei otrava energetica in grupul si echipa din care fac parte. Daca nu cred ca sta in puterea lor sa isi schimbe viata, ca se poate mai bine, nu au cum sa vada avantajele tehnologice din jurul lor. Nici usile care li se deschid in fata din cand in cand. Ei nu vad oportunitati, ci doar probleme. De aceea nu vad ca ar avea pentru ce sa fie recunoscatori vietii si de aceea nu sunt fericiti.

Majoritatea problemelor pornesc de la modele gresite invatate in familie. Copiilor li se spune ca trebuie sa munceasca (o munca cinstita). Insa li se arata altceva. Ei vad parinti care se prabusesc pe canapea obositi, prea ocupati ca sa se joace si sa petreaca timp cu ei. Vad tati care nu ajung niciodata la o sedinta cu parintii, la un meci sau la un concurs important pentru cel mic. Cand copiii isi vad in mod repetat parintii ca vin acasa tristi, obositi de o munca ce nu le place, niciodata disponibili si pentru ei, isi vor forma o parere gresita despre munca. De multe ori cei mici aud replici de genul: ”Draga, as vrea sa petrec mai mult timp cu tine, dar din pacate nu pot. Trebuie sa muncesc pentru a plati mancarea, jucariile, obiectele din casa sau excursia ta. Nu-mi place nici mie, dar nu avem ce sa facem.” In mintea copiilor se creeaza o imagine deformata despre munca. Ei vor crede ca a munci este greu, neplacut, obositor si vor uri munca. Vor considera ca este un pret prea mare pentru viata pe care si-o doresc. Munca este cea care ii rapeste pe parinti de langa ei. Poate cel mai acut simt acest lucru copiii ai caror parinti pleaca in strainatate sa munceasca, lasandu-i acasa. Ei se simt parasiti si daca parintii nu au grija sa le formeze o imagine sanatoasa despre munca, sunt sanse mici ca la maturitate sa caute si sa gaseasca o munca ce le face placere.

”Trebuie sa nu fii in toate mintile ca sa-ti iei din nou si din nou joburi care nu iti plac.” (Warren Buffet)

Este de datoria fiecarui om sa-si gaseasca vocatia. Doar atunci munca nu mai este munca. Venind din pasiune, o percepi ca pe un act de creatie, indiferent de domeniul in care activezi. Sindromul ”maine e luni” ti-e strain. Viata iti este luminoasa, energizata de ajutorul pe care il oferi oamenilor. El este recompensa si sursa motivatiei tale interioare.

”Munca iti va umple o mare parte din viata. Singura cale prin care poti fi cu adevarat multumit este sa faci ceea ce consideri o munca extraordinara. Singura modalitate prin care poti face o munca extraordinara este sa-ti placa ceea ce faci. Daca inca nu sti ce iti place, cauta in continuare. Nu te da batut.” (Steve Jobs)

O decizie luata gresit atunci cand iti alegi meseria, scoala sau serviciul, te poate costa mai tarziu implinirea profesionala si satisfactia muncii pe care o faci. Daca nu iti urmezi vocatia, vei ajunge inevitabil sa te plictisesti de munca ta si sa fii nemultumit. Toti oamenii care ating succesul sunt fara exceptie pasionati de ceea ce fac. Numai asa poti sa-ti practici meseria pentru o viata si sa ai rezultate remarcabile.

”Nu trebuie sa fii cel mai bun in ceea ce faci. Este mai bine sa faci ceea ce altii nu fac.” (Thomas Jefferson)

Te vei intreba probabil cum poti sa ajungi in timp cat mai scurt sa schimbi munca de acum care nu te multumeste cu munca ce conteaza. Primul pas este sa te gandesti ce iti place cel mai mult sa faci, la ce esti foarte bun si ti-ai dori sa faci toata viata. Apoi trebuie sa studiezi atent acel domeniu de activitate si sa identifici nevoi de bunuri si servicii care exista in acel moment pe piata in zona in care traiesti. Concentreaza-te pe cele mai mari nevoi ale oamenilor si pe acelea care nu sunt deloc sau sunt putin acoperite de servicii. Incearca sa elaborezi o strategie si un plan prin care ai putea furniza tu acele bunuri sau servicii in zona respectiva. Daca este nevoie, fa in paralel cursuri de specializare in acel domeniu. Daca este posibil, renunta treptat la jobul vechi, dar in prima faza fa-le in paralel. In cazul in care noua meserie este foarte solicitanta si nu poti sa o mai practici in acelasi timp si pe cea veche, atunci iti trebuie o rezerva de bani din care sa traiesti pana cand vei castiga din noua ta munca.

