Majoritatea neintelegerilor si conflictelor dintre oameni pornesc de la faptul ca fiecare vede lucrurile intr-un fel unic, al lui, si in acelasi timp nu intelege punctul de vedere al celuilalt. Orice om crede ca el are dreptate, ca el vede corect lucrurile si ca ceilalti se inseala. De aceea reuseste cu greu sa priveasca o anumita situatie si din alt unghi, pentru a intelege alte rationamente. Si cu cat mai rigizi suntem in gandire, cu atat mai mult perspectiva noastra profund subiectiva ne afecteaza viata. Putem avea chiar o perspectiva sanatoasa, valori dintre cele mai nobile si principii corecte dupa care ne conducem viata si totusi sa gresim si calitatea vietii noastre si a relatiilor sa fie slaba.
In primul rand, exista posibilitatea sa ni se para doar ca valorizam ceea ce trebuie. Familia si mediul social in care traim ne-au influentat suficient de mult pe fiecare, incat sa fim convinsi ca ceea ce credem este adevarul absolut. Dar cred ca esti de acord cu mine ca exista multe familii in care copiii nu invata cele mai corecte lucruri si nu au exemple demne de urmat. Cu toate acestea, chiar si acesti oameni sunt convinsi de validitatea principiilor si a valorilor in care cred. Cel putin pana intr-un punct de deschidere sociala in viata lor, ei nu cunosc altceva, iar atunci cand vad alte modele sunt adesea incapabili sa le accepte ca fiind la fel de juste cu al lor.
Pot doi oameni sa vada diferit acelasi lucru si ambii sa aiba dreptate? Categoric. Aici este frumusetea si diversitatea vietii, a oamenilor si a relatiilor dintre ei. Exact despre asta este vorba in seria de articole pe care o incepem astazi. Vom analiza cele mai des intalnite perspective asupra realitatii. Majoritatea sunt corecte, normale, sanatoase, nobile chiar. Si cu toate acestea, vom vedea felul in care ne afecteaza ele calitatea vietii si relatiile cu alti oameni. Asta pentru ca nimeni nu poate sa aiba o perspectiva perfect echilibrata si orice om tinde sa priveasca lucrurile centrat pe unul din elementele pe care le vom discuta (familie, partener, bani, munca, etc.), pe altele, sau pe o combinatie de mai multe valori sau centre de interes. Cu alte cuvinte, cu totii deviem macar putin in felul in care privim realitatea si avem tendinta sa valorizam mai mult un element decat pe altele. Avem cate un centru de interes, fara sa ne dam seama de acest lucru, sau de efectele pe care acest fenomen le are asupra intregii noastre existente.
Centrarea pe familie
Incep aceasta serie de articole cu analiza situatiei in care un om are in centrul preocuparilor sale familia. Este, poate, cel mai frumos centru de interes, firesc, normal si, aparent, sanatos. Familia este principala sursa de iubire sincera si autentica, de daruire, de grija, de dragoste neconditionata, de relatii profunde. Dar cand devine centrul tuturor preocuparilor unui om, cand familia este o obsesie, acest sentiment poate distruge sansa unor relatii implinite.
Persoanele centrate pe familie isi gasesc securitatea sau simtul valorii personale in traditia si cultura familiala sau in reputatia ei. In consecinta, devin vulnerabile fata de orice modificari intervenind in acea traditie si cultura, sau de influentele ce i-ar putea afecta notorietatea. Parintii centrati pe familie nu au libertatea afectiva, nici puterea de a-si creste copiii in vederea unei impliniri finale. Daca siguranta lor isi are reazemul in familie, nevoia de a fi “populari” in ochii copiilor poate cantari mai greu decat investitiile pe termen lung necesare cresterii si dezvoltarii lor. Sau se concentreaza exclusiv pe ceea ce ei considera a fi un comportament corect si adecvat momentului. Siguranta lor li se pare in primejdie ori de cate ori conduita copiilor e necorespunzatoare. Se irita, cedand emotiilor clipei, reactionand necontrolat la contrarietatea prezenta, in loc sa aiba in vedere conditiile evolutiei treptate a copiilor. Tipa sau zbiara, pierd simtul masurii, pot aplica pedepse arbitrare din simpla nervozitate. Iubirea lor e conditionata, creand copiilor o dependenta emotionala sau, dimpotriva, provocand reactii de protest si rebeliune. (Stephen Covey)
In cartea sa “Eficienta in sapte trepte sau un abecedar al intelepciunii” (“The Seven Habits Of Highly Effective People”), Stephen Covey discuta despre aceste centre de interes ale oamenilor si despre felul in care acestea ne pot influenta calitatea vietii daca le ducem in extrem. El identifica patru factori importanti asupra carora se rasfrang aceste centre de interes pe care le putem avea: securitatea personala, orientarea interioara, perspectiva asupra realitatii si puterea de actiune.
