Da, sunt inca centrata pe munca la modul nesanatos. Pana acum ceva vreme as fi replicat la fel ca tine: „Si ce e rau in asta?” Este rau atunci cand munca te epuizeaza, cand muncesti doar ca sa fii ocupat, cand rezultatele nu sunt pe masura efortului, cand pornirea este una bolnavicioasa si vine de la preconceptii ca acestea: „Daca nu muncesti din greu nu poti dobandi nimic in viata”, „Urmeaza drumul drept” (al cui?), „Scurtaturile se infunda la un moment dat” (iti pot aduce argumente in sens opus).

Daca crezi ca am ajuns sa urasc munca, citeste materialul pe care l-am scris anul trecut Despre munca si vei vedea ca dimpotriva, ridic munca la nivel de virtute. Privind retrospectiv acel material observ tendinta mea inca nedescoperita pe atunci de a venera munca si pe cei care muncesc din greu.

Cand am citit cartea “Eficienta in sapte trepte sau un abecedar al intelepciunii” (“The Seven Habits Of Highly Effective People”) a lui Stephen Covey, mi-am dat seama cu tristete ca sunt workaholica si nu am stiut asta pana acum un an. Mi-am dat seama ca radacina este educatia primita in familie si modelele prea pozitive pe care le-am copiat prea fidel. Inca din copilarie am imitat comportamentul parintilor, in special al mamei, fara sa observ discrepanta dintre cantitatea de munca si rezultate. Singurele momente de luciditate erau cele in care tinerii de varsta mea se distrau, iar eu munceam. Dar nu dura mult; stiam ca m-as simti mai rau daca nu as proceda ca modelul din mintea mea. Cand am realizat aceste lucruri, ma imaginam la o intalnire a workaholicilor anonimi: „Buna, sunt Alina si sunt workaholica…” Stiu ca va dura o vreme dezintoxicarea dar sunt pregatita sa trec prin ea si sa nu ma mai intorc la vechiul stil de viata.

Nu voi dezvolta, dar la 35 pot spune ca centrarea pe munca si faptul ca am urmat tendinta din familie de a munci exagerat de mult mi-a facut mult mai mult rau decat bine. Era doar o chestiune de timp pana sa descopar ca se poate trai infinit mai bine muncind inteligent si eficient, decat muncind mult. De aici atractia pentru oameni ca Tim Ferriss si pentru concepte ca simplificarea vietii sau minimalism.

Pentru cei care nu cunosc termenul, dictionarul spune ca workaholicul este omul care are o nevoie compulsiva de a munci, o persoana obsedata de munca, un individ preocupat excesiv de activitatea sa profesionala. In cazul meu si al multora merge pana la a nu-ti acorda ragaz sa te odihnesti si la a-ti taia din orele de somn ca sa muncesti.

Cel mai des intalnite centre de interes sunt familia, partenerul, banii, munca, etc., iar ele ne determina perspectiva asupra realitatii. Omul priveste viata centrat pe una sau pe o combinatie de mai multe valori de acest fel. In articolele trecute am vazut cum ne afecteaza viata centrarea pe familie si cum ne afecteaza viata centrarea pe partener, iar astazi vom vedea in ce fel avem o perspectiva deformata daca suntem centrati pe munca, ce devine punct de reper si etalon pentru noi.

In general, centrul personal rezulta dintr-o combinatie de mai multe centre. Traim de obicei in functie de diversele influente exercitate asupra vietii noastre. Depinzand de conditii externe sau interne, un centru specific poate fi activat pana la satisfacerea nevoilor inglobate. Apoi alt centru de interes ajunge sa fie valorizat mai mult si preia controlul asupra vietii noastre. Omul incearca sa compenseze o deficienta imprumutand putere de la alte centre de interes, iar toate acestea creeaza fluctuatii pe parcursul vietii de la un centru de interes la altul.

Factorii care ne determina calitatea vietii

In cartea sa Stephen Covey identifica patru factori importanti asupra carora se rasfrang aceste centre de interes pe care le putem avea: securitatea personala, orientarea interioara, perspectiva asupra realitatii si puterea de actiune.

Securitatea personala, sau siguranta rezulta din sentimentul demnitatii personale, cel al identitatii, al valorii intrinseci, din ancorarea afectiva si din stima de sine.

Orientarea interioara este instinctul, care se bazeaza pe principiile care ne guverneaza viata si care ne determina deciziile si actiunile. Ea poate varia de la dependenta de oglinda sociala, pana la o directionare interna.

Perspectiva asupra realitatii, sau intelegerea lucrurilor si a vietii, porneste de la unghiul din care privim totul, de la lentilele prin care ne vedem atat pe noi, cat si pe ceilalti oameni si realitatea in general. Poate fi foarte aproape de realitatea obiectiva, sau foarte departe de ea (in cazul in care omul vede mereu lucrurile altfel decat sunt sau decat le vad toti ceilalti).

Puterea este forta de a actiona si energia vitala de a opta si de a lua decizii, de a renunta la unele obiceiuri si de a adopta altele. Putem sa ne lasam dusi de val si actionati ca marionetele de forte sociale sau de alta natura, sau putem sa ne folosim puterea interioara pentru a actiona conform propriilor noastre valori.

Acesti patru factori, impreuna cu altii ne determina calitatea vietii, sentimentul de implinirepe care il avem sau nu, realizarea menirii in viata si alte aspecte importante pentru noi toti.

Centrarea pe munca

Persoanele centrate pe activitate pot deveni maniaci ai muncii, dedicandu-i-se total in dauna sanatatii, a relatiilor si a celorlalte aspecte ale vietii. Identitatea lor de baza deriva din profesia pe care o exercita: “Sunt medic”, “Sunt scriitor”, “Sunt actor” si fiind strict dependenta de activitate, siguranta lor e vulnerabila fata de orice ar putea s-o pericliteze.

Orientarea lor interioara se limiteaza la cerintele profesionale, intelegerea si puterea lor sunt restranse la campul de activitate, dar in rest se dovedesc lipsiti de eficienta, daca nu chiar inapti.

Esti workaholic sau cunosti pe cineva obsedat de munca? Distribuie materialul si altora si ajuta-i sa-si constientizeze problemele.

Sursa foto

CITESTE SI:

Cum ne afecteaza viata centrarea pe partener

Cum ne afecteaza viata centrarea pe familie

Despre munca