”Alege o munca ce iti place si nu va mai trebui sa muncesti nici o zi in viata ta.” (Confucius)

Insist atat de mult pe descoperirea si valorificarea vocatiei pentru ca este singura sansa sa fii implinit profesional, sa faci o munca din placere pentru toata viata si sa iti manifesti potentialul maxim. Doar cand iti iubesti munca poti sa dai tot ce ai mai bun in tine, sa te concentrezi si sa aduci un plus de valoare.

Am avut sansa sa fac si munca ce nu imi place si munca ce imi place. Chiar daca pe moment am fost nemultumita, privind in urma consider ca a fost o oportunitate sa invat ce inseamna fiecare situatie si sa le pot compara. Nu poti fi un sef bun, daca nu intelegi oamenii pe care ii ai in subordine, nevoile lor si modul lor de gandire. Doar facand munca de jos poti sa stii cu adevarat cum se simte omul simplu in pozitia in care are mai multe obligatii decat drepturi. Muncitorul simplu nu are dreptul la cuvant, parerea lui rareori conteaza sau e luata in considerare. Nevoile lui sunt ignorate si nu are puterea sa schimbe nimic. De obicei nu se revolta de frica sa nu-si piarda serviciul. Cu cat mai necalificata este munca pe care o faci, cu atat mai proaste conditiile in care trebuie sa lucrezi. Puterea e toata in mainile celor de sus, iar ei aleg prea rar sa o foloseasca pentru a-i avantaja pe cei multi. Motivele sunt ca au si ei sefi si ca nu au curaj decat, poate, pentru interesul lor. Daca ma intrebi pe mine, asta este lipsa de leadership. Adevaratii lideri au in primul rand grija de oamenii lor, in paralel cu interesele companiei. Dar asta este o alta poveste. Putand sa compar, nu mai vreau sa fac niciodata o munca ce nu imi place.

”Nu poti sa faci totul intr-o zi, dar poti sa faci zilnic cate un lucru.” (Dean Jackson)

Am tot vorbit despre faptul ca oamenii care au succes gandesc si muncesc diferit de omul simplu si ca muncitorul de rand trebuie sa se gandeasca in primul rand la cum poate sa faca o munca mai de calitate. Poate unii vor gandi acum: ”Ce sunt prostiile astea despre care vorbesti? Tu nu vezi ca nu exista locuri de munca si ca omul sarac si fara calificare este lipsit de sanse? Pe ce lume traiesti?! Coboara cu picioarele pe pamant!!” Nu vreau sa intelegi gresit. Ceea ce incerc sa spun este ca fiecare poate sa faca mici schimbari care in timp se acumuleaza si duc la progres. Nu spun ca omul simplu nu munceste. Uneori o face la fel de mult, in conditii mult mai grele, lipsit de resurse si pe bani mult mai putini. Insa cat timp viata noastra nu e cea pe care ne-o dorim, inseamna ca gresim undeva. Nu facem munca ce conteaza.

