Se spune ca intrebarea bine adresata contine jumatate din raspuns. Foarte buna observatie. Acesta este motivul pentru care de la o vreme intrebarile ocupa un loc important in dialogul meu cu mine insami si motivul pentru care le acord multa atentie in acest blog. Sunt fascinata de intrebari, dupa cum ti-ai dat seama. Mi se pare incredibil de cat de bune instrumente psihologice si de coaching sunt ele. Cred ca atunci cand cineva incearca sa-si modeleze psihologia, adica mentalitatea, intrebarile revelatoare singure pot sa aduca cel putin jumatate din rezultat.

Este de ajuns sa pui intrebarea potrivita, pentru ca omul sa fie capabil sa priveasca lucrurile din alta perspectiva si sa dea un raspuns diferit de cel pe care l-ar fi dat inainte de a-i fi adresata intrebarea. In 1-2 minute orice om poate sa-si schimbe singur viziunea despre o anume situatie, doar raspunzand la o intrebare.

Intrebarea de azi este una foarte importanta, deoarece de multe ori vrem sa evoluam, invatam, ne pregatim pentru asta, ne facem un plan de actiune, invingem frica, ne facem curaj si pornim la drum. Insa in scurt timp ne dam seama ca nu putem inainta, ca parca ceva ne blocheaza, ca oricat am munci, nu avem nici un rezultat si nici un pas inainte. Care sa fie cauza?

De cele mai multe ori este mintea noastra cea care ne pune piedici. Sunt multe motivele pentru care creierul nostru pare ca lucreaza impotriva noastra, desi nu este asa. Unul din ele, insa, este faptul ca desi am dat comanda de a progresa, mental ne lasam atrasi inapoi de ceva anume care se opune la ceea ce am inceput sa facem. Creierul primeste mesaje contradictorii si pentru ca nu stie ce sa faca, va munci si va favoriza directia mai puternica.

De exemplu, daca vrei sa incepi un proiect si cineva apropiat nu este de acord sau nu te sustine in asta, in mintea ta va fi o lupta intre dorinta ta si sentimentele pentru acea persoana. Daca sentimentele de apreciere sunt mai puternice, sunt sanse mari sa nu incepi niciodata acel proiect, sau daca il incepi, sa nu ai rezultate din cauza ca nu poti fi suta la suta implicat in acel proiect. Ceea ce te trage inapoi sunt sentimentele, care implica faptul ca nu vrei sa superi acea persoana. O intrebare ca aceasta poate scoate la lumina un conflict interior intre doua atitudini contradictorii din mintea ta, de care poate nici nu ti-ai dat seama inainte.

“In procesul renuntarii vei pierde multe lucruri ce apartin trecutului, dar in felul acesta te vei regasi pe tine.” (Deepak Chopra)

Dupa ce gasesti raspunsul, intotdeauna trebuie sa alegi. Problema se solutioneaza doar dupa ce iei o decizie si o aplici. Trebuie sa te hotarasti in ce directie vrei mai mult sa mergi: inainte spre progres, sau inapoi in confort. Daca nu iei nici o decizie, problema ta va fi de acum inainte doar constientizata, dar nu si rezolvata.

“Nu ai nevoie de putere pentru a renunta, ci ai nevoie de intelegere.” (Guy Finley)

Lucrurile de care ne agatam si care ne tin in trecut pot fi foarte diverse: o relatie sentimentala toxica, frica de schimbare, necunoscut si esec, vina, ideile limitative, unele obiceiuri, un conflict nerezolvat cu cineva din familie si multe altele.

Este nevoie de mai multe intrebari. Este o problema reala, sau e doar o perceptie gresita a ta? Esti sigur(a) ca e un obstacol, sau e doar lipsa de comunicare? Dar daca te sabotezi singur si iti place sa traiesti din amintiri?

Care este lucrul de care te agati tu, care te trage inapoi si nu te lasa sa evoluezi?

Sursa foto: Flickr