Securitatea personala, sau siguranta rezulta din sentimentul demnitatii personale, cel al identitatii, al valorii intrinseci, din ancorarea afectiva si din stima de sine.
Orientarea interioara este instinctul, care se bazeaza pe principiile care ne guverneaza viata si care ne determina deciziile si actiunile. Ea poate varia de la dependenta de oglinda sociala, pana la o directionare interna.
Perspectiva asupra realitatii, sau intelegerea lucrurilor si a vietii, porneste de la unghiul din care privim totul, de la lentilele prin care ne vedem atat pe noi, cat si pe ceilalti oameni si realitatea in general. Poate fi foarte aproape de realitatea obiectiva, sau foarte departe de ea (in cazul in care omul vede mereu lucrurile altfel decat sunt sau decat le vad toti ceillalti).
Puterea este forta de a actiona si energia vitala de a opta si de a lua decizii, de a renunta la unele obiceiuri si de a adopta altele. Putem sa ne lasam dusi de val si actionati ca marionetele de forte sociale sau de alta natura, sau putem sa ne folosim puterea interioara pentru a actiona conform propriilor noastre valori.
Acesti patru factori, impreuna cu altii ne determina calitatea vietii, sentimentul de implinire pe care il avem sau nu, realizarea menirii in viata si alte aspecte importante pentru noi toti. Vom vedea in continuare mai concret cum se rasfrange centrarea pe familie asupra acestor factori, dar si asupra altor aspecte ale vietii.
Cum percepi diverse aspecte ale vietii daca familia este centrul tau de interes si cea mai importanta valoare
Securitatea personala se bazeaza pe sentimentul de acceptare pe care ti-l da familia si pe indeplinirea asteptarilor familiei. Sentimentul securitatii personale este la fel de schimbator ca si familia. Daca membrii familiei isi schimba in timp atitudinea si asteptarile fata de tine, daca relatiile cu membrii familiei se inrautatesc, nu vei mai fi la fel se sigur pe tine. Parerile membrilor familiei sunt extrem de importante pentru tine.
Orientarea interioara. Succesul familiei este sursa propriilor tale atitudini si comportamente. Criteriile care te ghideaza in luarea deciziilor sunt: ce este bine pentru familie si ce doresc membrii familiei.
Perspectiva asupra realitatii. Interpretezi toata viata in termenii propriei familii, manifestand o intelegere partinitoare si un narcisism familial. Valorile cultivate in familie sunt si valorile tale personale; lentilele prin care priveste familia sau nucleul ei lucrurile, devin lentilele tale.
Puterea. Actiunile iti sunt limitate de modelele si traditiile familiale. Nu ai curajul sa faci altfel decat se considera corect sau normal in familia ta si nici sa adopti alte valori, sau sa iei decizii care te-ar duce intr-o directie diferita de cea in care merg membrii familiei tale. (Ori evolutia personala presupune de obicei sa te transformi si sa iti schimbi viata. Iata un posibil conflict interior pornit de la idei limitative).
Placerea ta este data de activitatile comune familiei.
Un prieten sau prietenii. Ii consideri prieteni ai familiei sau competitori, daca ti se pare ca ameninta unitatea familiala.
Un dusman sau dusmanii. Sunt definiti de familie si reprezinta un prilej de a consolida unitatea familiala, in cazul in care acestia ar ameninta aceasta unitate.
Biserica este considerata sursa de sprijin.
Eul este o parte vitala a ta, dar subordonata familiei.
Principiile universale sunt considerate reguli care mentin unitatea si soliditatea familiei, dar sunt subordonate acesteia.
Partenerul sau sotul/sotia este vazut(a) ca parte extrem de importanta a familiei.
Familia are intotdeauna cea mai mare prioritate.
Banii servesc drept suport economic al familiei.
Munca este vazuta ca un mijloc catre scop, ca modalitate prin care se ating idealurile familiei.
Posesiile asigura confort familial si oportunitati.
Cu cat mai patrunsi suntem de importanta familiei in viata noastra si cu cat mai mult o plasam in centrul universului nostru, cu atat mai mult avem sansa sa ajungem la extrema si acest lucru sa ne afecteze. Chiar daca familia este cel mai frumos lucru in care sa crezi, sa te refugiezi, pe care sa-l venerezi si sa-l pretuiesti, echilibrul este intotdeauna de dorit. Consider ca in familia romaneasca se pune mare accent pe unitatea familiei si pe familie ca nucleu al vietii si ca este unul din cele mai frecvente centre de interes ale oamenilor din cauza educatiei. Si eu regasesc acest centru de interes ridicat la rang de tinta suprema in familia mea, ceea ce pe alocuri mi-a afectat dezvoltarea. Insa mi-am dat seama de acest lucru tarziu, poate abia dupa ce am citit cartea lui Stephen Covey.
In ce masura familia este centrul universului tau? Cunosti oameni al caror centru de interes este familia? Ai observat vreodata ca acest lucru sa le afecteze viata?