Sa luam unul din cele mai disperate exemple care se intalneste destul de des la noi in tara. Sa analizam o familie cu 8 copii, care traieste la tara in conditii de subzistenta, unde nici unul dintre parinti nu lucreaza. In zona nu exista locuri de munca. Voi fi sincera si directa: daca esti atat de sarac, nu ar trebui sa faci atat de multi copii. Nu ma intereseaza al carei religii esti adept. Dumnezeu nu spune sa faci mai multi copii decat poti ingriji. Cei mici nu au nici o vina; ei au dreptul ca orice copil sa fie bine ingrijiti, bine hraniti si sa se bucure de atentia si grija parintilor. Este dreptul lor prin nastere. In familiile cu prea muti copii parintii nu au timpul fizic sa se ocupe de educatia fiecaruia din ei si sa le acorde atentia de care au nevoie. Acei copii vor ajunge sa aiba probleme emotionale la maturitate, deoarece au fost privati de afectiune si atentie. Am vazut candva un reportaj in care o familie saraca avea 11 copii, iar parintii nu aveau serviciu. La intrebarea de ce au facut atat de multi copii daca nu au cu ce sa ii creasca, mama a raspuns: ”Uitati-va la ei. Care din ei vi se pare ca nu ar trebui sa existe?” Imi dau lacrimile si clocotesc de furie si revolta chiar si acum cand imi amintesc. Cum e posibil sa gandesti atat de gresit? Consider ca iti bati joc de copiii tai daca ii arunci in lume fara sa ai posibilitatea sa-i cresti. Dar sa lasam asta deoparte. In aceste situatii faptele sunt consumate, iar problema noastra este cum ar putea aceste familii sa aiba o viata mai buna.

Este nevoie in primul rand sa analizeze situatia si sa gaseasca alternative. In cazul des intalnit in care parintii au vicii, trebuie sa renunte la ele. Fara alcool, tutun, cafea, droguri, jocuri de noroc. Banii trebuie cheltuiti doar pe mancare si strictul necesar existentei familiei. Apoi trebuie cautate variante de munca in zona: zilieri, munca necalificata, ajutor in gospodariile oamenilor instariti, ucenicie pe langa mesteri zugravi, instalatori, dulgheri, etc. Daca toate acestea nu ar asigura un minim existential, tatal ar trebui sa ia in considerare posibilitatea de a munci in cel mai apropiat oras si a face naveta sau a veni acasa doar la sfarsit de saptamana. Toate acestea impun ca respectivii oameni sa fie dispusi la sacrificii si la multa munca. Este singura solutie pentru un trai cat de cat decent. Solutii exista in orice problema; ele trebuie doar cautate si puse in practica.

”Nu am visat niciodata la succes. Am muncit pentru el.” (Estee Lauder)

Mai sunt si oamenii care isi folosesc inteligenta doar pentru a cauta cai usoare si rapide de castig. Eu nu cred in beneficii mari obtinute usor. Calea dreapta, naturala si sanatoasa este cea a muncii. Tot ce se cladeste peste noapte se darama usor. Vreau succes, vreau bani la fel ca toata lumea, vreau o viata frumoasa si vreau rezultate, dar pe baza muncii zilnice si a evolutiei mele personale si profesionale. Aproape toti castigatorii de sume mari la loto isi risipesc banii in maxim 10 ani. Se pare ca cel care lucreaza impotriva lor este creierul, care nu se poate adapta brusc la faptul de a avea atat de multi bani comparativ cu viata de pana atunci. Este o diferenta prea mare de stil de viata, iar mintea nu reuseste sa o gestioneze. Cea mai sanatoasa este imbogatirea lenta si succesul construit caramida cu caramida, in timp.

”Cu cat muncesc mai mult, cu atat sunt mai norocos.” (Samuel Goldwyn)

Putini sunt cei care inteleg ca munca adevarata ofera recompense interioare mult mai mari decat cele exterioare imediate. A te simti util, a servi cu tot sufletul, cu dedicare iti da o stare de satisfactie mult mai mare decat cea pe care ti-o dau banii castigati prin munca. Atunci cand incepi sa muncesti pentru un scop mai mare decat tine, fara sa te gandesti la cat de mult vei castiga material din asta, implinirea bate la usa. La fel si succesul, fericirea, motivatia interioara.

”Succesul vine de obicei la cei care sunt prea ocupati  pentru a-l cauta.” (Henry David Thoreau)

Cat timp muncesti doar pentru a manca, vei trai mediocru si sub limita decentei toata viata. Cand muncesti cu pasiune si dai tot ce ai mai bun in tine, vei avea multe alte satisfactii si banii vor veni ca o consecinta fireasca a muncii de calitate. Nu trebuie sa te preocupe ce ai de castigat de pe urma muncii tale, ci cum poti sa fii tot mai bun in ceea ce faci.

”Daca muncesti la ceva care te incanta si in care pui suflet, nu e nevoie sa fii impins de la spate sau fortat. Viziunea te va impinge inainte.” (Steve Jobs)

Omul care munceste constant cu seriozitate si care isi dezvolta un cult al muncii de calitate, la un moment dat va fi remarcat si promovat. El este in general omul de baza in firma, omul bun la orice, cel care este primul avansat in functie si care are evolutia cea mai rapida. El nu trebuie verificat ca ceilalti angajati pentru ca este corect din principiu. Nu asteapta sa i se spuna ce are de facut. Uneori nici macar nu este cel mai inteligent din companie, dar este cel mai harnic, constiincios, responsabil si dedicat.

Cultul muncii se dobandeste prin munca si prin cultivarea unor conceptii sanatoase despre ea. In timp ajungi sa te identifici cu munca, sa fie a doua ta natura, sa faci usor trecerea de la distractie la munca. Toate acestea se intampla pentru ca muncesti din placere si ai mereu in minte scopul acela mai mare decat tine, caruia te dedici.

”Fii atat de bun incat sa nu poti fi ignorat.” (Steve Martin)

Cati dintre angajatii simpli muncesc ca si cum ar fi firma lor? Cati dau vreodata 100% din ei la locul de munca? Si cati se straduiesc sa vina cu idei noi, sa imbunatateasca procesele cu care lucreaza? In lume la ora asta problema se pune in felul urmator: care este valoarea adaugata cu care vii si in ce fel poti sa inovezi? Companiile se plang ca gasesc foarte greu oameni competenti si dedicati muncii.

”Cei mai multi oameni muncesc doar atat cat sa nu fie concediati si sunt platiti doar atat cat sa nu demisioneze.” (George Carlin)

In tabara cealalta lucrurile se vad total diferit. Majoritatea oamenilor se plange ca gaseste foarte greu un loc de munca. Adevarat, insa cat timp prea multi angajati abia se concentreaza la a executa corect o munca robotica descrisa explicit, situatia nu se va schimba. Aceasta categorie de oameni cu greu reuseste sa faca mai mult decat i se cere, ori din proprie initiativa. Se multumesc sa faca o munca mediocra si atat. Angajatorul va cauta intotdeauna oamenii capabili care inoveaza constant, in timp ce evolueaza si in plan personal. Eu cred cu tarie un lucru: intotdeauna se gaseste un loc bun de munca pentru omul dedicat cu adevarat muncii. Piata este aglomerata de produse, servicii si oameni de slaba calitate. Dar indiferent de concurenta, in lume este intotdeauna loc pentru munca de calitate, asa cum este loc pentru produse si servicii de calitate. Robin Sharma este de parere ca oricine poate fi exceptional in munca lui, ca asta face diferenta si ca este tot ce conteaza. Titlul nu are importanta.

”Pentru a fi de neinlocuit, trebuie sa fii intotdeauna diferit.” (Coco Chanel)

Unul din modelele mele cand e vorba de munca este Coco Chanel. Aceasta femeie a pornit de jos avand doar talent, pasiune si o viziune atat de mare pentru acea vreme, incat oamenii radeau de ea. Ceea ce vroia ea sa faca parea imposibil. Intr-o lume conservatoare, a reusit sa schimbe stilul vestimentar al acelor vremuri si sa impuna elemente considerate deplasate si scandaloase. A adus o croiala a hainelor si un stil vestimentar extrem de apreciate si azi, dupa mai bine de 100 de ani. Ce calitate a muncii, ce concentrare, ce viziune!

”Comporta-te ca si cum munca ta ar face diferenta. Si o va face.” (William Jones)

Viziunea lui Coco Chanel a anihilat bariera timpului. Astazi, milioane de femei viseaza sa poarte macar o data in viata macar o piesa vestimentara creata de casa Chanel. Aceasta femeie simpla, dar puternica si cu un stil impecabil, a reusit sa razbata in vremuri cat se poate de ostile. Intreaga ei viata a starnit controverse, pe care ea le-a ignorat. Nimic nu a doborat-o si inca muncea cand s-a stins la 87 de ani. Ea se refugia in munca. Imi doresc sa fiu activa pana la adanci batraneti, la fel ca ea. Nu vreau sa ma pensionez vreodata. Nu gasesc sensul unei vieti inactive. Pentru mine Coco Chanel este un exemplu de pasiune, determinare, munca sustinuta si valorificare maxima a potentialului.

Din pacate prea multi oameni nu isi dau seama cat potential au si nu incearca sa-si depaseasca vreodata conditia. Am auzit povesti care m-au pus pe ganduri. Povesti in care unui om simplu, foarte harnic, constiincios, corect si dedicat muncii facuta bine, i s-a oferit un nou loc de munca. Unul mai bun decat cel pe care il avea de mai bine de zece ani si de care se saturase. A incercat o proba de lucru de cateva zile si a renuntat. I se parea usoara munca, dar complicata prin faptul ca necesita multa atentie. I-a fost frica de faptul ca nu ar face fata si nu ar reusi sa invete tot ce are de facut. Concluziile mele: lipsa de incredere in sine, frica de nou si necunoscut, perspectiva nesanatoasa legata de munca. Acest om a vazut oportunitatea ca pe o problema si a ocolit-o. Mi-am pus automat trei intrebari. Cati oameni ar fi privit aceasta situatie ca pe o oportunitate extraordinara? Cati oameni nu indraznesc sa-si schimbe serviciul de teama ca nu sunt suficient de buni si ca nu ar face fata? Cati oameni se irosesc facand o munca sub potentialul lor?

”Geniul este unu la suta inspiratie si nouazeci si noua la suta transpiratie.” (Thomas Edison)

Daca faci o munca simpla bine, sunt sanse mari sa faci bine si una complexa. Este vorba despre a-ti dezvolta un tipar de actiune pe care sa-l aplici la orice alta slujba pe care ai avea-o. Cu fiecare munca bine facuta te dezvolti. Este putin probabil sa poti face impecabil de la inceput o munca mai complicata si mai dificila. Dar experientele pe care le-ai dobandit perfectionandu-te in joburile simple te vor ajuta sa te descurci in cele cu responsabilitate mai mare.

Cunosc multi oameni inteligenti care fug de responsabilitati. Prefera sa-si ia servicii care nu ii solicita, accepta o munca de rutina, care nu ii satisface, care nu le aduce suficienti bani, doar de frica responsabilitatii. Mi se pare revoltator sa ajungi adult si sa-ti fie frica sa muncesti. Sa-ti fie frica sa-ti asumi responsabilitatea unor decizii pe care le implica o munca mai complexa. Sa faci o munca mult sub potentialul tau.

”Efortul continuu, nu puterea sau inteligenta, este cheia care iti descatuseaza potentialul.” (Winston Churchill)

Cat timp stai in zona de confort, nimic spectaculos nu se va intampla cu viata ta. In prezenta provocarilor esti pus in situatia de a gasi solutii, de a face schimbari, de a te autodepasi. Asta duce la o evolutie sanatoasa a ta ca om. Cu cat ai mai multa experienta, cu atat mai complet esti si mai capabil de a rezolva sarcini tot mai complexe. Nu e vorba de a fi cel mai bun, ci de a fi mai bun decat ai fost ieri. Nu trebuie sa concurezi cu nimeni altcineva decat cu tine, cel de ieri.

Pentru mine munca nu este munca in sine si jocul nu este joc. Toate sunt viata. (Richard Branson)

Ar trebui sa incercam mai mult sa ne dam seama care este munca ce conteaza in cazul fiecaruia dintre noi. Cum putem sa ne valorificam talentele si abilitatile si cum putem face bani din munca ce ne place. Munca este sanatoasa cand esti pasionat de ea si pastrezi un echilibru. Trebuie sa ne punem constant intrebarea ”Cum pot prin munca mea sa aduc valoare in viata oamenilor si sa las aceasta lume mai buna decat am gasit-o?”